vineri, 30 octombrie 2009

Change of look

Multi dintre voi mi-ati atras atentia ca e greu sa cititi postarile pe blog din cauza background-ului negru. Mi-a fost greu sa ma despart de acel aspect al blogului, dar am decis sa fac o modificare. Blogspot nu ofera prea multe variante si mi-a fost greu sa gasesc ceva ce sa-mi si placa, dar m-am oprit totusi asupra acestei variante. Si, pana la urma, continutul conteaza, nu?

Cum vi se pare noul look?

joi, 29 octombrie 2009

Severin, ministru de externe al Uniunii Europene?

Am remarcat doua articole pe aceasta tema: unul in Euractiv.com si altul o postare pe blog a lui Tony Barber, seful corespondentilor Financial Times la Bruxelles. Primul articol pare sa ii dea o sansa lui Severin, in timp ce Barber este mai mult decat ironic.

Dar iata despre ce e vorba. Si le iau pe rand.

EURACTIV (informatii pe surse de la Bruxelles si Bucuresti): Candidatura lui Severin pentru postul de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa al UE nu trebuie desconsiderata, intrucat el ocupa acum un post important in grupul social-democratilor din PE, vicepresedinte pe afaceri externe, a fost ministru de externe, a avut functii in diferite organizatii internationale, ONU, OSCE, Consiliul Europei, etc.
  • Romania considera ca postul de presedinte al Consiliului, "presedintele UE", va merge la un politician PPE, deci e normal sa sprijine un socialist pentru postul de Inalt Reprezentant.
  • Surse spun ca principalii candidati sunt David Milliband si Severin, dar Milliband ar parea dezinteresat de post, intrucat vrea sa devina liderul laburistilor acasa. Comentariu personal: Ma rog, la inceputul saptamanii, la CAGRE, la Luxemburg, Milliband parea intr-o plina campanie personala.
  • Barroso are nevoie de un socialist in trio - presedintele Comisiei, Consiliului si Inaltul reprezentant - pentru a putea atrage voturile socialistilor din PE in favoarea echipei pe care o constituie si Severin poate face asta mai bine decat Milliband. Mai mult, Severin i-ar fi de folos lui Barroso peste doi ani si jumatate, cand presedintia Parlamentului European va fi detinuta de un socialist. Comentariu personal: Pe de alta parte, Barroso ii este indatorat lui Severin, care a reusit, alaturi de Schulz, sa convinga socialistii din PE sa se abtina de la vot si astfel portughezul sa fie investit pentru un al doilea mandat.
  • Se pare ca presedintele Traian Basescu ar sprijini candidatura lui Severin pentru acest post, exact cum l-au sprijinit pe Barroso premierii socialisti din Spania si Portugalia, ar fi declarat o sursa romaneasca. Comentariu personal: Sa fie aceasta varianta B a negocierilor pentru comisar? Pentru ca este evident ca tara care va da Inaltul reprezentant nu va mai avea un alt membru in Colegiul Comisarilor, intrucat Inaltul reprezentant va fi automat, dupa Lisabona, si vicepresedinte al Comisiei.
FINANCIAL TIMES: Pe de alta parte, Tony Barber vorbeste despre o lista pregatita de socialisti cu candidati pentru acest post. Primul pe lista este Frank Walter Steinmeier (fostul vicecancelar german si ministru de externe), Milliband, Miguel Angel Moratinos (ministrul spaniol de externe si fost reprezentantl al UE pentru Orientul Mijlociu), Elisabeth Guigou (parlamentar francez, fost ministru pentru afaceri europene din 1990-1993), Alfred Gusenbauer (fost cancelar austriac) si Severin.

Pe acesta din urma, Tony Barber il caracterizeaza ca fost ministru roman de externe care este castigatorul misteriosului premiu Omul secolului XX.

Barber sustine ca lista socialistilor nu va fi luata in serios din mai multe motive, insa el vorbeste doar despre doua: Berlinul a nominalizat deja oficial un comisar european, ceea ce ii eliminina sansele lui Steinmeier. Al doilea e legat de Severin: de ce un om care a fost declarat omul secolului XX se va cobori intr-atat sa accepte pamanteana sarcina de ministrul de externe al UE? :))))

Vedeti plauzibila o astfel de varianta pentru Romania? In loc de comisar european sa avem Inaltul Reprezentant pe politica externa?

Mie acest post mi se pare extrem de important, mai important si proeminent decat cel de presedinte al Consiliului, cu un buget imens pe mana, cu corp diplomatic ce urmeaza a fi creat. Pentru Romania ar fi un post important, dar cat de probabila e obtinerea lui.

miercuri, 28 octombrie 2009

Audierea lui Aurescu, dezbatere pe Tratatul Lisabona - o zi plina de chestii ce nu fac audienta

Astazi am avut o zi plina: de dimineata, am fost la o dezbatere pe tratatul e la Lisabona, organizata de Reprezentanta Comisiei la Bucuresti. Dupa-amiaza, am fost la Parlament, la audierea lui Bogdan Aurescu, propus pentru ministru de externe.

Ce cauta audienta in toata aceasta poveste? Pai va explic imediat. E simplu.

La dezbatere, Gabi Giurgiu de la TVR a reluat ideea lui obsesiva ca jurnalistii romani care scriu pe UE nu o fac bine, ca sunt comozi si nu se documenteaza si, in plus, iau totul mura-n gura, nu au spirit critic si analitic a ceea e se decide la Bruxelles si nici nu fac lucrurile interesante. Ca e vina lor ca oamenii nu sunt preocupati de UE, ca astfel de subiecte nu fac rating.

Ca in mult dati, nu sunt de acord cu Giurgiu, cu faptul ca generalizeaza - nu ma regasesc in descrierea lui referitoare la jurnalistii care scriu pe afaceri europene. Cat despre audiente, ma intreb de ce emisiunea lui este la o ora la care nu se uita nimeni, candva sambata la pranz? Cred ca mai e pe post, marturisesc ca e o ora la care nu ma uit la televizor, "preocupata" fie de un somn prelungit, fie de treburi administrative pentru casa, ca doar sambata am timp sa le fac. De ce nu a reusit, prin modalitatea pe care o recomanda de a trata subiectele europene, sa-si convinga in primul rand propriii sefi sa dea mai multa importanta emisiunii, sa o puna intr-un slot orar cu audienta? E totusi vorba despre o televiziune publica, finantata din banii nostri, caci despre cele private n-are sens sa vorbim.

Este foarte simplu: aceste teme chiar nu se bucura de o prea mare atentie, oricum le-ai scrie. Niciunde in Europa nu li se da atentie, sa fim sinceri. Recunosc asta, desi afacerile europene sunt domeniul meu, imi plac, mi se par interesante, tocmai de aceea m-am specializat in acest domeniu. Dar orice ar zice Gabi Giurgiu, oamenii sunt atrasi de alte subiecte. Cand postez articole pe HotNews.ro sau pe blog pe aceste teme, traficul nu este foarte intens. Cand am scris despre Madonna, Mihaela Radulescu, EBA sau Elena Udrea... ohooo, trafic si comentarii!

