marți, 30 iunie 2009

Despre rusi

Mi-am dat seama, in urma discutiilor cu prieteni europeni, dar si romani, cum ii vad eu exact pe rusi, relatia cu Rusia, rolul lor in Europa. Si mi-am spus ca trebuie sa pun asta intr-o postare, pentru a explica mai bine surprinderea mea in ceea ce priveste atitudinea elvetienilor fata de rusi.
  • Cred ca Romania trebuie sa aiba relatii parteneriale cu Rusia, este cel mai mare vecin estic al nostru si al UE si inghetul instaurat in relatiile noastre bilaterale nu este deloc de dorit. Presedintele Basescu a gresit cand a definit axa de politica externa Bucuresti-Londra -Washington si cand a calificat Marea Neagra "un lac rusesc". Ca roman, probabil ca impartasim aceleasi sentimente fata de rusi, ca presedinte, nu isi poate permite astfel de scapari. Pe de alta parte, nici rusii nu ne-au crutat.
  • Cred ca UE este slaba in relatia cu Rusia si nu poate fi mai ferma in conditiile in care Rusia a reusit sa isi faca aliati de nadejde prinre statele membre. Ma infioara stiri de genul celei de ieri: Gazprom in Azerbaijan gas deal.
  • Stand de vorba cu unul dintre analistii de la Economist Intelligence Unit, divizia pe Europa de Est, despre Rusia, mi-a spus ca ei au observat la cei ce privin din statele est-europene - romani, polonezi, unguri, baltici - o aversiune fata de Rusia si faptul ca nu putem uita istoria. Lor, oameni care au trait toata viata lor in Europa Occidentala, intr-un capitalism care nu i-a privat de nimic ce isi puteau permite, le vine greu sa inteleaga de ce noi ii consideram pe rusi periculosi si nu uitam trecutul. Probabil pentru ca e prea recent. Probabil ca noi suntem/am fost vecini cu ei/ probabil pentru ca tarile noastre au fost ocupate/impartite/ciuntite de ei - si vorbesc aici gandindu-ma la cehi, unguri, polonezi si la noi, romanii.
  • Germanii au platit cu varf si indesat pentru toate atrocitatile fascismului si inca mai platesc. Rusii n-au platit pentru toate atrocitatile comunismului, sistem pe care ei l-au pus in practica si l-au exportat atat de bine; milioane de oameni au murit si in cei 50-60 de ani de comunism in jumatatea estica a Europei. N-am avut sansa sa ma nasc in jumatatea libera de Europa, asa ca ii blamez pe rusi pentru destinul tarii mele si a partii de continent in care traiesc. Suntem inapoiati cu zeci de ani fata de Occident, ma infurie faptul ca nici copiii mei nu vor putea trai intr-o Romanie civilizata, pentru ca este inca tarata de sistemul pe care l-a avut pana acum 20 de ani. Cred ca si-a pus amprenta asupra societatii noastre si probabil ca ea va disparea in vreo trei generatii.
  • Cred ca trebuie sa imbunatatim relatiile cu Rusia, insa sa ii tinem la o distanta confortabila. Sincer, eu n-as fi genul de roman care sa ii ceara prietenia, dar sunt pentru o relatie civilizata si cordiala.
  • Par sa aiba intotdeauna intentii ascunse si se intreaba de ce europenii nu ii privesc ca pe un partener de incredere. Pentru ca in ultima vreme au dat destule dovezi ca nu pot fi "reliable", de la criza gazului din iarna, pana la cea din Georgia. Am fost recent la o conferinta si am vazut din nou aroganta rusilor.
  • Am fost impresionata, extrem de impresionata de Putin la Bucuresti, la summit-ul NATO. Dar nu in sensul in care il cred multi dintre prietenii carora le-am povestit despre asta. Este acea admiratie fata de aminalul politic care stie exact cum sa isi gestioneze actiunile pentru a monopoliza cel mai mare summit al NATO. Admiratia aia combinata cu fiori reci pe spinare. intarzierea la conferinta de presa, care s-a sincronizat cu plecarea lui Bush, cea din urma pusa in umbra, cum a luat intrebarile, cum a raspuns la ele, cum le-a multumit jurnalistilor pentru a-i fi fost alaturi si pentru ca l-au insotit la ultimul mare eveniment ca presedinte, venirea la dineul lui Basescu, totul.
  • Am citit si continuu sa citesc carti despre Rusia, am citit-o pe Politovskaia, am citit jurnalisti occidentali care au trait in Rusia si au fost corespondenti acolo. Multe dintre ideile mele despre Rusia si mai ales despre clasa politica, lideri, le regasesc in acele carti. Citesc si carti de-ale unor jurnalisti rusi, ca sa am o perspectiva diferita. si voi citi in continuare, poate ca opinia mea de-acum se va schimba. Nu cred ce zic acum, insa ma declar deschisa...
  • Omit intentionat Republica Moldova. Prieteni de-ai mei de peste Prut mi-au spus ca trebuie sa fiu constienta ca perioada de glorie a acestei tari e considerata de populatie, de o parte a ei cel putin, cea in care a fost republica sovietica. Pana in acel moment nu m-as fi gandit niciodata la asta. Pentru ca priveam situatia doar de pe malul acesta al Prutului.
Sunt cateva idei, probabil ca am uitat altele, insa e ceea ce cred eu despre Rusia. In acest moment astept cu nerabdare summit-ul Obama-Medvedev din 7-8 iulie. Sunt absolut convinsa ca dupa acel moment vor fi multe de comentat.

Jurnal de Elvetia: Joaca de-a atacul nuclear (V)

Max Schmid (foto dreapta) este unul dintre jurnalistii elvetieni pe care i-am cunoscut in vizita mea si este un interlocutor extrem de placut. A vizitat Romania de vreo cateva ori, a fost corespondent in Rusia, ca sa va zic doar cate putin despre el.

Max ne-a povestit o intamplare care acum pare foarte haioasa, desi cumva absurda. Cand eram prin Sargans, ne-a vorbit despre faptul ca in urma cu ceva ani buni aici erau mari fortificatii ale armatei helvete, construite in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Chiar daca Elvetia este tara neutra, in anii '40, generalul Henri Guisan a dezvaluit un plan conforma caruia se stabilea ca, in cazul unui atac asupra elvetiei, aceasta sa isi apere doar teritoriile din Alpii inalti, inclusiv drumurile transalpine si legaturile feroviare.

Asa ca au fost investite milioane de franci elvetieni in construirea unor fortificatii in munti, care sunt astazi partila folosite de armata. cele mai importante fortificatii se gasesc in Sargans, St. Moritz si in regiunea Gotthard.

Si cum tot am trecut pe langa baza militara din Sargans, Max ne-a povestit ca in perioada razboiului rece era intr-un grup de jurnalisti care lucra cu armata, intr-unul din bunkerele din munti. Si ce credeti ca faceau? Simulat un atac nuclear, conditii in care toata populatia s-ar fi aflat adapostita in tunelele din munte. Iar el lucra, impreuna cu alti doi colegi, la o emisiune pentru copii care ar fi trebuit difuzata in cazul unui atac nuclear.

"In timp ce inregistram emisiunea, ne-am amuzat pe cinste, incercand sa ne imaginam situatia unui atac nuclear. Insa seful nostru, un tip de la armat, ne-a prins si ne-a atras ca nu e nimic de gluma", isi aminteste Max.

Evident ca pe noi ne-a amuzat teribil cum se gandeau elvetienii sa aiba emisiuni si le inregistrau, chiar si emisiuni pentru copii, in conditiile in care Elvetia era sub un atac nuclear in timpul razboiului rece.

Slovenul Zoran, tipul acela amuzant despre care v-am mai povestit, a comentat ca si noi, est-europenii, ne asteptam sa fim atacati, in timpul razboiului rece. De armata elvetiana!!!! :))) Ne-au tot povestit elvetienii cum vor sa faca referendum pentru achizitionarea unui avion de vanatoare, asa, ca sa aiba si ei doua, parca. Si ca au fost vreo trei referendumuri chiar pentru desfiintarea armatei elvetiene.

Am vazut si noi niste soldati, prin baza militara in care se afla avionul Solar Impulse, plimbandu-se pe biciclete si ne-am amuzat de armata lor profesionista. De fapt, ei ne-au incurajat sa facem misto de armata lor, armata unui stat neutru, subliniez.

luni, 29 iunie 2009

Prea multa biserica in media in ultimele zile, prea multi bani risipi

Week end-ul a inceput cu povestea Catedralei Mantuirii Neamului, o ambitie a Bisericii Ortodoxe care costa 400 de milioane de euro. Povestea e in materialul video de mai jos:


Apoi il vad pe presedintele Basescu duminica la intronizarea Preasfintitului Vicentiu, ca episcop al Sloboziei si Calarasilor, ca azi sa fie undeva in Moldova, la intronizarea Preasfintitului Corneliu, episcop al Husilor.

Pentru mine, e prea multa biserica in media noastra in ultimele zile. Nu sunt atee, dar nici nu sunt de acord cu exhibitiile bisericii, mult prea ponpoasa si cheltuitoare, in opinia mea.

Citesc ziarele care sustin ca prezenta lui Basescu la cele doua evenimente are scop electoral si care sunt critice la adresa presedintelui. Totul este insa posibil si permis cand vrei sa iti asiguri sprijin si voturi, nu? Imi amintesc primii ani de dupa caderea comunismului, cand erau slujbe si preoti prezenti la orice eveniment. Dupa o lipsa totala din spatiul public in perioada comunista, aveam atunci exces de prezenta.

Mie mi se pare ca biserica are o inclinatie spre exces si la fel si traditiile bisericesti. La mine in Ardeal, masa pe care o dai de un parastas sau o pomana dupa inmormantare e la restaurant si e un adevarat ospat. Pai asta e exces, ca ii hranesti tot pe oamenii care nu duc lipsa, cunoscutii tai, majoritatea neluand saracii sa ii puna la masa in restaurant. De-asta mi se pare mai onest si mai bine tintite niste pachete impartite exact celor care au nevoie: saracilor, batranilor, copiilor sarmani.

Acum o alta forma de exces este Catedrala Mantuirii Neamului. Inteleg ca sunt mii de biserici de patrimoniu care stau sa pice, dar nu se obtin bani pentru renovarea lor. Nu stiu daca banii trebuie sa vina de la Ministerul Culturii sau de la Biserica Ortodoxa, insa daca biserica are atatia bani sa construiasca o catedrala de 400 de milioane de euro, daca exista foarte multe biserici noi construite si pentru ele s-au strans bani, de ce pentru unele vechi, dar cu valoare culturala si istorica nu se pot gasi bani?

Pe de alta parte, recunosc ca nu sunt un om care merge la biserica, dar asta nu inseamna ca sunt atee, am mai spus-o. Bunicul meu avea o vorba: unde se roaga un om, acolo este o biserica. Si am mers pe principiul ca nu trebuie sa stiu poezii/rugaciuni din carti si sa merg la biserica daca simt nevoia sa vorbesc cu Dumnezeu. Cred ca vorbele mele sunt mai potrivite decat rostirea mecanica a unei rugaciuni. Asa ca nu prea vad utilitatea unei Catedrale asa cum este descrisa in maretul proiect al Bisericii Ortodoxe.

Planul este impresionant: 12 porti, opt turle suflate cu aur, inalta cat un bloc de 30 de eraje, 12 lifturi, parcari, librarii. Este insa si util, ma intreb. Nu stiu... Mie mi se pare o mare risipa. Insa cine stie, probabil ca asa au gandit oamenii si in epoca in care a fost construita basilica St. Pietro, iar acum este unul dintre cele mai vizitate obiective din Roma. Insa ma indoiesc ca aceasta catedrala va fi o capodopera a artei moderne.

