Cei care dauneaza presei romane

• Se considera mari jurnalisti, au un public al lor care aproape ii venereaza, care ii citeaza si pentru care opiniile lor sunt adevaruri de necontestat.

• Castiga bani "babani", chiar si in criza cand salariile multora din presa s-au redus la jumatate (adica dublu fata de prea plansii 25% ai bugetarilor atat de vocali si care ii vor obtine, se pare, inapoi).

• Sunt vazuti ca formatorii de opinie ai natiei, chiar daca nu sunt specialisti pe toate domeniile, asa cum se pretind, si au un statut privilegiat printre jurnalisti.

• Foarte multi oameni le fac lor treaba, pentru ca au producatori, documentaristi, iar ei doar apar pe sticla si pun intrebarile. Nu contest ca nu fac conexiunile, dar documentarea lor pentru un interviu e mult, dar mult mai superficiala decat a unui jurnalist onest, dedicat, profesionist, dar "no name", asa cum suntem multi dintre noi.

Stiti cine sunt, nu-i asa? Realizatorii, moderatorii de talk-shows, care sunt niste privilegiati in profesie.

Am urmarit cu interes emisiunea lui Mihai Gadea in care l-a avut invitat pe MRU. N-am avut timp sa scriu impresiile mele, dar citind comentariul colegului meu Dan Tapalaga am fost perfect de acord cu el. Am gandit ceea ce a gandit si Tapalaga.

Aseara insa am vazut emisiunea lui Robert Turcescu. Recunosc ca nu m-am uitat de ceva vreme la emisiunile sale. Anul trecut am fost invitata - o realiza impreuna cu Ion Cristoiu - sa vorbesc despre Adrian Severin si comportamentul sau in Parlamentul European. Va amintiti, banii luati pentru "consultanta". Si a fost ok.

Tocmai de aceea am avut o surpriza aseara. Emisiunea a analizat Siteza zilei de marti, in care a fost invitat MRU. Si a fost INFIORATOARE. Invitati au fost Andreea Pora, Vlad Mixich, care au fost cei mai decenti, apoi Cartianu, Boda, Stelian Negrea si Florian Bichir.

Turcescu a fost la fel de delirant pe tv cum este si Gadea, atunci cand nu-l are invitat pe premier. Emisiunea s-a concetrat pe a spune ca "Mihaita Gadea" este zero barat profesional, ca s-a dat masura incompetentei sale, emisiunea era numita "Sinteza milei" sau "Sinteza silei".

Pe mine m-a socat. Cum nu il mai urmarisem de foarte multa vreme, nu stiam ca, de fapt, intre cele doua parti - Antena 3 si B1, posturi contra si pro putere - exista un dialog de la distanta plin de invective. Cu ce este mai bun si mai demn Turcescu decat confratele sau de la Antena 3? Daca foloseste acelasi limbaj, aceeasi modalitate de argumentare?

Turcescu a spus, inca de la inceputul emisiunii, ca aceasta nu va fi un "razboi al lui Turcescu cu Gadea", ci ca este o emisiune despre cum se face jurnalism. Mie nu mi s-a parut asa deloc si am constatat ca multora nu li s-a parut asta, ci contrariul. "Mihaita Gadea a realizat aseara ca nu e facut pentru asa ceva (n.r. interviu one on one), parafrazand, Mihaita, mergi la DEX", spunea Turcescu in introducere, ironic. Si cam asta a fost tonul.

Ma intreb daca acesti doi realizatori/prezentatori isi dau seama cat de rau fac presei. Sunt convinsa ca da, insa ambii au un mandat. Unul de a ataca, celalat de a contracara, in aceiasi termeni.

Toata aceasta balacareala a unui coleg de breasla mi se pare nociva pentru presa. Sa ne mai miram ca in acest moment jurnalistii sunt priviti asa cum sunt priviti? Nu intr-un mod pozitiv, ca sa ma exprim eufemistic.

Da, Mihai Gadea a fost lamentabil. Dar asta se putea spune altfel, in alt mod, poate si de catre alti oameni, pentru ca, la un moment dat, unul dintre invitati era de o ipocrizie maxima. Oricum faptul ca un jurnalist a fost umilit in acel mod de catre premier, pana la urma, este in sine extrem de daunator breslei.

Intr-adevar, Turcescu a avut dreptate, Gadea s-a facut de rusine "intr-un mare fel", dar asta nu ar trebui sa ii ofere satisfactie, asa cum am avut eu impresia ca se intampla aseara.

Un politician care face praf un jurnalist, oricare ar fi el, este o intamplare care trebuie deplansa mai ales de catre cei din breasla.

Din punctul meu de vedere, din motive diferite, si Gadea, si Turcescu au facut rau presei. Unul pentru ca s-a dovedit extrem de slab profesional, celalalt pentru ca a ales sa critice in modul in care a facut-o neprofesionalismul colegului sau de breasla. Orice impresie ar avea ambii despre propria persoana si despre calitatea lor de jurnalisti, ceea ce au facut ii descalifica. Niste oameni obiectivi, nepatimasi si nepartinitori, "neafiliati intelectual", daca imi permiteti, niciunei dintre cele doua tabere (pro si contra putere), ajung sa generalizeze si sa spuna ca "asta e presa romana". Cand nu e toata asa!

VEZI Fotografia de presa a anului 2011

In cazul in care nu stiati, zilele acestea un juriu a decis forografia de presa a anului 2011. E a spaniolului Samuel Aranda, facuta pentru New York Times in Yemen.

Sa lasam imaginea sa vorbeasca. Tot aici aveti si povestea ei si explicatiile membrilor juriului de ce tocmai asta este aleasa fotografia anului.

Premiile APTR - legitimarea delirului in presa

Am vazut aseara la TVR inregistrarea decernarii premiilor APTR. Inteleg ca ceremonia a avut loc la inceputul saptamanii, insa de cand o am pe Ingrid vestile ajung cu intarziere la mine. Mi-am propus sa imi dedic timpul ei, asa ca m-am cam rupt de actualitate sau, cel putin, de breaking news. Sau pur si simplu de aflarea stirilor atunci cand se petrec.

Prin urmare, abia vizionand ceremonia de aseara am vazut cine sunt castigatorii premiilor pentru excelenta jurnalistica, nu-i asa? Adica cele mai bune productii si ei, cei mai buni profesionisti din breasla noastra, a junalistilor.

Si recunosc ca m-am crucit. Ma intreb ce inteleg studentii de la jurnalism despre modul in care trebuie facuta presa, cand vad cine a luat aceste premii si ce laudatio au facut cei care le-au decernat castigatorilor.

Radu Tudor, Dana Grecu, Victor Ciutacu, Mihai Gadea, Mircea Badea, Oana Stancu si Adrian Ursu - marii profesionisti ai presei de astazi!

Delirul pe televiziuni, intoxicarea, dezbaterea tendentioasa, ignorarea elementarelor norme deontologice ale profesiei, aservirea patronilor si ipocrizia, atacul la persoana si vulgaritatea, toate acestea au fost premiate si legitimate de juriul APTR. Toate acestea au fost preschimbate, in viziunea distinsilor membri ai acestui juriu, in obiectivitate, informare temeinica, lupta pentru informare corecta.