Si totusi, si pe blog, dar mai ales pe HotNews.ro m-am incapatanat sa scriu despre teme europene. Ii spuneam lui Cristi, redactorul sef de la HotNews.ro, acum cateva saptamani ca parca sunt catelul ala care latra la rotile masinilor: eu ii dau inainte cu tema comisarului european, pun stiri in sectiunea aceea pe care am lansat-o, cand nimenio nu e preocupat de subiect, nici macar decidentii care trebuie sa ii trimita propunerile lui Barroso. Insa am avut un feed back foarte bun de la colegi de presa, de la oameni de la Bruxelles. Sunt o mana de oameni, dar sunt cititori de calitate si interesati. Asta insa nu inseamna ca avem trafic pe sectiunea aia sa dam pe spate. Insa daca oamenii vor sa citeasca pe tema comisarului european, stiu ca acolo o pot face, sunt informatiile grupate si la indemana. Totusi, subiectele europene nu fac trafic sau audienta, pur si simplu. Lumea e scarbita de politica interna si e totusi fascinata de scandal, darmite de ceva asa indepartat cum e politica de la Bruxelles.

Aurescu a avut nevoie de cascheta si vesta antiglont pe granita dinter Georgia si Osetia de Sud, dar nu in Parlament, unde a primit aviz pozitiv de la comisiile care l-au audiat. Dar usor nu i-a fost...

La audierea lui Bogdan Aurescu, mi-am spus ca el si-a indeplinit scopul. Constatam impreuna, si intr-o conversatie avuta in Georgia, si acum cateva zile, ca pe nimeni nu pare sa intereseze politica externa. Iar el spunea ca audierea lui pentru postul de ministru va face sa existe, cel putin pentru o ora, o dezbatere pe probleme de politica externa.

Si a avut dreptate. Credeti ca el nu stie ca guvernul Croitoru n-are nicio sansa? El a exprimat-o elegant si diplomatic, dar e constient de asta. Insa pentru o ora si jumatate, parlamentarii din trei comisii - de externe ale Camerei si Senatului si cea de afaceri europene - au pus niste intrebari pe teme de politica interna. Multi s-au abtinut, fireste, si au preferat sa ii spuna ca e un ministru de sacrificiu, ca l-ar vota in mod normal, dar nu o fac ca sa nu se preteze jocului murdar facut de Basescu, sa il intrebe cine exact i-a propus sa fie ministru. Aici este discursul lui si o parte dintre opiniile parlamentarilor.

Si Aurescu a avut acum oportunitatea sa le spuna parlamentarilor si despre situatia bugetara proasta a MAE.
  • MAE nu are bani pentru plata cotizatiilor Romaniei in organizatiile internationale din care face parte. Este vorba despre o suma de 1,2 milioane de euro.
  • Bugetul MAE a fost in 2009 de 153 de milioane de euro, din care au fost reduse succesiv 16 si a ramas cu un deficit de 13.
  • MAE are nevoie de un sediu nou: cel din Aleea Modrogan nu ar rezista unui cutremur si este si neincapator. "Daca - Doamne fereste - are loc in timpul zilei un cutremur in Bucuresti, atunci vom avea o problema de securitate nationala, fiindca nu va mai exista diplomatie in Centrala MAE", a spus Aurescu.
In conditiile in care toata nebunia interna se deruleaza sub ochii nostri si media o relateaza cu voluptate, cui ii mai pasa de evenimentele externe? Nici macar parlamentarilor, desi sunt ipocriti. Apropo de ei, intr-un studiu al Comisiei Europene prezentat azi de comisarul Leonard Orban, arata ca Parlamentul Romaniei nu a transmis Comisiei niciun aviz motivat pentru propunerile legislative ale Comisiei.

In 2006, Barroso a avut ideea de a trimite direct aprlamentelor nationale actele legislative ale Comisiei pentru consultare si pentru a avea opinia acestora. In acesti ani au fost trimise peste 550 de avize motivate pentru numeroase propuneri, insa Parlamentul Romaniei n-a transmis niciunul.

Orban crede ca exista o lipsa de expertiza pe afaceri europene a parlamentarilor, dar a atras atentia ca, fara implicarea parlamentului in procesul de luare a deciziilor europene - consultarea lui devine mai pregnanta odata cu adoptarea tratatului de la Lisabona, are rol consultativ pe legislatie inainte de adoptarea ei, adica isi poate exprima opinii pe propunerile Comisiei - Romaniei ii va fi greu sa aiba o voce in plan european.

Ei bine, acesti parlamentari indiferenti au vorbit astazi despre politica externa, ca l-au avut la audieri pe Aurescu. Televiziunile au fost acolo, agentiile au scris despre audiere, probabil o vor face si ziarele. Dezbaterea vruta de Aurescu, intr-un moment "de turbulenta interna".

De maine insa, se revine la subiectele de audienta, nu la "neimportantele" afaceri europene si politica externa.

marți, 27 octombrie 2009

Culisele procesului de la Haga - Aurescu deapana povestea procesului

Am citit cartea lui Bogdan Aurescu. Am trait o parte din cele povestite de el acolo, le-am trait impreuna, cu el , cu colegii mei jurnalisti care am fost acolo si despre care el povesteste. E o carte care se gaseste prin librarii, sau asa ar trebui (pentru cei interesati - Carturesti) si care va fi lansata marti, la MAE. Am vazut ca poate fi comandata pe net, aici.

Cartea imbina informatiile despre caz, pledoarii, chestiuni tehnice, dar prezentate intr-o forma foarte accesibila, care in mod sigur servesc studentilor in drept international, dar si celor care au devenit pasionati de subiect anul trecut, sau erau dinainte. Pe de alta parte, cartea este interesanta si prin descrierea trairilor echipei, in negocieri, in timpul pregatirii procesului, in timpul pledoariilor. Credeti-ma, este o carte foarte interesanta, este adevarata poveste din spatele intregului caz, de la faza negocierilor pana la pronuntarea hotararii CIJ.

Cum am spus, pentru mine acea carte are si ceva personal. Bogdan vorbeste si despre jurnalisti, despre Maria Coman (Antena 1), despre Ovidiu Oanta (ProTV), despre Adriana Matei (Realitatea TV) sau Claudia Marcu (RRA), despre cum a trait el zilele acelea la Haga si cum ne-a vazut pe noi. Ii multumesc ca si-a amintit ca am lipsit - tinuta prizoniera pe aeroportul Gatwick din Londra de 10 cm de zapada care blocasera sudul Angliei - de la cel mai important moment, pronuntarea sentintei si ca a inteles cat de important era pentru mine ca jurnalist sa fiu acolo.

Si stiti ce mi-a ramas puternic in minte? Dezamagirea lui - si a echipei, eu am vorbit cu ei din Anglia in zilele acelea - ca toata aceasta victorie a Romaniei a fost imediat umbrita de scandalul Sterling. Nu putem sa ne bucuram nici macar o zi plina, ca mocirla in care ne zbatem in general intern ne sufoca si anihileaza orice.

Aceeasi mocirla astazi pune in umbra politica externa din nou, evenimentele importante din aceste zile, o reiuniune a ONG-urilor din tarile de la Marea Neagra - punerea in practica a sinergiei Marii Negre - tema Romaniei, de altfel, sau Consiliul European de joi si vineri, extrem de important.