Oricum, senzatia care mi-a ramas dupa aceste zile ca e prea multa biserica in media, prea multa risipa de bani, de cuvinte de imagini.

vineri, 26 iunie 2009

Dorinta de a apartine altei rase - Michael Jackson si chinezii

Deschid dimineata televizorul si vad ca a murit Michael Jackson, vad succesiunea de fotografii, din diferite perioade ale vietii lui, in care este evidenta dorinta lui de a apartine rasei albe. Sincer, nu cred in povestea aia cu boala si cu albirea subita a pielii.

-Ce ironie, Michael a vrut mereu sa fie alb ca sa fie acceptat, iar acum America are un presedinte de culoare. Ca dovada, ca pentru a fi acceptat trebuie sa fii barbat si crestin, a fost remarca misogina a prietenului meu.

Insa are dreptate - America si lumea intreaga te accepta indiferent de culoarea pielii, cel putin acum, totul e sa fii demn si sa ai calitatile necesare sa te remarci. El era un adevarat talent muzical, te intrebi de ce era atat de tulburat sufleteste. Dar nu vreau sa scriu despre Michael, n-am fost un fan in nicio perioada a carierei lui, insa ii apreciam munca din copilarie si toate realizarile. Era si greu sa nu o faci.

Dupa doua minute de la conversatia cu prietenul meu privind dorinta lui Michael de a apartine altei rase, imi cade in mana Financial Times de marti. Deschis la articolul: Why size is now everything in China.

Articolul este despre faptul ca toti mai multi oameni apeleaza acum la chirurgia estetica pentru a avea sanse mai bune de a-si gasi un loc de munca. China este obsedata de dimensiuni, chinezii vor totul mai mare: de la masina si preferinta pentru Hummer, la ochi mai mari, nas mai mare si sani mai mari, adica exact chestiile nespecifice rasei lor.

Medicul Liao Yuhuna de la Shanghai Time Plastic Surgery Hospital spune ca business-ul a crescut de la sfarsitul anului trecut cu 40%, asta datorita crizei. "Multi dintre clientii nostri sunt white-collars, multi si-au pierdut locurile de munca asa ca au acum timp sa isi faca operatiile estetice la care visau. (...) Vor sa fie mai competitivi pe piata muncii cand merg la urmatorul interviu", spune mediul chinez citat de FT.

Mai mult, parintii chinezi vad ca o investitie de viitor o operatie estetica pentru copiii lor, asa ca perioada de dupa examenele de admitere la facultate este una in care programarile pentru astfel de interventii se inmultesc. Parintii cred ca astfel maximizeaza sansele copiilor de a-si gasi un job bun.

Liao spune ca cele mai cerute operatii sunt cele de marire a ochilor, asa numita operatie pentru pleoapa dubla, adica formarea unui pliu pe pleoapa pentru a face ochii sa para mai mari, precum si de marire a nasului, adica introducerea unui os luat dintr-o coasta in nas. Suna aiurea, dar cam asta e explicatia procedurii. Primul tip de interventie costa de la 2.400 yuani, adica in jur de 350 de dolari sau 252 de euro, in timp ce o operatie de marire a sanilor costa 60.000 de yuani, vreo 6300 de euro si o bucata din coapsa. (Nu ma intrebari de ce, nu inteleg legatura).

Clientii au varste cuprinse intre 25 si 35 de ani, spre deosebire de tarile occidentale in care la chirurgia estetica recurg preponderent persoanele mai mature. FT arata ca nu numai in China a crescut acest gen de business, ci si in SUA.

Anul trecut, potrivit Societatii Americane a Chirurgilor Plastici citata de FT, numarul operatiilor estetice a crescut in randurile tuturor grupurilor rasiale, mai putin in al caucazienilor, adica al albilor. In radul hispanicilor, numarul acestor interventii a crescut cu 18%.

Ati remarcat, nu? Mai putin in randul caucazienilor. Chinezii vor sa aiba nasul, ochii si sanii mai mari, ca sa semene cu rasa alba. Ma gandeam ca rasa e un dat, asta te nasti. Poti sa te gandesti sa iti operezi un nas mai mare, de cotofana, daca asta te complexeaza, sa iti pui sani, daca asta iti doresti, sa elimini niste riduri sau niste colaci de grasime. Am urmarit adesea reportaje privind transformarile unor persoane prin chirurgie estetica si exista unul in care oamenii voiau sa fie operati petnru a semana cu nu stiu ce vedeta. De ce?

Ma rog, pana la urma e o optiune personala. Insa azi am remarcat cum de la Michael Jackson, la chinezi, toti vor sa semene cu rasa alba. Credeam ca alegerea lui Obama este un simbol suficient de puternic privind locul pe care fiecare individ, indiferent de religie, rasa si sex, il poate avea in societate. In viata reala insa, poate lucrurile sunt diferite. Am auzit de la prieteni care au fost in SUA ca americanii sunt, contrar opiniei mele despre ei, destul de rasisti. Ma rog, e o concluzie la care au ajuns niste oameni care au vizitat America, eu inca n-am facut-o.

Inchei cu o alta remarca despre moartea lui Michael facuta de prietenul meu:

- Michael a facut atatea operatii complicate si n-a putut face o operatie de inima care sa-l salveze.

joi, 25 iunie 2009

Cati romani l-ar aprecia pe Basescu daca ar face ca Putin?

Mi se pare foarte tare stirea de pe HotNews.ro, aici, referitoare la vizita lui Putin la supermarket si ordinul lui de a micsora preturile. Simt o frustrare ca nu stiu rusa pentru a intelege exact ce se spune in stire, integral.



Asa ca folosesc tot sursa citata, HotNews.ro:

<<Iata mai jos dialogul dintre Vladimir Putin si Iuri Kobaladze, directorul pentru relatii comerciale al grupului X5 Retail, care detine lantul de supermaketuri, redat de cotidianul Kommersant.

* Putin: Pentru ce costa acesti carnati 240 de ruble (7,5 dolari)? Este normal acest lucru?
* Kobaladze: Dar sunt carnati de inalta calitate! Priviti, acestia de aici costa doar 49 de ruble
* Putin: "E prea scump
* Kobaladze, timid: Nu...
* Putin, fluturand o hartie: Pot sa va arat marja de profit pe care o aveti. Uite, pentru acest tip de carnati, marja este de 52%

La raionul de carne, premierul s-a lansat intr-o noua tirada impotriva preturilor practicate de supermarket, estimand ca pretul este cu 200% mai mare decat cel normal.

"Este dublu fata de pretul normal. Vi se pare normal asta? E prea scump", l-a criticat Putin pe Kobaladze, care a cedat si a promis sa reduca preturile incepand de vineri.
>>

Va vine sa credeti?!!!?? Omul se va executa, piata care regleaza preturile nu conteaza, daca premierul zice ca sunt prea mari, atunci ele trebuie reduse. E evident ca Putin se comporta ca un dictator, dar sunt popoare, care au nevoie de un lider autoritar. Rusii in mod sigur, in perioade repetate ale istoriei lor.

Dar si multi romani aplauda iesirile presedintelui Basescu, manifestarile lui autoritare si evident ca m-am intrebat cati dintre concentatenii nostri l-ar aprecia pentru o astfel de initiativa si cati ar fi ingroziti de ea. Evident ca numarul celor din urma ar fi mult mai mare. Dar va puteti imagina o miscare mai populista acum, in vremuri de criza?

Jurnal de Elvetia: amintiri despre dusurile romanesti (IV)

In drum spre serviciu, trecand la Unirii podul ala pe care vanzatori ambulanti te imbie cu produse diverse de la flori si fructe ieftine la tricouri, mi-am amintit de o poveste a unui jurnalist sloven despre Romania. Cum asa? Pentru ca un tip vindea astazi pe pod dusuri.

Zoran, colegul meu sloven din grupul din Elvetia, este jurnalist de-o viata, cum ii place lui sa spuna. Are peste 50 de ani si atunci cand a auzit ca sunt din Romania a zis ca trebuie sa imi spuna niste povesti legate de tara mea. El a vizitat Timisoara si Deva, inainte de revolutie si in timpul acesteia, iar acum 2 ani a vazut si Bucurestiul, care i s-a parut intr-adevar un mic Paris. Flatanta caracterizare, neplauzibila din punctul nostru de vedere.

Prin anii '80, exista un schimb de experienta intre jurnalistii romani si iugoslavi, ca atunci Zoran era iugoslav, nu sloven, spune el. Schimbul de experienta avea loc in Deva, la ziarul "Drumul comunismului". Era singurul ziar din oras. Din redactia lui, fusese cu un an inainte un coleg care se intorsese din Romania cu dusuri. Nu mai putin de 10 dusuri, pentru ca stia el ca sunt de buna calitate si nici nu prea avea ce altceva sa cumpere.

Zoran mi-a spus ca l-a intebat pe tipul respectiv, acum vreo doi ani, daca mai are dusurile si i-a zis ca inca mai are vreo cinci noi. "Sunt atat de bune ca, in vreo 30 de ani n-am schimbat decat cinci", i-a spus acesta, spre amuzamentul lui Zoran. "La voi se faceau dusuri de o calitate foarte buna", mi-a spus el.

Cand a auzit ca sunt din Deva, a vrut neaparat sa imi povesteasca despre experientele lui de-acolo, iar ele erau legate - de ce altceva? - decat de o betie crunta pe care a tras-o cu activistii. Cei doi jurnalisti straini au fost intampinati de o comitet de primire, format din activisti de partid, care i-au insotit in permanenta si ii duceau la toate obiectivele economice importante pentru economia socialista a judetului Hunedoara.

Seara, oamenii cinau si incepeau toasturile. "Traiasca Republica Socialista Romania si Republica Socialista Federativa Iugoslavia!" si o dusca data pe gat. "Traiasca tovarasul Ceausescu si tovarasul Tito", o alta dusca. Si tot asa, au baut pentru infratirea romano-iugoslava, pentru Liubliana si Deva, sau pentru ei insisi.

"Noi am baut vin", spune Zoran, "insa romanii beau tuica, ceea ce le-a dezlegat limbile. Noi criticam regimul nostru, ne spuneam nemultumirile, dar ei nu ziceau nimic, n-aveau niciun fel de plangeri. Asta la inceput, ca pe masura ce s-au intetit toasturile si limbile lor au inceput sa se dezlege. Noi am plecat in camera pe la 3 dimineata, lasandu-i acolo pe oamenii aia in costume, cu capetele dormind pe mese", isi aminteste slovenul.

Numai ca, pe la 8 dimineata, le suna telefonul in camera. Erau tovarasii romani care ii anuntau ca ii asteapta la receptie, sa porneasca in vizitele planificate. "Noi eram mahmuri, ne simteam capul cat o banita (ma rog, cam asta e ideea), ne-am ridicat cu greu din pat si am coborat, dar nu ne doream decat sa sam in pat toata ziua. La receptie, tipii pe care ii lasasem in urma cu trei ore dormind pe mese, erau fresh, la patru ace, rasi si parfumati, ingrijiti si gata pentru o noua zi".

