vineri, 31 iulie 2009

Slum tourism - o noua idee pentru dna Udrea

Turistii testeaza conditiile de viata din slum. (foto: CNN)

Am vazut un reportaj pe CNN despre slum tours sau slum tourism in Jakarta, insa am inteles ca se practica si in alte orase din lume: Rio de Janeiro, Mumbai - celebru si dupa filmul Slumdog Millionaire - Mexico City si Nairobi.

In ce consta turismul asta? In tururi prin haznalele marilor orase, prin cartierele extrem de sarace, pentru a vedea si modul de viata al marginalizatilor societatii.

Reportajul de pe CNN era din Jakarta, cum am spus (aici aveti fotografii), si era despre doua cupluri de australieni care au preferat sa faca un slum tour. Unul locuia in Jakarta, celalalt venise in vizita si primii s-au gandit sa le arate prietenilor "viata reala", nu numai partea stralucitoare si civilizata a metropolei. Aveau un ghid care asta face, duce turisti in ceea ce noi am numi haznalele orasului, iar acestia vad cum isi gatesc si ce anume oamenii aici, corturile sau prelatele sub care dorm, ce mai, intregul jeg si saracia extrema.

Dupa filmul Slumdog Millionaire, periferia extrem de saraca a Mumbaiului a devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi si au aparut imediat si ghizi care sa ia un banut de la turisti. Si, spun ei, o parte mica din suma ajunge si la acei saraci. Ma rog, este discutabil. Ce s-au gandit atunci si altii: nu doar Mumbaiul are slums, de ce n-am face si noi acest gen de turism. Si, potrivit CNN, orasele pe care le-am amintit mai sus ofera astfel de vizite la periferiile sarace.

Acum apare intrebarea: ai vrea sa mergi in astfel de locuri? De obicei le ocolesti, pentru ca le consideri periculoase. Probabil ca ghidul te duce prin niste locuri pe care le stie si riscul este diminuat, insa totusi. Mie mi se pare, cand vizitez un oras in care n-am mai fost, ca nu apuc sa ii vad toata partea turistica, darmite sa caut si periferiile. Am insa curiozitatea sa ma abat de la partea turistica, sa vedem viata reala, insa incercam sa evitam zonele considerate periculoase. de obicei ele sunt chiar aceste slums (definitia, conform dictionarului Webster: o zona de obicei urbana populata, foarte aglomerata, in care sunt case murdare, saracie si dezorganizare sociala).

Inainte de ceremonia de decernare a premiilor Oscar, unde Slumdog Millionaire a avut foarte multe nominalizari, si mai apoi premii, am vazut la BBC un reportaj despre locul despre care vorbeste filmul si in care traiau cei doi micuti.

Casa in care traia fetita se afla la capatul unei... alei, in imediata vecinatate a unor munti de gunoaie. In varful unuia dintre ei era un adolescent, care facea pipi, in picioare, in vazul tuturor. Era filmat. M-a socat descoperirea ca saracia extrema duce si la lipsa notiunilor de jena si de intimitate, nici cei din apropierea lui nu pareau deranjati de gest, nici el jenat de faptul ca era "in public". Reporterul britanic spunea ca mirosul era imposibil de descris, dar ca nu mai experimentase asa ceva in viata lui si imi imaginez cu putea sa puta acolo unde pe langa gunoaiele marelui oras mai erau si resturile biologice ale oamenilor care traiau acolo.

Eu va marturisesc ca nu as vrea sa vad un astfel de loc, ca o destinatie turistica. Poate si pentru ca asociez turismul cu ceva ce imi face placere, iar un astfel de tur ar ptuea sa imi satisfaca o curiozitate jurnalistica, insa in niciun caz nu mi-ar face placere.

Cand am vazut reportajul m-am gandit ironic si amuzat la o noua forma de turism pe care ar putea-o promova dna Udrea. Slum tourism, cum ii spun anglo-saxonii. Numai ca probabil la noi n-ar fi asa spectaculos ca in metropolele descoperite de CNN ca ar practica acest turism. In Jakarta cica vreo 4 milioane de oameni traiesc in conditiile alea.

joi, 30 iulie 2009

Abuzul de privilegii

Citesc un articol in Die Presse si imi amintesc de o discutie avuta recent la Bruxelles pe tema abuzului de privilegii al reprezentantilor Romaniei, fie ca sunt ei politicieni in tara sau diplomati la post in strainatate.

Publicatia germana arata modul de gandire al nemtilor. Povestea pe care urmeaza sa o spun apare in contextul pregatirii pentru campania electorala din Germania, tinta este SPD, partidul rival cancelarului Merkel, patidul lui Frank-Walter Steinmeier, care are pretentii la pozitia de cancelar.

Prin urmare, in Germania exista un scandal privind folosirea masinilor oficiale in scopuri personale, scandal care afecteaza Partidul Social Democrat (SPD) si la care contribuabilul neat este foarte sensibil. Ulla Schmidt, ministrul sanatatii, a plecat cu masina de serviciu, un Mercedes, in vacanta in Spania. Ginion, acolo i se fura masina, insa ieri a aparut informatia ca a fost gasita. Ei bine, Schmidt nu este singura care a abuzat de masina de serviciu in timpul liber, mai sunt si alti ministri, ca o coincidenta toti din SPD, iar acum este o intreaga discutie asupra risipirii banilor contribuabililor si abuzului de privilegii.

Apare intrebarea cati bani publici a chetuit ministrul sanatatii folosind masina de serviciu in concediu. Ulla Schmidt zice ca doar 500 de euro, banii de benzina, insa Federatia Contribuabililor a venit cu o suma total diferita: 10.000 de euro. Calculul lor a inclus, pe langa benzina, taxe de autostrada, service, cazare timp de sase nopti pentru sofer, ore suplimentare platite soferului, diurna. Mai mult, pentru ca masina i-a fost furata la un moment dat, ministrul a trebuit sa inchirieze o alta.

Pe langa aceasta implicare a contribuabililor de a vedea pe ce s-au dus banii lor si cat anume, si firmele de inchirieri auto au luat pozitie si au aratat ca nu s-a justificat aceasta calatorie cu masina de serviciu, din moment ce exista firme de inchirieri in toata Europa. "Sunt agentii Sixt si in Alicante", a spus reprezentantul acestei companii.

Ei bine, ministrul vrea acum sa ofere informatiile complete Curtii de Conturi si va fi chemata in fata comisiei de buget pentru niste explicatii.

Aceasta trebuie sa fie atitudinea fata de oficialii care abuzeaza de privilegiile pe care le au.

De curand, vorbeam despre acest gen de privilegii la Bruxelles. Comisarii europeni au masini clasa limuzina (sper sa ma exprim corect, nu sunt editor pe auto), Leonard Orban, de exemplu, are ca masina de serviciu un Audi A8, insa in timpul liber isi foloseste masina prersonala. Comisarii au voie sa ia in week end masinile de serviciu, insa nu au voie sa foloseasca si serviciile soferului. Asa ca trebuie sa si-o conduca singuri. Ceea ce, uneori, facea fostul comisar lituanian, acum presedinte Dalia Grybauskaite, dar nu folosea serviciile soferului.

Sotia presedintelui Comisiei nu apeleaza la masina si soferul sotului ei. Uneori circula cu metroul in Bruxelles, alteori cu masina personala, in timp ce multe sotii de diplomati romani aflati prin straiantate nu se misca fara masina si soferul de la ambasada cand merg la cumparaturi, la spectacole, peste tot.

Ce diferenta de mentalitate, atat la nivelul contribuabililor, care platesc pentru niste privilegii, ce nu trebuie insa abuzate, dar si la nivelul celor care beneficiaza de privilegii. Ce diferenta de mentalitate la cei care isi pun intrebarea si fac calculul cat a costat folosirea masinii de serviciu in vacanta din Spania a ministrului german. Oare cati bani am economisi daca s-ar face si in cazul oficialilor si politicienilor nostri parlamentari acelasi calcul?

miercuri, 29 iulie 2009

Suntem inumani - o palma si o urecheala nu-i strica unui copil

Un caz e prezent astazi peste tot in media, pe televiziuni, pe HotNews. O mamica a descoperit ca bona si menajera ii agresau copiii, unul de 4 ani, celalalt de 2 ani si un pic. Aici daca vreti sa vedeti flmuletul si sa cititi povestea mamei.

Pe mine ma revolta reactiile unora care comenteaza pe site. Ce spun ei:
  • Ca mama exagereaza, ca o palma nu ne-a omorat nici pe noi in copilarie si nici nu ne-a lasat sechele
  • Mama asta "iresponsabila" de ce nu a facut contract de munca cu bona? Ea trebuie pedepsita, pentru evaziune fiscala.
  • Asa ii trebuie, daca a fost fitzoasa si a angajat bona si nu si-a dat copiii in grija bunicilor, de teama sa nu ii rasfete.
  • E o mama denaturata, iresponsabila, nu e o mama buna, si-a lasat copiii in grija unei femei si acum vrea sa compenseze lipsa de atentei data copiilor razbunandu-se pe "biata femeie", adica pe bona, si rasfatandu-i.
  • Copiii trebuie batuti, altfel ies obraznici, razgaiati, lipsiti de respect pentru generatiile in varsta, plini de tupeu. E vina acestui gen de mame care nu permit sa li se dea nicio palma, care "ii pupa in cur".
  • Ce imagini revoltatoare sunt astea? Ce le face, de fapt, femeia aia? Le da cate o palma si ii trage de urechi. Mama exagereaza, doua palme nu traumatizeaza. (Copilul insa isi formase ticuri si isi apara capsorul atunci cand se apropia de el, suparata, mama. Deci nu raman sechele, nu?)
  • Mama nu e zdravana la cap: pe ce criterii a angajat bona aia, pentru ca i-a fost recomandata?
Va vine sa credeti ca exista oameni care gandesc asa? Noroc ca sunt foarte multi care ii dau dreptate mamicii sau care gasesc inadmisibil ceea ce s-a intamplat. Ba multi dintre ei spun ca ar fi rupt-o in bucati pe bona, in timp ce mamica e civilizata si a dat cazul pe mana politiei si justitiei.

Acceptand faptul ca o palma nu omoara, ajungem sa avem cazuri de genul celor prezentate la televizor, cu copii arsi cu tigara, tinuti legati in lanturi de pat, cu oase rupte desi sunt niste bebelusi practic. Atunci ne revoltam, ne dsam indignati, dar la o palma trasa de un strain unui copil nu. Cat de ipocriti suntem! Cat de inumani!