Maine la ora 17.00 Bogdan Aurescu va fi audit in comisiile de politica externa din Parlament. Voi fi acolo, iar pe langa stirile de pe HotNews.ro, va voi spune aici si impresiile mele despre audiere. Probabil ca va incerca sa atraga atentia, in discursul sau, asupra politicii externe. Credeti ca asta va conta? Cred ca ceea ce va prevala va fi atitudinea parlamentarilor, rezultatul audierilor, frecusurile sau lipsa acestora in timpul audierilor. Ceea ce va trebui sa prevaleze este politica externa si care este directia pe care trebuie sa o urmeze.

Indemn la normalitate pentru presa. Normalitate, adica echilibru si obiectivitate

Citeam dimineata un comentariu in Newsweek: The O'Garbage Factor. Fox News isn't just bad. It's un-American.

Ideea este ca Fox News este atat de evident anti-Obama, este atat de vadit pro-republican, incat a fost acuzat public de directorul de comunicare al Casei Albe, Anita Dunn, de partizanat de dreapta. Iar replica celor de la Fox a fost la fel de "biased", un exemplu de manual de lipsa de echilibru si obiectivitate, cum spune editorialistul, Jacob Weisberg.

Acesta acuza Fox de dezbateri false, de atacuri la adresa lui Obama sau stiri prezentate dintr-un singur unghi, pentru a scoate in evidenta numai deficientele administratiei Obama, de demagogie.

Faptul ca un canal de televiziune e partizan atrage rating, dar editorialistul se arata revoltat de faptul ca este un model pe care incep sa il adopte si concurentii Fox, adica CNN sau MSNBC, care dezvolta o abordare populista si ideologica a stirilor. "Fox nu numai ca a corupt propriul continut. Exemplul sau a facut toate canalele de stiri pe cablu neplacute si de neincredere". Fox este ne-american, spune el, pentru ca echilibrul si corectitudinea, servirea interesului public si nu a unor interese particulare nu sunt valori ale acestuia.

Asa ca Weisberg ii indemna pe colegii jurnalisti sa nu mai apara la Fox, in calitate de comentatori sau invitati in emisiuni, ca sa nu-i valideze propaganda. "Jurnalistii respectabili ar trebui sa inceteze sa mai apara in programele sale", spune el, Fox ar trebui nu boicotat, ci ignorat.

Mi-a placut acest articol, caruia i-am facut un rezumat mai larg pentru cei care nu au timp sau rabdare sa il citeasca in original, dar m-am gandit instantaneu la televiziunile noastre. Care toate sunt precum Fox, "biased and unreliable". Obiectivitate, echilibru, servirea interesului public? De unde la televiziunile noastre de stiri?

Ele au devenit o platforma pentru liderii sindicalisti, care au interesele lor, diferite de cele ale membrilor sindicatelor pe care le conduc; ele promoveaza demagogii - atat din randurile politicienilor, cat si din propria ograda. Mi se pare de un populism si o ipocrizie extreme ca un realizator de talk show de seara sa se identifice cu "noi, cetatenii, care nu ne putem plati intretinerea, care ramanem fara bani de medicamente", in schimb el castiga mii de euro salariu, in ciuda reducerilor drastice de la Realitatea.

Mi se face greata cand vad exploziile de obraznicie si mahalagism ale Danei Grecu sau Laurei Chiriac (de altfel un jurnalist despre care eu aveam o impresie foarte buna si despre care vreau sa cred ca joaca un rol in talk show-ul ei, ca nu a devenit asa cum e , ca adevarata Laura e cea care modera EURomania), cand vad si aud tipetele moderatorilor care se cearta cu invitatii - ii trag la raspundere in numele nostru, al cetatenilor? Nicidecum, nu ma simt reprezentata de cabotinii de la televizor, si aici ma refer la jurnalisti, ca de la oamenii politici am incetat de multa vreme sa mai am pretentii.

Ma uit cu oroare cand orice principiu jurnalistic, orice urma de deontologie este lasata la o parte in abordarile atat de evident partizane ale televiziunilor. Televiziuni care vor respect, dar care ne insulta cu fiecare minut de emisie. Respectul ti-l castigi, sunt de acord cu cei care au replicat asta Realitatii TV, dar cred ca ea este o cauza pierduta, in general. Antena 3? Ca sa fie si eu obiectiva si sa ma iau de ambele. E si mai rau, desi o parte dintre prezentantoarele stirilor mi se par foarte buni profesionisti. Profesionisti pe care ii gasesti si la Realitatea, dar in umbra. Imaginea pe care o ai privind la televizor este de isterie generala, de racnete, excitatie si mult zgomot pentru nimic. Circ, spectacol dezagreabil.

Ma intreb cum ar arata un comentariu al lui Weisberg daca ar trai in Romania...

luni, 26 octombrie 2009

La masa cu editorialistul LA Times

Astazi a aparut un comentariu in LA Times despre Romania, un articol scris de Gregory Rodriguez. Iata-l aici, in original, si aici, in rezumat in limba romana.

Saptamana trecuta am luat un pranz, alaturi de Ovidiu Nahoi si Dan Apostol, cu cativa jurnalisti americani, iar eu si Ovidiu am vorbit mai mult cu Gregory. Este amuzant cand citesc cum ne vad altii, americanii, cand, de fapt, asa ne vedem noi, pentru ca el si-a scris articolul pe baza discutiilor avute in Romania, cu romani, fie ei jurnalisti, comentatori, studenti sau societatea civila.

I s-a parut foarte interesanta zicala romaneasca pe care o mentioneaza, "capul plecat sabia nu-l taie", care i-a fost spusa, intr-un anumit context, de Ovidiu Nahoi. I-am explicat ca aceasta atitudine o vezi poate doar la generatia bunicilor mei, dar nu la generatia mea si nici chiar a parintilor mei. Vroia sa stie in ce conditii folosim aceasta expresie si ne-am stors creierii sa ii dam un exemplu de situatie cotidiana in care ar aparea aceasta zicala: daca i-as spune bunicii mele ca m-am certat cu sefii si ca imi dau demisia, probabil ca replica ei ar fi sa nu o fac, ca e vreme de criza si sa accept nedreptatea si sa bag capul la cutie. Dar mi-a fost extrem de greu sa gasesc o astfel de exemplificare, pentru ca, sincer, eu nu cred ca mai avem atitudinea asta.

A fost o discutie interesanta, si, pe alocuri, dificila. "Ce iti place la Romania?", m-a intrebat si am gasit aceasta intrebare foarte dificila. Adica nu i-am putut raspunde din prima, pentru ca ma intreba ce din spiritul romanesc imi place. Si mi-am dat seama ca imi place ca, oricat de dificila si urata ar fi situatia in care ne aflam, in final gasim puterea sa o luam cu umor. Ovidiu i-a spus ca ii place faptul ca nu te plictisesti niciodata, se intampla intotdeauna ceva, nu neaparat bun, dimpotriva, dar n-ai timp sa te plictisesti. Iar studenta evocata in comentariu i-a spus ca ii place aici pentru ca totul e posibil.

Am citit cu curiozitate articolul lui Gregory sa vad ce din ceea ce a auzit despre Romania crede ca ne caracterizeaza intr-adevar. Publicatiile romanesti care au preluat articolul spun ceva de genul: "Capul plecat, sabia nu-l taie", sintetizeaza LA Times filosofia romanilor - NewsIn. Eu nu sunt de acord cu asta. Eu cred ca ideea articolului e cel mai bine surprinsa de Adevarul: LA Times: Românii fac pe uitucii în legătură cu fostul regim comunist.