Povestea lui Zoran m-a facut sa ma gandesc ca toate amintirile pe care strainii mi le povestesc despre Romania se leaga, la un moment dat, de tuica. Acum insa am si un alt element: dusurile. oare dusurile vandute de baiatul ala bronzat pe podul de la Unirea or fi de aceeasi calitate?

miercuri, 24 iunie 2009

Jurnal de Elvetia: Cel mai lung tunel din lume (III)

Sunt echipata si gata de drum, de o plimbare in inima muntelui. Nu se intelege mare lucru din poza, din cauza benzilor reflectorizante ale echipamentului, dar asta sunt eu, pregatita sa intru in tunelul care, atunci cand va fi gata, in 2017, va fi cel mai lung tunel de cale ferata din lume. Este vorba despre tunelul Gotthard Base, lung de 57 de kilometri si care, atunci cand va fi terminat, va face posibila o calatorie de la Zurich la Milano in 2.40 ore, cu o ora mai putin decat se face acum.

Gazdele noastre helvete au tinut neaparat sa ne duca sa vedem cum arata acest proiect de care sunt mandri, mai ales ca, pe langa reducerea numarului de ore de calatorie, legatura intre Nord si Sud si trasportul unui numar mai mare de pasageri pe aceasta ruta decat actualmente, proiectul va duce si la o reducere a poluarii. Multe dintre camioanele care tranziteaza acum Alpii vor deveni amintire, transportul de marfa urmand sa se faca pe calea ferata.

Informatii tehnice despre tunel si despre proiect in general puteti gasi aici, pe o parte dintre ele le voi relua, dar prefer sa vorbesc despre ceea ce am aflat si nu apare in brosuri si despre experienta de a intra in inima muntelui.

In mare, cum v-am spus, tunelul St. Gotthard va avea 57,1 kilometri, insa acolo, in munte, exista un sistem de tunele cu o lungime totala de 153 de kilometri. De fapt, nu exista doar un tunel, ci doua, paralele, la o distanta de 40 de metri intre ele, insa la o adancime constanta, de 550 de metri fata de nivelul marii, altitudinea la care este situata Berna.

Vor fi locuri unde sistemul de tunele va avea 2300 de metri de roca deasupra, depinzand de zona alpina pe care o traverseaza. In final, vor fi scoase in urma sapaturilor in munte a tunelului 24 de milioane de tone de roca, adica de vreo cinci ori cat materialul folosit la construirea piramidei lui Keops. Ce fac cu roca? O folosesc in tot felul de alte proiecte, o parte din cea excavata fiind acum pe fundul lacului Geneva.

Constructia tunelului St. Gotthard, care face legatura intre Erstfeld si Bodio, costa 7 miliarde de franci elvetieni. Dinspre Italia se construieste un alt tunel, Ceneri, care costa mai mult de 2 miliarde de franci elvetieni, si care va fi in completarea tunelului St. Gotthard, insa constructia sa inca nu a inceput.

De unde au elvetienii fondurile necesare constructiei? Dintr-un fond special alimentat de taxa pe produse petroliere, de taxa pe vehicule grele/mari si de din TVA. Evident ca elvetienii au aprobat printr-un referendum acest proiect.

Noi am intrat in munte pe la Sedrun si cobori spre exploatare cu o telecabina, asa cum se vede in poza de mai jos. (Ii multumesc prietenei mele Irina, de la Jurnalul National, pentru poze, pentru ca acumulatorii aparatului meu foto m-au lasat balta exact cand era mai important. Asa ca pentru pozele din aceasta postare copyright-ul ii apartine:))

Imaginea din telecabina, spre cartierul general de la intrarea in tunel (sus). Telecabina este destul de mititica, dar e foarte sic (jos).


Odata ajunsi la baracile celor care muncesc la tunel, am fost echipati pentru intrarea in munte. Ni s-au dat aceste jachete portocalii, cu benzi reflectorizante, casti, un rucsac cu masca de oxigen in eventualitatea unui incendiu, ochelari de protectie si niste casti de bagat in urechi. Am primit indicatia de folosi castile, intrucat in tunel este foarte mult zgomot. Geologul care ne-a ghidat prin tunel, Yves Bonanomi, ne vorbea la un microfon, printr-o statie portabila, care avea o conexiune la castile noastre.

Costumatia ni se parea foarte cool, iar noi, fetele, glumeam ca este colectia primavara-vara 2009. Unele dintre noi nu prea erau echipate de mersul prin tunel, dupa cum se poate vedea.

In tunel am fost dusi cu un trenulet, care este folosit de obicei de minerii care lucreaza la tunel. Ni s-a spus ca acestia provin din Polonia, Italia si Germania in marea lor majoritate, ca lucreaza in schimburi de 8 ore si ca salariul lor pe luna este de 3-4000 de franci elvetieni. "Au salarii mai mari decat unii ingineri, pentru ca munca lor este periculoasa", ne-a explicat Yves. Sincer, 3-4000 de franci elvetieni nu ni s-a parut o suma atat de mare, avand in vedere ca ei coboara in munte pana la adancimea de 550 de metri.

Trenuletul in interior (sus) si in exterior (jos).

Am mers cativa kilometri in tunel, care arata ca in imaginea de mai jos, si ne-am oprit la lifturile care ii coboara pe muncitori la locul in care excaveaza. Era ora 16, ora schimbului de tura, asa ca i-am vazut iesind de la munca. Erau oameni relativ tineri, iar Yves ne-a spus ca prefera sa munceasca acolo, in ciuda conditiilor dificile, pentru ca banii pe care ii castiga sunt semnificativi in tarile din care provin, mai ales pentru est si central-europeni.

Cele doua tuneluri paralele sunt unite de alte tuneluri la aproximativ 350 de metri, astfel ca, in cazul unui incendiu, muncitorii sa poata fi evacuati pe tunelul paralel si cel cu incendiul sa fie inchis, pentru a evita raspandirea acestuia. Ai spune ca sub pamant nu ar avea cum sa arda, sa fi nevoie de izolarea tunelului, insa ni s-a explicat ca aerisirea este foarte buna. Explicatia a fost destul de complicata, insa ideea era ca e o aerisire naturala buna, ceea ce ar putea duce la intretinerea focului in caz de incendiu.


Cam asa arata sistemul celor doua tuneluri principale conectate de o retea de tuneluri mai mici.

Galeria nu este foarte prietenoasa. Imi amintesc ca ultima data cand am fost intr-un astfel de tunel era undeva pe la Raul Mare Retezat, eram prin clasa a II-a si am facut o excursie la ceea ce urma sa devina hidrocentrala, daca imi amintesc eu bine.

Yves a spus ca pana la lifturi este singurul loc in care au voie femeile, pentru ca minerii sunt superstitiosi si nu permit niciuneia sa intre in galerii, ca ar aduce ghinion. Totusi, nu au avut cum sa se impotriveasca intrarii uneia din echipa, geolog de meserie, careia i s-a permis sa intre doar in 4 decembrie, cand sarbatoresc Sfanta Barbara, care se pare ca este protectoarea lor.

Singura data cand s-au oprit lucrarile a fost din cauza zapezii, oamenii nemaiputand ajunge la tunel si nici nu voiau sa isi asume niciun risc. Ce s-a intamplat in cele 4 zile cat muncitorii nu au putut lucra la tunel?, a fost intrebarea pe care ne-a pus-o Yves. Si tot el a dat raspuns: s-a terminat toata berea din Sedrun.

Noi am iesit din tunel la soare, intr-o zi neobisnuit de calda, cu peste 23 de grade si chiar ca ar fi mers o bere. Pentru cei care lucreaza la tunelul St. Gotthard, se pare ca o bere merge chiar si cand esti ingropat in nameti.

Vizita la tunelul care va avea 57 de kilometri, numeroasele tuneluri pe care le-am strabatut in drumul nostru prin Elvetia mi-a creat din nou acea revolta ca traiesc intr-o tara cu doua autostrazi, si alea foarte scurte si cam proaste. Cum altii pot construi tuneluri de lungimea a jumatate din autostrada Bucuresti-Ploiesti, iar noi nu suntem in stare sa avem niste drumuri mai decente si niste autostrazi care sa ne ajute sa parcugem tara asta fara nervi si in cat mai scurt timp.

Alegeri europene, follow up: ce e nou pe la Bruxelles

Dupa alegerile europene au avut loc tot felul de negocieri la Bruxelles, in Parlamentul European, dar si pentru realegerea lui Barroso in functia de presedinte al Comisiei Europene. Care sunt rezultatele?

David Cameron, liderul conservatorilor britanici, si-a indeplinit obiectivul de a crea un grup eurosceptic in Parlamentul European, grupul reformatorilor si conservatorilor europeni (ECR).
Cu cei 55 de membri - majoritatea conservatorilor britanici formeaza nucleul dur alaturi de membrii partidului fratilor Kacynski si cu cei ai fostului premier ceh Mirek Topolanek - ECR devine al patrulea grup din PE, devansandu-i pe Verzi, care au 53 de membri.

Totusi, multi dintre conservatori au considerat aceasta miscare una periculoasa, menita sa diminueze influenta britanicilor in PE, o influenta semnificativa avuta cand erau asociati marelui grup conservator PPE.

Aceasta idee a fost insa contracarata cu argumente, aratand ca cinci dintre partidele asociate grupului sunt la guvernare in state membre ale UE, iar doi dintre membri, cel ungur si leton, sunt fosti ministri de externe ai tarilor lor (European Voice).
  • In urma plecarii conservatorilor britanici, PPE-DE a pierdut ultimele doua litere, cel mai numeros grup de deputati europeni fiind acum PPE. El numara 264 de membri si l-a reales la conducerea lui pe francezul Joseph Daul. Eurodeputatul roman Marian Jean marinescu a fost si el reales in functia de vicepresedinte, iar mult mediatizatul refuz de a o primi pe Elena Basescu in grup nu s-a intamplat, ea fiind acceptata "fara nicio obiectie, in unanimitate" de membrii PPE, arata un comunicat de presa al PPE.
  • PES nu mai exista, insa socialistii au creat, prin includerea italienilor de la partidul democrat, o alianta: Alianta Progresista a Socialistilor si Democratilor (APSD). Italinii nu au vrut sa fie folosit termenul "partid" si au vrut ca la numele grupului politici sa fie adaugat "democrat". Asa ca s-a ajuns la numele de compromis de mai sus. Germanul Martin Schultz a fost reales presedinte al celui de-al doilea grup ca pondere in Parlamentul European si a avut o remarca haioasa referitor la numele grupului: "voi cere mai mult timp cand voi lua cuvantul, sa apuc sa spun numele intreg al grupului". APSD are 183 de membri si si-a consilidat pozitia a doua in PE. Severin a fost ales vicepresedinte pentru politica externa si de aparare in cadrul APSD.
  • Jerzy Busek are toate sansele sa fie presedinte al PE, pentru o jumatate de mandat pe care popularii il vor imparti fie cu socialistii, fie cu liberalii. Inca nu e transata aceasta problema. Candidatul PPE sustinut de Berlusconi, Mario Mauro, nu a avut sustinerea francezilor si a germanilor. La reuniunea liderilor europeni populari dinintea Consiliului European a fost mai mult decat evident ca polonezul se bucura de sustinere, mai ales ca s-a vrut si transmiterea unui mesaj Europei Estice. Cealalta jumatate de mandat i-ar putea reveni fie lui Martin Schulz, fie lui Graham Watson de la ALDE.
  • Liderii europeni il sustin pe Barroso pentru un nou mandat, iar Merkel si Sarkozy au indicat clar ca ar vrea ca el sa primeasca votul PE la prima sesiune plenara a acestuia, in 15 iulie. Insa eurodeputatii - socialistii, verzii si chiar liberalii - nu agreeaza aceasta idee si vor sa amane pentru toamna acest vot.
Ce urmeaza sa se intample in institutii si cand vom avea o noua Comisie Europeana?