Va marturisesc ca, mai multe decat cazul in sine, ma cutremura comentariile care infiereaza mama, nu bona si amarata aia de menajera, care bateau niste copii si luau si bani de la printi acestora.
  • Mi se par in afara contextului comentariile privind evaziunea fiscala facuta de mama. sa fim seriosi, cand chemati o femeie la curatenie ii taiati chitanta? Cate dintre bonele din tara asta au contract, cate declara veniturile? Nu numai angajatorul trebuie sa le declare, sin angajatul. Daca vrea sa fie in legalitate, de ce nu cere bona contract? Sa fim seriosi!
  • Faptul ca e o bona recomandata nu e de condamnat, ci dimpotriva. E un criteriu foarte important. In Bucuresti, cel putin, se gaseste extrem de greu o bona buna si conteaza sa fie un om recomandat. O menajera, o bona, trebuie sa fie cunoscute de cineva multumit de serviciile sale. Agentiile nu sunt o garantie, sa fim seriosi, si o stiu din experienta unor prietene cu copii.
  • Nu conteaza o palma, dimpotriva, ies copiii bine educati? In ce secol traiti, fratilor? E adevarat, in copilarie, am mai primit si eu cate o palma de la mama, desi extrem de rar, intrucat ea avea o metoda mult mai eficienta de a ma pedepsi - imi refuza ceea ce imi doream, imi taia banii de buzunar, nu ma lasa sa ies cu prietenii, chestii de-astea lipsite de violenta, dar care pe mine ma dureau mai tare decat o plma. Insa, credeti-ma, imi amintesc acele rare dati in care m-a pocnit mama si i-am spus candva am urat-o la cel mai mare grad de intesitate a sentimentului pentru ele. Da, o palma conteaza, chiar daca e doar una in 18 ani de viata. O tii minte oricat de mic esti. Veti zice ca pentru ca n-am fost un copil batut. Un copil batut tine minte o serie de violente, cum naiba sa nu fie afectat?
  • Ce vina are femeia ca are o cariera si munceste pentru a castiga suficient sa plateasca bona si menajera? Sunteti invidiosi? Probabil. De ce si-ar petrece timpul liber facand curatenie in casa, cand il poate petrece plimbandu-se cu copiii in parc? Credeti ca daca firma ei ar avea gradinita, asa cum se intampla cu multe firme civilizate din strainatate, ar mai avea nevoie de bona? Ce sa faca? Sa se dedice familiei exclusiv? E o prostie. Vremurile s-au schimbat, in caz ca nu ati observat, bona nu e o fitza, e o necesitate.
  • E condamnata pentru ca exagereaza, ca imaginile nici macar nu sunt atat de dure? sa fim seriosi. Ce parinte ar accepta ca un strain sa ii bata copilul? Chiar daca esti adeptul ideii "eu l-am facut, eu il omor", adica al educatiei prin bataie, ti-ar placea ca un strain sa il loveasca in locul tau?
Acest caz este unul din multele de acest gen, probabil. Vorbesc cu prietene care au copii si platesc o caruta de bani bonelor, pentru a avea grija de ei, asa cum trebuie, pentru ca ele lucreaza. Greu se gaseste o femeie ca lumea, iar cand o gasesti, pe langa salariul lunar, ele se bucura de tot felul de avantaje. Singurul lucru ce i se cere e unul singur: sa aiba grija de un copil, chiar daca nu il iubeste, nu se leaga afectuos de el - desi multe o fac, cele care au suflet, nu il vad doar ca pe o sursa de bani - cel putin sa il trateze omeneste.

Prin urmare, nu cazul in sine ma socheaza, ci reactiile oamenilor, a celor care ii gasesc mamei o vina. E o dovada ca societatea noastra se modernizeaza si evolueaza foarte lent. Sa fie clar: nu este admisibil sa agresezi un copil, nici verbal, nici fizic. Oamenii inteligenti stiu sa isi educe bine copiii prin alte metode. Cei care accepta agresiunea e clar ca mai trebuie sa evolueze.

COMPLETARE: Sint nevoia sa completez ceva, avand in vedere unele comentarii. Nu intelegeti gresit, titlul este ironic. "O palma si-o urecheala nu-i strica unui copil" e o ironie. Pentru cei care nu au inteles asta din titlu, sper ca textul sa o explice.

luni, 27 iulie 2009

Elenele astea de care nu ne mai saturam

Elena Udrea este in redactie, pentru un chat cu cititorii. A intrat in incaperea in care ma aflu si a spus buna ziua, atat, dupa care a iesit. Ei bine, au fost de-ajuns aceste doua cuvinte si simpla ei prezenta sa se iste pentru cateva minute o serie de comentarii. favorabile, intrucat si fetele si baietii remarcau ca atata foarte bine. E imbracata intr-o rochie fucsia, cu sansale asortate, bronzata si cu o alura adolescentina.

Cand am plecat la Bruxelles si cand m-am intors doua zile mai tarziu, saptamana trecuta, am calatorit in acelasi avion cu Elena Basescu. N-am remarcat-o in primul moment, desi a intrat exact inaintea mea in avion. Eram cam adormita, la acea ora matinala, la dus si nu m-am uitat la pustoaica din fata mea. I-am remarcat rochia, de o culoare vie si foarte, foarte lunga. Mi-a atras atentia rochia si abia apoi m-am uitat la posesoarea ei. Era fiica presedintelui, foarte bronzata, nemachiata si obosita. Statea cu castile de la telefon in urechi, asculta muzica probabil.

Cand a intrat in avion, o insotitoare de zbor a intrebat-o: Nu vreti sa stati aici, in fata? Adica la business. A aprobat si a multumit. Voia probabil sa fie departe de privirile oamenilor. N-a scapat de la banda de recuperare a bagajelor, pentru ca toti o priveau si susoteau. In trenul spre Bruxelles, doamnele care lucrau probabil pe la reprezentanta Romaniei sau printr-o institutie, pe langa faptul ca isi barfeau colegii si sefii, evident ca o comentau pe Elena.

Suntem exasperati cand vedem cat de mult se scrie despre ele prin presa, comentam si ne aratam nemultumirea, insa, sa fim sinceri, nu obosim sa vorbim despre ele. De la ce fac - mai ales necurat - la ce spun sau la cum arata. Parca nu ne mai saturam de ele, vorbim despre ele cu orice ocazie, le comentam, iata, eu scriu acum tocmai despre faptul ca nu ne mai saturam sa vorbim/scriem despre ele, desi sunt printre cei care spun: mai lasati-le naibii in pace, m-am saturat sa aud de ele. :) Si totusi, da, stiu, iata-ma scriind despre ele.

Ma intreb daca Elena va iesi din atentia presei fiind la Bruxelles, departe de scena interna. Probabil ca nu, probabil ca se va scrie la fiecare luare de pozitie, la fiecare itnerpelare, la orice actiune pe care o va intreprinde, chiar daca este o "tristete" (adica o actiune care nu merita atentie). Insa fiind fiica presedintelui, precis va atrage atentia.

Nu stiu daca banii cheltuiti de Ritzi au fost si pentru imaginea Elenei, nu ma pronunt, e o chestiune asupra careia astept sa se pronunte cei abilitati, insa zau ca nu merita sa platesti pentru ceva ce oricum oamenii fac. Aaa, inteleg ca nu platesc pentru imagine, ci pentru imagine pozitiva, adica nu e acelasi lucru sa se vorbeasca - de obicei nasol - si sa se vorbeasca de bine. pentru asta a platit si Elena Udrea televiziunile si jurnalistii.

Insa eu cred ca n-are sens sa cheltuiesti niste bani pentru imagine cand esti una dintre cele doua Elene. Oricum se vorbeste si chiar daca se vorbeste de rau, trebuie sa isi asume asta.

In ce le priveste, oamenii au intotdeauna o reactie. Un simplu buna ziua, o simpla prezenta si suscita nenumarate comentarii. Se pare ca inca nu ne-am saturat de ele, fie ca le dispretuim, fie ca ne plac sau ne sunt indiferente.

joi, 23 iulie 2009

Aaaaaaaahhhh.... Bruxelles

Imi place Bruxelles-ul, desi este o destinatie banala pentru mine. Am fost de nenumarate ori aici, de fiecare data cu treaba, am locuit aici o luna, insuficient, fireste, nu ma compar cu romanii care muncesc si traiesc aici, pentru care Bruxelles-ul este casa lor.

Ma simt confortabil de fiecare data cand vin aici, desi orasele mele de suflet tot Viena si Londra raman. In prima mea vizita aici mi-a displacut profund, nu mi se parea nimic deosebit orasul asta. In timp i-am descoperit farmecul, in ciuda mirosului pregnant de pipi de pe strazi, a oamenilor galagiosi si beti pe care ii intalnesc de fiecare data. Nu generalizez, dar de fiecare data intalnesc grupuri de tineri care par homeless-i sau sunt doar boemi si nu ii inteleg eu.

Dar de fiecare data merg sa respir aerul din Grande Place si sa imi rasfat privirile cu cea mai frumoasa parte a Bruxelles-ul, din punctul meu de vedere, chiar daca e un sablon. Piata pe care ti-o recomanda toate ghidurile turistice. Dar zau ca merita!

Am un ritual cand vin aici - sa ma plimb in Grande Place, sa fac shopping pe Rue Neuve, sa beau o bere Kriek la Le Roi d'Espagne, sa mananc gaufre si scoici, moulles, la La Moulle Sacree. Si, evident, sa merg sa muncesc la Comisie sau Parlament. :)) Azi am aflat ca ele sunt cu adevarat bune si e recomandabil sa le mananci in lunile cu r in nume. Deci e iulie, de data asta voi spune pas, sperand ca urmatoarea mea vizita la Bruxelles sa nu fie peste foarte mult timp, ci in septembrie-octombrie-noiembrie-decembrie. Au toate litera r in nume, asa ca atunci redevin scoicile bune.

Marturisesc ca Brugge si Gent sunt mult mai frumoase decat Bruxelles-ul, insa orasul asta are farmecul lui. Incerc sa ma bucur de el inca o zi, dupa care... inapoi la caldurile de la Bucuresti.

luni, 20 iulie 2009

Scandalul ovocitelor: Ai vrea un asa material genetic?

Ma intreb ce li se spune acelor cupluri care apeleaza la aceasta solutie pentru a avea un copil si cat de disperate sunt. Stiu ele cine sunt donatoarele ovocitelor, ale materialului genetic al viitorului lor copil?

Cand am vazut filmarile cu femeile acelea si filmuletul realizat in ancheta Academiei Catavencu - daca vreti sa stiti cum se procedeaza, puteti citi aici - m-am ingrozit. Trebuie sa fii foarte disprat si sa iti doresti extrem de mult un copil sa iti asumi o asemenea solutie.