Lipsesc din presa de aproape o jumatate de an, dar nu vreau sa cred ca nimic din ce inseamna onestitate si corectitudinea si buna credinta cu care iti faci meseria au fost total inlocuite de tarele pe care le vezi in evolutia premiantilor si in emisiunile lor. Nu vreau sa cred ca lucrurile s-au schimbat in asa masura in ultimele luni - in ciuda aparitiilor unor stenograme ale discutiilor dintre manageri de presa si patroni, a acceselor de sinceritate ale unor jurnalisti ce raspundeau la comenzi pana mai ieri si astazi i-a lovit, precum un fulger, onestitatea si in ciuda legitimarii unor evolutii delirante pe televiziuni prin acordarea premiilor destinate profesionistilor in televiziune.

Aseara am avut senzatia ca premiile astea sunt facute exclusiv pentru Antene. Am vazut insa ca, printre castigatori, s-au strecurat si jurnalisti de la TVR si un reality show de la Prima.

E minunat ca Luca Niculescu a primit premiu pentru emisiunea lui de la TVR, "Fara Frontiere". Cand ma uitam eu la ea era sambata la pranz, o ora imposibila, o zi imposibila, in loc sa fie undeva in prime time. Dar o emisiune fara circ si conflictualitate - asa cum e ea inteleasa la noi - nu isi gaseste locul in ore de prime time. E prea decenta, prea buna si informativa ca sa poata fi pusa la orele la care ni se da circ. Ma bucur pentru Luca si il felicit pe aceasta cale.

Ma gandeam, la inceputul crizei, ca presa se va curata de ageamii si de toti cei care credeau ca jurnalismul este doar o rampa pentru a prinde un loc caldut pe undeva, printr-o companie sau ceva consilier pe langa vreun om politic, dar ca sa se intample asta trebuia sa faca niste jocuri, sa ridice niste osanale, sa manipuleze si sa se lase manipulati.

Nu ma gandeam ca dupa criza vor disparea numele premiate luni seara, nu ma intelegeti gresit. Ci unii, mult mai multi, anonimi, dar care sunt niste petarde. Am mai scris pe-aici despre ei, despre cei care fac profesia de ras. N-a fost asa. Si constat ca randurile jurnalistilor se vor ingrosa cu acelasi gen de "profesionisti", in conditiile in care exemple de "asa nu" in presa sunt legitimate prin premii adresate profesionistilor. Si in conditiile in care aceiasi oameni premiati luni seara ii invata pe altii, la scoala de jurnalism a trustului Intact, cum se face presa.

Recomandarea mea este - pentru a scapa de confuzie - sa consultam marile publicatii itenrnationale, sa urmarim ce jurnalisti si ce materiale primesc Premiul Pulitzer. Macar sa tindem spre hibele lor, ale celor care fac presa libera de zeci de ani, decat sa le aprofundam si perpetuam pe ale noastre.

Un text excelent, mult mai argumentat, despre premiile APTR am gasit aici.

Cum vede Ghise profesia de jurnalist? Examene psihologice anuale, atestare o data la 3 ani si activitatea desfasurata in cabinete jurnalistice

Rumoare si amuzament in redactie la citirea unei stiri aparute pe Mediafax.

PNL-istul Ioan Ghise propune o noua modalitate de exercitare a profesiei de jurnalist si sanctiuni aferente.

Iata ce zice Ghise despre delictul de presa:

• prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane
• răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanţilor autorităţilor publice, prin transmiterea de informaţii eronate, proprietarului de multiplicarea de publicaţii, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului şi autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist
• delict= orice fapt voluntar (ilicit) şi dăunător al persoanei, îndeplinit prin acţiune sau omisiune, săvârşit cu intenţia de a păgubi altă persoană
• cvasi-delict = tot un fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă
• poate fi tras la răspundere din cauza unui delict de presă cel ale cărui fapte îndeplinesc simultam condiţiile: constituie o culpă sau greşeală prin omisiune sau acţiune, constituie cauza prejudiciului a cărui reparare se cere, au cauzat o daună morală sau materială, sunt ilicite, pot fi imputate autorului.

Cine verifica si pedepseste pentru delicte si care ar fi pedepsele:

• Ghişe propune înfiinţarea unui organism, denumit Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă

• Ombusman-ul ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării.

• Ombusman-ul monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă şi le evaluează în grile care să pună în corelare valoarea despăgubirilor solicitate cu veniturile realizate de producătorul delictului de presă şi cu valoarea pagubei suferite.

• Ombusman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.

Cel putin interesante sunt conditiile in care sa se desfasoare profesia de jurnalist:

• profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist"
• produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.
• pentru a putea fi jurnalist ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.
• Nu pot fi jurnalişti cei care au fost condamnaţi definitiv pentru furt, viol, tâlhărie, crimă, escrocare, trădare de ţară "şi alte fapte incompatibile cu morala socială
• profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.
• impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16%, cu posibilitatea unei reduceri a impozitului pe venit, în condiţiile angajării a cel puţin cinci absolvenţi de învăţământ superior.
• jurnaliştii pot fi sancţionaţi disciplinar, în raport cu gravitatea faptelor, de la mustrare, avertisment, amendă de la două la zece salarii medii pe economie, interdicţia de a exercita profesia de la o lună la un an până la excluderea din profesie.

Sanctiuni pentru editori si patroni:

• introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară
• Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.
• Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie

Mai e nevoie de comentarii? E nevoie de o astfel de lege?

Calitatea unor reporteri...

Nu o sa ma impac niciodata cu ideea ca de profesia asta de jurnalist multi isi bat joc sau o fac doar asa, sa ia un salariu - daca insa ma gandesc, la unii, din anumite trusturi, nici macar nu si-l iau, din pacate - sau au aterizat din intamplare aici si o fac "in doru' lelii", pana prin job-ul visat.

Eu mi-am dorit sa ma fac jurnalist de la 13 ani si de-atunci nu mi-am schimbat optiunea. Imi place sa fiu jurnalist, incerc sa imi fac treaba bine, incerc sa ma documentez, sa imi pregatesc foarte bine interviurile, sa documentez temeinic subiectele pe care sunt invitata sa le comentez in emisiuni tv. Sunt ca un elev constiincios. Ok, tocilar, daca vreti, dar o fac din pasiune.

Si ma deranjeaza "formatorii" care apar la televizor si isi dau cu parerea despre evenimente la care nu au participat, vorbesc pe domenii pe care nu le cunosc - dar ei sunt marii lideri de opinie ai natiunii si au dreptul sa isi dea cu parerea de la sport si economie, la politica externa si tehnica -, oameni vanduti care vorbesc asa cum le cere un patron sau un protector, ma rog, unul care le umple conturile.

Astazi insa m-a deranjat superficialitatea reporterilor. Sau a purtatorilor de microfon, cum sunt multi dintre ei. Nu e prima data. Am tot primit argumente in favoarea lor: un reporter de televiziunie primeste un telefon si e trimis de la o actiune la alta pe teren. Dar, ca jurnalisti, ei nu citesc presa? Nu urmaresc macar subiectele in actualitate?

Eu fac revista presei zilnic, a celei romanesti si straine, si nu citesc doar afaceri europene si politica externa, ci si economie, politica interna, articole de social. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa fii informat cu toate temele, macar superficial, sa te informezi, chiar daca nu aprofundezi subiectul respectiv.

Dar oamenii astia par sa nu gandeasca singuri - o parte dintre ei, pentru ca eu cunosc si reporteri foarte buni, deci nu generalizez -, sunt trimisi cu intrebari din redactie, iar cand trebuie sa gandeasca cu creierul lor se blocheaza sau pun intrebari extrem de stupide.