Oricum, ideea e urmatoarea: voi credeti ca filosofia care ne caracterizeaza este intr-adevar "Capul plecat sabia nu-l taie"?

vineri, 23 octombrie 2009

Barroso II - ce se mai aude despre viitoarea Comisie

Informatiile sunt adunate din presa europeana, majoritatea din European Voice si EUobserver, din articole sau bloguri. Ceea ce este cert e ca lucrurile se misca la Bruxelles si ca toti au ambitii mari. Nici nu ma mai intreb noi ce facem.

  • Barroso ar trebui sa isi prezinte echipa la Consiliul European din 28-29 octombrie, ar trebui sa fie decis asupra ei. Eurodeputatii au fost avertizati sa fie pregatiti pentru doua zile intense de audieri in decembrie, audierile comisarilor si s-ar putea ca votul Parlamentului European asupra echipei sa fie dat abia in ianuarie. depind inca multe de intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.
  • Germania va decide probabil in acest week end cine va fi comisarul european, in urma negocierilor crestin-democratilor cu liberalii, care urmeaza sa constituie coalitia de guvernare. Numele care se vechiculeaza pentru ocuparea postului de la Bruxelles este Elmar Brok. Brok e eurodeputat, a fost presedintele comisiei de politica externa si este foarte influent in PE. (sursa: EUobserver)
  • Austriecii s-ar fi decis si ei asupra reprezentantului in Comisie: Johannes Hahn, ministrul economiei. El ar fi persoana asupra careia s-ar fi ajuns la compromis in coalitia stangii cu dreapta de la Viena. Numai ca apare informatia ca Austria si-ar dori portofoliul cercetarii. Ce s-a intamplat cu agricultura si sustinerea nemtilor pentru obtinerea de catre Austria a agriculturii dorit si de noi, romanii? (sursa: EUobserver)
  • "To allow me to propose a properly balanced team to the Council and the European Parliament, I would therefore ask you all to see gender balance as a common goal and as a shared responsibility. I would therefore urge you to pay particular attention to the presence of women in the College…" - Pentru a-mi da posibilitatea de a propune o echipa echilibrata Consiliului si Parlamentului European, v-as ruga pe toti sa vedeti in echilibrul intre sexe un scop comun si o responsabilitate comuna. De aceea, v-as indemna sa acordati o atentie speciala prezentei femeilor in Colegiu. Este un fragment din scrisoarea trimisa de presedintele Barroso guvernelor statelor membre atunci cand a cerut nominalizarile pentru Comisie. Deci portughezul le transmite clar guvernelor: trimiteti/propuneti mai multe femei. (sursa: EUobserver)
  • Viviane Reding, luxemburgheza detinatoare a portofoliului telecomunicatiilor si societatii informationale, stie clar ca va mai prinde un mandat, insa de aceasta data se pare ca isi doreste un portofoliu mai mare. Pe cel al pietei interne, detinut acum de Irlanda. Si in campania ei in acest sens, a rostit un discurs saptamana trecuta la Viena despre relansarea pietei unice europene. (sursa: European Voice - EV)
  • Multe tari opteaza pentru mentinerea aceluiasi comisar, asa cum face Slovenia, cu Janez Potocnik, si Letonia, cu Andris Piebalgs. Si Androulla Vassiliou, din Cipru, va mai priunde un mandat, dar cel anterior n-a fost complet, ea inlocuindu-l acum un an pe Markos Kyprianou.
  • Berlusconi l-ar putea schimba pe Antonio Tajani, intrucat se pare ca ar avea nevoie de el in alegerile regionale. Inlocuitorul ar putea fi Roberto Formigioni, presedintele regiunii Lombardia.
  • Franta il va trimite in Colegiu, cel mai probabil, pe Michel Barnier si tinteste portofoliul pietei interne.
Intr-o postare viitoare despre dezbaterile privind viitorul presedinte al UE, controversa in ceea ce il priveste pe Blair si campania pentru ca o femeie, poate Tarja Halonnen sau Mary Robinson sa obtina acest post, in numele egalutatii de sanse intre barbati si femei.

marți, 20 octombrie 2009

Premierul desemnat are probleme cu traficul din Bucuresti

Am savurat in redactie declaratiile premierului desemnat Lucian Croitoru: a spus ca va lua putin intrebari pentru ca va trebui sa ajunga la Parlament la intalnirea cu partidele politice si ca traficul in Bucuresti e dificil. ceva in genul asta.

Vorba lui Cristi, colegul meu, probabil e singurul premier roman care are probleme cu traficul.

Ma intreb daca masina pe care a primit-o nu are si girofar, pentru a-si face loc prin traficul bucurestean. COMPLETARE: Un coleg imi spune ca are. :) Deci problema traficului ar parea rezolvata?:D

Oricum, mi s-a parut simpatic, haios, chiar. Are asa.... o candoare in declaratii. O noua mostra: "M-am gandit de ce a oferit Constituia zece zile (n.r. premierului pentru formarea echipei si a programului de guvernare): pentru ca e o treaba destul de grea si, in intelepciunea sa, Constitutia a dat zece zile. Le voi folosi pe toate."

vineri, 16 octombrie 2009

PPE si Barroso o vor comisar pe Anca Boagiu. Sa vedem daca Romania intelege mesajul

Interviul din Adevarul cu secretarul general al PPE, Antonio Lopez Isturiz, imi permite sa trag niste concluzii.

Iata cateva fragmente din interviu:

"Sunt la curent cu negocierile extrem de dure pentru posturile de Comisar si, din ce stiu, va fi aproape imposibil ca Romania sa obtina agricultura. "

Nu e nimic nou, nici surprizator, ni se confirma clar, si dupa sustinerea deschisa oferita de Germania Austriei, si a Irlandei de catre Frata, ca batalia pe agricultura se duce undeva, dar nu are in calcul Romania.

"Deoarece domnul Dacian Ciolos este un necunoscut la Bruxelles. Este o persoana noua pentru noi. Nu stim ce valori impartaseste si ce viziune are asupra politicilor europene. Sunt insa convins ca presedintele Traian Basescu va lua in considerare toate aspectele si toate informatiile care ii vin de la Bruxelles si ca va face in final o alegere inteleapta si avantajoasa pentru Romania."

PPE da un semnal foarte clar Bucurestiului: nu vrem un independent, Barroso vrea oameni politici in Comisie. In al doilea rand, relatia PDL cu partidul-mama european este extrem de proasta, in sensul ca e aproape inexistenta. Popularii romani nu tin legatura cu familia lor politica, fapt care i-a iritat foarte tare pe popularii europeni, pentru ca ei ar putea trage sfori care sa ne ajute sa obtinem cel putin un portofoliu mediu, caci la unul puternic nu avem sanse, iar unul slab nu ne-am dori din nou.

"PPE se va bate pentru acest lucru, ca Romania sa obtina un portofoliu important. Nu pot sa nominalizez acum exact portofoliul, insa noi ne vom bate ca acesta sa fie unul important. "

Isturiz confirma aici faptul ca Romania ar putea fi ajutata pe baza apartenentei PDL la PPE sa obtina totusi un portofoliu important, insa stiti cum e vorba aceea: nimeni nu-ti poate face bine cu forta. Prin urmare, ceea ce ar trebui sa faca presedintele Basescu, intrucat aici se fac jocurile cu nominalizarea comisarului in cazul Romaniei, este sa dea ascultare PPE si sa ii propuna lui Barroso exact omul pe care il vrea el si PPE.