Imi imaginez ca acele cupluri/persoane care vor ovocitele sau sperma si apeleaza la donatori in acest sens au un portret robot al donatorilor, nu? Oare cum o arata portretul acestor femei? Oare cuplurile respective vroiau ovocite de la o donatoare blonda si se trezesc cu un copil ceva mai ciocolatiu? Nu ca n-ar fi la fel de dragalas, dar daca tot ti-l comanzi, de ce sa iasa cum il vrei? Oare li se spune ca donatoarele sunt tinere, educate, cu un IQ ridicat sau ca sunt niste femei sarmane, probabil cu cateva clase educatie?

Dincolo de aspectul moral, legal al acestui caz, eu nu pot sa nu ma gandesc ca nu mi-as dori un asa material genetic. In ruptul capului!

Evadare la bulgari - Dalboka, ferma de scoici (I)

Acum o saptamana am fost la mare la bulgari, la Balcic. A fost prima vizita pe litoralul bulgar, exagerat laudat, cred eu. N-am fost impresionata, marturisesc ca nu mi-as petrece un concediu la bulgari. Am prea multa Europa de vazut ca sa stau la sud de Dunare pentru 10 zile.

O prietena bulgaroaica mi-a spus ca singurul loc in care are incredere sa manance scoici, la ea in tara, este o ferma aproape de Balcic si de Capul Kaliacra. un coleg de la serviciu mi-a vorbit si el foarte frumos despre locul respectiv si despre mancare, asa ca am tinut neaparat sa mergem.

Locul se numeste Dalboka, iar din Balcic se ajunge usor, mergi spre Kavarna, apoi spre Kaliacra si exista un indicator spre ferma de scoici, pe care nu il poti rata. Din Balcic, vreo 19 kilometri. Drumul a fost frumos, am trecut pe langa multe turbine eoliene si campuri cu floarea soarelui. Multa floarea soarelui.

Se ajunge usor cu masina, iar drumul spre restaurant este o panta care coboara spre mare. Va recomand sa parcati mai sus si sa mergeti pe jos, pentru ca nu intotdeauna sunt locuri de parcare jos. Va sfatuiesc, pe doamne si domnisoare, sa mergeti cu incaltaminte foarte comoda, nu ca mine, care aveam niste sandale cu toc, total nepotrivite si a trebuit sa ma descalt. E destul de inclinata panta. :)

Acesta este drumul spre terasa, Dalboka este in partea dreapta, o terasa mare si racoroasa, chiar pe malul marii.

La restaurant se poate plati si in lei, evident la un curs favorabil lor, dar daca nu ai leva la tine rezolvarea este foarte simpla. Cereti meniu in limba romana si vi se va da.

Noi suntem amatori ai scoicilor facute ca la Bruxelles, fierte, cu tot felul de condimente. meniul e interesant, au de la sarmalute in foi de vita de vie cu scoici, ardei umplut cu scoici, scoici umplute cu cascaval, pana la desert cu scoici, adica scoici umplute cu mere. Cum chelnerita nu vorbea engleza, a fost destul de greu sa ma lamuresc cam cum erau facute scoicile pe care le-am ales.

Noi am luat cate o ciorba de scoici, scoici a la Burgas, scoici cu sos de vin si scoici umplute cu mere.

Pana astepti preparatele, privelistea este marea si ferma de scoici din larg. Asta e ferma.

Asa arata terasa, e foarte mare si nu se poate sa nu gasesti loc, chiar daca e aglomerat.

Ei bine, probabil ca asteptarile noastre au fost foarte mari, dar eu am fost dezamagita in momentul in care a venit mancarea. Adica o parte din mancare, felul II. Supa-crema de scoici este minunata, foarte buna, insa marea greseala este ca iti aduce toate felurile comandate in acelasi timp. Iar felul doi a fost rece inca de la inceput. Asa ca dupa o prima impresie buna, cu supa, am trecut la felul doi, oribil.

E clar ca n-am comandat noi bine. Scoicile a la Burgas sunt scoici cu pilaf de orez, extrem de gras si extrem de sarat, pentru ca au pus Vegeta in el cu generozitate. Noroc ca am luat portia mica. Scoicile cu sos de vin ale prietenului meu au fost inecate in ulei si erau sleioase, foarte reci, daca ar fi fost macar un pic calde nu ar fi apucat sa se raceasca in acel hal pana a mancat supa. Felul de mancare consta in scoici, scoase din cochilie, cu ciuperci si ceapa.

-Acum stiu la ce folosesc astia tot uleiul ala de floarea soarelui: il baga in mancarea asta pe care ne-au adus-o.

Dezamagita, ma pregateam sa atac desertul. Si un detaliu, jos.

Total dezamagiti si uitandu-ne dupa castroanele albe cu scoici natur, fierte, pe care nu am stiut sa le comandam, am zis sa atacam desertul. Sase scoici cu mere tocate marunt cu scortisoara si cate o scoica in cochilie, cu o dara de frisca. Bune, foarte bune.

Acum preturile: noi am platit 100 de lei, cu spaga (am lasat cam putin, dar n-am fost deloc incantati, cu orezul extrem de sarat si sleios si scoicile cu vin la fel), iar la mancare s-au adaugat doua beri Kamenitza.

Incantarea ca iti aduce foarte repede mancarea este repede anulata de neplacerea ca ti-o aduce pe toata deodata. Cred ca idee e sa le comanzi pe rand. :D

Plusurile sunt faptul ca e privelistea ok, desi cam batea vantul, meniul in romana si faptul ca platesti cu lei. Minusul, tocmai ce ai vrea sa fie plus: o parte din mancare. Multi au fost incantati, noi poate am avut ghinion. Pe de alta parte, cred ca prefer sa mananc scoicile cum se mananca in general, cat mai simplu, nu am curiozitati de genul sarmale sau ardei umplut cu scoici. Toata mancarea e foarte grasa, foarte mult ulei am vazut si in portiile comesenilor nostri.

Ceea ce mi-a placut in schimb este povestea locului, pe care o gasesti pe meniu. Compania Dalnoka a fost creata in 1999, iar fermele de scoici sunt situate in una dintre cele mai curate zone din Marea Neagra, teritoriul bulgar.

Prima ferma experimentala a fost construita in septembrie 1994, iar Dalboka a construit prima ferma pe suprafata marii, de 780 de metri patrati, in august 2003, din fonduri SAPARD. Apoi a fost extinsa la 1640 de metri patrati, tot din fonduri SAPARD.

Inteleg ca acum urmeaza sa fie facut un astfel de proiect si in Romania, insa bulgarii ne-au luat-o inainte. In mod sigur afacerea le merge bine, pentru ca era multa lume si tot veneau.

Prin urmare, dac sunteti in Bulgaria, mergeti sa incercati scoicile de la Dalboka. Supa nu trebuie evitata, insa cele doua feluri principale nu vi le-as recomanda. Sunt insa alte optiuni in meniu.

Oricum, eu stiu ca ma voi trata cu o portie de moulles maine, la Bruxelles, in locul meu preferat: La Moulle Sacree. Vi-l recomand, cand mergeti pe-acolo. Portia de scoici, o oala cu 1 kg de scoici, intre 21 si 23 de euro.

duminică, 19 iulie 2009

Mitocanul de raport

Iulie 2008: Mark Gray, purtator de cuvant al Comisiei, imi spunea ca nu va organiza un briefing informal pe raportul pe justitie pentru ca toate cele patru variante fusesera deja publicate in presa din Romania. Mai mult, arata ca cei din Comisie sunt extrem de deranjati de faptul ca drafturile de raport fusesera deja comentate de autoritatile de la bucuresti, de la procurorul general si ministrul justitiei pana la politicieni si sociaetatea civila.

Iulie 2009: Raportul va fi prezentat miercuri, insa joi si vineri apar primele informatii din raport, un draft, un proiect intrat in negocierile dintre cabinetele comisarilor europeni. PSD da un comunicat de presa in care comenteaza raportul. Acelasi Mark Gray reactioneaza, potrivit NewsIn: "Nu stiu ce versiune au, dar singura versiune care conteaza este cea pe care o vom prezenta la 22 iulie. Am vazut criticile - e interesant sa critici ceva ce n-a fost inca publicat".

Duminica, agentiile de presa consemnau reactiile ministrului Predoiu, care va merge si va discuta luni in Coalitie raportul - care, de fapt, este INCA un proiect, supus negocieriloe si modificarilor -, ale procurorului general si ale societatii civile.

Vazand aceste reactii ma gandesc la o noua specie pentru proiectul Radio Guerrila: MITOCANUL DE RAPORT. Nimic din infatisarea lui nu-l tradeaza: nu are lant gros de aur la gat si ghiul pe deget, nici tricou mulat cu D&G, ci costume de firma, dar nu cu eticheta la vedere, cravata asortata, deux-piece business si accesorii asortate, sunt white collars, profesionisti. Si totusi, comit o mitocanie, stiind bine ca o fac. Si e chiar mai mult decat mitocanie, e incalcare a regulilor unui joc. Toti cei care s-au antepronuntat pe raport - autoritati ale statului si societatea civila, militanti pentru o justitie curata si lupta anticoruptie, ei toti trebuie sa stie si stiu ca Bruxelles-ul nu agreeaza antepronuntarea pe un document pe care nu l-a prezentat oficial si inca se negociaza.

Exitand informatiile, publicate de HotNews.ro aici si aici, e normal ca presa sa ceara reactii. Insa la fel de normal este ca autoritatile si chiar si societatea civila sa spuna ca nu comenteaza un document care nu este inca adoptat. Mare parte din el nu va fi schimbata, insa - dupa episodul de anul trecut in care Comisia a aratat foarte clar ca autoritatile de la Bucuresti si toti cei care s-au antepronuntat pe raport au incalcat regulile jocului si cauta sa identifice sursele din care s-a scurs documentul - trebuia sa fie o lectie invatata deja la Bucuresti.

Numai ca nu a fost, iar explicatia este foarte simpla: toti cei care comenteaza au un unic scop, acela de a lovi in dusmani, fie ei partidul advers, CSM, DNA, Comisia Europeana insasi, clasa politica, Ministerul Justitiei, judecatorii, you name it. Si cine o face primul si da lovitura cu barosul cel mai mare acela iese in avantaj.

Pentru ca raportul pe justitie ofera fiecarei parti barosul cu care poate lovi in dusman, ii ofera legitimitatea de a o face si argumentele. Fiecare vrea sa iasa primul in fata, ignorand faptul ca incalca flagrant regulile jocului.