Astazi, conferinta de presa la Ministerul Muncii, unde secretarul de stat care se ocupa acum de dialogul cu Franta pe repatrierea romilor vorbea despre rezultatele vizitei la Paris. Unele intrebari m-au oripilat, pentru ca ele presupun cunostinte minime si bun simt si o predocumentare minimala. Adica ce poate face un jurnalist, care citeste presa, si articole care nu sunt pe domeniul lui, dar care se vrea un profesionist. Ceea ce nu a fost cazul, fireste.

Secretarul de stat spune ca au fost absorbite prin POS DRU, programul operational de resurse umane, 85 de milioane de euro pentru proiecte destinate romilor.
Intrebare: Si pentru ce fel de proiecte, constructie de locuinte sociale, educatie, pe ce domenii?
Secretarul de stat are o privire stupefiata in primul moment, apoi spune: pe resurse umane, am spus, prin POS DRU.
Pai daca reporterul stia ca programul operational de resurse umane finanteaza, cum ii e si numele, proiecte privind resursele umane, atunci nu mai punea intrebarea stupida, nu?

Alta intrebare: Si prin ce programe se mai pot finanta proiecte pentru romi?
Asta trebuia sa stie reporterul respectiv, ca s-a scris cel putin in ultimele zile si s-a zis pe la televiziuni ca prin aproape toate programele operationale, din moment ce e din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul European pentru Dezvoltare Rurala.
Adica daca se documenta putin, nu mai punea aceasta intrebare al carei raspuns il poate gasi peste tot.

Cea mai tare intrebare a fost alta: De ce Romania nu se gandeste ea la un program prin care sa le dea bani sa se intoarca acasa?
What would be the point? Sa mituiesti niste cetateni romani sa se intoarca in tara?

Am scris postare asta din revolta. M-a revoltat ca jurnalist ma numesc si eu, si alti colegi foarte buni de presa, dar si oamenii astia care nu au o minima informare pe subiectul care le este repartizat sa il acopere.

Am observat adesea, cand am mers la conferinte de presa la care nu sunt jurnalistii care se ocupa de politica externa, ca multi dintre ceilalti, de pe alte domenii, sunt habarnisti. Am vazut asta in Parlament, la audierile ambasadorilor sau la audieri in comisiile de politica externa ale ministrului de externe sau pe teme de politica externa.

Intotdeauna cand pot, sa merg eu acolo, la astfel de evenimente. Cred ca e de datoria mea sa urmaresc eu subiectele acelea, nu colega mea de pe politica interna, acreditata la Parlament.

Dar nu peste tot se intampla asta, iar atunci intrebarile pe care le pun reporterii care nu sunt pe domeniu sunt de-a dreptul habarniste. Ceea ce nu inteleg este de ce nu cer in redactie sa li se faca un rezumat, un backgound al situatiei si, eventual, sa li se dea niste intrebari de la editorii specializati. Macar asa nu ar mai consuma timpul alocat intebarilor pe stupizenii.

Ceea ce condamn eu aici sunt cateva lucruri care tin de bun simt jurnalistic:

• nu stii subiectul, ceri informatii din redactie, ceri explicatii, un backgound, punctele de controversa, la ce trebuie sa fii atent, te pregatesti minimal pentru conferinta de presa sau declaratii
• te informezi, orice jurnalist trebuie sa faca revista presei romanesti si internationale, macar titlurile importante

Apropo de citirea presei internationale. Am participat la selactia unor jurnalisti din presa regionala pentru bursa oferita de Freedom House la Bruxelles, un stagiu la una din institutiile de presa de-acolo. La prima faza a acestei selectii, interviurile.

Si prima mea intebare era ce presa internationala sau cu tematica afaceri europene citesc. Au fost peste 20 de jurnalisti si doar 2 sau 3 citeau presa internationala. Am fost uimita si indignata. Si ii spunea asta unei colege. "De ce te miri", mi-a raspuns ea. "Nici jurnalistii din presa centrala nu citesc presa internationala". Simteam ca sunt din alta lume. Cum poti sa fii jurnalist si sa nu citesti macar marile titluri? Sau, revenind, macar presa nationala.

Sincer, gasesc asta inadmisibil, cu gasesc inadmisibil sa mergi pe teren nedocumentat. si sa fii neinformat.

Un nou portofoliu in Comisia Europeana: COMISARULUI EUROPEAN PENTRU DEZASTRE

Zarescu, reporterul frenetic, prezent mereu la locul unor calamitati anunta in stilu-i caracteristic ca maine, adica vineri, vine in Romania "comisarul european pentru dezastre".

Zarescu, dezastru esti tu. Kristalina Georgieva este comisar european pentru COOPERARE INTERNATIONALA, AJUTOR UMANITAR si RASPUNS LA SITUATII DE CRIZA.

E mai lung, dar nu e extrem de solicitant pentru creier si memorie sa tii minte macar o titulatura. Nu stiu, putea fi comsiar european pentru ajutor umanitar, sau pentru raspuns la situatii de criza.

Poate ar trebui sa le sugerezi alora de la Bruxelles sa infiinteze postul asta: comisar pentru dezastre. Iti dau contactul lui Barroso daca vrei.

Oricum, multumim pentru momentul de buna dispozitie de dimineata pe care ni l-ai creat!

PS. Recunosc, asta e usurica pe langa stirea bomba din Haiti: ca Realitatea TV te-a trimis la cutremur si ca ai ajuns cu greu la....aaaa.... Port... cum? Port-au-Prince. Pana la urma ti-a iesit pronuntia? :)))

Lecturi de luni dimineata

Un amic semnala pe Facebook articolul lui Andrei Plesu - Despre iubiri fericite. Si l-am citit, si mi-a placut foarte tare. Un mic fragment:

Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Merita citit, in orice dispozitie v-ati afla. Aici.

Si tot din Dilema veche am citit articolul lui Cristi Ghinea despre Jurnalul Annei Politkovskaia. I-am citit toate cartile in engleza, inainte de a aparea in Romania, cumparate de la Waterstone's din Bruxelles, pentru ca ii stiam povestea tragica, stiam opozitia jurnalistei ruse fata de regimul Putin. Si, evident, trebuia sa citesc sa vad ce spunea despre Rusia lui Putin si nu numai.

Si marturisesc ca am fost dezamagita. De aici si opinia contrara lui Cristi Ghinea, pe care mi-am format-o dupa ce am citit si Jurnalul. Ma asteptam la mai mult. Da, din cartile lui Politkovskaia aflam lucruri pe care le banuiam, le stiam, le citisem pe undeva sau pur si simplu sunt noutati despre Cecenia, despre Putin, despre regimul lui si despre Rusia. Dar de la aceasta jurnalista rusa ma asteptam la mai mult. Cartile par prea simple, dar le citesti ca pe niste povesti, caci asta face ea, povesteste.

Fara a-i contesta meritele jurnalistice, lupta si sacrificiul, spun ca Anna Politkovskaia a fost asimilata in Occident si la noi ca ceva la moda de citit. Da, merita sa o citesti pe Politovskaia, dar gustul lasat ar putea fi descris cam asa: vreau mai mult, nu e suficient. Nu am pretentia unui critic, e parerea mea, pur si simplu, care nu trebuie sa coincida cu a nimanui altcuiva.

S-a deschis cutia Pandorei

De vreo cateva zile tot vreau sa scriu despre controlul ANAF la Realitatea sau, mai bine zis, despre modul in care noi, presa, reflectam asta si scriem despre drepturile de autor.

