vineri, 31 iulie 2009

Slum tourism - o noua idee pentru dna Udrea

Turistii testeaza conditiile de viata din slum. (foto: CNN)

Am vazut un reportaj pe CNN despre slum tours sau slum tourism in Jakarta, insa am inteles ca se practica si in alte orase din lume: Rio de Janeiro, Mumbai - celebru si dupa filmul Slumdog Millionaire - Mexico City si Nairobi.

In ce consta turismul asta? In tururi prin haznalele marilor orase, prin cartierele extrem de sarace, pentru a vedea si modul de viata al marginalizatilor societatii.

Reportajul de pe CNN era din Jakarta, cum am spus (aici aveti fotografii), si era despre doua cupluri de australieni care au preferat sa faca un slum tour. Unul locuia in Jakarta, celalalt venise in vizita si primii s-au gandit sa le arate prietenilor "viata reala", nu numai partea stralucitoare si civilizata a metropolei. Aveau un ghid care asta face, duce turisti in ceea ce noi am numi haznalele orasului, iar acestia vad cum isi gatesc si ce anume oamenii aici, corturile sau prelatele sub care dorm, ce mai, intregul jeg si saracia extrema.

Dupa filmul Slumdog Millionaire, periferia extrem de saraca a Mumbaiului a devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi si au aparut imediat si ghizi care sa ia un banut de la turisti. Si, spun ei, o parte mica din suma ajunge si la acei saraci. Ma rog, este discutabil. Ce s-au gandit atunci si altii: nu doar Mumbaiul are slums, de ce n-am face si noi acest gen de turism. Si, potrivit CNN, orasele pe care le-am amintit mai sus ofera astfel de vizite la periferiile sarace.

Acum apare intrebarea: ai vrea sa mergi in astfel de locuri? De obicei le ocolesti, pentru ca le consideri periculoase. Probabil ca ghidul te duce prin niste locuri pe care le stie si riscul este diminuat, insa totusi. Mie mi se pare, cand vizitez un oras in care n-am mai fost, ca nu apuc sa ii vad toata partea turistica, darmite sa caut si periferiile. Am insa curiozitatea sa ma abat de la partea turistica, sa vedem viata reala, insa incercam sa evitam zonele considerate periculoase. de obicei ele sunt chiar aceste slums (definitia, conform dictionarului Webster: o zona de obicei urbana populata, foarte aglomerata, in care sunt case murdare, saracie si dezorganizare sociala).

Inainte de ceremonia de decernare a premiilor Oscar, unde Slumdog Millionaire a avut foarte multe nominalizari, si mai apoi premii, am vazut la BBC un reportaj despre locul despre care vorbeste filmul si in care traiau cei doi micuti.

Casa in care traia fetita se afla la capatul unei... alei, in imediata vecinatate a unor munti de gunoaie. In varful unuia dintre ei era un adolescent, care facea pipi, in picioare, in vazul tuturor. Era filmat. M-a socat descoperirea ca saracia extrema duce si la lipsa notiunilor de jena si de intimitate, nici cei din apropierea lui nu pareau deranjati de gest, nici el jenat de faptul ca era "in public". Reporterul britanic spunea ca mirosul era imposibil de descris, dar ca nu mai experimentase asa ceva in viata lui si imi imaginez cu putea sa puta acolo unde pe langa gunoaiele marelui oras mai erau si resturile biologice ale oamenilor care traiau acolo.

Eu va marturisesc ca nu as vrea sa vad un astfel de loc, ca o destinatie turistica. Poate si pentru ca asociez turismul cu ceva ce imi face placere, iar un astfel de tur ar ptuea sa imi satisfaca o curiozitate jurnalistica, insa in niciun caz nu mi-ar face placere.

Cand am vazut reportajul m-am gandit ironic si amuzat la o noua forma de turism pe care ar putea-o promova dna Udrea. Slum tourism, cum ii spun anglo-saxonii. Numai ca probabil la noi n-ar fi asa spectaculos ca in metropolele descoperite de CNN ca ar practica acest turism. In Jakarta cica vreo 4 milioane de oameni traiesc in conditiile alea.

3 comentarii:

  1. felicitari pentru articol! Excelent scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. impresiile despre reportaj / fenomen tradeaza un fin spirit de observatie, dar aluzia la d-na udrea...este poate un pic fortata, in acest context.

    RăspundețiȘtergere