Chiar daca ministrul justitiei stie ca nu vor fi mari modificari pe proiectul de raport pe care l-a citit, este o mitocanie absoluta sa il discute in Coalitie cu doua zile inainte de a fi publicat sau sa anunte public asta. Pana miercuri la ora 12.00, cand in sala de conferinte de presa de la Comisie purtatorul de cuvant nu anunta ca raportul a fost adoptat de Colegiul Comisarilor, acele documente - un raport politic si unul tehnic - nu sunt oficiale si nicio autoritate a statului roman nu trebuie si nu poate face comentarii pe ele si nici sa le discute.

Batalia interna este, ca in multe alte ocazii, mult mai importanta decat a respecta regulile jocului european, reguli pe care ni le-am asumat. Lectiile trecutului - unul foarte recent avand in vedere ca trecutul la care ma refer este iulie 2008 - sunt ignorate.

vineri, 17 iulie 2009

Cum arata mancarea astronautilor?

Zilele astea se vorbeste intens de aselenizare si mi-am amintit de sectiunea privind omul pe luna din Science Museum din Londra. Am fost la fel de fascinata precum cei mici sa vad cum arata mancarea primilor oameni care au iesit in spatiu, sau a astronautilor din primele misiuni, si, mai ales, cum arata atunci echipamentul prin care isi faceau nevoile biologice.

Eu am remarcat bautura Coca Cola si guma de mestecat si sosul Heintz in pliculet. :)

Latura umana a unor misiuni in spatiu mi se pare la fel de interesanta ca si cea stiintifica. E firesc sa te intrebi cum arata mancarea, sau cum fac pipi.


Asta e pe sub costumul de astronaut. :)

luni, 13 iulie 2009

Diplomatii romani - securisti, corupti sau implicati in scandaluri sexuale. Ce face MAE?

Despre ambasadori se scrie/vorbeste rar in media de la noi, in general cu cateva ocazii clare:
  • la reuniunile diplomatiei romane, care au loc de obicei la inceput de septembrie, cand presedintele sau premierul isi exprima insatisfactiile si satisfactiile privind activitatea diplomatilor. In acest context ii poti prinde pe ambasadorii romani pentru interviuri si atunci mai apar si vorbesc despre problemele care exista in relatia bilaterala cu tara in care reperezinta Romania.
  • cand sunt audiati in comisiile parlamentare in vederea trimiterii lor ca diplomati - sefi de misiune si asta atunci cand audierile sunt cu scandal, cum a fost audierea ambasadorului nostru in Israel, sau destinatia este foarte speciala, cand e vorba despre posturile in SUA, Rusia, Marea Britanie, Germania sau Franta
  • atunci cand se intampla ceva in genul scandalului sexual aflat astazi pe toate televiziunile, acte de coruptie legate de acordarea de vize si un trecut securist al diplomatilor.
In ultimele cazuri, care pornesc ca niste scandaluri, dar care dispar in cel mult o saptamana, este chiar amuzant de urmarit pozitiile MAE, ministerul fiind evident solicitat de fiecare data pentru un comentariu.

In ultimii doi-trei ani, sa nu vorbesc despre mai mult, am avut niste cazuri de ambasadori-securisti: Gafita din Portugalia si Hoisie de la Viena, niste cazuri de coruptie legate de vizele acordate de consulatul romanesc de la Chisinau si niste scandaluri sexuale - niste scrisori schimbate intre Teodor Baconschi si Manuela Vulpe, care vorbeau despre niste bai in jacuzzi, si recentul scandal sexual cu consulul de la Chisinau, Ion Nuica.

Niciodata nu a iesit MAE - purtatorul de cuvant - cu o declaratie/comunicat de presa pentru toata media, in care sa faca un comentariu. Da, apare purtatorul de cuvant pe toate mediile care il suna/contacteaza, in general agentiile, de unde e preluat de restul ziarelor, dar cea mai onesta si corecta reactie ar fi o declaratie scurta, facuta pentru toata lumea, in care MAE sa ofere o pozitie. In momentul in care apare o informatie de acest gen in presa, cred ca MAE ar trebui sa fie pro-activ, nu reactiv.

De obicei, explicatiile date de MAE, sunt total nesatisfacatoare si indica foarte clar faptul ca vor sa mearga pe burta. In cazul ambasadorilor-securisti ti se spune ca MAE analizeaza cazul si in functie de rezultat. Ti se sugereaza ca stii bine care este mersul lucrurilor, vin in Centrala MAE, apoi isi dau demisia onorabil si gata, este trimis un alt ambasador.

In ultimul caz, cel al ambasadorului Gafita, am intrebat daca ministrul Diaconescu va urma politica anuntata de ministri Ungureanu si Cioroianu, aceea de primenire a corpului diplomatic si de curatire a sa de toti ambasadorii securisti. Ungureanu ceruse CNSAS sa verifice toti ambasadorii pentru a se vedea daca au colaborat cu Securitatea. Raspunsul a fost ceva de genul: nici nu spunem nu, ca nu da bine, dar nici da. "Nu ne luam dupa altii", cam asta a fost raspunsul.

Vad ca reactia MAE in cazul scandalului sexual este aceeasi: filmul e irelevant pentru MAE, consulul fusese chemat in tara saptamana trecuta, intentiona sa isi dea demisia si azi a semnat-o. Ridicol, pe bune! E adevarat, e o situatie dificila si e greu de facut o pozitie, dar pentru Dumnezeu, daca tot isi bat capul, de ce nu scot ceva mai decent? De ce nu pot sa isi asume decizia pe care oricum au luat-o si sa spuna ca l-au facut sa-si dea demisia pentru greseala lui.

Inchei cu cateva considerente despre cazul Ion Nuica, despre care cred eu ca a gresit:
  • consulul merita dat afara pentru ca intretine relatii cu o subalterna (daca informatia aparuta in Curentul ca tanara este functionar in consulat); o minima conduita decenta iti cere sa nu intretii relatii cu un coleg de serviciu, in acest caz subaltern, mai ales cand esti casatori si ai si un copil, nu?
  • consulul merita dat afara pentru ca, in conditiile in care relatiile romano-moldovene sunt dificile nu de doua luni, ci de doi ani, si-a permis sa aiba un comportament susceptibil oricand santajului
  • acceptand ideea ca Nuica a fost lucrat de serviciile moldovene, este cu atat mai vinovat - orice om cu creier, ca sa nu mai vorbesc un diplomat cu experienta, trebuia sa se gandeasca la faptul ca asa cum se spune ca a fost lucrat consulul anterior, pe o chestiune de coruptie cu vize (Alexandru Rus a fost rechemat de la Chisinau la sfarsitul anului 2007), el trebuia sa evite orice l-ar fi facut vulnerabil. Si mai ales sa se gandeasca la toate mizele: relatia bilaterala si imaginea Romaniei si evaluarea Schengen a consulatului roman de la Chisinau.
  • MAE spune ca nu din cauza acestui scandal sexual si-a dat Nuica demisia - cred ca MAE trebuie sa vina cu o explicatie, daca nu e asta, atunci e ceva mai grav?
  • ma deranjeaza compasiunea citita printre randuri pentru faptul ca "a fost lucrat" de moldoveni. Nu are nicio scuza, nu merita compasiune, Nuica este un barbat prost - un barbat aflat in criza varstei mijlocii, flatat de atentia pe care i-o acorda o tanara. Sa fim seriosi!Daca un tip la varsta asta se poate amagi ca o tipa tanara il place pentru el insusi, inseamna ca nu da pe-afara de inteligenta.
  • cred ca personalul diplomatic si consultar trimis la Chisinau trebuie si trebuia, dupa ceea ce s-a intamplat in trecutul nu foarte indepartat, sa fie de cea mai buna calitate, atat profesionala, cat si morala. Poate ca succesorul lui Nuica va fi ales cu mai multa atentie de MAE.
PS. Nu vreau ca din titlu sa se inteleaga ca ii cataloghez pe toti diplomatii romani drept securisti, corupti sau imorali. Dor ca in aceste "calitati" apar ei cel mai adesea in presa. Am intalnit oameni minunati in misiunile noastre diplomatice, dedicati profesiei lor si romanilor pe care au menirea sa ii ajute. Pentru ei, tot respectul!

Despre ce probleme cu acordul pentru Nabucco vorbea Basescu vineri?

Au aparut probleme legate de acordul cu Nabucco, spunea Basescu vineri si intram in priza sa vedem ce fel de probleme? Nimeni nu stia despre ce vorbea presedintele, nici Ministerul Economiei, nici Transgaz, nici cei de la Consortiul Nabucco si nici cei de la Comisia Europeana. Am inteles ca nu au putut fi gasiti oameni de la Cotroceni care sa explice ce se intampla.

Timp de cateva ore am incercat sa gasim explicatii, sa vedem ce probleme au aparut. De la Viena primeam asigurari ca niciuna si nici nu stiau ca ar fi vreo problema cu delegatia Romaniei, cei de la Bucuresti, institutiile abilitate spuneau ca nu stiau la ce se refera presedintele si ca plecarea la Ankara n-a fost contramandata. La fel, cei de la Bruxelles mi-au spus ca nu exista nicio schimbare, calatoria presedintelui Barroso si a comisarului Piebalgs este in plina planificare.

Presedintele a fost precum ala... care arunca o piatra in apa si alti cativa (parca intelepti le zice) se arunca sa o scoata. Asa m-am simtit la sfarsitul zilei.

Azi acordul a fost semnat, Boc a rostit un discurs intr-o engleza mult mai decenta si corecta decat a presedintelui, deci se pare ca n-a existat nicio problema.

Sau, daca a fost, ea a fost depasita.

Daca totusi afla cineva despre ce vorbea Basescu, tare as fi curioasa sa stiu. Ca nu pot sa cred ca presedintele a vorbit din nou doar ca sa vorbeasca, ca i-a trecut ceva pe la ureche, n-a inteles despre ce e vorba, dar a facut o afirmatie care ne-a pus un pic pe jar. Sau poate e stilul presedintelui de a face misto de presa, de a o trimite sa vaneze potcoave de cai morti, ca tot n-are ce face in aceasta perioada estivala.

vineri, 10 iulie 2009

Dialog Plesu - CTP in Gandul. Merita!

Am citit in gandul interviul facut de Cristian Tudor Popescu cu Andrei Plesu, publicat in doua parti, ieri si azi.

CTP pare sa il vaneze pe Plesu, are o obsesie cu filosofi-ospatari, manifestata puternic ieri, dar la care vad ca revine si azi. Insa Plesu isi arata clasa.