Aducand asta in discutie s-a deschis cutia Pandorei. Toti jurnalistii sunt, sau au fost la un moment dat, platiti pe drepturi de autor, mare parte a salariului, pentru ca, de obicei, pe cartea de munca ti se pune minimum - uneori nici macar minimum pentru studii superioare.

Am lucrat in 3 trusturi pana acum, MediaPro - la inceputurile mele in presa, Sanoma Hearst si Realitatea Media, iar HotNews.ro e al patrulea loc de munca. Peste tot am fost platita pe drepturi de autor si figuram uneori pe firme despre care nici nu stiam ca exista. In fiecare an, cand primeam adeverintele de venit pentru a-mi completa fisa fiscala, constatam cu uimire pe ce firme primeam banii: pe una care edita reviste despre catei, pe una de sport, cand eu lucram la o revista de femei. Vremuri de demult... adica de vreo 11 ani, de cand am intrat eu in presa.

Ceea ce vreau eu sa spun acum este ca apare o inversunare a jurnalistilor contra jurnalisti care nu mi se pare justificata. Toate trusturile fac sau au facut "inginerii financiare", cum le zic eu, toti suntem platiti, in mare parte, pe drepturi de autor. Si preferam asta, pentru ca altfel am avea salarii mai mici, nu-i asa? Iar in privinta pensiei, nu-i asa ca majoritatea dintre noi avem pensii private? Si nici nu prea suntem in masura sa ne negociem alt gen de contracte, nu-i asa? Ma rog, majoritatea dintre noi. Si, in general, de la contabilitate sau personal cand ti se solicita sa semnezi o hartie ca esti trecut de pe o firma pe alta nici nu prea ti se dau explicatii lamuritoare (asta daca le ceri si nu semnezi "ca primarul", sau cum e expresia aia), ci ti se spune ca si colegii au semnat, ca nu inseamna nimic pana la urma si ti se balmajeste ceva ce n-ai timp sa asculti. Total neconvingator, dar pana la urma te intereseaza venitul tau, indiferent din ce scripte il iei.

Insa noi cream: articole, stiri, facem si fotografii si chiar filmam uneori. Nu sunt astea acte de creatie? Trebuie neaparat sa compui o simfonie sau sa scrii un roman?

Cat despre cei platiti pe firme, cam peste tot cei cu salarii foarte mari isi iau banii asa, nu-i asa? Cu totii cei din presa stim asta. Ma rog, in unele trusturi s-au cerut PFA-uri si firme si celor cu venituri moderate sau au solicitat ei, din diverse motive.

E adevarat, drepturile de autor se aplica si personalului tehnic angajat in trusturi de media si aici e o greseala. Insa, in extenso, poate sa ti se livreze explicatia ca si ei contribuie la actul de creatie, nu? Soferul care te duce pe teren, femeia de serviciu care matura prin studio si sterge birourile de praf in redactii sau face cafeaua...

Ideea e ca odata cu aceasta deschidere a cutiei Pandorei a aparut modalitatea de a face presiuni, ceea ce nu e corect. Cine nu e cu noi, va fi controlat, cine e cu noi, va fi lasat in pace. Asa va ajunge lumea sa gandeasca: "Aaa, la aia n-a mers Fiscul, normal, din moment ce sunt pro-putere". Sau: "In curand o sa auzim si de ceilalti, ca si ei sunt impotriva".

Ar fi o greseala sa se intample asa. Dar toata lumea vede in controlul de la Realitatea o forma de presiune politica si de razbunare. Mai crede cineva in ideea ca, daca ceri o returnare de TVA de o asa valoare, normal ca Fiscul sa analizeze si controleze inainte de a-ti da banii? Si iata cum ajungem la o problema majora de credibilitate a uneia dintre institutiile statului.

UPDATE: Iata o opinie, a lui Catalin Tolontan, despre dreturile de autor pe care o impartasesc. Vad ca e de cateva zile si a exprimat-o intr-o emisiune chiar la Realitatea. O puteti citi aici.

COMPLETARE: Pentru cei care nu ati inteles, pe drepturile de autor se plateste impozit, 16%. , dintre care 10% angajatorul, 6% angajatul. Deci nu sunt niste venituri total neimpozabile, dimpotriva. Corectie: Terminologia mea nu e corecta, situtiae e cum o exprima mult mai bine decat mine unul dintre cei care comenteaza si are nick-ul Fraierul: cei 10% nu sunt platiti de angajator. Sunt retinuti "la sursa"(cf. declaratiei fiscale) din banii prestatorului care, ulterior, varsa restul de 6% la administratiile financiare, pana in 15 mai a anului urmator prestatiei.

Libertate pentru Ernest Vardanean - eurodeputatii romani cer eliberarea jurnalistului moldovean

Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu, deputati in Parlamentul European, au deschis o lista de semnaturi pentru sustinerea jurnalistului moldovean Ernest Vardanean, arestat de autoritatile autoritatile auto-proclamatei republici de la Tiraspol sub acuzatia de spionaj si inalta tradare in profitul Moldovei.

Cei trei eurodeputati considera gestul Transnistriei "inacceptabil" si cer eliberarea imediata a jurnalistului. "Solicitam, de asemenea, solidaritate cu aceasta cauza din partea jurnalistilor, oamenilor publici si cetatenilor romani", se arata intr-un comunicat transmis presei.

Liste de semnaturi pentru sustinerea lui Vardanian sunt deschise pe blogurile lui Cristian Preda
si al lui TRU.

Eu nu le gasesc pe blogurile respective, dar probabil n-au apucat sa le puna. O sa mai caut. Cautati si voi.

E un minim gest de solidaritate cu colegul de breasla din Moldova.

Povestea lui aici, aici, aici, aici.

Presa de la Chisinau, Jurnal Tv, Publika TV

Ma gandeam cum e presa de la Chisinau, cum sunt jurnalistii si am tras niste concluzii in saptamana in care am stat acolo. Unul dintre voi, cei care ati comentat o postare anterioara, imi spuneati sa vorbesc despre cele doua televiziuni concurente, una deja pe piata, Jurnal TV, cealalta care va aparea in 7 aprilie, Publika TV, mai pe inteles Realitatea TV Chisinau, ca e televiziunea lui Vantu.

