Am citit in gandul interviul facut de Cristian Tudor Popescu cu Andrei Plesu, publicat in doua parti, ieri si azi.
CTP pare sa il vaneze pe Plesu, are o obsesie cu filosofi-ospatari, manifestata puternic ieri, dar la care vad ca revine si azi. Insa Plesu isi arata clasa.
CTP pare ca jurnalistul care vrea sa epateze (ceea ce nu e cazul, probabil, dar asta e impresia), in timp ce raspunsurile lui Plesu arata ca stie sa pareze inteligent orice rautate si ca nu poate fi prins de jurnalistul care il vaneaza.
Plesu e un lord, impresie care mi-a fost reconfirmata. CTP iese sifonat din acest dialog, as zice eu. Si uneori pare chiar obraznic si mojic in dialog, ceea ce nu face decat sa accentueze calitatile lui Andrei Plesu.
Oricum, e un dialog care merita citit.
Mie mi-au atras atentia aceste fragmente:
"De exemplu, trebuie să spun cinstit că simt, în problema politicii externe a preşedinţiei, o certă precaritate. Şi-asta nu pentru că nu are consilieri buni. Nu consilieratul este cel care i-a lipsit. În locul meu a rămas o doamnă foarte bine pregătită, pe care am invitat-o de la Externe. Cu toate astea, în cei cinci ani care au trecut cred că profilul extern al ţării n-a avut nici relieful şi nici măcar ponderea pe care ar fi trebuit să le aibă. Senzaţia mea este că dl preşedinte pur şi simplu nu se simte bine în postura de voiajor, ceea ce e paradoxal, de vreme ce, s-a ocupat cu călătoriile o viaţă întreagă. Ei bine, postura asta o evită cât poate. Dacă are de făcut o călătorie lungă, o scurtează cât poate. E o limită personală, aş putea spune. Nu se simte bine în situaţii de protocol, de convenţie diplomatică cu omologi. E o limită personală, dar nu e în regulă că, la nivelul preşedinţiei, limita asta personală a devenit o politică de stat. Faptul că n-am avut vizite marcante şi faptul că dânsul a bătut mai ales marginile sunt lucruri care nemulţumesc."
"În condiţiile de azi, o ţară nu iese de pe hartă pentru că, într-o perioadă anumită, are o politică externă palidă. Evident e mai bine să n-o aibă palidă. Lucrurile astea se pot însă oricând recupera, dacă există intenţia de a o face. Nu e vorba că România va fi izbită fatal. E vorba doar de faptul că ea nu are iradierea externă, optimă, ceea ce se reflectă şi asupra investitorilor, şi asupra amplasamentului geopolitic. După mine, am manevrat foarte aproximativ episodul Moldova şi o facem în continuare destul de aproximativ. Nu e nimic fatal, dar e departe de a fi ideal. Ar trebui să se gândească preşedintele Băsescu, dacă va fi reales, că asta e o zonă în care trebuie să fie mai vocal. În orice caz, mult mai vocal decât în disputele cu ziariştii sau cu unii miniştri, apropo de mici chestii locale."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
l-am citit si eu interviul, excelent. un adevarat aristocrat dl Plesu.
RăspundețiȘtergere