CTP pare ca jurnalistul care vrea sa epateze (ceea ce nu e cazul, probabil, dar asta e impresia), in timp ce raspunsurile lui Plesu arata ca stie sa pareze inteligent orice rautate si ca nu poate fi prins de jurnalistul care il vaneaza.

Plesu e un lord, impresie care mi-a fost reconfirmata. CTP iese sifonat din acest dialog, as zice eu. Si uneori pare chiar obraznic si mojic in dialog, ceea ce nu face decat sa accentueze calitatile lui Andrei Plesu.

Oricum, e un dialog care merita citit.

Mie mi-au atras atentia aceste fragmente:

"De exemplu, trebuie să spun cinstit că simt, în problema politicii externe a preşedinţiei, o certă precaritate. Şi-asta nu pentru că nu are consilieri buni. Nu consilieratul este cel care i-a lipsit. În locul meu a rămas o doamnă foarte bine pregătită, pe care am invitat-o de la Externe. Cu toate astea, în cei cinci ani care au trecut cred că profilul extern al ţării n-a avut nici relieful şi nici măcar ponderea pe care ar fi trebuit să le aibă. Senzaţia mea este că dl preşedinte pur şi simplu nu se simte bine în postura de voiajor, ceea ce e paradoxal, de vreme ce, s-a ocupat cu călătoriile o viaţă întreagă. Ei bine, postura asta o evită cât poate. Dacă are de făcut o călătorie lungă, o scurtează cât poate. E o limită personală, aş putea spune. Nu se simte bine în situaţii de protocol, de convenţie diplomatică cu omologi. E o limită personală, dar nu e în regulă că, la nivelul preşedinţiei, limita asta personală a devenit o politică de stat. Faptul că n-am avut vizite marcante şi faptul că dânsul a bătut mai ales marginile sunt lucruri care nemulţumesc."

"În condiţiile de azi, o ţară nu iese de pe hartă pentru că, într-o perioadă anumită, are o politică externă palidă. Evident e mai bine să n-o aibă palidă. Lucrurile astea se pot însă oricând recupera, dacă există intenţia de a o face. Nu e vorba că România va fi izbită fatal. E vorba doar de faptul că ea nu are iradierea externă, optimă, ceea ce se reflectă şi asupra investitorilor, şi asupra amplasamentului geopolitic. După mine, am manevrat foarte aproximativ episodul Moldova şi o facem în continuare destul de aproximativ. Nu e nimic fatal, dar e departe de a fi ideal. Ar trebui să se gândească preşedintele Băsescu, dacă va fi reales, că asta e o zonă în care trebuie să fie mai vocal. În orice caz, mult mai vocal decât în disputele cu ziariştii sau cu unii miniştri, apropo de mici chestii locale."

joi, 9 iulie 2009

Cotidianul... lectia de anti-management

Am lucrat in trustul Realitatea, am prieteni acolo, mutarea in trust a fost una dintre variantele pe care le-am avut inainte de a veni la HotNews.ro. Astazi ma gandeam cu tristete la oamenii care lucreaza acolo.

Le-am scris prietenilor de la Cotidianul sa vad daca sunt - in conditiile date - ok, am vorbit cu prietene de la Realitatea si de la Business Standard. Ceea ce s-a intamplat la Cotidianul a tulburat cumplit breasla.

Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca in trustul ala oamenii care aduc continut cu adevarat, cei care alearga toata ziua dupa stiri sunt considerati dispensabili, in timp ce sefii sunt vazuti drept indispensabili. Cand am plecat de la NewsIn am tinut sa imi iau la revedere printr-un mail de la colegii mei reporteri, cei care munceau si nu meritau nici umilintele unora dintre editori - existau si cazuri in care reporterii erau mult mai competenti, dar nu erau sefi -, nici cele ale marilor sefi care dialogau doar cu editorul, dand directive, desi omul care urma sa lucreze subiectul era de fata. Dar deh, era doar un reporter! Le-am spus colegilor care ramaneau acolo sa fie constienti ca, daca ei nu ar munci intr-o zi, agentia n-ar avea flux. Oricat de eficienti ar fi fost editorii.

Citind blogurile si presa despre situatia de la Cotidianul, constat ca in majoritate tot reporterii sunt cei umiliti. Probabil ca managementul spune ca n-a facut decat sa scape de cei ineficienti, slabi din punct de vedere profesional, intrucat oamenii buni n-au fost pusi in situatia de a li se oferi 1000 de lei salariu.

Doru Buscu spune ca vrea sa faca un ziar in care jumatate sa fie comentarii, analize. Ma rog, sunt curioasa sa vad cum va fi un astfel de ziar. Probabil va fi un ziar scris de sefi, ca doar ei sunt marii comentatori ai Cotidianului si nu numai. Va fi foarte tare, cum comentau unii pe bloguri, se vor apuca sa scrie si cei care sunt platiti cu mii de euro si astfel isi vor justifica salariul.

Cei de la Realitatea fac misto pe holuri ca sunt in sesiune si invata pentru test, fac haz de necaz. Ce sa inteleaga din testarea pe cultura generala pe care o vor sustine obligatoriu in week end?, se intreaba ei. Probabil ca vor sa ne arate ca se poate si mai rau decat sa ne reduca salariile si sa ne consideram fericiti ca avem un loc de munca, imi spunea prietena mea.

Da, multi dintre cei de la Realitatea merita sa fie testati sa se vada cum stau cu gramatica si cultura generala, insa acolo sunt si oameni foarte ok. Care probabil stiu mai multe decat toti sefii la un loc si pentru care este, din punctul meu de vedere, umilitor sa fie testati. Ma intreb, de exemplu, daca si Valeria Dorneanu, senior editor pe politic la Realitatea si fostul redactor sef al NewsIn, unul dintre oamenii de la care am avut atatea de invatat si fiecare zi de munca alturi de ea era un training, uneori mai dur, alteori de-a dreptul fun, va sustine acest test de cultura generala. Ea e unul dintre oamenii care le poate da lectii managerilor de la Realitatea si nu cred ca gresesc cand spun asta.

Cei de la Business Standard se asteapta si ei la niste masuri, dupa ce s-a intamplat la Cotidianul, au existat discutii cu oameni, exista o lista de oamenicare, in urma evaluarii, n-au prea impresionat sefii.

La Money Channel inteleg ca se discuta individual pe salarii in unele cazuri, probabil pentru a mai reduce in plus fata de grila deja celebra din trust. Stiti ca reducerile acelea de salarii in procente se aplica la brut, nu la net, asa ca scaderile sunt mai mari, nu? Apropo, Corina Dragotescu, care a plecat ofensata de aceste reduceri, am inteles ca este consilier pe la Ministerul Muncii, asa ca nu o plang pentru veniturile pe care le obtine. CORECTIE: Un cititor imi scrie pe site ca, de fapt, sotul ei e consilier.

Despre NewsIn nu fac niciun comentariu. Am lucrat acolo si nu vreau sa vorbesc despre agentie. Exista oameni minunati acolo, dar exista si niste catastrofe. Petarde, de-a dreptul!

Mi se pare ca in trustul lui Vantu e macel. Altii au procedat mult mai onest: in trustul lui Voiculescu s-au taiat salariile cu 20% pe la inceputul anului, iar familiilor intact - adica celor in care si sotul si sotia lucrau in trust s-a taiat doar unuia dintre ei, Sarbu a desfiintat ziarele locale, oamenii au pierdut job-urile, insa a fost o incheiere de conturi onesta, la EVZ, la ProTV au fost dati oameni afara, s-au facut liste, soarta le-a fost pecetluita. S-a desfiintat ziarul gratuit Contact, dar parca totul a fost mai putin dur decat la Cotidianul.

Poate ma insel, am privit din afara tot ce s-a intamplat, insa pe niciunde parca nu s-au produs erorile de management din trustul Realitatea. Oamenilor le-au crescut salariile cu 11% la inceputul anului, in vreme de criza, ca apoi, dupa cateva luni, sa le reduca drastic si sa procedeze precum s-a procedat la Cotidianul. E socant. Asta nu e bad management, e disastrous management.

Nu pot sa ma gandesc decat la acei oameni care au ramas fara job acum, intr-o perioada de criza. Criza asta e o buna scuza pentru multe comportamente abuzive sau injuste ale angajatorilor. Compania trece prin criza - ii auzi. Fratilor, si noi, oamenii trecem prin criza asta. Asta ignora ei si nu le pasa: faptul ca e criza nu doar pentru institutie, ci si pentru oamenii care lucreaza in institutie. Dar criza face victime peste tot. De ce n-ar face si in presa?

Daca vreti sa cititi despre situatia de la Cotidianul o puteti face pe: Hotnews.ro, blogul Pagina de Media, blogul Reporter virtual, blogul Subiectiv, blogul lui Mihnea Maruta sau al lui Bradut Ulmanu.

miercuri, 8 iulie 2009

Prima casa - dau bancile bani sau nu?

Am vazut primul cuplu fericit semnand creditul in produsul "Prima casa". Ma intereseaza si pe mine programul asta, imi incerc sansele, vreau si eu casa mea. :) Insa vorbind in piata, vorbind cu brokerul meu de credite, citind comentariile la articolele publicate despre prima casa toata lumea spune ca inca bancile nu dau produsul asta.

Vreau si eu sa imi fac dosarul dar inca nu stiu exact cum arata produsul asta la mai multe banci.

Voi ce stiti? Se dau credite si pentru cei carora nu le sufla Boc in ceafa atunci cand semneaza actele?

Eu am primit raspuns negativ. Va astept pe voi sa-mi dati unul pozitiv. Nu vreau sa ma gandesc ca asta a fost o chestie pur publicitara, electorala sau ca stiu doar unii, cu dosarele deja depuse, cum sa ia un astfel de credit.

Aaa, am uitat: am nevoie de o pila in banca, in orice banca, poate asa am si eu o sansa!:D Chiar daca pentru a-mi baga capul in jug, cum zic unii, si a ma indatora pe urmatorii 25 de ani. Ca deh, eu sunt mai batrana decat cei care au luat casa, deci nu vor fi 30. :))

duminică, 5 iulie 2009

Cine va fi comisarul european: Ciolos sau Tanasescu?

S-au facut studii, au aparut tot felul de informatii on the record sau pe surse, s-au vehiculat tot felul de nume privind viitorul comisar european al Romaniei. Evident, batalia din coalitie cine sa-l numeasca, PDL sau PSD, nu e incheiata, in ciuda faptului ca, la un moment dat, social-democratilor parea sa li se fi bagat pumnul in gura, atunci cand presedintele Basescu a negociat cu Franta si Grecia pentru portofoliul agriculturii. "Noi am negociat, voi ce ati facut?", spun unii ca ar fi fost discutia in coalitie. PDL a aratat determinarea de a-si impune omul, considerand ca social-democratii n-au facut lobby la nivel european.