• Am fost oarecum agasata ca la televizor erau mult prea putine televiziuni in limba romana: am vazut filme dublate in rusa in cu subtitrare romaneasca - nu stiti ce straniu e sa-l auzi pe Al Pacino vorbind rusa -, am vazut "Totul despre sex" in rusa, Animal Planet, Discovery, National Geografic, Euronews, totul in rusa.
• In acest context, va imaginati ca posturile de limba romana au fost foarte pretioase pentru mine. Si am stat foarte mult pe Jurnal TV, noua televiziune de-acolo si prima televiziune de stiri.
• Imi place pastila de limba romana pe care o are Jurnalul TV, pentru ca ii invata sa vorbeasca in mod corect, sa evite cacofonii, pleonasme si exprimari ciudate pentru un vorbitor de romana. Mi-am explicat insa ca sunt urmarea faptului ca gandesc in rusa si traduc in romana.
• Nu vreau sa fac comparatii intre cele doua televizuni, sa critic ceea ce am vazut gresit la Jurnalul Tv sau sa spun ce am vazut la Publika Tv si nici sa intru in polemica referitoare la Vantu si la Realitatea. As fi... intr-un conflict de interese... ideea e ca iubitul meu e trainer acolo si nu este corect. daca insa vreti sa vedeti cam cum arata, intrati pe www.publika.md, pe vezi toate video si e un reportaj despre ziua portilor deschise, care a avut loc sambata. Rudele celor care lucreaza la Publika au putut sa viziteze televiziunea.
• Ceea ce am remarcat insa sunt jurnalistii si cum se manifesta ei. Am vazut itnerviuri facute si de Publika TV si puse pe Unimedia, am vazut talk show-uri la Jurnal TV. Impresia este ca sunt toti foarte moi. Adica par lipsiti de vana, de impetuozitate, par prea politicosi si parca incearca sa nu supere interlocutorii. Autoritatile moldovene nu par pregatite si obisnuite sa fie trase la raspundere.
• Si totusi, ca sa-mi contrazica aceasta opinie, am vazut azi pe Unimedia o stire facuta de Publika si faptul ca ministrul sanatatii i-a dat afara de la interviu. Am citit aici, pe blogul lui Artur Gurau, critica la aceasta atitudine.
• Este absolut necesar sa existe o diferenta intre obraznicie si impetuozitate, insa pana vor invata jurnalistii moldoveni sa isi calibreze mai bine comportamentul, eu nu condamn atitudinea reporterului Publika. Nu sunt de acord cu Artur Gurau si am spus-o chiar intr-un comentariu pe blogul lui. (Iata aici comentariul pe care l-am postat pe blogul lui: M-am intors ieri de la Chisinau dupa o saptamana petrecuta acolo, in care am urmarit media, cum se comporta jurnalistii, talk show-uri si emisiuni de stiri in limba romana. Crede-ma, sentimentul pe care l-am avut - eu sunt jurnalist in Romania - este ca totul acolo e prea moale: jurnalistii sunt moi in fata autoritatii (i-am vazut pe teren, la Primarie la sedinta Consiliului Local sau la presedintie), realizatorii de talk show-uri, m-am uitat pe Jurnal TV, chiar si analistii, editorialisti pe care ii citesc pe internet, in publicatiile moldovenesti. dezavuez obraznicia, dar daca echipa Publika a ajuns in biroul ministrului, a ajuns pentru ca i-a primit acolo, fii sigur. In plus, pe masura ce ii puneau intrebari dificle, el se enerva. Nu asa se face. I-a lasat in birou, apoi i-a dat afara. Am vazut tendinta autoritatilor moldovene de a deveni iritate la intrebari incomode. E un inceput, se simte vana in interventia jurnalistei de la Publika, tupeul. Asta mi se pare ca le lipseste colegilor moldoveni. Poate ca vor fi obraznici la inceput, pana vor reusi sa isi calibreze incisivitatea, insa prefer asa decat niste molateci plini de respect si umilinta fata de oamenii care, pana la urma, sunt obligati sa dea informatii si explicatii publicului. iar ele ajung la public prin media. 2010.Mar.23 18:51) Jurnalistilor moldoveni le e necesara un pic de impetuozitate si vlaga. Cu riscul ca, la inceput, sa fie obraznici.
  
• Mi se pare un mare castig aparitia, la distanta foarte mica, a doua televiziuni de stiri in limba romana la Chisinau. Evident, fiecare are jurnal in limba rusa (nu stiu de ce Jurnal TV nu a avut initiativa sa promoveze asta, Publika TV o face intensiv), dar ideea e ca fata media de la Chisinau va arata altfel. Si, oricat de antipatica ar fi Realitatea TV sau cat de controversata ar fi, know how-ul pe care l-au transferat acolo este extrem de pretios. e clar ca fata jurnalismului de la Chisinau se va schimba.
• Concurenta de pe piata media intre cele doua posturi tv va face un bine industriei si de castigat vor avea privitorii moldoveni. Au nevoie de asta. Si vor avea de castigat si jurnalistii, se vor scutura probabil de amorteala. Sincer, am avut senzatia ca totul se desfasoara cu incetinitorul sau ca totul e extrem de soft. Chiar si talk show-urile politice.
• Cat despre politicieni, actorii stirilor si ai talk show-urilor, se vor obisnui sa fie accountable, cum zic britanicii. sa dea socoteala in fata publicului, ei trebuie bagati in corzi, trebuie scuturati un pic. Jurnalistii par ca nu vor sa ii supere, ca sunt prea umili si politicosi cu ei. Iar ei n-au exercitiul de a intelege ca, daca sunt invitati in talk show-uri, e pentru a comenta afirmatii si situatii.
  
• A fost foarte amuzant un episod in care moderatoarea - era pe Jurnal TV, pe la 7 seara - il intreaba pe un politician comunist: ce a vrut sa zica X prin asta? Iar el: nu stiu, intrebati-l pe el. M-ati chemat aici sa spun ce cred ca a zis unul sau altul?

Cam astea sunt impresiile mele despre presa de la Chisinau. Sunt curioasa sa vad cum va fi emisia Publika, sper sa aiba streaming live pe site. Oricum, ambele televiziuni sunt un plus pe piata media moldoveneasca.

PS. Apropo de impetuozitatea jurnalistilor, emisiunea de luni a Lorenei Bogza de la ProTv ma contrazice.

Bursa pentru jurnalisti de investigatie din Romania si R. Moldova - premiul: internship in Marea Britanie

La sfarsitul acestei saptamani - 5 martie inclusiv - este termenul limita de trimite a dosarului pentru o bursa pentru jurnalisti de investigatie. Merita incercat, zic eu. In final, este vorba despre un internship de 2 sau 3 saptamani in Anglia. Iata despre ce e vorba:

Programul “Supporting Investigative Journalism” - al Freedom House

Programul se adreseaza jurnalistilor de investigatie din Romania si din Republica Moldova, avand scopul de a sustine si dezvolta jurnalismul de investigatie, prin motivarea si profesionalizarea jurnalistilor cu un minim de experienta in acest domeniu.

Programul “Supporting Investigative Journalism” are ca principale obiective:

* imbunatatirea calitatii si sprijinirea publicarii investigatiilor jurnalistice;
* perfectionarea tehnicilor de investigatie prin traininguri sustinute de jurnalisti de investigatie straini si romani cu experienta;
* stabilirea de contacte intre jurnalistii romani si cei straini;
* derularea unor stagii de pregatire in redactiile unor publicatii prestigioase din Marea Britanie;

La acest program se pot inscrie jurnalisti de investigatie din presa scrisa, radio si TV, care indeplinesc urmatoarele conditii:

* experienta profesionala: minim 2 ani
* cunoasterea limbii engleze este obligatorie.

Dosarul de inscriere va contine:

* Curriculum Vitae
* formular de inscriere (disponibil pe site-ul www.freedomhouse.ro)
* fotografie tip pasaport
* portofoliu articole[doua investigatii de presa relevante pe una dintre temele: criminalitate transfrontaliera (trafic de carne vie, trafic de droguri, contrabanda cu tigari), exploatarea minorilor, organizatii de crima organizata, coruptie]
* doua scrisori de recomandare

Toate costurile sunt acoperite de organizatori.

Pe baza dosarului se face o preselectie, iar mai apoi selectia va fi facuta in urma unui interviu. Unde va puteti depune dosarele?

Fundatia Freedom House - specificati pe plic pentru Programul “Supporting Investigative Journalism”
Adresa: B-dul Ferdinand 125, et.1 ap.2, sector 2, Bucuresti
Telefon: 021.253 28 38; 0731 909 910 Fax: 021.253 00 63,
E-mail: freedomhouse@freedomhouse.ro

Daca sunteti selectati, programul are 3 etape:

• un seminar in Romania, de 3 zile, cu experti romani si straini - in aprilie

• un round table tot in Romania, de 2 zile, o discutie deschisa de analiza a investigatiilor factute de jurnalisti, analizate de experti romani, prin iulie
• un internship de 2 sau 3 saptamani in Marea Britanie, prin octombrie, noiembrie
  

Chirieac din nou la Realitatea?