25 iunie: Liderii grupurilor politice din PE se vor intalni cu premierii suedez si ceh, adica ai (in curand) fostei presedintii a UE si viitoarei presedintii a Consiliului. Nu se stie daca si grupul eurosceptic, ECR, isi va trimite lider, intrucat oficial nu exista pana la mijlocul lui iulie, la prima sesiune plenara a PE.

Daca discutiile de la Stockholm vor indica totusi ca majoritatea eurodeputatilor il vor vota pe Barroso in 15 iulie, atunci va urma nominalizarea formala a Consiliului, in procedura scrisa probabil, a portughezului pentru un nou mandat de rpesedinte al CE.

30 iunie: ALDE isi alege noul lider.

7 iulie: PPE decide pe cine va propune eptnru presedintia Parlamentului European

15 iulie: Barroso ar putea aparea in fata PE pentru votul eurodeputatilor. Este nevoie de majoritatea simpla.

Sfarsitul lui septembrie-inceputul lui octombrie: Referendum in irlanda pe tratatul de la Lisabona

Daca Tratatul este ratificat de Irlanda, polonia si Cehia, atunci liderii statelor UE trebuie sa ia decizia privind componenta Comisiei, adica numarul membrilor ei (27, cate unul pentru fiecare stat membru, cel mai probabil) si portofoliile.

29-30 octombrie: Consiliul UE va decide asupra nominalizarii comisarilor, a presedintelui Consiliului European, a inaltului reprezentant si secretarului general adjuunct al Consiliului

Noiembrie: Audierea comisarilor europeni in comisiile de specialitate parlamentare.

Noiembrie-decembrie: PE va vota in plenara Comisia si presedintele (cu majoritate absoluta)

Ianuarie 2010: Intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona si inceperea mandatului noii Comisiei.

marți, 23 iunie 2009

De ce sunt mai putine infractiuni comise de romani in Spania decat in Italia?

Am avut o discutie azi dimineata cu prietenul meu pornind de la intrebarea: de ce romanii din Spania si tiganii nostri de-acolo au comis mai putine faradelegi decat cei din Italia? Este doar o perceptie asta sau e o realitate?

El imi spunea ca ar iesi un studiu extrem de interesant daca s-ar gandi cineva sa analizeze situatia asta. cel putin la nivelul perceptiei opiniei publice, bazata pe relatarile din media, impresia este ca in Spania conationalii nostri - fie ei tigani sau nu - au comis mai putin infractiuni decat in Italia.

Pe de alta parte, am incercat sa gasesc explicatii:
  • cazul Mailat, care a deschis valul de infractiuni mediatizate intens de presa din Italia a avut loc intr-un context electoral, iar primarul Romei l-a folosit intens in campanie
  • partidele de extrema dreapta, Lega Nord, si-au facut intens campanie si ele pe tema strainilor si presa a folosit orice caz pentru a sustine aceasta argumentatie, a adus acuzatii la adresa romanilor, chiar si atunci cand infractorii erau sud-est europeni, dar nu romani
  • autoritatile italiene au luat masuri legislative impotriva infractorilor straini si romani in special, prin emiterea acelor decrete de indepartare de pe teritoriul italian
  • presa italiana este mai intens consultata de media romaneasca decat cea spaniola (probabil asa gasim mai multe cazuri de infractiuni comise de romani)
  • Spania este mai indepartata si astfel romii nostri si infractorii au ajuns mai multi si mai usor pe teritoriul italian
  • romanii, chiar si cei cu tendinte spre infractiuni, caci si o astfel de categorie a plecat in Spania si Italia, au ajuns in Spania intr-o perioada de boom si le-a fost mai usor sa gasesca in loc de munca onest
Ma intreb daca ideea mea privind numarul mai mare de infractiuni comise de romanii din Italia fata de cei din Spania e doar o impresie sau nu. Si caut sa gasesc atunci explicatiile acestei perceptii sau realitati.

Jurnal de Elvetia: primul avion cu energie solara (II)

Cea mai puternica impresie in Elvetia mi-a facut-o avionul care va zbura exclusiv cu energie solara. Am scris despre el pe HotNews.ro, asa ca nu ma voi repeta aici.

Chiar daca vor mai trece ani buni pana cand un astfel de avion, extrem de usor - cantareste doar 1500 de kg si care are doar un pilot - va deveni un mijloc de transport de pasageri, mi se pare o realizare foarte interesanta. Si, pana la urma, totul a pornit de la o idee, nu?

Voi urmari cu interes prezentarea prototipului de vineri, 26 iunie.

luni, 22 iunie 2009

Jurnal de Elvetia: prime impresii (I)

Saptamana trecuta am fost in Elvetia si am strabatut-o cu autocarul, vazand mare parte din tara. O deplasare extrem de obositoare, insa plina de lucruri interesante, mai ales ca nu fusesem pana atunci niciodata in aceasta tara.

Am participat, in calitate de jurnalist est-european, la un tur organizat de Forumul Est-Vest de promovare a Elvetiei, asa mi s-a parut mie ca a fost. Ne-au aratat lucrurile de care sunt ei foarte mandri - cel mai nou tunel sapat in munte, care va face posibila scurtarea, cu trenul, a calatoriei dintre Zurich si Milano cu o ora, un prototip de avion care sa zboare doar cu energie soalra, niciun fel de alt combustibil sau metroul din Lausanne. In postari viitoare sau pe HotNews.ro voi vorbi despre toate acestea, pentru ca sunt cu adevarat impresionante.

Acum insa am ales sa scriu despre primele impresii de-acolo, generale:
  • Oamenii sunt extrem de bine organizati, spiritul nemtesc isi spune cuvantul: in fiecare dimineata ne-am trezit foarte devreme (intre ora 6 si 7, in functie de program, eu in general la ora 6), am urmat programul intocmai, unul extrem de exact, cu activitati de genul: scurta vizita in Montreux - 20 de minute, sedere in Thun - 1.03 ore (adica o ora si trei minute). Uimitor, chiar se respecta programul.
  • Asa cum ma asteptam, tara este foarte curata, apele, raurile sunt fara mizerii aruncate in ele, casele au toate muscate in ferestre, ce mai, Elvetia.
  • Oamenii sunt foarte prietenosi, insa multi dintre ei sunt fascinati de rusi. M-a socat faptul ca aproape toti cei care au vorbit cu noi, fie ei din administratie, fie jurnalisti, stiau limba rusa, doreau o relatie si o cooperare stransa cu Rusia si, evident, vizitasera acecasta tara.
  • Ei construiesc ditamai tunelele prin munte, iar noi nu suntem in stare sa facem o autostrada. Tot ceea ce fac este justificat prin eficienta energetica si reducerea poluarii.
  • Democratia directa - fac referendum pentru orice, mai putin pentru recapitalizarea bancii UBS. Asta e marea durere a unora dintre jurnalistii pe care i-am intalnit. Oamenii sunt bine informati referitor la ceea ce voteaza, se emit brosuri cu toate elementele pro si contra masurii supuse referendumului si oamenii chiar le citesc. :)
  • Cantoanele fac legea - au 26, fiecare cu propria politica de taxare, care ii avantajeaza pe unii, ii dezavantajeaza pe altii. Ele sunt in competitie ca sa atraga investitori, iar competitia se reflecta in general in nivelul taxelor sau al facilitatilor fiscale.
  • E o tara foarte scumpa si am simtit-o de la banalele suveniruri (ca magnetii de frigider pe care ii cumpar din fiecare loc in care merg) la produse "mai semnificative". Insa era o perioada de reduceri si puteai gasi in ceas elvetian bun si peste puterile bugetului (bugetului meu cel putin), la un pret pe care sa ti-l poti permite. Traiasca reducerile de 50%! Altfel, comparand, de exemplu, preturile la haine din H&M sau C&A pe care le gasesti prin toata Europa, evident ca iti ies mai scumpe. E o concluzie pe care am tras-o la un calcul simplu si cunoscand foarte bine produsele si preturile, cel putin ale H&M. Ma rog, e evident ca Elvetia nu e o tara pentru acest gen de shopping, insa am facut si eu un simplu si simplist studiu comparativ plecand de la ceva cunoscut.
  • Elvetienii consuma in medie 12 kg de ciocolata pe persoana/an si consumul anual de lactate /persoana este de 423 de kg. organizatorii ne-au dat intotdeauna informatii foarte exacte. A, si numarul sinuciderilor pe an este de 1300-1400. La o populatie de 7,7 milioane, dintre care 1,6 sunt straini.
  • Romania este bine reprezentata in Elvetia. Am avut placuta surpriza ca diplomatii nostri de la Berna sa sa raspunda invitatiei organizatorilor helveti de a veni la receptia data de primarul Bernei, spre deosebire de diplomati din alte tari. In plus, s-au oferit sa ne ofere orice informatii am avea nevoie despre relatiile bilaterale Romania-Elvetia, dar si despre cooperarea Elvetia -UE.

vineri, 12 iunie 2009

Gradina zoologica Bucuresti - animale si.... animale

Imi plac animalele, poate sunt chiar exagerata, daca ar fi sa il intrebati pe prietenul meu. Am tinut sa vad gradinile zoologice de prin orasele prin care am mers, atunci cand am avut mai mult timp la dispozitie, pentru a vizita si muzeele si zoo. Asa ca am bifat gradinile zoologice din Budapesta, Viena, Londra si Innsbruck. Cea din Viena ramane preferata mea.

Cum era si firesc, mi-am dorit sa o vad si pe cea din Bucuresti. Prietenul meu a tot evitat sa mergem. "O sa ti se faca mila de animale, nu arata bine, lasa, le-am vazut pe alea de-afara", imi spunea el.Tot ce citisem si auzisem in anii anteriori despre Zoo era dezastruos.

Acum o luna am citit insa un articol in EVZ si am fost incurajata. Mi-am zis ca nu are cum sa fie trist, cand articolul remarca niste imbunatatiri, cand colegul meu, jurnalist cu spirit de observatie ascutit si cu spirit critic a scris de bine.

Asa ca in week end-ul urmator l-am convins pe prietenul meu sa mergem la Zoo, la Baneasa, intr-o duminica pe la ora 2, extrem de calduroasa. Prima impresie mi-am facut-o inca de pe drum, pentru ca mergeam pe sosea si nu eram siguri daca am trecut sau nu de zoo, pentru ca nu erau indicatoare. La Viena poti ajunge la Schonbrunn cu mijloacele de transport sau cu masina personala, insa orice traseu ai urma nu ai cum sa te ratacesti. Daca te plimbi prin parc, daca mergi la castel, exista sageti peste tot care sa iti indice directia. sa nu mai vorbim despre trenuletul care te plimba de la gradina zoologica la Gloriette.

Buun, am ajuns insa la locul cel mai aglomerat, erau terase pe-acolo, o parcare si multe masini parcate pe marginea strazii, asa ca am conchis ca acolo era gradina zoologica. M-am aratat mirata ca prietenul meu era atat de confuz, bucurestean fiind, insa am inteles ca nu mai fusese acolo din copilarie.

Am parcat si am luat-o pe jos spre intrare. Doamne, dar e o aventura, pentru ca, pe langa faptul ca sunt parcate masini pe ambele margini ale strazii, destul de inguste, "jmecherii" vor sa mearga pana in poarta cu masina. Pe strada am trecut pe langa niste terase care scoteau un fum si un miros de mici si carnati la gratar de ti se indoia stomacul, dar ti se facea si pofta, si de unde se auzea o muzica galagioasa. Un "jmecher" cu decapotabila si cu "gagica" langa el era sa dea peste un carucior, ca baiatul vroia sa intoarca, vazand ca nu are unde sa-si parcheze masina. Ce conta ca erau acolo familii cu pitici de mana, care avusesera bunul simt sa lase masina mai departe si sa vina cu copiii in brate spre intrare, conta ca el vroia sa faca manevre si sa fie vazut de toata lumea.