Au fost vehiculate nume din ambele parti: Macovei, Ciolos, Severin, Puscas, si la un moment dat, Geoana a aruncat numele Tanasescu, al fostului ministru de finante, reprezentantul Romaniei la FMI. Vorbind cu oameni din ambele parti, m-am convins ca Severin si Macovei ies din start din discutie, desi numele lor au fost cel mai intens vehiculate la un moment dat. Niciunul dintre ei nu ar fi fost acceptat de partea adversa din coalitie. Puscas ar fi o varianta, insa o sursa social-democrata mi-a spus: "Sa spunem ca in PSD Tanasescu este mai apreciat decat Puscas", atunci cand am tot sapat pe varianta Tanasescu.

In momentul in care Severin si-a aranajt un post extrem de important in grupul socialist din PE mi-am dat seama ca este evident scos din cursa. El este vicepresedintele grupului pe probleme de politica externa si de aparare, un loc extrem de important in grup, vizibil si cald. E clar da stia ca nu are nicio sansa pentru postul de comsiar si si-a asigurat cel mai bun loc posibil lui in situatia data.

O discutie avuta cu un apropiat al lui Tanasescu mi-a confirmat ca este varianta viabila pentru PSD si, din informatiile mele, se va discuta din nou luni despre asta atat in PSD cat si, probabil, in coalitie. Numele lui Tanasescu a fost amintit in treacat de Geoana intr-un interviu la Realitatea FM si coincidenta a facut ca interviu sa aiba loc a doua zi dupa discutia mea cu acest apropiat al lui Tanasescu.

Acesta m-a intrebat, in calitate de jurnalist pe afaceri europene, cine cred ca va fi comisarul european. Am zis o serie de nume, dar nu pe al lui Tanasescu, pentru ca nu stiam atunci (in urma cu vreo doua luni, probabil) ca e o varianta. "Nu, niciunul dintre ei", mi s-a spus. "Comisarul va fi sigur altcineva, de la PSD", a fost afirmatia care m-a contrariat. A doua zi aud declaratia lui Geoana care spunea ca exista oameni competenti in PSD pentru postul de comisar: Severin, Puscas, Tanasescu. In acel moment mi-am dat seama ca ultima e si varianta corecta si am inceput sa sap pe ea.

Chiar daca PDL are impresia ca social-democratii n-au facut nimic, ei au negociat la nivel european si au mers pe un portofoliu economic. Un portofoliu potrivit pentru Tanasescu, fost director executiv adjunct la Banca Mondiala, reprezentant al Romaniei la FMI si fost minsitru de finante. Tanasescu este un om agreat de Basescu, PSD-istii s-au asigurat de asta. Prin urmare, tacerea social-democratilor pe tema comisarului european va fi intrerupta in perioada urmatoare, asta si in functie de mersul negocierilor la nivel european. De altfel, Adrian Nastase a reluat subiectul chiar saptamana trecuta, aflat la Cluj, spunand ca e important ca Romania sa obtina un portofoliu puternic si in functie de asta se decide omul. El a dat de inteles ca PSD n-ar fi impotriva lui Ciolos, "dar daca Romania obtine relatii externe atunci banuiesc ca nu va fi Ciolos".

Sursele mele de la Bruxelles mi-au spus inca de anul trecut ca Romania trebuie sa negocieze un portofoliu economic si ca are sanse sa il obtina. Ce ar putea negocia? Taxare, portofoliul ungurului Kovacs, sau afaceri financiare, ocupat acum de Almunia, despre care la Bruxelles se vorbeste ca nu va mai prinde urmatoarea Comisie. In mod sigur vor mai aparea alte portofolii, mai ales acum in contextul crizei. Se vorbeste despre unul pe piete financiare, dar probabil ca pe acesta se vor bate mai marii Europei.

PDL sustine varianta Dacian Ciolos, fost ministru al agriculturii, acum director pe dezvoltare rurala in Comisia Europeana. O persoana competenta si calificata. Daca te uiti putin la CV-ul lui, nu are cum sa nu fie agreat de Franta, iar Romania sa nu obtina sprijinul in acest sens, intrucat, pe langa faptul ca Ciolos este scolit prin Franta, este si casatorit cu o frantuzoaica, iar socrul lui a fost si el director in CE, evident ca reprezentant francez.

(Ciolos a absolvit in 1994 Facultatea de Horticultura din Cluj, ulterior obtinand diploma de agronomie aprofundata la Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSAR, Rennes. De asemenea, a terminat cursuri de master la Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSA M, Montpellier. In perioada 2000-2006, a fost doctorand in economia dezvoltarii agricole, agroalimentare si rurale la Institutul National de Cercetari Agronomice Montpellier, Franta.

Din punct de vedere profesional, Ciolos a efectuat stagii in ferme ecologice din Franta, in perioada 1991-1996. Incepand cu anul 1997, timp de doi ani, Dacian Ciolos a fost stagiar la Bruxelles, divizia de dezvoltare rurala, perioada in care a fost responsabil cu pregatirea programului SAPARD. Din 1999, Ciolos a fost coordonator al programelor de cooperare franco-romane in dezvoltare agricola, pana in decembrie 2001.

In perioada 2002-2003, Dacian Cilos a indeplinit functia de task manager in cadrul Delegatiei Comisiei Europene in Romania. Din 2005, pana in mai 2007, Ciolos a fost consilier al ministrului agriculturii si reprezentant in Comitetul Special Agricol la Consiliul European).

Problema insa nu este Ciolos, omul agreat de PSD si PDL deopotriva, si chiar au existat declaratii prietenoase ale pesedistilor la adresa lui, ci este insusi portofoliul pentru care e propus. Sa nu ne amagim, Romania are - in ciuda sprijinului Frantei si al Greciei deja asigurate si probabil al altora - sanse mici sa obtina agricultura. Cu fonduri reduse atat pe programul pre-aderare SAPARD, cat si pe plati directe, cu un sistem informatic pentru APIA care ne-a dus la un pas de infringement, situatia Romaniei pe agricultura, cel putin la nivel de imagine, este foarte proasta. Spune la nivel de imagine, pentru ca, in realitate, problemele nu sunt foarte grave si sunt similare cu probleme din alte tari. Insa acele tari nu au monitorizare pe justitie si nici nu au un deficit de imagine in UE atat de mare precum Romania.

Deci Romania este putin probabil sa obtina portofoliul agriculturii, din cauza opozitiei "prietenilor" nostri traditionali, coalizati in jurul Germaniei.

Prin urmare, daca social-democratii au succes in negociere pe portofoliul economic/financiar, atunci va fi mai mult decat evident ca cel cotat cu sanse pentru postul de comisar este Tanasescu. Eu as paria pe el.

Partea dificila este, din punctul meu de vedere, ca in ciuda vastei sale experiente internationale, a faptului ca e agreat de Basescu si ca e un specialist competent, faptul ca a fost destul e putin conectat la mediul bruxelles-ez.

Sursele mele imi spuneau ca toti candidatii pentru postul de comisar european vor trece prin furcile caudine in audierile din Parlamentul European si doar cei unsi cu toate alifiile - cum e cazul lui Puscas - vor reusi sa faca fata cu brio examinarii dure, fara a rani niciun orgoliu si a calca pe bataturi. Eurodeputatii au mari frustrari din cauza modificarii modalitatilor de venit, a reglementarii situatiei asistentilor, a deciziei de a stabili un salariu unitar incepand din acest an, adica au fost atinsi unde ii doare cel mai tare, la bani, si vor fi extrem de duri cu Comisia si vor sa accenueze rolul crescut al Parlamentului.

Prima ocazie de a o face: votul pe care il dau sau nu lui Barroso, in 14 iulie, in prima sesiune, sau pe care il aman pentru toamna. A doua ocazie: audierea membrilor viitoarei Comisii si votul acesteia.

Cine ar fi capabil, din Romania, sa treaca foarte bine prin examenul dat in PE? "Sunt doi-trei oameni capabili in Romania, unsi cu toate alifiile", mi s-a spus. Cine? Am insistat. Puscas si Comanescu sunt doi din trei. Insa, sincer, nu ii vad ca variante. Numai ca depinde de portofoliu. Ati remarcat ca numele lui Lazar Comanescu (fost sef al reprezentantei Romaniei la UE timp de 8 ani, fost ministru de externe si acum ambasador in Germania) n-a fost niciodata vehiculat? Nu vreau sa ma gandesc ca este asul din maneca PDL.

Revenind insa la cele doua variante de lucru, comsiarul european al Romaniei depinde de succesul in negocierile europene ale celor doua parti: Ciolos si Tanasescu sunt ambii buni profesionisti, competenti pe domeniile lor si agreati si in coalitie, si de Basescu. Pe de alta parte, faptul ca pedelistii i-au invitat pe pesedisti "sa stea in banca lor" pentru ca n-au negociat nimic este o prostie. Stiu clar ca social-democratii au negociat "ceva mare, important", tocmai pentru a le pune colegilor de coalitie pe masa varianta lor, incontestabila si buna pentru Romania. Nu stiu inca daca negocierea s-a finalizat si daca a avut succes.

CORECTIE: Dacian Ciolos, fostul ministru al agriculturii, a facut o corectura esentiala textului pe care l-am postat. Se refera la informatia potrivit careia socrul sau a fost fucntionar european. Este o informatie eronata si tin sa o clarific aici. Recunosc, am preluat-o din presa, insa n-am verificat-o la sursa insasi. Iata ce a scris fostul ministru, caruia ii multumesc pentru informatie si imi asum eroarea. Mea culpa:

"Vreau doar sa clarific o chestiune personala care a mai fost vehiculata de presa si pe care constat (cu surprindere, stiind ca dvs verificati informatiile inainte de a le lansa...) ca o preluati si dumneavoastra : nu stiu de unde a aparut ideea ca socrul meu ar fi sost functionar european, si in plus unul cu influienta. Nu e nimic adevarat aici. Socrul meu e la pensie de cativa ani si nu a lucrat niciodata in administratia europeana, nici in domeniul agriculturii si nu are ABSOLUT nici o legatura cu activitatea mea profesionala sau cu cariera mea.

In general, in activitatea mea profesionala am incercat sa ma bazez pe forte proprii. Cred ca e o boala de care vad ca scapam cu greu, in Romania, aceea de a miza in primul rand pe nepotisme sau pe sustinerea "rudelor"."