Am vazut eu bine ieri? Nu mai stiu emisiunea, una in care era invitat tanarul Prigoana - a, era Ora de Foc - si cine il ironiza de zor peaspirantul la un loc de deputat? Bogdan Chirieac. Acel domn care aparuse in niste inregistrari nu tocmai flatante, asta ca sa ma exprim extrem de delicat, acum cateva luni.

Gata, deja l-am albit cu clor si e din nou chemat sa isi exprime opinia? Asa putin a durat embargoul de pe Realitatea? Sau era doar pentru perioada campaniei electorale?

Aaaa, tocmai am cautat pe internet si am gasit asta, la Petrisor pe blog. E o postare din 30 decembrie, el atunci l-a vazut. Ok, inteleg, recunosc ca eu am cam luat o pauza de televizor in concediu, adica de pe 23 decembrie, de-asta nu l-am vazut. Deci aseara nu era prima aparitie a lui Chirieac pe Realitatea. Si inteleg ca a fost reabilitat si Rosca Stanescu. Ce putin a durat toata atitudinea morala si revoltata fata de acesti doi oameni!

A fost spalat din nou si mult mai rapid. Unii chiar au noroc, dom'le, o fi talentul jurnalistic de vina. :D Insa oricat de talentat ai fi, odata ce ti-ai pierdut credibilitatea si te comporti cum a facut-o el, cred ca trebuie sa fii tinut pe bara.

PS. Bine v-am regasit pe toti in noul an!

Vreti sa lucrati o saptamana la Financial Times?

Eu raspund: Da!Da!Da!.... insa, din pacate, nu ma calific. Pentru ca nu sunt nascuta in 1989. Si tot ce trebuie sa faci este sa scrii un eseu.

Cei nascuti in 1989 in Romania - si, in general intr-o tara din Europa Centrala si de Est - pot participa la un concurs de eseuri. In eseurile lor trebuie sa vorbeasca despre "sentimentele lor legate de evenimentele din 1989" si despre "sperantele, asteptarile si grijile legate de viitor", ganduri si impresii, in nu mai mult de 1500 de cuvinte. Asta se arata intr-un comunicat de la UniCredit Tiriac care anunta concursul.

Data limita de inscriere este 31 decembrie 2009, iar eseurile pot fi trimise aici:

prin email la: bornin89@ebrd.com sau http://www.ebrd.com/bornin89/, unde veti gasi si informatii suplimentare

prin posta la: EBRD Communications Department, Reference: “Born in ‘89”, One Exchange Square, London, EC2A 2JN, UK

Premiul cel mare consta intr-o saptamana in redactia Financial Times si bani de la UniCredit.

Cum am spus, daca as fi cu ceva ani mai tanara, adica nascuta in '89, n-as avea nicio ezitare sa particip. Ceremonia de premiere va fi in primavara lui 2010, la sediul BERD din Londra.

Postacii partidelor - articol in RL

Mi-a placut un articol din Romania Libera de azi. Aici il gasiti.

O idee la indemna, pe care insa altii nu au avut-o, usor de realizat - chiar daca a luat ceva timp investigatia si infiltrarea, iar rezultatul este un articol interesant. Mi-a placut sa il citesc, chiar daca stiam despre "postacii partidelor", adica acei oameni pusi de partide sa posteze comentarii pe site-uri, bloguri, publicatii on line.

Merita citit.

Ati remarcat cum apare din nou numele lui Bogdan Chirieac? :))

Nastasiu a spus luni ca a solicitat instanţei supreme monitorizarea lui Dan Voiculescu, Bogdan Chirieac, Elena Udrea, Theodor Stolojan, Doru Cocos, Attila Verestoy, intr-un dosar disjuns din cel referitor la privatizarile strategice.

Remarcati ce nume apare din nou? Al lui Bogdan Chirieac.

Nu fac niciun comentariu, nu vorbesc despre relevanta si credibilittea celor scris in carte de Nastasiu, remarc din nou aparitia intr-o chestie ciudata a lui Bogdan Chirieac. Devine chiar amuzant...

Elevatul, cultul Bogdan Chirieac

Iertati-ma daca pe mine, din toate stenogramele alea, ma socheaza in primul rand limbajul si mai apoi continutul. Cu continutul am lamurit-o: e santajist, e un pimp - un peste, marele moralist al natiei asteia si-a dat din nou arama pe fata. Ca sa se intampla, recidivezi, chiar daca incearca altii sa te reabiliteze.

In stenograma publicata astazi de Curentul, aici, ma socheaza limbajul. Oamenii astia care vin la televizor si ne vorbesc ales, care ii critica pe politicieni pentru ghiolbania lor in repetate randuri, atunci cand reflectoarele sunt stinse au un limbaj de-a dreptul suburban.

Vreti niste mostre? Pe o parte le citeam azi-noapte pe blogul lui Cristian Patrasconiu si am si comentat impulsionata de greata provocata de limbajul marelui comentator de politica externa.

Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?... N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“.

BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu...
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce...

BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă

BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline... Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!... Aici la stånga?
CM: Da, încolo...
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea...

Elevatul, cultul Bogdan Chirieac, cel care vorbeste despre politica externa, despre care o amica jurnalist care a lucrat cu el mi-a spus ca se visa ministru de externe, se credea calificat pentru asta, foloseste cuvantul pula o data la doua propozitii si ne spune cu Realitatea l-a futut pe Predoiu, in timp ce Geoana a futut cel mai mare partid comunist.


CURENTUL - Santajul Chirieac-Rosca la seful ANI. Episodul 3: Geoana fura banii de campanie si ii duce la soacra-sa
Asculta mai multe audio Evenimente

Cum va simtiti dumneavoastra, ca jurnalist?

Intrebarea mi-a pus-o dimineata tehnicianul meu dentar, cand vorbeam despre santajul facut de Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chireac la seful ANI, Catalin Macovei.

Ingretosata, asa ma simt. Dar starea asta de greata nu e de ieri, e de ceva vreme, mai ales in cea ce priveste cele doua personaje din lumea presei. Bogdan Chirieac a fost dat cu Ajax, Domestos sau pur si simplu cu clor si albit, curatat, facut ca nou dupa mizeria aia de-acum cativa ani.

Mi-e greata si de seful ANI, care in niciun caz nu merita compansiunea ca a fost santajat, din moment ce a acceptat o astfel de discutie.

GREATA - acesta a fost raspunsul pe care l-am dat. Insa acesti oameni - care nu mai sunt de multa vreme jurnalisti, din punctul meu de vedere, si nu pentru ca sunt lideri de opinie, comentatori - sunt percepti de publicul larg ca jurnalisti.

Acum vreo 9 ani vorbeam cu un amic turc, cadru universitar, si imi spunea de ostilitatea publicului fata de jurnalisti. Eu eram mandra de profesia mea, iar el imi zicea ca, in Turcia, n-as avea niciun motiv de mandrie. La naiba, nu vreau sa ajung sa ma eschivez atunci cand sunt intrebata ce meserie am, sa imi fie rusine cu ea, doar pentru ca sunt atatia care o intineaza zi de zi.