Am cumparat bilete, ieftine, 12 lei de persoana, adica echivalentul a mai putin de 4 euro - in timp ce la Viena biletul pentru un adult este de 12 euro, la Londra 14 lire - si am intrat. Apoi ne-am dat seama ca nu aveam apa la noi. Il intrebam pe tipul de la poarta: "Exista vreun chiosc cu apa inauntru?". Malacul se uita la noi cu uimire amestecata cu dispret: "Normal ca nu". Hm, normal? N-as zice. Peste tot in gradinile vizitate de noi erau chioscuti cu apa, sucuri, ceva de mancare, covrigi tipici vienezi sau prajituri. Deci nu eram noi anormali, doar gandeam dupa niste standarde care nu se aplica la noi.

Intrati, incepem cu pelicanii - multi foarte multi. Eu eram incantata precum un copil. "Vezi, spuneai ca arata jalnic, animalele mi se par ok".

Am ajuns pe la niste custi care erau goale, fie ca animalele se ascundeau, fie ca nu existau momentan. Si, dintr-o data, vad ceva miscand pe-acolo.(Pozele sunt facute cu telefonul, ceea ce nu se intelege, o sa va explic)


In cazul in care nu intelegeti ce e incercuit acolo, e unul dintre numerosii membri ai familiei de sobolani. Doamne, erau o gramada, mari, mici, adulti, copii, fosgaiau pe-acolo. Locul lor nu era acolo, va dati seama. Caci altfel nu ar fi fost asa, in libertate, sa alege pe alei. Parintii isi grabeau copii, de teama sa nu se trezeasca traversati peste degetele de sobolani, noi am incercat sa le facem poze. L-am prins doar pe asta, pentru ca baietii aveau chef de joaca si se alergau pe-acolo, se ascundeau in iarba care marginea aleile.

Ceea ce m-a surprins foarte tare este cat de aproape sunt custile de alei, de oameni. Spre incantarea vizitatorilor, as spune. Este mult mai frumos sa vezi un ras de foarte aproape, la Innsbruck, de exemplu, erau intr-un tarc foarte mare, cu copaci in care stateau si erau destul de departisor de alee.

Cum custile erau aproape, mi s-a parut logica existenta unei balustrade din lemn si a placutelor pe care scria: "nu depasiti balustrada". Altfel, nu vedeai pe nimeni acolo, nimeni dintre angajatii gradinii. Ceea ce mi-a placut la Londra era ca din loc in loc, pe langa custi, erau persoane gata sa iti dea o explicatie. Ei erau voluntari, eu am vazut multi tineri si pensionari si am vorbit cu unul dintre ei, cel care era langa tarcul tigrului. Tinerii de obicei sunt la muncile care presupun ceva efort, la curatat custi de exemplu, in timp ce oamenii in varsta sunt pregatiti sa dea explicatii. Domnul respectiv, la vreo 80 de ani, ne explica pasivitatea tigrului: tocmai fusese hranit si din acest motiv dormea in acel moment si ignora vizitatorii.

Ce se intampla la Bucuresti?


Vedeti unde este balustrada? Vedeti unde e copilul? Tatal lui, mai smecher decat altii, si-a pus copilul bot in bot cu babuinul. Sa vada copilul animalul, in ciuda avertismentului de pe placuta: "Nu depasiti balustrada".

In conditiile in care tu, tanar din generatia mea - in care eu imi pun multe si mari sperante - iti inveti copilul sa incalce regulile de mic, ce sanse sa ne civilizam avem? Am vorbit despr asta cu prietenul meu tot drumul spre casa. Daca spune sa nu depasesti balustrada, tu de ce iti duci copilul de partea cealalta? Ca sa le faci in ciuda altora, care respecta regula? Prietenul meu imi spunea ca vinovati sunt cei e la zoo, pentru ca nu exista niciun om care sa supravegheze respectarea regulilor. Eu nu sunt de acord ca doar coercitiv ne putem educa, dar, pana la urma, s-ar ptuea ca el sa aiba dreptate. daca primea o amenda de... sa zicem 300 de lei pentru asta, probabil ca la urmatoarea vizita s-ar fi gandit de doua ori daca sa-si puna copilul atat de aproape de babuin.

Mai mergem putin si ce vedem. Alte mai ute erau hranite cu chipsuri cu paprika. Scria pe o placuta: "Nu hraniti animalele!" O fata la vreo 13 ani, cu mama si tatal ei, hraneau maimuta cu chipsuri. Mai erau aruncate pe-acolo popcorn, pufuleti, in ciuda faptului ca maimuta avea in cusca fructe, citrice, si alta mancare data, evident, de ingijitori.

- Credeti ca este sanatos pentru maimuta sa manance chipsuri cu paprika?, i-am intrebat pe oamenii aia.

M-au privit, femeia a murmutar ceva in barba, iar barbatul si-a indemnat fiica: "Treci peste balustrada si da-i-l mai aproape, ca nu ajunge". Incredibil, ma sfida! Si mi-o arata! Adica imi transmitea: Cine esti tu sa ma impiedici pe mine sa dau mancare maimutei?

Incalca doua reguli: hranea animalele si depasea si balustrada.

Ceilalti oameni din fata custii, jenati, si-au infrant pornirea de a-i arunca ceva maimutei si au inteles mesajul. Dar ma priveau uimiti, cum s-a apucat cineva sa spuna ceva, i-a facut cuiva observatie pentru ca incalca o regula?

Urmatorul loc vizitat: reptilele si maimutele mici. Ei bine, aici m-am intristat din nou. Iata de ce:




Daca nu intelegeti din fotografii, este vorba despre gandaci care merg pe iguane, pe geamuri. Stiti, eu credeam ca gandacii de bucatarie traiesc in bucatarie, de-asta se cheama asa. Sunt gandacii aia nenorociti care trag la alimente, rosii. Mi s-a facut o mila teribila de animale. Este inadmisibil sa ai asa ceva. Mie acei gandaci imi sugereaza mizerie.

Prietenul meu s-a apropiat de geam sa vada o reptila si mai-mai sa ia pe el un gandac, deci nu sunt numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Ingrozitor si inadmisibil!

Vizita noastra la zoo s-a terminat foate repede. Credeam ca am ratat niste alei, insa nu. Este foarte mica gradina noastra zoologica. Si faptul ca au amenajat niste custi - desi nu inteleg ce cauta o masina 4x4 in spatiul leilor, chiar daca explicatia e simpla: vor sa sugereze un safari in savana - nu inseamna ca au mai multa grija de animale.

Mi-am zis ca ziaristul de la EVZ, colegul meu, n-a vazut o gradina zoologica civilizata. Ca turistii spuneau ca a noastra arata mai bine decat cea din Sofia nu ma incalzeste cu nimic.

Lipsesc oamenii - ingrijitorii, probabil ca lipsesc si fondurile, iar vizitatorii sunt animale mult mai necivilizate decat cele care stau in custi.

Daca intrarea ar fi mai scumpa, daca s-ar da amenzi celor care incalca regulile si hranesc animalele, daca s-ar introduce ideea de voluntariat asa simplu, cum e in Londra, cu oameni care sa stea pe langa custi, sa previna incalcarea regulilor, daca ar exista chioscuri cu produse, ar exista si fonduri mai multe pentru zoo, astfel incat sa poata fi investiti in ea si in bunastarea animalelor.

In plus, leoparzii cred ca s-au obisnuit si cu muzica de peste gard, si cu sunetul constructiilor - un cartier rezidential va fi gard in gard cu zoo, si cu fumul de mici. Toate acestea sunt elemente de stres pentru animale, dar probabil nu si pentru cele de la Bucuresti.

Am comentat cu alti oameni ceea ce am vazut, acolo, au intrat in vorba cu noi auzindu-ma comentand conditiile proaste pentru bietele vietati. Erau de acord cu mine, dar ei erau putini. Majoritatea sunt cei pe care i-am categorisit eu drept "ghiolbani". Iertati-ma, dar numai un ghiolban nu respecta regulile: taticul ala smecher care si-a trecut copilul de balustrada, cealalt care a indopat maimuta cu chipsuri. Bietul animal avea blana roasa pe mana de la gratiile prin care isi baga mana sa ia ceea ce ii aruncau oamenii. Era clar ca familia aceea nu era nici prima, nici ultima care facea asta.

Zoo de la Bucuresti arata dezastruos si inadmisibil. Ma bucur ca am vazut-o, insa acum stiu sa le recomand tuturor familiilor cu copii: daca vreti sa vada animale, in conditii buna si decente, asa cum trebuie, duceti-va copiii la Budapesta sau, mult mai bine, la Viena. Nu degeaba Viena a fost declarat orasul cu cele mai bune conditii de viata din luma, detronand anul asta Zurich-ul. Acolo si animalele au conditii premium.

miercuri, 10 iunie 2009

Cat de greu este sa iti faci vacanta pe care o astepti un an de zile

Anul acesta plec in concediu in august, doua saptamani. E o premiera in ultimii ani, cand am putut pleca doar in septembrie, cand preturile erau mai mici, cand lumea se intorcea din vacanta.

De vreo 3 saptamani - o luna cautam locul in care sa ne facem vacanta si innebunim. Nu mi-am imaginat ca este atat de greu sa gasesti, la un pret decent, 10 zile undeva in Europa. Noi am pornit de la ideea sa mergem in Italia, apoi am largit plaja si am adaugat si Spania pe lista si am ajuns acum sa vrem si in Creta.

Noi ne dorim 10 zile de vacanta, minim 9 nopti de cazare, intr-un loc la mare, de une sa putem face si excursii inchiriind o masina. Genul asta de vacanta l-am avut anul trecut, in Croatia, iar eu cred ca e cea mai frumoasa vacanta pe care am avut-o. Sa imbini odihna si prajitul la soare cu excursiile si posibilitatea de a vedea locuri noi. Si sa stai doua saptamani in vacanta, sa simti ca te odihnesti.

Ei bine, agentiile nu au oferte de sejururi in locurile mentionate pentru 9 nopti de cazare. Am ajuns la varianta Creta intrucat am zis ca e mai simplu sa gasim sejururi acolo. Numai ca ele sunt de doar 7 zile. Circuitele sunt de 14 zile - dar nu vrem sa stam intr-un autocar 2 saptamani si sa vedem orasele dupa indicatiile unui ghid si pe fuga, nu e stilul nostru.

Cand vezi atatea agentii de turism iti spui ca e imposibil sa nu gasesti ceva pe gustul tau, pe bugetul tau. Si totusi, nu am gasit. E adevarat, mergem in varf de sezon, cand preturile sunt la nivel maxim, dar totusi...

In Italia si Spania nu prea sunt oferte de sejur (noi nu am gasit), doar circuite, iar agentiile care ne-au facut niste propuneri le-au facut la niste preturi cam mari. Acum suntem la varianta de a cauta sejururi din Anglia, sa mergem la Londra sa luam un avion spre Spania. E mai complicat, dar plecand de acolo macar nu mai ai nicio grija. Si au sejururi de 9-12-14 nopti, exact cum ne dorim. Totul e sa gasim la niste preturi ok.

Ma intreb daca cei care merg prin agentiile de turism sunt doar cei ce nu-si pot lua mai multe zile de vacanta decat o saptamana odata. Pentru ca am aflat ca sunt facute oferte asa pentru ca asta se cere: doar o saptamana. pai din alea 7 zile, te odihnesti si simti ca esti in concediu 5. Noi nu am simtit nimic acum doi ani cand am optat pentru o astfel de varianta.

