Un amic semnala pe Facebook articolul lui Andrei Plesu - Despre iubiri fericite. Si l-am citit, si mi-a placut foarte tare. Un mic fragment:
Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.
Merita citit, in orice dispozitie v-ati afla. Aici.
Si tot din Dilema veche am citit articolul lui Cristi Ghinea despre Jurnalul Annei Politkovskaia. I-am citit toate cartile in engleza, inainte de a aparea in Romania, cumparate de la Waterstone's din Bruxelles, pentru ca ii stiam povestea tragica, stiam opozitia jurnalistei ruse fata de regimul Putin. Si, evident, trebuia sa citesc sa vad ce spunea despre Rusia lui Putin si nu numai.
Si marturisesc ca am fost dezamagita. De aici si opinia contrara lui Cristi Ghinea, pe care mi-am format-o dupa ce am citit si Jurnalul. Ma asteptam la mai mult. Da, din cartile lui Politkovskaia aflam lucruri pe care le banuiam, le stiam, le citisem pe undeva sau pur si simplu sunt noutati despre Cecenia, despre Putin, despre regimul lui si despre Rusia. Dar de la aceasta jurnalista rusa ma asteptam la mai mult. Cartile par prea simple, dar le citesti ca pe niste povesti, caci asta face ea, povesteste.
Fara a-i contesta meritele jurnalistice, lupta si sacrificiul, spun ca Anna Politkovskaia a fost asimilata in Occident si la noi ca ceva la moda de citit. Da, merita sa o citesti pe Politovskaia, dar gustul lasat ar putea fi descris cam asa: vreau mai mult, nu e suficient. Nu am pretentia unui critic, e parerea mea, pur si simplu, care nu trebuie sa coincida cu a nimanui altcuiva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Am citit, recent, "Jurnalul rus". Din punctul meu de vedere, este o carte excelentă (eventual, puţin prea dificilă pentru un cititor nefamiliarizat cu realităţile Rusiei). Jurnalul are, evident, un caracter personal, dar asta nu îi diminuează valoarea strict informaţională. Din păcate, în Occident se ia act de ce se întâmplă acolo, însă nu se face nimic; toţi sunt preocupaţi mai mult de ograda proprie.
RăspundețiȘtergereDacă vreţi mai mult, mergeţi la BCU şi căutaţi, de exemplu, revistele editate de Keston Service în anii '70 şi '80 despre URSS şi încălcarea drepturilor omului înfăptuite acolo. Vă veţi îngrozi. Şi veţi constata că, super-simplificând, Putin este un epigon al lui Yuri Andropov.
Alte lecturi necesare pentru a înţelege Rusia sunt cărţile lui Dmitri Volkogonov despre Lenin şi Stalin. V-aş mai recomanda colecţiile de documente sovietice traduse recent în limba engleză de autori americani. Un exemplu care îmi vine acum în minte este Felix Corley.
PS: numele corect este Politkovskaia.
@tranum53: sper ca nu m-ati inteles gresit: nu contest ca Rusia este cea descrisa de Politkovskaia. spun doar ca am ramas cu un gust amar in urma lecturii cartilor ei, mult prea simple fata de asteptarile pe care le aveam de la ea, dupa tot ce citisem anterior despre ea. va multumesc pentru sugestiile de lectura, am citit si eu diverse carti ale unor autori occidentali despre rusia si despre regimul Putin. repet, nu ii iau apararea lui Putin, daca s-a inteles cumva gresit, si doar imi exprimam dezamagirea fata de cartile jurnalistei. insa probabil ca asteptarile mele au fost prea mari.
RăspundețiȘtergereÎmi cer scuze dacă tonul postării mele a fost cumva prea vehement. Subiectul mă interesează şi e posibil să mă exprim câteodată mai categoric.
RăspundețiȘtergereAm înţeles punctul dumneavoastră de vedere şi sunt de părere că este foarte bine să vi-l exprimaţi, mai ales că este un punct de vedere sprijinit pe un argument valabil. Aşa cum foarte bine aţi spus, punctul dumneavoastră de vedere este al dumneavoastră şi nu trebuie să coincidă cu al nimănui altcuiva. Faptul că vă argumentaţi opiniile este principalul motiv pentru care vă citesc blogul şi scriu comentarii.
Jurnalul Annei Politkvskaia este valoros nu atât din punct de vedere literar, cât din punct de vedere strict documentar. Pentru mine prevalează, dacă doriţi, ultimul aspect.
Nu am dorit să sugerez că îi luaţi în vreun fel apărarea lui Putin - dealtfel aţi folosit termenul de "regimul Putin". Pur şi simplu, ca persoană interesată de subiect, îmi exprimam punctul meu de vedere faţă de ceea ce se întâmplă în Rusia şi faţă de lideri.
O ultimă sugestie bibliografică: cărţile lui Michael Voslensky despre nomenklatura. Aceste cărţi explică din punctul meu de vedere cel mai bine inclusiv ceea ce se întâmplă în prezent în Rusia.
Vă mărturisesc, pe mine mă deranjează foarte mult faptul că mulţi români nu cunosc ceea ce se întâmplă la răsărit de noi.