Cititi mai multe despre asta la:
Tolontan - Trei si toti trei
Rogozanu - Sa castigam din jegul lor si Vreau nuante
Doc - Santajistul care vorbeste in subtitluri

La masa cu editorialistul LA Times

Astazi a aparut un comentariu in LA Times despre Romania, un articol scris de Gregory Rodriguez. Iata-l aici, in original, si aici, in rezumat in limba romana.

Saptamana trecuta am luat un pranz, alaturi de Ovidiu Nahoi si Dan Apostol, cu cativa jurnalisti americani, iar eu si Ovidiu am vorbit mai mult cu Gregory. Este amuzant cand citesc cum ne vad altii, americanii, cand, de fapt, asa ne vedem noi, pentru ca el si-a scris articolul pe baza discutiilor avute in Romania, cu romani, fie ei jurnalisti, comentatori, studenti sau societatea civila.

I s-a parut foarte interesanta zicala romaneasca pe care o mentioneaza, "capul plecat sabia nu-l taie", care i-a fost spusa, intr-un anumit context, de Ovidiu Nahoi. I-am explicat ca aceasta atitudine o vezi poate doar la generatia bunicilor mei, dar nu la generatia mea si nici chiar a parintilor mei. Vroia sa stie in ce conditii folosim aceasta expresie si ne-am stors creierii sa ii dam un exemplu de situatie cotidiana in care ar aparea aceasta zicala: daca i-as spune bunicii mele ca m-am certat cu sefii si ca imi dau demisia, probabil ca replica ei ar fi sa nu o fac, ca e vreme de criza si sa accept nedreptatea si sa bag capul la cutie. Dar mi-a fost extrem de greu sa gasesc o astfel de exemplificare, pentru ca, sincer, eu nu cred ca mai avem atitudinea asta.

A fost o discutie interesanta, si, pe alocuri, dificila. "Ce iti place la Romania?", m-a intrebat si am gasit aceasta intrebare foarte dificila. Adica nu i-am putut raspunde din prima, pentru ca ma intreba ce din spiritul romanesc imi place. Si mi-am dat seama ca imi place ca, oricat de dificila si urata ar fi situatia in care ne aflam, in final gasim puterea sa o luam cu umor. Ovidiu i-a spus ca ii place faptul ca nu te plictisesti niciodata, se intampla intotdeauna ceva, nu neaparat bun, dimpotriva, dar n-ai timp sa te plictisesti. Iar studenta evocata in comentariu i-a spus ca ii place aici pentru ca totul e posibil.

Am citit cu curiozitate articolul lui Gregory sa vad ce din ceea ce a auzit despre Romania crede ca ne caracterizeaza intr-adevar. Publicatiile romanesti care au preluat articolul spun ceva de genul: "Capul plecat, sabia nu-l taie", sintetizeaza LA Times filosofia romanilor - NewsIn. Eu nu sunt de acord cu asta. Eu cred ca ideea articolului e cel mai bine surprinsa de Adevarul: LA Times: Românii fac pe uitucii în legătură cu fostul regim comunist.

Oricum, ideea e urmatoarea: voi credeti ca filosofia care ne caracterizeaza este intr-adevar "Capul plecat sabia nu-l taie"?

Helen Thomas, prima doamna a presei

Numele poate nu va zice nimic. Nici mie nu-mi zicea pana anul trecut, cand i-am vazut povestea. Este jurnalist, corespondent la Casa Alba, de aceea multi ii spun prima doamna a presei.

Cand eram mai tanara, mai pe la inceputurile mele intr-ale meseriei, dupa o conferinta de presa la care am vazut niste jurnaliste trecute bine de 45 de ani, mi-am spus ca nu vreau sa imbatranesc in presa, sa fiu ridicola ca ele, sa fiu rupta de realitate ca ele si sa pun intrebari stupide ca ele. Apoi mi-am spus ca, poate, nu au fost niste jurnaliste bune nici la tinerete, ca doar omul nu se prosteste in timp, ci capata experienta si devine mai bun in profesie.

Dupa aceea am ajuns la evenimente internationale si am vazut cat de frumos poti imbatrani in presa, am vazut ca pustii de la noi erau exceptii afara. Acolo, la marile evenimente la care am avut sansa sa merg sunt jurnalisti cu mare experienta, cei tineri sunt eventual asistenti. Mi-am dat seama ca temerile mele privind ridicolul in presa sunt total nejustificate. Daca esti profesionist, varsta nu poate decat sa te ajute si sa iti dea expertiza si respect in cadrul breslei.

Anul trecut am vazut un documentar despre decanul de varsta al corpului de presa de la Casa Alba. Este vorba despre chiar Helen Thomas. A lucrat zeci de ani la UPI, iar acum este la Hearst Corporation, comentator si corespondent la Casa Alba.

Ieri, in 4 august, femeia a implinit 89 de ani, iar presedintele Obama, a carui zi de nastere a fost in aceeasi zi, insa el a implinit 48 de ani, a facut o vizita-surpriza in centrul de presa pentru a-i duce niste birthday cupcakes, prajiturele, si pentru a-i ura la multi ani.



De ce acest gest din partea presedintelui? Nu e intamplator, pentru ca Helen este un om influent si respectat. Ea este corespondent la Casa Alba de pe vremea presedintelui Kennedy. A fost reporterul care l-a insotit in campanie din partea UPI si apoi a fost trimisa corespondent la Casa Alba. Si acolo a ramas pana acum, la Obama, care este al zecelea presedinte pe care il prinde.

Helen, alaturi de primul presedinte american de care "s-a ocupat" ca jurnalist, JFK.

De obicei sta in primul rand si pune cele mai dificile intrebari. "Cred ca atunci cand ai o singura sansa sa pui presedintelui SUA o intrebare, trebuie ca asta sa fie buna. Cred ca presedintii ar trebui intotdeauna pusi in dificultate. Trebuie trasi la raspundere pentru ceea ce fac fiindca au soarta lumii in mainile lor", spunea ea intr-un interviu.

Tocmai de aceea, in timpul mandatului lui Bush, inainte de invazia in Irak, a fost scoasa din primul rand, pentru ca l-a intrebat pe presedinte de ce trebuie inceput razboiul si care e amenintarea. A revenit insa la locul traditional odata cu administratia Obama. Noul presedinte a tinut sa remarce prezenta lui Helen acolo.

Presedintele George W. Bush a vrut sa pastreze aparenta unei relatii cordiale cu helen, chiar daca intrebarile ei l-au pus mereu in dificultate.

Alaturi de presedintele Ford.

In documentarul pe care l-am vazut facut de HBO, jurnalistii de la marile retele americane, inclusiv CNN, isi aminteau despre prima lor zi la Casa Alba, in calitate de corespondenti si spuneau ca, in ciuda experientei lor anterioare, se simteau intimidati de Helen. Mai mult decat jurnalist, este o institutie, un brand in sine. Presedintii americani au avut adesea consultari cu Helen, i-au cerut parerea adesea, insa asta nu a facut-o mai blanda cu ei in conferintele de presa.

A existat, inteleg, o profunda antipatie intre ea si Reagan.

Parintii ei au fost imigranti libanezi, ea s-a nascut in 1920 si a fost casatorita din 1971 pana in 1982. Nu are copii, potrivit biografiei de pe Wikipedia.

Helen Thomas a imbratisat ideile democratilor. In campania de anul trecut a sustinut proiectul lui Obama.