Acum am o tema de gandire: cum isi fac romanii vacanta, unde si daca reusesc sa gaseasca ceea ce vor, pentru bugetul lor si in perioada care le convine cel mai mult.

marți, 9 iunie 2009

Ratoiul Donald a implinit 75 de ani

Donald este batran, a implinit azi 75 de ani. Isteric, ghinionist, dar foarte simpatic, imi amintesc de Dinald de cand asteptam cu nerabdare sa inceapa sambata "Gala desenului animat". V-o mai amintiti pe Viorica Bucur care ne introducea simpaticele personajele? Cand aparea alaturi de Chip si Dale, imi place de veverite, cand aparea cu nepotii lui - trei ratuste nazdravane - tineam cu Donald.

Ma gandesc adesea la desenele care imi placeau mie in copilarie si la cele pe care le vad copiii astazi. Banuiesc ca orice micut este familiarizat cu personajele Disney. Eu imi amintesc si de Lolek si Bolek, Patratel sau Mihaela. Ooo, Mihaela - momentul meu preferat seara, cand o rugam pe buni sa aprinda mai repede televizorul, pe lampi, fireste, ca sa nu pierd inceputul. :))

Apoi a fost Oblio si Arrow, cainele lui, apoi Sandy Bell (nu mai stiu daca e cu un l sau cu doi) si Testoasele Ninja. Si aici m-am oprit. Nu mai stiu desenele de dupa. Dar cele Disney raman preferatele mele.

Asadar, la multi ani Donald si multi ani de-acum inainte!

Pentru nostalgici...

Daca n-ar fi gresit, Boc e chiar simpatic



Ca sa fie clar de la inceput:

Ciutacu - mi-e indiferent, nu ma uit la emisiunile lui, am urmarit inregistrarea pe net a interviului cu Elena Basescu, pentru ca eram curioasa, a fost cel mai lung timp in care l-am urmarit. Altfel, nu il citesc, mai ajung pe blogul lui atunci cand se refera altii la el, m-a ingretosat o postare despre Elena Udrea (care nu mi-e simpatica) in care a folosit niste dejectii verbale care nu cred ca isi au locul niciunde, nici macar pe net, pe un blog personal. Nu il consider o persoana civilizata, cu cei 7 ani de acasa, lacunele de educatie (sau o fi infumurare) fiind evidente in limbajul pe care il are, in tonul pe care vorbeste. Dar tot ce am scris mai sus nu mi-l face nici simpatic, nici antipatic, il ignor, cu micile exceptii amintite. Nu ma deranjeaza ca zice despre HotNews.ro unde lucrez ca este "Oficina de net" a Jucatorului, adica a lui Basescu.

Boc - Nu sunt fan Boc, ba uneori (atunci cand ma gandesc la cate-o declaratie de-a lui, cand o aud sau o citesc) il consider total nepotrivit pentru postul pe care il ocupa. Cred ca ii era mai bine pe o functie si o pozitie in care chiar era competent, sau ziceau altii ca era competent. Multi spun ca este un bun constitutionalist, un bun profesor. Asa o fi. Cred ca guvernul pe care il conduce face prostii, deci probabil il conduce prost.

Acum sa ma refer la filmulet, dupa ce am clarificat ca nu sunt de partea niciunuia. Antenele nu aveau cum sa nu foloseasca o inregistrare ca asta, fie ca i-au dat-o lui Ciutacu sa o puna pe site, fie in alt fel. Boc a fost nepermis de neatent si naiv sa il injure pe omul de la Antena chiar in prezenta colegilor lui de la Antena: ca reporterul si operatorul sunt colegi de trust cu Ciutacu, nu? Si sa o faca tare, nu in gand. Si sa nu se gandeasca la faptul ca putea fi inca deschisa camera, asa cum s-a intamplat.

Pe de alta parte, Boc e ardeleanul ala molcom si cand injura: n-o face cu forta, furia si vigoarea celor din sud, si cu atat mai putin cu limbajul lor. "Derbedeul dracului" mi-a suscitat amuzamentul si mi l-a facut simpatic pe Boc pe moment. E funny cum isi varsa el mania. Si e chiar politicos in injuratura asta. Stiu e absurd ce spun, o injuratura sa fie politicoasa, e o contradictie in termeni, insa e ceva de genul "Du-te naibii". Cand eram mica si stiam ca nu am voie sa injur, mi-au zis copiii din fata blocului ca du-te naibii nu e asa porcarie si le e permis copiilor. Ei, nu mi-era permisa nici asta, insa am avut curajul sa o pronunt, fata de alte cuvinte mai grele.

Mi se pare ca Ciutacu isi face o caruta de reclama cu asta si evident este o noua ocazie de a spune ca Boc e pajul lui Basescu, injurand tonomatul. Hai sa fim seriosi, ce dracu'!

Fiecare dintre noi ne injuram interlocutorii, mai pe fata, mai in barba, mai in gand. Ii injuri uneori in gand si pe cei dragi, cand te aduc la exasperare, darmite pe straini.

Stiu, nu e politicos, e gresit, dar n-as pune injuratura lui Boc pe acelasi loc cu "tiganca imputita". Da, sunt inadmisibile ambele, insa eu, ca jurnalist, nu m-am simtit insultata nici de Basescu, nici de Boc. Nu au injurat breasla, au injurat doua persoane si nici nu cred ca au tintit breasla, ci niste oameni care i-au scos din sarite. Cred ca s-a extrapolat si s-a generalizat, ca jurnalistii sunt insultati.

Oricum, breasla asta a jurnalistilor e total lipsita de solidaritate. A vorbit despre Andreea Pana pentru ca a fost subiect de presa pentru multi injuratura lui Basescu si consecintele, mersul lucrurilor, mai degraba decat s-a simtit solidara cu ea. Haideti sa nu fim ipocriti! Si, cand ai o atitudine mai agresiva, iti asumi orice fel de raspuns. Nu esti de acord cu el, nu esti de acord cu tonul, insa asta e. Nu te astepti neaparat ca la o intrebare dificila sau agasanta sa primesti raspunsul pe care l-ai vrea. Stii clar ca interlocutorul va incerca sa se eschiveze, nu toti dau pe goarna lucrul la care te astepti.

Anyway, cred ca niciun politician nu ar trebui sa isi permita sa injure un jurnalist, fiindca treaba lor e sa puna intrebari, intrebari care nu le convin. Insa, pe de alta parte, n-as extinde o injuratura adresata unei persoane la o intreaga breasla. Dar asta n-are de-a face cu injuratura lui Boc.

Ceea ce vroiam sa spun e ca Boc mi s-a parut chiar simpatic, injuratura si tonul m-au amuzat, desi a gresit. DA, A GRESIT! Dar voua nu va vine sa ii injurati pe interlocutorii care va irita? Mie-mi vine, recunosc. Si o fac, in gand. :))

luni, 8 iunie 2009

Scurt si rapid despre euroalegeri

Am treaba, insa vreau sa notez cateva considerente despre alegerile europene. Scurt si in viteza!
  • Prezenta la vot, un minim istoric: 43%. A tot scazut, incepand cu 1979, cand au avut loc primele alegeri europene. Atunci de ce sa ne mire rata mica din Romania?
  • In Romania, surpriza: peste 27% prezenta la vot. Eu zic ca e mult, foarte mult fata de ce ma asteptam. Sincer, cand am vazut un CURS in urma cu doua saptamani privind intentiile de vot a 30% dintre romani l-am crezut mult prea optimist. Apoi, evaluand campania la sfarsit, am zis ca daca avem 22% e foarte bine. Nu mizam pe mai mult. Asa ca romanii mi-au depasit asteptarile. Bucurestenii... dezamagitor, dar deloc surprinzator. Eu am mers la vot la 20.15 si pe lista mea de 40 de nume erau vreo 5 semnaturi, adica atatia votasera din 40 de oameni, cu mine cu tot.
  • Dreapta a castigat in Europa, slava cerului! Socialistii isi ling ranile - criza, o mana cereasca pentru ei, nu i-a ajutat, nu au putut mobiliza electorat. De ce? Pentru ca NU AU VENIT CU SOLUTII. Oamenii vor mai mult decat vorbe goale, vor SOLUTII.
  • In urma cu o luna, ziceam ca EBA n-are nicio sansa. In ultimele doua saptamani eram convinsa a va obtine un mandat. 188.493 de romani (potrivit rezultatelor numararii voturilor de la ora 09.00) au votat-o. Ma intreb daca colega mea Dumitrina renunta la cetatenia romana...
  • Euronews il tot arata pe Vadim si vorbeste despre revenirea Romaniei Mari in PE. E o nebunie, Tribunul a fost resuscitat. Ce-o fi in capul conationalilor mei? Ce circ va fi in PE!
  • Becali bun baiat - il va duce pe Vadim cu avionul particular la Bruxelles. Ma inteb cum se va intelege cu aia de la administativ in prima zi in PE, cand ii vor explica despre computer, birou, chestiile pe care trebuie sa le stie in engleza sau franceza sau germana. Oare va merge cu translatorul dupa el? Banuiesc ca nu stie s-o rupa in nicio limba, nu? Ce va face la bufet cand baiatul ala ii cere pe o cafea si un croissant "troacarant", adica 3,4 euro?
  • Criza a ajutat extrema dreapta, partidele nationaliste, in Occident oamenii se tem ca locurile lor de muna sunt luate de imigranti. La noi ce naiba au gandit? Ca "doi patrioti vor scapa tara de hoti"?
  • Liberalii... i-am uitat, pacat ca a fost Norica in capul listei! Am mai spus-o, as fi facut o lista adunand niste oameni de pe mai multe.
  • UDMR - bravo maghiarilor!!!!! S-au mobilizat minunat, bravo lor. Ei mi se par marii castigatori, si-au dublat mandatele.
  • Merkel s-a mai linistit, partidul ei a castigat detasat in fata lui Steinmeier.
  • Berlusconi a fost afectat de scandalurile din ultima vreme, de viata sa personala picanta, zic eu, avand in vedere micul avans avut de formatiunea lui politica.
  • Brown e... pa! Profesorul meu Jim Rollo spunea: This is a good year to loose elections. Nu ma mira victoria conservatorilor, insa laburistii au fost depasiti si de micul partid anti-UE UKIP. Shame on you, Gordon! Criza asta, decimarea cabinetului din ultima saptamana si scandalul banilor folositi de parlamentarii britanici au condus la asa un rezultat.
  • Probabil vor fi doua grupuri politice noi in PE: al conservatorilor britanici si cehi, care au spus ca se retrag din PPE-DE si unul de extrema dreapta. Chiar daca exita acum conditii un pic mai dificile de constituire a unui grup - 25 de membri din 7 tari, fata de 20 de membri din 6 tari cum era pana acum - probabil ca extremistii vor fi suficienti in PE sa isi faca propriul grup. desi daca ne gandim ca Frontul National a pierdut vreo 4 locuri, Ataka unul, iar Becali nu va merge la extremisti, ci a anuntat ca vrea la PPE-DE, vom mai vedea.

vineri, 5 iunie 2009

FT: Cei mai influenti 30 de oameni in Bruxelles

Lucreaza in institutiile europene, sunt comisari europeni, sau purtatori de cuvant sau parlamentari, lucreaza in think-tank-uri sau uniuni sindicale sau profesionale - influenta la Bruelles este totul si ea nu se manifesta doar oficial, ci mai ales informal.

Financial Times a facut o lista a acestora pe care va invit s-o consultati, merita!