Cine ar fi potrivit ca si comisar, din punctul de vedere al celor doua parti?

"Un aspect important pentru aceasta alegere il reprezinta si faptul ca domnul Barroso isi doreste foarte mult sa aiba cat mai multe femei in viitoarea Comisie. Barroso a primit cu satisfactie nominalizarea Bulgariei, ce a propus-o pe Jeleva. Cred ca si Romania va trebui sa analizeze foarte bine aceasta posibilitate. Cred ca o femeie, evident, apropiata de PPE, este imaginea comisarului pe care noi l-am dori.

Si totusi, un nume?, intreaba reporterul.

Din experinta europeana a PPE, cred ca o posibilitate ar fi Anca Boagiu, deoarece toata lumea o cunoaste aici din perioada de preaderare si nu numai. Acesta ar fi un nume. Nu e cazul sa ofer mai multe.

Anca Boagiu a fost cam singura care a cultivat relatiile cu PPE, intelegem din raspunsul lui Isturiz.

Prin urmare, este evident pe cine a cerut Barroso autoritatilor de la Bucuresti. Pentru ca, va imaginati, secretarul general al PPE reflecta pozitia lui Barroso, ca portughezul este, formal, in imposibilitatea de a spune oficial ceea ce transmite Isturiz. Chiar daca Boc, inainte de caderea guvernului, s-a incapatanat sa il nominalizeze pe Dacian Ciolos. Daca el va fi unicul nume trimis la Bruxelles, pe lista catre Barroso, exista doua posibilitati:

1. fie va fi picat in audierile din Parlamentul European, iar in acel moment ar ptuea aparea ca solutie salvatoare chiar si Leonard Orban

2. sa ramana ciolos, dar romania sa obtina un portofoliu mic, fara importanta si sa aiba o influenta foarte mica in Colegiul Comisarului si in fata lui Barroso, care il va accepta ca n-are ce face, insa fara sa si-l fi dorit.

Este important de vazut ce nume va trimite Romania la Bruxelles. Daca va fi doar numele Dacian Ciolos, variantele de deznodamant vi le-am spus mai jos. Surse mi-au spus ca Barroso nu si-ar fi facut timp pentru o intalnire de a se cunoaste cu Ciolos, ca ar fi refuzat. Nu bag mana in foc pentru asta, s-ar putea sa fi fost intoxicata, nu stiu daca s-a pus problema, asa ca iau informatia asta cu mari rezerve si va indemn sa faceti la fel. Doar ca mi s-a spus si asta.

Daca pe o lista vor fi numele Dacian Ciolos, Anca boagiu si orice altcineva, este evidenta alegerea lui Barroso, nu? Anca Boagiu. Ramane sa vedem ce decide Basescu.

marți, 13 octombrie 2009

Turism de check point. Destinatia: pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud

Calatoria mea in Georgia a fost cu totul speciala. Iar patrula pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud a fost o experienta pe care n-am mai intalnit-o. Probabil colegii mei acreditati pe Ministerul Apararii, care au fost in Afghanistan si Irak, care au fost in Kosovo, gasesc subtirica patrularea mea cu misiunea europeana din Georgia, EUMM, o misiune de observatori, nici macar militara. Insa va asigur ca, pentru mine, a fost extrem de interesanta. Nu numai ca am imbracat o vesta anti-glont, care, pe 25-27 de grade parea si mai grea si mai calduroasa, ci mai ales faptul ca am vorbit cu oameni care au experimentat conflictul si care au fugit din fata rusilor si a militiilor osetine.

O sa va spun povestea si in imagini, care mi se par mai graitoare decat cuvintele.

De ce turism de check point, poate va intrebati. Mi-a placut mult aceasta formulare, care ii apartine Alinei Doroftei, sefa misiunii romanesti din cadrul EUMM. En spunea ca sunt dotati acolo la Gori cu multe veste antiglont pentru ca foarte multi oficiali europeni vin in vizita acolo si sunt adusi la check point-ul de la Ergneti. Este locul in care rusii se afla la 150 de metri si unde, de doua ori pe luna, cele doua parti - rusa si europeana - se intalnesc si discuta despre incidentele recente, cauzele lor, incearca sa mentina situatia cat mai normala. Ideea e ca rusii au fost chiar impresionati de faptul ca UE a reusit, in doar 2 saptamani, sa desfasoare aceasta misiune de monitorizare. Numai ca europenii nu au acces si de cealalta parte a granitei, adica in Osetia de Sud. Asa ca nu poti sti ce e acolo, si oamenii aceia din tsinvali au povestile lor, versiunea lor asupra situatiei, insa eu n-am avut acces decat in partea georgiana.

Georgienii ar vrea prelungirea mandatului misiunii si dupa septembrie 2010, pe de alta parte, din ce am citit prin presa internationala, ar vrea extinderea prerogativelor misiunii, adica sa fie transfrormata din misiune de observatori in una de peace keeping si ar mai vrea si implicarea americanilor. Insa aceasta misiune europeana e un succes, asa ca cei de la Bruxelles nu vad relevanta implicarii unei a treia parti.


Nu puteam rata ocazia de a face o poza echipata asa cum trebuie, cu cascheta si vesta antiglont. Numai ca n-am folosit si cascheta - e extrem de grea, in mod normal as spune, ar trebui sa reziste patrunderii glontului - insa am pastrat vesta pe mine ore in sir. Era deja foarte cald afara, iar atunci cand urcam in masina ma simteam ca un robot, nu eram in stare sa imi misc decat capul. M-a amuzat faptul ca a trebuit sa semnez un formular inainte de plecarea in patrulare, un formular special.

Ce scria pe el? Ca eu imi asum riscurile care decurg din insotirea misiunii, ca nu pot calatori in masinile blondate, acele Toyota albe 4x4 si ca, in cazul unui deces, familia mea nu poate da in judecata pentru daune EUMM. Va dati seama, mi-am spus ca sunt clar pe barba mea. :) Am insotit patrula intr-o masina a ambasadei, tot un 4x4, iar cei monitorii au fost generosi si mi-au dat o vesta de-a lor. mai mult, sa fie siguri ca totul e ok, masina in care ma aflam a fost incadrata in coloana chiar in mijloc.

Eu as fi zis ca e este ceva foarte sigur, fara riscul unor pericole acum, isna faptul ca toti si-au pus vestele anti-glont mi-a indicat faptul ca nu este bine sa iti asumi niciun risc. Mai mult, am inteles ca strazile principale au fost curatate de mine, insa campurile si strazile mai putin circulate din regiunea aceea de granita cu Osetia de Sud nu sunt sigure 100%.

Am fotografiat punctul de control din masina, de la distanta, pentru ca monitorii romani m-au avertizat ca soldatilor georgieni nu le place sa fie pozati. Mai mult, mi-au sugerat sa imi las aparatul in masina, ca sunt si mai suspiciosi cand vad ca nu e o misiune normala, ca sunt in plus si alti oficiali. Cerand insa permisiunea de a fotografia "spre rusi", n-a fost nicio problema sa imi iau aparaatul.