Nu am vrut sa minimalizez calitatile profesionale ale lui Dacian Ciolos si nici sa sugerez ca e vorba despre nepotism, ci rationamentul meu a fost ca exista niste atuuri clare pentru care, in calitate de propunere romanesca, ar fi agreat puternic de unul intre tarile-motor ale UE.

Ce se intampla in Europa?

Evident ca aceeasi vanzoleala este prin toata Europa privind comisarii europeni. Surse diplomatice europene mi-au spus inca din martie ca aproape jumatate din Comisia Barroso I va ramane, dupa cum arata lucrurile prin statele membre. Catherine Ashton, Jose Manuel Barroso, Benita Ferrero-Waldner, Marianne Fischer Boel, Siim Kallas, Laszlo Kovacs, Janez Potocnik Viviane Reding, Olli Rehn, Antonio Tajani, Androulla Vassiliou, ar fi acestia. Vor exista portofolii noi, cel mai notabil mi se pare cel pe pietele financiare, va disparea multilingvismul, inclus probabil in cel de cultura, de unde a fost initial desprins.

Am vorbit cu cativa amici jurnalisti de prin alte state si iata cum arata la ei batalia pentru comisar si cam ce ganduri au pentru portofoliu:

Bulgaria - Situatia lor este interesanta si foarte complicata. Evident ca Bruxelles-ul si Europa vrea sa vorbeasca cu bulgarii dupa ziua de astazi, cand sunt alegerile legislative la Sofia, pentru ca e logic ca discutiile despre comisar sa se poarte cu viitorul guvern, nu cu unul care isi termina mandatul. Problema este insa ca formarea urmatorului guvern va lua timp si va fi un proces dificil, dupa cum estimeaza colegii bulgari, asa ca premierul Stanisev si socialistii (PSB) n-au pierdut sperantele ca vor obtine postul de comisar - intrucat ar putea veni momentul nominalizarii inainte de instalarea unui nou guvern. Surse socialiste bulgare sustine ca unul dintre candidati este insusi Stanisev, iar aceasta ar putea fi o conditie pe care sa o puna PSB pentru o viitoare coalitie. Ministrul de externe, Ivaylo Kalfin, ales eurodeputat, este si el o varianta, la fel ca presedintele parlamentului, Georgi Pirinski. Visele socialistilor pot deveni realitate daca nu se va forma curand un nou guvern si asta e o varianta pe care si bruxelles-ul o ia in calcul.

Actualul comisar, Meglena Kuneva, exrem de bine vazuta la Bruxelles si considerata de FT printre cei 30 de oameni influenti in capitala europeana, face parte din partidul fostului rege Simeon, un partid mic care ar putea fi in viitoarea coalitie de guvernare, insa nu exista nicio garantie in acest sens. Mai mult, chiar daca barroso a declarat deschis ca e candidatul bulgar preferat, politicienii de la Sofia nu isi vor ingropa ambitiile si nu sunt descurajati de aceasta sustinere pe fata a presedintelui viitoarei comisii.

Candidata GERB, partidului lui Borisov care a castigat alegerile europene si e favorit in cele nationale este Rumiana Jeleva, acum eurodeputat dupa ce a fost cap de lista la europene. Ea pare destul de bine pozitionata in Partidul Populat European, insa bulgarii n-o crediteaza cu abilitatile si calitatile pe care le are Kuneva.

Lituania - Algirdas Semeta este fostul ministru de finante lituanian, pana acum putin timp, cand a fost trimis sa o inlocuiasca in Comisia Europeana pe Dalia Grybauskaite, comisar pentru buget, care a devenit presedinta Lituaniei. La Vilnius se spune ca trimiterea lui Semeta este pentru a se asigura ca Lituania va pastra postul de comisar responsabil cu programarea financiara si buget si in comisia urmatoare si ca el va continua si in Comisia Barroso II.

Estonia - La Tallin pare sa existe ideea acceptata de toate partile ca Siim Kallas va fi pastrat la post la Bruxelles, un semnal care i-a fost dat Estoniei chiar din capitala europeana, care a indicat clar ca il agreeaza pe Kallas si ca ar trebui pastrat. Acesta reprezinta Partidul reformei, un partid liberal, aflat la putere intr-o coalitie minoritara. Asa ca estonienii se asteapta la ceva turbulente politice, insa nu inainte de numirea comisarului.

Letonia - Acum cinci ani, Letonia a trimis-o pe presedinta parlamentului de la Riga, Ingrida Udre, care n-a facut fata audierii din PE si autoritatile letone au fost obligate sa o retraga si sa il trimita pe diplomatul Andris Piebalgs, comisar pe energie. Acum el este unul dintre cei mai buni si mai influenti comisari. Numai ca el a spus ca nu vrea un al doilea mandat, deci iese din discutie ca propunere a Rigai in comisia Barroso II. Acum sunt patru candidati, favoritul fiidn fostul ministru al justitiei, Solvita Aboltina, liderul partidului naflat la guvernare, New Era. Insa la guvernare este o coalitie si in Letonia, asa ca si alte partide au candidati. Partidul Popular il vrea comisar pe ministrul de externe, Maris Riekstins. Partidul de opozitie, Sociaty for Different Politics, are si el candidatul propriu, un fost ministru de externe, Artis Pabriks. Exista si un candidqat surpriza, Inna Steinbuka, care lucreaza deja in institutiile europene. Ea lucreaza la Eurostat, unde conduce Directoratul penru statistici economice si regionale. Ea ar putea fi candidatul de compromis, fiindca nu este membra niciunui partid.

Intr-o serie de postari viitoare voi scrie despre celelalte tari europene, urmeaza Polonia, Germania si Irlanda.

vineri, 3 iulie 2009

Aroganta sau prostie?

Am scris si urmarit declaratiile inaltilor nostri oficiali pe recapitalizarea CEC si nu pot sa nu ma intreb despre ce este vorba in cazul lor: despre aroganta sau prostie? Sau prostia rezultata din aroganta? As inclina spre cea din urma.

Basescu spune: "Punctul meu de vedere ar fi ca guvernul sa reactioneze si sa nu mai stea in asteptarea analizei birocratilor (n.r. privind recalitalizarea CEC Bank) de la Bruxelles...intarzierea excesiva ne arata ca birocratia nu se potriveste prea bine cu criza".

Boc spune: "Deja noi am realizat o capitalizare a CEC cu 229 de milioane de lei prin mentinerea la CEC a profitului pe care banca trebuia sa il verse la Ministerul Finantelor, implicit la bugetul de stat".

Pogea spune: "Am facut toate demersurile necesare in timp util, dar Comisia Europeana trebuie sa ne dea un raspuns astfel incat sa nu fie considerat ajutor de stat. Pana atunci nu am stat si profitul aferent anului 2008, in valoare de 229 milioane de lei, a ramas in continuare la dispozitia CEC-ului si, din acest punct, de vedere exista aceasta prima capitalizare facuta".

Autoritatile romane, de la presedinte, premier si pana la ministru de finante trambiteaza in gura mare ca nu le prea pasa ce zice Bruxelles-ul, pana binevoieste el sa se miste, ei fac ceea ce considera ca trebuie facut. Isi umfla din nou muschii, in chip prostesc, pentru urechile electoratului roman, dar acolo merg umili sa explice situatia. Cum sa nu astepti si sa nu iti pese de analiza Comisiei Europene, cand esti stat membru si ai obligatia de a o face? O fac nemtii, francezii, austriecii si nu o faci tu?

Te dai smecher? Si pentru ce? Uitati-va la declaratiile marilor lideri europeni, Merkel a bagat miliarde de euro in banci, dar a asteptat analiza CE, care a venit in doua, trei saptamani, intr-o luna, adica in regim de urgenta. Si ce spunea cancelarul german? Ca totul este in acord cu obligatiile asumate pe piata comuna, pentru a nu distorsiona concurenta. Merkel a facut ce a considerat mai bine, dar a dat Cezarului e era al Cezarului, a jucat dupa regulile jocului. Iar planul ei economic anticriza e de miliarde de euro, recapitalizarea bancilor germane a insemnat miliarde de euro.

Ce face Romania? Isi umfla muschii pentru 200 de milioane de euro. Vedeti diferenta? 200 de milioane vs. miliarde de euro. Insa unii joaca dupa reguli, altii se cred smecheri si critica birocratia de la Bruxelles.

Am citit aseara zeci de cazuri notificate Comisiei si analiza niciunuia nu a durat mai mult de doua luni. Unele dintre ele sunt date si in articolul pe care l-am scris pe HotNews.ro. Este evident ca acea condamnare a birocratiei bruxelles-eze facuta de Traian Basescu este total gresita. Comisia si-a schimbat regulile si metoda de lucru tocmai pentru a urgenta analiza unor astfel de cazuri.

Iar premierul Boc si ministrul Pogea arata ca au luat deja masuri, tot de capul lor, fara sa astepte ok-iul Comisiei Europene. Ca ei stiu cel mai bine ce e mai bine. Sunt aroganti si aroganta lor cade in prostie. Si mai sunt si mincinosi: ei spun ca au notificat Comisia in februarie, Comisia spune ca s-a autosesizat in martie. Iar documentatia trimisa de la Bucuresti nici macar nu este completa si de buna calitate, pentru ca analiza Comisiei sa poata fi facuta. Si facuta in acelasi regim de urgenta care s-a aplicat unor notificari venite de la tari precum Ungaria, Slovacia, Franta, Olanda, Germania.

Cred ca o astfel de situatie trebuie sa fie urmata de niste masuri si sanctiuni. Ma gandesc ca Basescu este in una dintre cele doua situatii: ori este intr-atat de nesabuit si sa atace Comisia, intr-un mod total nejustificat, cand exista o puzderie de contraargumente, ori a fost dezinformat.

Daca e cea de-a doua situatie, atunci cineva trebuie "sa zboare", este inadmisibil ca un rpesedinte sa iasa cu o astfel de informatie, falsa, o miciuna. Daca e primul caz... nici nu stiu ce ar trebui sa se intample. Este o alta declaratie nesabuita a presedintelui, din seria multora facute cel putin in ultimele luni. Probabil ca presiunea campaniei electorale este atat de mare incat orice ocazie de a rezona intr-o categorie de electorat este buna. Insa electoratul trebuie sa stie cand este mintit. Si, in aceasta situatie, este mintit!

joi, 2 iulie 2009

Job-ul meu de vis

Fiecare jurnal al Realitatii tv vorbeste despre o femela koala care are gemeni, motiv pentru care unul dintre pui a fost respins si este ingrijit de angajatii parcului zoo in care s-a nascut. V-am mai spus eu, si cu alte ocazii, ca acest animalut simpatic este preferatul meu. Din acest motiv regret ca nu locuiesc in Australia. Insa ma gandesc sa adopt unul de la distanta, am gasit si modalitatea de a o face. Ce vreti, e piticul e pe creierul meu! Daca va intereseaza si pe voi, iata mai multe informatii.