Meglena Kuneva, comisarul european bulgar, este considerata unul dintre cei 30 de personalitati cele mai influente la Bruxelles. Asta trebuie sa ne zica ceva, nu?

Catherine Day, secretarul general al Comisiei Europene, ale carei servicii intocmesc rapoartele de monitorizare a justitie romane se regaseste si ea pe lista.

Comisarul Almunia, afaceri economice si monetare, si Kroess, competitie, precum si presedintele Barroso nu sunt nicio surpriza. Directorii sau directorii generali din Comisie isi gasesc in mod normal locul pe lista, pentru ca ei sunt, de fapt, cei care fac politicile, tehnicienii care lucreaza la ele.

Johannes Leitenberger, purtatorul de cuvant al lui Barroso, este considerat si el o persoana influenta, mai ales prin faptul ca, pe langa ca este un consilier apropiat presedintelui CE, este si legatura dintre UE si partidul Angelei Merkel, CDU.

Emeritul profesor de economie belgian, Andre Sapir, nu putea lipsi de pe lista. Raportul Sapir, citat de toate cartile de economie politica europeana, nu mai are nevoie de niciun cuvant in plus.

O privire pe lista indica marile jocuri de la Bruxelles.

UPDATE: Credeti ca Parisul e locul potrivit pentru a lansa campania de promovare a Romaniei?

Doi colegi in redactie isi puneau intrebari asupra utilitatii campaniei turistice a Romaniei, pe care o lanseaza vineri ministrul Elena Udrea la Paris, mai ales ca, spunea unul dinte ei, nu este foarte probabil ca francezii sa vina in vacante in Romania.

Am intervenit in discutie si am spus un ferm DA. Parisul este vizitat in fiecare an de aproximativ 14, 3 milioane de turisti din intreaga lume, asa ca este un loc de pornire foarte bun. In Paris, nu te adresezi doar parizienilor, doar francezilor, te adresezi si acelor 14 milioane de potentiali turisti.

E adevarat, din moment ce vad Parisul, probabil ca urmatoarele lor planuri de vacanta nu vor include Romania, insa cine stie? Am fost acum vreo doua saptamanai la munte si am vazut vreo doua grupuri de japonezi, care venisera sa viziteze Pelesul. Am comentat amuzati: "Da, dupa ce au vazut toata lumea, au ajuns si in Romania". Dar au ajuns.

De ani de zile vad pe CNN spoturi la Muntenegru, Croatia, Armenia chiar. Iertati-ma, dar pentru mine Armenia nu este, cel putin in acest moment, o destinatie turistica. Mai am multe de vazut in Europa si in alte zone ale lumii, desi marturisesc ca vreau neaparat la un moment dat sa bifez si Caucazul si Asia Centrala.




Melodia asta a ajuns sa ne obsedeze, pe mine si pe prietenul meu. Spotul asta de promovare a Croatiei ruleaza pe CNN, post pe care noi ne uitam foarte mult, din 2007. Eram in vacanta de vara, la inceput de septembrie in Antalya si ne-am spus: anul viitor mergem in Croatia.

Anul trecut, am fost in Croatia. Spotul rula in continuare. Anul acesta, spotul apare pe CNN, poate nu chiar atat de des ca in anii anteriori. Cand au melodia, prietenul meu imi spune: "Mama, nu mai vreau s-o aud, gata, am fost in Croatia, ma obsedeaza".

Exact, ne obsedeaza melodia, dar asta nu e decat o bila alba pentru Ministerul croat al Turismului. Nu mai trebuie sa ne uitam la ecran, stim clar ca e reclama la Croatia. O mai stim si pe aia la Muntenegru. De ce? Nu, nu suntem fani ai reclamelor tv, dar autoritatile acestor tari au promovat atat de intensiv turismul, incat iata ca si-au atins scopul: e un puternic brand awarness. Romania are nevoie de asta.

Mai este un spot pe care il vad de ani de zile: la Egipt. Dupa e l-am vazut pe CNN, acum l-am vazut la Movieplex, in Plaza, inainte de inceputul filmului si pe niste canale romanesti.

Toti fac asta, toti isi promoveaza tarile. E un inceput bun si pentru Romania. Sa lanseze campania la Paris, e un loc perfect! Sper ca spotul sa fie reusit, sper ca inteaga campanie sa fie reusita, la nivel de creatie. Sper ca promovarea in Paris sa fie reusita si sa merite cei 70.000 de euro, cat am inteles, dintr-o discutie cu cineva din minister, ca a costat panotajul prin capitala Frantei.

UPDATE: Videoclipul il puteti vedea aici.
Sincer, care e diferenta fata de reclamele la BRD? "Clipul a fost realizat pe baza intelegerii intre Ministerul Turismului si BRD", zice Mediafax. :D Ahaaaaa, inteleg...

Hagi, Nadia si Ilie Nastase - ma intreb cand vom gasi si alte simboluri? Mda, probabil cand romanii vor mai face performanta. Pe mine nu m-a impresionat, recunosc, dar nu sunt un specialist in publicitate, e parerea unui privitor.

Merg la vot. Dar ce votez?

Ma consider un cetatean cu spirit civic si merg la vot de fiecare data cand e posibil. Singura data in care n-am mers a fost atunci cand au ajuns in turul doi Iliescu si Vadim. Nu, n-am mers nici macar sa votez rau cel mai putin rau. Nu puteam, chiar nu puteam sa il votez pe vreunul dintre ei. A, si in noiembrie, cand am fost toata luna la Bruxelles si n-am avut dreptul sa votez in strainatate.

Cand pun stampila, o pun in cunostinta de cauza. Sunt un votant constiincios, ma informez, citesc declaratii ale politicienilor, le urmaresc evolutiile in campanie, le citesc programele, mai ales aspectele care ma intereseaza in special.

Le spun intotdeauna prietenilor care refuza sa mearga la vot scarbiti de ce se intampla: daca nu mergi sa ii sanctionezi cu votul tau si sa il alegi pe cel care simti ca iti reprezinta interesele, nu te mai plange. Pasivitatea se plateste. Ok, multi contra-argumenteaza ca un vot nu schimba nimic, stiti toata gama asta de argumente. Un vot, nu, dar votul meu si votul tau si votul lui si votul altora intr-un final ar putea face diferenta.

Orice s-ar spune eu cred ca trebuie sa iti exerciti acest drept si aceasta obligatie. Asa ca merg la vot.

E adevarat, acum ma intreb pe cine sa votez? Am o idee destul de exacta pe cine nu, dar ma incurca foarte tare lista. Daca as putea face o lista cu oameni de pe mai multe liste, ar fi minunat. Stiu ce oameni nu vreau sa votez, stiu cine nu vreau sa ajunga in PE si ce oameni as vrea sa ajunga acolo. Pe toate listele exista politicieni care imi sunt profund antipatici, pe locuri eligibile.

Sa fie votul in alb o solutie?

Oricare ar fi optiunea, oricat de puternica este senzatia ca nu ai ce alege, trebuie mers la vot. Chiar daca ma intreb ce votez, mai am doua zile pana atunci sa ma decid. Stiu insa clar ca merg la vot.

joi, 4 iunie 2009

Ministrul de externe Diaconescu califica o informatie de pe site-ul Ambasadei de la Chisinau drept "manipulare de prost gust"

Intrebare la conferinta de presa de joi:
- Domnule ministru, presa moldoveneasca de astazi scrie, cu un ton mai mult sau mai putin critic, ca cei care cer vize pentru Romania la Consulat sunt obligati sa arate un extras de cont ca ar avea cel putin 500 de euro. Este vorba despre vreo masura speciala sau e...?

Ministrul raspunde:
- Nu pot comenta masurile pe care le iau alte state in legatura cu sistemul de vize...

Reporterul revine cu o precizare, vazand ca ministrul a inteles gresit:
- Consulatul roman cere sa ateste ca (un cetatean) are in cont 500 de euro.

Pe un ton ferm, ministrul raspunde:
- Ca si afirmatiile cu drapelul sus pe parlamentul de la Chisinau, si aceasta informatie este total falsa, o manipulare de prost gust, ca sa ma exprim elegant. Nu se pune problema a cere sume, depozite din partea cetatenilor moldoveni, cu atat mai mult cu cat Romania, stat membru al UE, a introdus regimul de vize conform obligatiilor europene, in conditii de gratuitate, fara plata.

O verificare a site-ului ambasadei Romaniei la Chisinau, la documentele necesare pentru obtinerea vizei, indica printre alte documente: dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă; exceptie face categoria C/ZA pentru care cuantumul este de 100 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă.

Vorbesc cu colegul meu si imi dau seama ca o asemenea conditie aveam si noi pe vremuri cand mergeam in stainatate, ni se cerea sa avem banii necesari care sa acopere intretinerea pe perioada sederii. In 2001 am fost la niste cursuri in Italia, iar granicerul italian m-a pus sa scot banii sa ii arat.

Ministrul are dreptate, vizele sunt gratuite. Insa el a calificat drept "manipulare de prost gust" informatia ca dovada celor 500 de euro ar fi ceruta de Consulat. Cer lamuriri la MAE. Raspunsul, neconcludent, mi se explica faptul ca asa cer reglementarile europene, regulile Schengen si mi se reaminteste ca si noua ni se cerea asta.

Eu nu am contestat aceasta cerinta, eu doar am cerut o explicatie de ce ministrul contrazice site-ul Ambasadei. Ori Diaconescu nu stia aceasta cerinta, ori era foarte obosit si a continuat sa nu inteleaga la ce se referea intrebarea, ori este atat de pornit pe moldoveni ca ajunge sa incepi o intrebare cu "presa moldoveneasca scrie ca..." si el califica drept manipulare toate informatiile.

Nu ma asteptam ca MAE sa imi zica: da, ministrul a gresit, desi este un raspuns demn. Toti gresim.

Pe mine ma uimeste aversiunea fata de Chisinau care se distinge in atitudinea ministrului de externe. El este un diplomat, multi il considera un bun diplomat, dar cred ca tensiunea dintre cele doua capitale este atat de mare incat apar astfel de reactii necontrolate.

Orice informatie citata din presa moldoveneasca este susceptibila a fi manipularea comunistilor.

Este de inteles, dar, pe de alta parte, nu gasesc admisibile astfel de reactii din partea unui diplomat. Episodul de azi e absolut ridicol: ministrul de externe califica o informatie de pe site-ul Ambasadei Romaniei "o informatie total falsa, o manipulare de prost gust".

Domnule ministru, in acest caz, trebuie sa luati masuri impotriva sectiei consulare de la Chisinau! Fratii nostri moldoveni s-ar bucura nespus ca informatia ca trebuie sa aiba 500 de euro intr-un cont (o suma mult prea mare pentru multi) sa fie falsa.

Cum diferentiezi o vrabiuta de un vrabioi?

In balconul nostru este un cuib de vrabiute, intr-un loc destul de inaccesibil, probabil de-asta prietenul meu nu a pus in practica amenintarea ca il va desfiinta. Nu cred ca argumentul meu: "E casa lor, nu le-o poti distruge, le vei face nefericite! Unde vor merge?", a avut o atat de mare rezonanta in el. Mai ales ca "fetele", cum le spun eu, sunt extrem de galagioase. EXTREM DE GALAGIOASE!

E ora 19.05 si ele se cearta de zor, sau discuta, dar ciripesc de imi acopera sonorul la televizor, asa ca Obama a ajuns sa isi racneasca fragmentele de discurs prezentate de CNN. Cred ca ciripesc cu schimbul, ca trebuie sa oboseasca si ele de la 6 dimineata, cand ne dau desteptarea.