Atasatul militar de la ambasada din Tbilisi, ambasadorul Barliba - care mi-a fost profesor la SNSPA - si unul dintre monitori vorbeau rusa foarte bine, asa ca ei se intelegeau cu soldatii georgieni. E paradoxal, ii urasc pe rusi, s-au ucis unii pe ceilalti, dar limba lor de comunicare este tocmai rusa.

Granita este marcata de un zid din saci umpluti cu pamant si niste blocuri de beton, de un steag georgian si niste Cobre amplasate pe baricada. Cobrele sunt niste arme, niste mitraliere mari. Iertati-mi explicatia stangace, insa nu e tocmai domeniul meu. :)

Dincolo erau rusii, iar cu zoom-ul la maxim de la aparatul foto am putut surprinde si check point-ul din Osetia de Sud. Distanta este foarte mica, 150 de metri, par atat de aproape. Este atat de usor sa aiba loc ciocniri in acea zona, intrucat e de-ajuns ca unul sa traga un foc de arma si sa existe riposta. Mai ales noaptea, imi imaginez ca soldatii aceia georgieni nu prea stau pe ganduri. Si nici cei rusi.

M-am fotografiat cu rusii in spate, iar soldatii georgieni ne priveau relaxati. Probabil ca toti strainii, oficiali sau jurnalisti, care ajung acolo fac asta. Ideea era insa sa nu stai prea mult acolo, prea aproape, chiar daca probabilitatea sa ti se intample ceva era mica. In vale se vedea orasul Tsinvali, un oras mort, nu vedeai prin binoclu tipenie de om.

Georgianul, cel mai mare in rang de-acolo (dr.) vorbeste despre ultimul incident, focuri de arma auzite in noaptea dinaintea vizitei noastre, focuri de Kalasnicov.

Apoi am plecat spre sat, sa vorbim cu oamenii. Am intalnit o femeie la vreo 60 de ani, care a insistat sa intram in gospodaria ei. "Ce sa le arati, femeie?", a intrebat-o sotul ei, adaugand ca nici nu au ce sa ne dea. Aveam sa aflu mai tarziu ca ospitalitatea georgiana e la fel de celebra ca si cea romaneasca. Nu e frumos sa ii refuzi, ca ii jignesti.

Casa acelor oameni, mare, in care locuiau doua familii, ei si fiica lor cu copilul ei, a fost arsa de militiile sud-osetine. Rusii nu au facut dezastre pe-acolo, ni s-a spus, insa au venit militiile si au luat tot ce au gasit demn de luat si au dat foc caselor.

Intre timp, din banii danezilor, ajutoare internationale, li s-a construit o casa cu o singura incapere. In curte era instalat un cost de la UNCHR. Parea mai cochet inauntru decat casa, insa odata ce va veni frigul va fi aproape imposibil de trait acolo.

Asa arata in interior, pana si bicicleta nepotelului intrase in el. Alaturi, ruinele casei. Ne-am uitat uimiti cate camere avusesera, iar acum toata existenta lor era redusa la o singura incapere. dar tot era mai bine decat intr-o tabara de refugiati. macar erau in gospodaria lor, aveau ce manca, niste cartofi, fructe, dupa miros si niste animale si pasari.


Citesti in ziare, vezi la tv distrugerile razboiului, insa impactul este maxim atunci cand vezi cu ochii tai. Cine stie ce e si in partea cealalta, ne intrebam, referindu-ne evident la partea sud-osetina.

Am plecat mai departe, spre un alt punct de control, de unde urma sa vedem mai bine orasul Tsinvali, capitala Osetiei de Sud. Capitala e impropriu spus. Zemo Nikozi este satul in care punctul de control e amplasat chiar in cimitir. Mai exact, imparte cimitirul in doua.

In prima faza m-am gandit sa imi fac o poza si sa le explic celor care o vor vedea ca orasul Tsinvali se afla in spatele meu. L-am cercetat cu binoclul, de aceasta data mult mai de aproape decat din Ergneti. In afara unor rufe intinse pe franghii, nu exista niciun indiciu ca acele blocuri ar fi locuite. nu am vazut vreun catel - si au si ei caini vagabonzi - nu am vazut tipenie de om. Mi s-a parut ciudat, mi s-a parut un oras fantoma.

Cum lucrurile erau calme, am trecut de zid, in partea osetina a cimitirului. Ma rog, tot georgiana. Insa Georgia, in urma razboiului din 2008, a pierdut teritorii si ele se aflau chiar in zona in care ne gaseam noi. In spatele meu se vad blocurile, dar si cel mai inalt varf din Caucaz, in jur de 5800 de metri, inzapezit. De altfel, muntii se profilau spectaculos in zare si privindu-i uitai ca in acele locuri a fost razboi.

Am intalnit un episcop care s-a implicat activ in viata comunitatii dupa razboi si chiar in timpul acestuia. Casa parohiala tocmai fusese refacuta, pentru ca bombardamentele rusilor o distrusesera cu totul. In acea casa era o sala de curs, cu computere, imprimanta, scaner, primite donatie de la guvernul polonez.

Bogdan Aurescu, secretar de stat in MAE, l-a intrebat care sunt nevoile comunitatii, pentru a identifica modalitatile in care poate ajuta si Romania. Romania este, de altfel, un contributor generos in Georgia.

Din nou ospitalitatea georgiana si-a spus cuvantul. Pentru ca i s-a sugerat sa nu refuze un pahar de vin, intrucat isi jignea gazda, Aurescu a convenit sa inchinam un pahar. Ghinion, pentru ca a fost niste coniac georgian, celebru de altfel in regiune, insotit de niste miere cu nuci si niste prajiturele. Cand am vazut ca maicile intind masa, ne-am crispat. Va dati seama insa ce combinatie exploziva a fost pentru stomac coniacul, tare ca focul - ma rog, pentru mine, neexperimentata - cu mierea dulce. Numai ca ospitalitatea georgiana trebuie rasplatita. Este surprinzator faptul ca oamenii aceia care au atat de putin, care au pierdut atat de mult, insista sa imparta ce au cu tine. Familia a carei gospodarie am vizitat-o ne-a umplut mainile cu struguri si mere. episcopul a deschis cel mai bun coniac sa isi cinsteasca oaspetii.

Cam asta a fost incursiunea mea acolo. O parte din aventura mea georgiana. ca sa nu ma repet, am vorbit aici despre chestii mai personale. Altfel, un reportaj puteti citi si pe HotNews.ro.

luni, 12 octombrie 2009

Comisarul european - Orice portofoliu am obtine, Ciolos trebuie trimis comisar

Premierul Boc a anuntat oficial nominalizarea lui Dacian Ciolos pentru postul de comisar. De ce? Pentru ca maine probabil va cadea Guvernul si nominalizarea trebuia facuta.

Mi se clarifica un lucru: nu conteaza portofoliul, probabil stim ca l-am pierdut pe cel al agriculturii, insa Ciolos trebuie sa fie in Comisie. E agreat si asta e, e decis sa fie trimis, indiferent de portofoliu.

Eu faceam mereu legatura intre portofoliul agriculturii si numele lui Dacian Ciolos, pentru ca imi imaginam ca va fi trimis comisar doar daca obtinem acest portofoliu, altfel va fi luata in considerare o alta persoana, poate mai specializata sau cu competente pe domeniul pe care l-am obtine. Adica nu ma gandeam sa il vad pe Dacian Ciolos la... sa zicem.... cercetare... sau.... taxare sau extindere. Mie Ciolos mi se pare un profesionist, dar pe agricultura. Nu comentez aici competentele lui pe alte domenii, nu le stiu. Stiu insa ca l-am apreciat mereu pe agricultura, i-am apreciat modul de a comunica, intotdeauna onest si incercand sa se faca inteles, explicand lucrurile in asa fel incat sa pricepi despre ce vorbea. Dar nu mi-l imaginam in alt loc, preluand un alt portofoliu.