Job-ul meu de vis ar fi sa fiu ingrijitor de pui de koala.

Vazand filmuletul de mai jos, mi-am dat seama de ce mama l-a abandonat. Este foarte greu pentru o femela sa aiba gemeni, nu stiu cum ar putea face fata. Sper doar ca mititelul sa ajunga sanatos la maturitate.

Burse pentru jurnalisti la Bruxelles - Dead line 15 iulie

Freedom House a prelungit termenul limita pentru a aplica pentru o bursa europeana JTI. Ce inseamna asta? Ca jurnalisti sub 35 de ani pot trimite un dosarel - simplu de realizat - si au sansa sa castige o bursa de o luna la Bruxelles.

Eu am castigat-o anul trecut si va zic ca merita. Si, fara sa par aroganta, Bruxelles-ul nu mai este de multa vreme pentru mine o destinatie atractiva, merg acolo des, cu foarte multa treaba.

Insa de ce a meritat sa stau o luna acolo?

1. Pentru ca redactia mea a avut un corespondent pe gratis la institutiile UE si s-au intamplat o serie de lucruri interesante despre care am avut de scris.

2. Stiu, n-aveti chef de acte de caritate pentru redactia voastra, e firesc, dar ganditi-va (si asta e cel mai important) ca veti fie trei saptamani intr-o redactie occidentala, veti vedea cum se lucreaza acolo, va veti face ceva contacte, veti merge pe teren cu oamenii aia si veti vedea cum lucreaza ei. E o buna oportunitate sa va testati competenta jurnalistica si abilitatile profesionale, prin comparatie cu ceilalti. Puteti fi satisfacuti (eu am fost), sau puteti sa va ganditi cum ati pute deveni mai buni, invatand din exemplele celor de-acolo.

Eu am fost in internship la European Voice, care o are redactor sef pe Dana Spinant, o tipa foarte faina, foarte serioasa si foarte conectata la ce se intampla la Bruxelles. Iar in redactia aceea a fost chiar interesant, pe bune ca a meritat. Si mi-au dat de lucru, n-am pierdut vremea, ceea ce m-a incantat si provocat.

Prin urmare, eu cred ca jurnalistii ar trebui sa aplice pentru o astfel de bursa. E simplu: trimiti un CV, doua recomandari si articole publicate. Apoi va urma un interviu - celor care m-au intervievat pe mine le-am comunicat mai apoi ca ma asteptam la niste intrebari mai dificile si mai putin sablon, gen "Unde te vezi peste cinci ani" sau "Nu ai vrea sa devii sef in presa, sa nu mai iesi pe teren?" - si un training.

La training e momentul sa aratati ce stiti, sa va exprimati opiniile - chiar daca in contradictoriu cu ale celor care fac prezentari, daca aveti argumente - si sa fiti cat mai siguri pe ceea ce stiti. Daca insa va intrebati de ce Tratatul de la Lisabona se numeste Tratatul de la Lisabona (raspunsul corect este: pentru ca acolo s-a semnat, daaaaah) e clar ca nici nu merita sa va trimiteti dosarul.

Altfel, Cristina Guseth (directorul Freedeon House) si Gilda Lazar (de la JTI, sponsorul burselor) sunt foarte ok si vor incerca, in saptamana in care intreg grupul e la Bruxelles, sa imbine intalnirile cu un program recreativ. Noi am fost la Gent si Brugge si a fost excelent.

Am uitat sa va spun, se pot castiga 3 burse de cate o luna - ceea ce inseamna un internship la o institutie de presa de acolo: BBC (pentru TV), RFI (pentru radio) si European Voice (pentru presa scrisa, on line) - si alte cinci burse care au constat intr-o saptamana la Bruxelles.

Mai multe informatii despre aplicatie gasiti aici.

miercuri, 1 iulie 2009

Jurnal de Elvetia: Macelar in Andermatt, decorat de Putin, gazda lui Medvedev (VI)

Ferdinand Muheim (foto stg.) este macelar in Andermatt, are propriul magazin cu produse traditionale - carnati din aceia uscati, salamuri uscate si branza care se face in fermele montane din cantonul Ticino. Nimic impresionant, daca stai sa te gandesti. Insa cand iti spune ca a fost decorat de Putin si de fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei, ca este prieten cu seful serivicului de securitate al presedintelui Medvedev, incepi sa fii atent si sa il descosi pentru a-i afla povestea.

Daca mai aveam nevoie de o confirmare ca elvetienii sunt fascinati de rusi (ce cred eu despre rusi e aici) am avut-o cand am ajuns in Andermatt, un orasel alpin despre care se zice ca este centrul Europei, aproape de trecatoarea St. Gotthard. Oraselul este cochet si linistit, curat si cu aer proaspat, suficiente calitati sa il faca un punct de atractie pentru un egiptea bogat care vrea sa faca acolo o investitie de un miliard de franci elvetieni. Samih Sawiri intentioneaza sa faca vreo cinci hoteluri de cinci stele, avand in total 3000 de camere, apartamente, un complex sportiv si un teren de golf cu 18 gauri. Vrea sa transforme regiunea intr-o noua destinatie de turistica. Locuitorii il asteapta cu nerabdare, intrucat oraselul - mai degraba mort, multi tineri parasindu-l pentru o viata mai dinamica la oras - se va trezi la viata si va oferi oportunitati si celor tineri, pentru a ramane sau a se reintoarce aici.

Andermatt, vazut de pe serpentinele care coboara spre oras dinspre St. Gotthard.

In Andermatt, sau mai precis la St. Gotthard Hospice unde am fost cazati, la 2100 de metri altitudine, am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu Muheim. Ne-a povestit tuturor cu mandrie despre generalul tarist Suvorov si campania sa de trecere a Alpilor cu trupele tariste, in care a fost ajutat de locuitorii din Andermatt.

- Noi le-am dat pamant rusilor, mi-a spus cu mandrie fostul primar al orasului.

L-am descusut si am aflat ca e vorba de 100 de metri patrati, o stanca, pentru ca rusii sa inalte un monument pentru Suvorov. "Noi nu le-am da nimic", comentam cu niste jurnalisti polonezi, la randul lor contrariati de atitudinea deschisa a elvetienilor fata de rusi.

De altfel, la St. Gotthard autoritatile locale au ridicat o statuie in cinstea lui Suvorov. "Ai observat, imi spune prietena mea Irina, Suvorov seamana cu ala din Stapanul Inelelor... cum il chema... Gollum". Mi-am amintit ca la vremea cand acele filme erau in voga, chiar si presedintele Putin a fost comparat cu Gollum.

Monumentul dedicat lui Suvorov il infatiseaza pe general, ecvestru, si pe un pastor helvet.

Mulheim mi-a povestit ca a fost decorat de presedintele Putin si de fostul patriarh Alexei si tine expuse in magazinul lui cele doua decoratii. Am gasit, cautand informatii despre el, un discurs al ministrului de externe rus, Serghei Lavrov, tinut la ambasada din Berna, cu ocazia inmanarii decoratiilor. Fostul primar al Andermatt-ului doreste o relatie stransa cu Rusia, se ocupa vara de organizarea unor tabere pentru copii rusi, care sunt adusi si gazduiti de familii elvetiene, s-a implicat in promovarea sportului pentru tineret in Rusia. Ce mai, omul e extrem de activ.

Mi-a spus cu mandrie ca a reusit sa il aduca pe presedintele Medvedev la Andermatt. Fiind prieten cu seful serviciilor de securitate de la Kremlin, zice el, a reusit sa determine o vizita a lui Medvedev in oraselul lui in septembrie.

Andermatt e o localitate mica, dar foarte cocheta, tipic elvetiana.

A incercat sa il aduca si pe Putin, dar n-a fost chip ca acesta sa isi gaseasca timp. Insa vizita lui Medvedev e o certitudine, intrucat va veni la Lausanne, la Comitetul International Olimpic, in vederea unor discutii privind Olimpiada de iarna de la Soci, din 2014, iar de acolo va zbura cu un elicopter pana la Andermatt.

- Ce ii pregatiti?, l-am intrebat curioasa.
- Eeee, o masa si alte surprize.

Fostul primar a subliniat de cateva ori in timpul discutiilor ca urmareste o prietenie stransa cu Rusia, o buna colaborare, ceea ce ne-a facut pe noi, multi din grup sa ne explicam asta prin prisma experientelor noastre istorice si sa ne zicem: normal, n-au fost veicini cu rusii, n-au fost sub comunism 50 de ani, isi pot permite sa fie prietenosi si sa le dea pamant.

Am avut aceasta discutie despre fascinatia elvetienilor pentru rusi - aproape toti cei cu care am intrat in contact vorbeau rusa, cunosteau Rusia, o vizitasera sau statusera acolo o perioada din viata lor.

-Probabil ca le place Rusia din romanele lui Dostoievski, mi-a zis un jurnalist estonian. Noi nu putem fi inca atat de prietenosi, a completat el, amintindu-mi de o amica de aceeasi nationalitate, care ne vorbise in Anglia despre lupta poporului ei de a-si pastra limba si apoi de a-si proclama cat mai repede independenta.

Alti baltici nu sunt ca noi, mi-au spus amandoi, si m-am convins. In grupul din elvetia era si o letona, foarte iritata de comentariile la adresa rusilor. Am aflat mai tarziu ca este de origine rusa si, evident, nu ii cadeau bine comentariile. "Rusii vin si cheltuie multi bani aici", mi-a replicat ea ca explicatie la fascinatia elvetienilor. Mda, dar rusii ar alege oricum Elvetia sa isi depoziteze banii - chiar si fara fascinati elvetienilor - pentru ca nu sunt intrebati cum i-au facut si exista secretul bancar. Pentru ca dobanzile date de bancile helvete sunt extrem de mici, insa protectia secretului bancar valoreaza toti banii, daca pot spune asa.

In final, am gasit explicatia cea mai la indemana: sunt elvetieni, traiesc intr-o tara minuata, bogata, au neutralitate, nu isi fac grijile pe care le avem noi, de ce n-ar putea fi prietenosi. Cu oricine.

St. Gotthard, trecatoarea dinspre nordul spre sudul Europei