Azi, prietenul meu, foarte agasat de ele, a fost chiar amuzant. In ciuda orei matinale la care m-am trezit, am fredonat toata dimineata si, la un moment dat, mi-a spus mai in gluma, mai in serios:

- Si tu? Nu-mi ajunge vrabioiul ala?
- De unde stii ca e vrabioi si nu vrabiuta?, l-am intrebat contrariata.
- Nu vezi cat e de perseverent? Fetele nu sunt asa perseverente.

Acum n-am inteles daca in a curta un partener sau in a vorbi atat. Ca, daca se referea la a doua varianta, precis era vrabiuta.

VIDEO: Discursul lui Obama la Cairo

Obama nu se dezminte, cand are de rostit un discurs, este un orator desavarsit. Traiasca prompterul!

Analiza discursului sau de la Cairo trebuie sa fie una personala, a fiecaruia. Mesajele transmise sunt puternice. Dar nu zic decat atat: enjoy watching it!

miercuri, 3 iunie 2009

Ce stiu despre Elena Basescu si nu vreau sa stiu. Ce nu stiu si vreau sa stiu

Citeam marti comentariul Ioanei Lupea in EVZ si ii dadeam dreptate: Elena Basescu nu numai ca nu a fost nociva pentru presedintele Basescu prin evolutia si aparitiile ei din campaniea pentru alegerile europe, ba chiar i-a facut un bine - a vorbit despre omul Basescu, despre tatal care isi gaseste mereu timp sa discute cu fetele lui, despre mama, fiinta puternica si decenta care l-a sprijinit mereu pe omul politic Basescu.

Am urmarit inregistrarile emisiunilor lui Ciutacu si Cristoiu in care a fost invitata Elena Basescu si am ramas cu o intrebare: de ce naiba au intrebat-o amandoi lucruri despre viata ei, despre tatal ei, despre Andrei Hrebenciuc si despre tatal acestuia, dar nu au vorbit mai mult despre proiectele ei, despre temele pentru alegerile europene?

Ciutacu a adus in discutie dificilele teme privind legalizarea drogurilor usoare si sinuciderea asistata (semnalate initial de HotNews.ro), Cristoiu a provocat-o sa vorbeasca despre ambitiile ei politice.

Aseara am dat peste Elena la Nasul, pe B1TV si va marturisesc ca am ramas acolo. Sunt un om curios, mai ales in ceea ce o priveste, pentru ca voiam sa vad ce are de spus pe teme europene. I-am vazut spoturile de campanie, m-am prins ca una dintre teme este Dunarea, am citit ca cealalta este copiii ramasi in tara ai romanilor plecati la munca in strainatate.

Insa Radu Moraru n-a facut decat sa repete unele intrebari ale lui Cristoiu - "te-am auzit la Cristoiu, zicfeai ceva despre cum va simteati voi la referendumul de suspendare a presedintelui" a sunat indemnul adresat Elenei de a repeta ce a zis la Antena 3, ca sa bifeze si el aceasta declaratie emotionanta a fiicei presedintelui. Sau sa o intebe despre Andrei Hrebenciuc si relatia cu el, despre mama si calarie, despre copilaria ei.

Ma gandeam la cat de bine a sesizat Ioana Lupea campania de imagine a FAMILIEI BASESCU.

La un moment dat, Elena a spus ca si-a ales doua teme in campania electorala, iar Moraru i-a replicat: "Da, o sa ajungem si la Parlamentul European". Cand? m-am intrebat, stand cu ochii atintiti pe televizor. Si a revenit la tema copiilor care au parintii plecati in strainatate la munca, insa povestea s-a tesut tot in jurul Elenei: ea stie ce simt acesti copii, ca si tatal ei a fost plecat pe mare 12 ani, insa a avut norocul s-o aiba pe mama aproape.

De-aici, discutia a mers spre vizitele ei pe petrolierul tatalui ei, cand acesta era descarcat in portul Constanta, la vacantele la munte pe care le facea cu familia, dupa intoarcerea tatalui din curse, la ce ii aducea tata din strainatate. "Ciocolata", a raspuns Elena zambind. "Si blugi, si blugi", insista Moraru. "Nu, ciocolata, ca nu eram la varsta la care sa ma intereseze blugii", insista fiica presedintelui.

Am aflat ca doamna Basescu s-a simtit foarte singura si s-a adaptat in Bucuresti, ca s-a apucat de calarie cand a dus-o pe elena la niste lectii si ca acum a ajuns sa calareasca mai bine decat fiica ei.

Am aflat ca gasca aceea de Dorobanti nu este asa cum o prezinta presa, o gasca de razgaiati si de taietori de frunze la caini, cu multe fitze, ci niste tineri care muncesc, ca Poponet - stie cineva care e numele tipului astuia? si, pana la urma, cine e Poponet? (imi recunosc ignoranta pe monden, desi parca mi-a ajuns la urechi a ca fost iubitul Annei Lesko) - este un tip serios, care munceste in afacerea familiei impreuna cu tatal sau, dar are ghinionul sa fie in atentia presei pentru ca si-a ales mereu iubite celebre.

Cum am ajuns sa vorbim de Poponet? De ce nu aflu despre ce proiecte are pentru copiii "capsunarilor" (iertati-ma, nu e peiorativ, e o denumire generica, a devenit o categorie) si pentru a lega porturile Constanta de Rotterdam?

Am aflat ca familia Basescu are doi papagali acasa, nu le-am retinut numele, ca sunt atat de inteligenti incat poti avea un dialog cu ei si ca ii tin de urat mamei, ca e mult singura acasa. Cu un caine nu putea dialoga, dar cu papagalii... "Uite, mama, ploua", ii spun ei.

Halucinant, nu? Si ce-am mai aflat? Aaa, da, ca tata discuta cu ea chestiuni de stat, chestiuni politice, multe dintre ele secrete, insa nu ii interzice sa vorbeasca despre ele, pentru ca vrea sa testeze responsabilitatea fiicei sale in a sti ce sa spuna si ce nu, in a pastra secrete niste lucruri care nu trebuie spuse.

Duminica sau sambata seara era la Realitatea emisiunea aceea despre cum isi vad romanii presedintele, in urma sondajului facut de Cotidianul, daca nu gresesc, Proiect de presedinte. Eu eram cu masina prin oras si ascultam emisiunea la Realitatea FM. Am remarcat ceva ce spunea Sorin Ionita: ca romanii nu cunosc cine sunt oamenii Basescu, Geoana, Antonescu, ca nu stim nimic despre preferintele lor, despre ce carti citesc, despre ce muzica asculta, ca sa nu mai vorbim despre fisa medicala a viitorilor candidati la presedintie. Ii dadeam dreptate: prin comparatie, stiu despre Obama mai multe lucruri decat stiu despre verisorii mei si el nici macar nu este presedintele Romaniei.

Ei bine, daca Sorin Ionita ar fi urmarit cele trei emisiuni-interviu cu Elena Basescu, ar fi aflat foarte mult lucruri despre omul Traian Basescu. Acum intrebarea este: ne interesa acum?

Nu, pe mine chiar ma interesau proiectele politice, europene ale Elenei Basescu. Nu ma mai intereseaza ca vrea sa ajunga "cat mai sus" in politica, "cat de mult permite clasa politica misogina din Romania", ca revine in PDL dupa alegeri, intrucat crede ca nu poti face politica la nivel inalt fara sprijinul unui partid, ca in partid e nevoie de disciplina si ca om politic nu esti numai pentru ca vrei doar tu, ci pentru ca vor si oamenii, asa cum este cazul tatalui ei, demonstrat de referendumul de la suspendarea de acum 2 ani. Ideile ei despre politica si ce insamna sa fii om politic in general le-am auzit de trei ori cel putin.

Eu vroiam sa aud ce are de zis pe temele pe care si le-a ales. Probabil ca n-am fost la locul potrivit, la momentul potrivit. Asta e!

Probabil cei care o vor vota au auzit exact ceea ce isi doreau.

Elena Basescu si Cristian Preda sunt una si aceeasi persoana?

Incerc sa intru pe blogul Elenei Basescu, la adresa www.elenabasescu.net, sa vad cum isi prezinta temele de campanie, insa dupa cateva secunde sunt redirectionata la vechiul blog al lui Cristian Preda, candidatul PDL la alegerile europene, la adresa http://cristianpreda.blogspot.com/

Poate Elena... sau Cristian Preda se sesizeaza?

marți, 2 iunie 2009

Falimentul GM: impartirea prazii sau strangerea resturilor?

By Bara

Am fost tentat sa scriu un titlu de genul - GM, impartit intre rusi si chinezi - dupa stirile privind noul actionariat de la firma germana detinuta de General Motors si vanzarea brandului Hummer catre o firma asiatica. Dar mi-am adus aminte de alte industrii care de-a lungul timpului s-au aflat in aceeasi situatie. Numiti repede doua branduri americane care fac cuptoare cu microunde. Masini de spalat? Aer conditionat? Televizoare? Frigidere? (Firma care a lansat comercial produsul se cheama... Frigidaire si e amaricana). Ei bine, in industria bunurilor de larg consum lucrurile stau in general asa. Apare un produs care suceste mintile consumatorilor. Pentru ca preturile sunt bune si piata suficient de mare, apare competitia, apoi razboiul preturilor, outsourcing-ul in Asia pentru reducerea costurilor. Apoi preluarea companiei americane sau aparitia unor rivali care trimit in corzi primii jucatori.

Si ce legatura are asta cu industria auto veti intreba. Cele mai mari branduri se gasesc in tarile avansate, iar productia este putin externalizata, fata de alte industrii. Producatorii auto s-au tinut bine un timp. Comertul nu a fost liberalizat ca in cazul televizoarelor sau textilelor. Dimpotriva, japonezii si mai nou coreenii au fost nevoiti sa deschida fabrici in SUA sau Europa ca sa aiba acces la cele mai mari piete auto. De ce acest protectionism? Simplu - sub amenintarea pierderii locurilor de munca (in toate industriile conexe), guvernele au preferat sa faca granitele cat mai sigure. Importurile din Asia au fost tinute departe, dar pe barba consumatorului occidental, care a platit pretul pastrarii industriei auto in Vest (puneti fara grija aici si Japonia si Coreea).

In timp, in SUA lucrurile s-au schimbat. Pe cea mai competitiva piata din lume, imaginea brandurilor locale s-a erodat. Un super exemplu mi se pare fabrica comuna a GM si Toyota care faceau practic acelasi model de camioneta, dar cel japonez se vindea la un pret mai bun! Pe masura ce apareau alte piete promitatoare - de exemplu software - interesul investitorilor a scazut pentru piata auto. Valoarea la bursa s-a diminuat, iar falimentul a inceput sa bantuie prin Detroit. Cei Trei Mari ar fi putut sa dispara fara mari probleme, dar protectionismul de care beneficiat le garanteaza inca imunitatea- milioane de americani ar ajunge pe strazi daca s-ar inchide fabricile celor trei mari- GM, Ford si Chrysler. Dar gigantii pot fi vanduti pe bucati sau in intregime, ca in cazul Chrysler, cu conditia pastrarii locurilor de munca.

In SUA, industria auto nu mai are stralucirea de alta data, nu este considerata de importanta nationala. Are mai degraba importanta sociala. In Germania si Japonia, masina este no.1 in topul induastrial si este putin probabil sa vedem prea curand inchizitorii de genul celor din suportate de bossii celor Trei Mari in Senatul american.




Deci de ce se cumpara bucati din GM, iar companiile sunt din China si Rusia? Pe scurt, pentru ca alte industrii sunt acum importante si e cazul sa mergem mai departe.