Azi am avut o revelatie: daca Barroso cere 3 nume, Bucurestiul ii da unul: Dacian Ciolos. Indiferent ce portofoliu va repartiza apoi Barroso Romaniei. Autoritatile sustin inca faptul ca avem sanse la agricultura. Am scris pe HotNews.ro vineri ca li s-a cam spus ca n-au nicio sansa la agricultura, ca portita asta e inchisa. Boc n-a mai zis nimic de portofoliu, in sfarsit a inteles ca trimite numele. Si cum stie ca am pierdut portofoliu, n-are sens sa mai persiste. Dar Dacian Ciolos va fi comisar. Asta doar daca Barroso nu va zice, ca in cazul lui Vosganian, NU.

Ma intreb insa daca toata aceasta poveste si vehiculare a numelui sau de luni de zile nu il va afecta pe Ciolos. Am vorbit imediat dupa anuntul lui Boc la Bruxelles. Unde se considera ca Boc a facut o prostie. De ce?

1. pentru ca numele n-a fost convenit inca cu Barroso - adica trebuie sa zica Barroso ok, asta e omul ca sa te apuci sa faci anuntul oficial
2. a "ars" intens numele lui Ciolos vehiculandu-l de atatea luni de zile
3. momentul anuntului e prost, chiar daca cei de-acolo inteleg ca graba e suscitata de caderea Guvernului - numai ca sunt niste reguli, care trebuie respectate

Autoritatile dau, inca o data, dovada administrarii proaste a acestei chestiuni. Incep sa obosesc cu acest subiect. Ok, ne-am lamurit, Dacian Ciolos va fi comisarul Romaniei. Sau asta vor acum premierul si presedintele, ca inteleg ca presedintele urmeaza sa fie instiintat, dar Boc anunta ceea ce zicea presedintele acum catva timp. Presedintele Romaniei, desi, procedural, n-are niciun rol: premierul desemneaza comisarul si il comunica presedintelui Comisiei Europene. La noi, Basescu n-are cum sa se tina deoparte de la aceasta chestiune. Cei de la Comisie mi-au spus clar: in toate tarile, premierul desemneaza comisarul, cu exceptia Frantei, care e republica semiprezidentiala.

E stupid: presedintele vorbeste despre Ciolos ca varianta de comisar, Boc il anunta comisar, dupa care spune ca il va anunta pe presedinte. ce? Ca a facut anuntul oficial? Ca numele oricum de-acolo i-a venit, de la Cotroceni.

Of, am obosit. Sa faca odata Barroso echipa! Si succes dlui Ciolos. Sper sa nu ii fie atat de greu cat imi imaginez eu ca-i va fi. :)

vineri, 9 octombrie 2009

Mda, Obama ia Nobelul pentru pace. De ce?

Obama ia premiul Nobel pentru pace. Ultimii doi ani din viata lui au fost fantastici: a castigat nominalizarea la prezidentiale din partea partidului democrat, a castigat presedintia SUA, acum ia si Premiul Nobel pentru pace. De ce? "Pentru eforturile de consolidare a diplomatiei internationale si cooperarii intre popoare", spun cei care i-l acorda. Mda...

Eu continuu sa ma intreb: DE CE?

In anii anteriori, stiai sa spui ce a facut Matti Ahtisaari sau Al Gore. Dar Obama, sincer, nu-mi vine ceva marcant acum.

Oricum, Obama a creat mari asteptari si va crea dezamagiri pe masura. 'Cause yes, he can!

Suntem ridicoli in povestea cu Herta Muller

Un comentariu scurt: de ce devenim dintr-o data mandri de ea, ne-o arogam cu atata lejeritate, acum ca a castigat premiul Nobel pentru literatura? L-a castigat pentru stilul ei, pentru ce a scris IN LIMBA GERMANA. Nu pentru ca e la origini romanca.

Asa e, suntem insetati de astfel de exemple din randul natiei noastre, dar femeia asta a creat in Germania. Iar creatia ei a fost premiata, nu originea.

Da, ne bucuram ca a castigat, dar haideti sa nu facem o victorie nationala din asta. N-avem absolut niciun merit.

duminică, 4 octombrie 2009

Georgia, patria maxi taxiurilor si a soferilor fara reguli


Nu am avut prea mult timp sa scriu pe blog de cand sunt plecata, dar m-am gandit sa incep cu ceva usor si scurt, intre doua intalniri. Va voi spune impresiile despre vbiata de zi cu zi a georgiei, atat cat am vazut, dar voi avea multe de scris si de spus in urma intalnirilor pe care le-am avut, in urma discutiilor cu oamenii, am vazut taberele de refugiati, e adevarat, de la distanta, am vorbit cu oameni din zona de granita cu Osetia de Sud, am vazut check point-urile georgiene de pe granita administrativa dintre Georgia si teritoriile ocupate, regiunile separatiste, toate astea intr-o patrula a misiunii de observatori UE, EUMM, pe care am insotit-o sambata.

Insa cum nu am fost mult timp acum, va voi spune despre ce am observat in Georgia. In primul rand, traficul. Claxoane in permanenta, o galagie pe strada pana am inteles de ce. Asa se atentioneaza intre ei soferii de faptul ca schimba banda sau intra in trafic, fiindca e un haos. am fost avertizata sa fiu atenta cu trec strada, pentru ca si la semaforul pe verde te poate claca masina daca nu esti atent.

In trafic nu au nicio regula, nu semnalizeaza cand schimba banda, nu respecta regulile de intrare in sensul giratoriu, fiecare e dupa puteri si dupa tupeu, este o adevarata aventura. In plus, mi s-a spus ca dupa-amiaza, jumatate dintre soferi sunt beti. "Liniiile dintre benzi nu sunt pentru a le demarca, ci pentru a putea merge soferii drept, atunci cand au ceva la bord. Politia nu te pune sa sufli in fiola, nu-ti ia alcoolemia cand te opres, pentru ca n-ar avea sens", mi s-a spus. Deci traficul si calitatea de pieton sunt o aventura in Georgia.

Taxiurile, o alta. Trebuia sa ajung la un interviu si am luat un taxi. Cineva de la ambasada mi-a sugerat sa sun persoana cu care urma sa ma intalnesc, pentru ca aceasta sa ii explice in georgiana sau rusa soferului unde sa ma duca. Si asa am facut. Mi s-a spus sa nu dau mai mult de 5 lari (aproximativ 10 lei) pe cursa, in general. Ei bine, cand am ajuns la destinatie, dupa ce am mers pe un drum serpuitor, care urca pe culmea dealului - orasul Tbilisi este ca intr-o caldare, pe fundul unei galeti, inconjurat de dealuri, deci din centru trebuie sa urci in general spre zonele spre care ai nevoie - dupa ce am tras si o sperietura pentru ca mi se spusese ca fac 15 minute cu taxiul, dar mie mi se parea ca merg de cel putin dublu, iar peisajul nu era din cele mai linistitoare, am ajuns la destinatie si soferul a refuzat cei 5 lari. A insistat sa ii dau 10. Stiam ca ma trage in piept, dar asta e. In plus, sunt particulari: ei nu au sa-ti dea chitanta pentru decont. e chiar caraghios sa iti pui problema asta.