Helen Thomas este un model pentru orice femeie jurnalist, este dovada ca poti razbi intr-o lume a barbatilor - cum era corpul de presa de la Casa Alba - daca esti o femeie inteligenta. Iar ideea de a imbatrani in presa nu pare deloc deprimanta cand vezi astfel de exemple. E adevarat, ea traieste in SUA, acolo unde expertiza unui om de teren conteaza. La noi in presa, daca nu devii sefulet, n-ai nicio sansa sa fii retribuit pe masura specializarii tale. Dar asta e o alta discutie, pe care o voi initia aici, pe blog.

Pretul unei intrebari - "Sa ma pupi in fund!"

Datoria jurnalistilor este sa puna intrebari si, daca nu obtin raspuns, sa reformuleze intrebarea incercand totusi sa afle ceea ce vor.

Datoria jurnalistilor este ca, atunci cand au o informatie, sa o verifice. Cum? Intreband partile implicate.

Sunt doua idei de baza care ti se spun inca de cand intri la facultatea de jurnalism. Si nu trebuie sa faci facultate pentru asta, e la bunul simt. Multi au invatat meseria asta in presa, dar tot asta au invatat printre primele lucruri.

Ei bine, de doua zile, sunt din ce in ce mai indignata de oamenii iritati tocmai de aceasta practica normala si corecta a jurnalistului, de a pune o intrebare. Nu o sa ma refer aici la jignirile mai vechi aduse jurnalistilor atat de presedintele Basescu, cat si de alti politicieni. Ma voi referi la ultimele cazuri: Nistorescu, Romosan, Mazare.

Citeam interviul lui Petrisor Obae cu Nistorescu, in care el incerca sa obtina un raspuns privind modul in care a ajuns Nistorescu la Cotidianul, in conditiile in care el i-a raspuns ca a fost ideea lui. La un astfel de raspuns, normal ca vrei lamuriri: cum adica, te-ai dus si te-ai propus la Vantu, ti-a venit ideea, dar cu cine ai discutat? Din punctul meu de vedere, intrebari legitime. Iata o parte din dialog si urmariti cu atentie raspunsul lui Nistorescu:

"- Dar acum, cine a reluat invitaţia?
- Dacă ţi-am spus odată că mie mi-a venit ideea, de ce mă întrebi de trei ori?

- V-a venit ideea, dar cu cine aţi discutat?
- Am vorbit întâi cu mama, dacă mă lasă. Nu ţi se pare că depăşeşti o limită de insistenţă? Mai ai vreo întrebare?"

Domnul Nistorescu, jurnalist fiind, oare nu si-a bestelit niciodata reporterii pentru ca nu au scos un raspuns de la intervievat, pentru ca nu au insistat? Cam asta iti spune, in general seful: sa insisti si, daca pana la urma nu obtii un raspuns, asta e, cel putin ai incercat. Dar nici macar nu trebuie sa iti spuna seful. Am vazut insa oameni certati pentru asta de sefi, ca nu au fost insistenti.

Acelasi domn Cornel Nistorescu i-a dat cu flit colegei mele Camelia Moga. Cand a aparut pe bloguri informatia ca l-a dat afara pe Cristian Patrasconiu, a fost normal ca un jurnalist care lucreaza pe media sa il sune sa o verifice, nu-i asa, inainte de a scrie un articol?

Ei bine, ce raspuns a primit? "N-am nici o treaba cu HotNews.ro. Te rog sa nu-ti mai permiti sa suni la mine cu acest tip de gazetarie la telefon."

Poate domnul Nistorescu n-are nicio treaba cu domeniul media, insa exista jurnalisti specializati care scriu despre asta. Nu trebuie sa aiba "vreo treaba" cu HotNews.ro ca sa raspunda la o intrebare. "Sa nu-ti mai permiti sa suni la mine cu acest tip de gazetarie"? Cata aroganta! Nu este jobul jurnalistului sa verifice informatia direct la sursa? Evident, Nistorescu se simtea probabil incoltit in acel moment, probabil nu avea un raspuns formulat, putea spune ca nu comenteaza, putea da orice raspuns.

Dar nu, el a expediat jurnalistul cu condescendenta: sa nu-ti mai permiti sa suni la mine. Pai da, ea nu era decat un jurnalist onest si corect care isi facea datoria. El ce este, de nu-ti poti permite sa-l suni?

Urmatorul caz este cel al Mirelei Corlatan. Inainte sa publice un articol, normal ca l-a sunat pe subiectul articolului, Petru Romosan. Stiu, numele probabil ca nu va spunea nimic inainte de scandalul de la Cotidianul. Un scriitor colaborator al Securitatii.

Ideea este ca in dialogul cu jurnalista care scria despre cazul lui, el o ameninta ca o scoate din presa. "Va asigur ca va scot din presa, o sa va coste atat de mult procesul...", spunea el. Evident ca amenintarea nu si-a atins scopul, jurnalista chiar il provoaca, dar cum isi permite cineva astazi sa mai ameninte astfel un jurnalist?

Nu in ultimul rand, aflu ieri ca un alt coleg al meu, Attila Biro, a primit un raspuns extrem de plastic de la Radu Mazare cand i-a pus o intrebare: "Sa ma pupati in fund!". Atti a publicat saptamana trecuta un articol in care arata ca Mazare a platit 800.000 de euro din banii primariei pentru achizitia de stiri pozitive si, evident, l-a sunat pentru o declaratie. Primarul Constantei a revenit cu un telefon la colegul meu: “Alo, domnu' ziarist care il pupati in fund pe Basescu, stiti ceva? Sa ma pupati si pe mine in fund! Contractele mele sunt legale. Asta va transmit eu la HotNews: sa ma pupati in fund!”

Numai ca lui Mazare nu i-au ajuns invectivele de la telefon, asa ca le-a repetat in conferinta de presa de ieri. Intrebat despre dezvaluirile anchetei HotNews.ro, Mazare a raspuns in stilul sau caracteristic (apropo, ANI "i-a cautat chilotii", va amintiti exprimarea din aceeasi conferinta de presa, nu?):

“Cei de la HotNews, care sunt o institutie de presa care il pupa in fund pe Basescu toata ziua, au facut o ancheta procurareasca (potrivit Dexonline.ro cuvantul procurareasca nu exista:) - n.red.), fara sa... Au facut o ancheta exact ca cei de la ANI fara sa ceara documente. Au facut-o cu rea-vointa exact ca procurorii de la DNA. Le-am spus ca stiu cine sunt, ca il pupa in fund pe Basescu si le-am urat si le-am spus ca o sa ma pupe si pe mine in fund pentru ceea ce ma cerceteaza. Ziaristu'-procuror care il pupa in fund pe Basescu a facut o ancheta rau-voitoare. I-am spus ca o sa ma pupe in fund si pe mine.”

Puteti citi pe HotNews.ro intreaga poveste si asculta inregistrarea conferintei lui Mazare.

Deci asta e pretul unei intrebari, a faptului ca incerci sa relatezi corect lucrurile si sa iei o reactie: esti amenintat ca vei fi scos din presa, esti indemnat sa il pupi in fund pe interlocutor sau esti expediat ca un nimic pentru ca ti-ai permis sa pui intrebarea respectiva.

E adevarat, toate sunt reactii ale unor oameni care se simt cu musca pe caciula, cu nervii intinsi la maximum. Asta, in schimb, nu e o scuza. Dimpotriva, ii incrimineaza si mai tare.

Si nu pot sa nu intreb si eu: cum va permiteti voi, toti cei de mai sus, sa le vorbiti asa jurnalistilor?