UPDATE: Impostura in presa - o noua dovada, data de Agerpres

Stirea la fel de hot precum cele despre moartea Madalinei Manole este aceea legata de faptul ca ultimul ei interviu este, de fapt, unul INVENTAT. A scris despre asta Petrisor Obae.

Pentru cei care nu stiu inca, asa-zisul ultim interviu a fost de fapt o compilatie de declaratii facute mai demult pentru AGERPRES si marturii postate pe blogul ei.

Este surprinzator? Ei bine, nu. Este condamnabil? Eu zic un DA categoric. Pentru ca astfel de scribi sunt considerati jurnalisti si este o noua ocazie de a arunca vina pe intreaga presa. Nu ca nu are hibele ei, dar se generalizeaza si aici, ca peste tot: toti sunteti la fel!

Nu e adevarat, sunt multi care tin la etica si deontologia profesionala. Eu cred ca un jurnalist nu are altceva mai pretios decat credibilitatea, construita cu onestitate, fara sa se vanda nimanui si incercand sa fie cat mai echilibrat cu putinta in ceea ce scrie.

Intrebarea e cine e vinovat: reporterul sau editorul, pardon redactorul sef al departamentului lui, care a venit cu ideea, atunci cand n-au prins-o la telefon, sa compileze informatii si sa le vanda ca interviu? AMBII si chiar si sefii lor. Daca editorul a venit cu ideea respectiva, de ce a acceptat reporterul sa isi puna semnatura pe un fals? Si ce editor e ala care prefera un interviu inventat si nu e onest indeajuns sa faca o biografie, asa cum era de fapt textul?

Este halucinant ce zice oficialul AGERPRES citat de Obae: “Este o greşeală, o scăpare, că nu am publicat că acele citate sunt de pe blogul ei“, a spus un oficial Agerpres. “Trebuia să spunem ce citate au fost luate de pe blog şi ce declaraţii au fost date pentru Agerpres“, a continuat el.

O greseala, o scapare? Nu vi se pare ca ia lucrurile mult prea usor? Probabil ca nu, din moment ce a inventa interviuri e o practica in agentia de presa de stat.

Dar nu numai acolo: am auzit de interviuri inventate cu boss-ul de la Parmalat sau de la OMV, oameni ale caror echipe de comunicare s-au sesizat la un moment dat ca in presa din Romania - publicatie respectabila - au aparut interviuri cu ei in conditiile in care nu au avut nicio intalnire cu vreun jurnalist roman.

Am auzit de oameni dati afara de la ziare pentru ca au inventat declaratii si, din nou, cei care se presupune ca le-ar fi facut s-au sesizat ca le-au fost atribuite lucruri pe care nu le-au spus. Sau am auzit de citate din comunicate de presa puse in gura purtatorului de cuvant al respectivei institutii publice, fara ca jurnalistul sa fi vorbit cu persoana respectiva.

Noi, jurnalistii, ii stim pe cei care au facut asta. In presa vorbele circula cu repeziciune. Dar oamenii aia continua sa isi gaseasca locuri de munca in alte publicatii, sa scrie in continuare. Asta mi se pare revoltator.

Din punctul meu de vedere insa, acesti scriitori de articole nu-si merita apelativul de jurnalisti. Si au tot dispretul meu, nu ca le-ar pasa. Insa astfel de actiuni trebuie taxate, penalizate dur. Sunt curioasa daca AGERPRES isi va cere public scuze pentru aceasta inselaciune si ii va da afara pe cei doi, cel putin. Ei intineaza o prefesie cu si asa destule derapaje.

UPDATE: Mda, aici puteti citi comunicatul AGERPRES.

Asa incepea textul initial al Agerpres inainte de a fi modificat (preluat tot de la Obae de pe blog):

Bucureşti, 14 iulie /Agerpres/ – În ultimul său interviu acordat AGERPRES, cu doar o zi înaintea morţii sale, cântăreaţa Mădălina Manole mărturisea că este este o persoană fericită. Câteva ore mai târziu avea să apară însă informaţii privind dispariţia sa, cel mai probabil în urma unei sinucideri.

Iar asta zice comunicatul Agerpres:

Cu toate acestea, ştirea transmisă pe fluxul AGERPRES nu a conţinut vreo menţiune potrivit căreia ar fi fost vorba de un interviu acordat, în ziua respectivă sau acum câteva zile, de Mădălina Manole. Din contră, ştirea nu conţine nicio indicaţie temporală care să plaseze în timp declaraţiile redate. Singura precizare era aceea că Mădălina Manole urma să împlinească, miercuri 14 iulie, vârsta de 43 de ani.

(...) Ne cerem scuze pentru omisiunea care a determinat, în unele situaţii, diverse interpretări.

Iar in final:

Dorim să vă asigurăm că acest incident este unul singular, iar ştirile AGERPRES, aşa cum s-a dovedit şi până acum, sunt credibile, adevărate şi provin din surse reale".

Yeah, right! Dar nu toate.

Incursiune in copilarie

Tristul sfarsit al Madalinei Manole m-a facut sa fac o incursiune in copilarie. Cred ca suntem multi cei a caror copilarie a fost marcata de muzica ei, mai ales inainte de revolutie.

Cand eram mai mica ii stiam cantecele vers cu vers si le cantam cu patos, mai ales cand, aflata in tabara la mare, mergeam spectacole la teatrele de vara unde cantau toti artistii copilariei noastre, printre care si Madalina Manole.

Dimineata m-am trezit cantand, fiindca l-am auzit la televizor, cantecul acela: Te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Si am constatat ca inca imi aminteam versurile, ma rog, mare parte dintre ele, desi e clar ca nu l-am cantat de cel putin 20 de ani.

In redactie, o colega ne-a povestit o intamplare din copilarie, in care sora ei canta un cantec de-al Madalinei Manole. Si asa mi-am dat seama ca moartea artistei ne-a facut sa ne amintim si de copilarie, perioada pe care ea ne-a marcat-o muzical.

Voua ce amintiri din copilarie v-a evocat rememorarea vietii Madalinei Manole?

PS. Mi-e tare greu sa inteleg cum o femeie care a facut atatea eforturi sa aiba un copil poate lua decizia de a renunta la viata si sa il paraseasca fiind atat de mic. Ai fi tentat sa spui ca a facut-o exact cand isi implinise cel mai mare vis si nu are nicio logica. Dar astfel de gesturi nu pot fi niciodata explicate rational, fireste.