Georgia e o tara a maxi taxiurilor, cum era Romania pe la mijlocul anilor '90. Aici autobuzele sunt de mici dimensiuni, insa lumea merge cu maxi taxi.

Daca nu stii rusa, este destul de greu sa te intelegi cu aomenii, ca strain. Credeam ca tinerii vorbesc engleza, dar nu toti, aveam sa constat.

Altfel, georgienii sunt foarte amabili si ospitalieri. Peste tot, chiar si in zona in care a fost conflictul iar casele oamenilor au fost arse, acestia au insitat sa intram un pic si ne-au servit cu fructe. Au insistat si pentru un pahar de vin, dar am refuzat. In general, se simt foarte jigniti daca ii refuzi, asa ca e mai bine sa nu o faci.

Georgia nu este foarte ieftina, desi ai fi tentat sa crezi asta. Comparand preturile cu cele de la noi, ele sunt similare, insa veniturile mai mici. Dupa cum se zice ca e un paradis investitional si investitorii au venit aici, inca rezultatul nu se vede. E o tara saracaciaosa si cenusie - ma rog, eu am vazut Tbilisi si Gori - cu o gramada de masini vechi, rable efectiv pe strazi, insa si o multime de SUV-uri. Foarte multe, cred ca oamenii care au avut ceva bani si-au luat SUV.

Am mai aflat despre ei ceva: tin foarte mult la aparente. Masina trebuie sa fie bengoasa, chiar daca nu au bani de benzina. Si apropo de benzina, georgienii fumeaza si in benzinarii, cand isi fac plinul. Infricosator! De altfel, fumeaza peste tot, am inteles, in magazine cand intra sa cumpere ceva, nu sting tigara.

Blocurile de locuinte par pe dinafara cam darapanate, iar romanii din misiunea de la Gori povesteau ca la intrare blocurile sunt niste cazaturi, cu toate firele si tevile la vedere. Inauntru, insa, apartamentele arata foarte bine.

Ca shopping, nu are sens sa cumperi de-aici - si inteleg ca nici nu prea ai ce - altceva in afara de vin si de coniac. Ele sunt celebre in regiune, obisnuiau sa fie furnizorul de vina al URSS si, mai apoi, al Rusiei, cand lucuruile mergeau bine intre ei.

Voi reveni despre Georgia, intrucat am multe, foarte multe de povestit. Acum fug sa vad orasul Tbilisi, sunt aici de trei zile si nu am apucat sa vad mult din el, fiind tot in intalniri.

vineri, 2 octombrie 2009

JO2016 si geopolitica sportului

Am urmarit atent in ultima saptamana desfasurarea de forte pentru desemnarea orasului care va gazdui JO din 2016. Candidate: Rio de Janeiro, Chicago, Madrid si Tokio. Dupa modelul lui Tony Blair, care a mers sa-si sustina capitala pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 si victoria Londrei asupra competitoarelor, liderii celor patru tari care au trimis aplicatii au fost prezenti la Copenhaga, acolo unde sa decis cine va gazdui Olimpiada de peste 7 ani.

Obama a anuntat la inceputul saptamanii ca va merge si el, chiar daca initial era stabilit ca doar Michelle sa sustina cauza orasului lor, Chicago. Si totusi, presedintele american a ajuns in aceasta dupa-amiaza in Danemarca. La timp as spune pentru a-si "savura" infrangerea, caci Chicago a adunat cele mai putine voturi.

Lula, presedintele Braziliei a fost prezent, insotit de Pele, premierul nipon, la fel, regele Juan Carlos si regina Sophia, precum si Zapatero au fost si ei in Copenhaga. Madridul a intrat in finala, dar a castigat Rio de Janeiro.

Evident ca aceasta victorie trebuie citita si in cheie geo-politica si economica. Brazilia e o putere emergenta, anul trecut China a organizat Jocurile Olimpice. E un semn clar ca ierarhiile nu mai pot ramane aceleasi, ca si alte puteri conteaza.

Oricum, cele mai multe JO au fost organizate in Europa si America de Nord, fie ca vorbim despre JO de iarna sau de vara. America de Sud nu avea niciunul in palmares si cine ar fi fost mai potrivit decat Brazilia?

Analistii pe care i-am auzit pe BBC World si Bloomberg, canalele pe care le pot urmari aici, in Georgia, spun ca CIO va fi supus unor intense presiuni din cauza infrangerii rusinoase a orasului Chicago. Dar... the world is changing si nu de azi, ci de alaltaieri.

Liderii de filiale PDL ne-au spus: Faceti ceva, nu mai putem. Si conducerea a facut

Este discutia unui eurodeputat PDL cu un grup de primari de comune, la Bruxelles. Primari PDL. Joi, aflasera ca ministri PSD au demisionat si bineinteles ca vroiau sa stie ce se intampla mai departe. Asa ca intalnirea cu un important europarlamentar a avut menirea sa ii lamureasca asupra intrebarii: ce vom face? Incerc sa reproduc cat mai aproape, ca forma (dupa notite), discutia, mai bine spus, raspunsul:

"Vom avea interimari 45 de zile, asa cum spune legea, apoi premierul trebuie sa mearga cu guvernul in Parlament. Insa dupa 45 de zile depasim alegerile. Ceea ce s-a intamplat astazi are un aspect pozitiv, dar si unul negativ. Pozitiv pentru ca PDL este plin de energie si sperante, negativ pentru ca alegerile vor fi contestate la greu nu numai de PSD, dar si e PNL, si de altii. Pentru noi va fi mai greu acum pentru ca n-avem voie sa facem nicio greseala.

Dupa interimat avem doua optiuni:
  • ori sa formam o majoritate in parlament, cu tovarasi care trec dintr-un partid in altul fara nicio treaba, baieti buni, si sunt destui
  • ori alegeri anticipate
Presedintii de filiale ne-au spus duminica: "Nu mai putem, trebuie facut ceva". Si conducerea partidului a facut ceva si acum bulgarele se rostogoleste la vale.

- Un nou guvern inseamna si un nou premier?, a intrebat un primar.
- Nu, premierul e Boc, pentru ca el a gestionat foarte bine. Chestiunea e o noua majoritate, in care PDL sa fie cel mai mare partener.
- O facem doar cu PNL?, a intrebat un altul.
- Da, cum PNL si cu UDMR, a spus eurodeputatul, in timp ce sala murmura. Vedeti cum e, iubirea se regenereaza, ea nu moare. Daca tara o cere, ne iubim din nou.

Economic insa avem un singur risc major: sa iesim din acordul cu FMI si Comisia Europeana. Asta ar avea un impact major asupra situatiei tarii, ar rezulta deprecierea leului cu consecintele de rigoare. PDL nu are voie sa greseasca. I-am spus lui Pogea ca va trebui sa reziste la orice cerinta venita de oriunde, inclusiv din PDL, care ar putea da peste cap acordul."

Cu aceste cuvinte, discutia s-a incheiat, optimismul a cuprins sala si toti primarii au vrut sa faca poze cu eurodeputatul care i-a asigurat ca va fi bine.