Nu-mi place Master Chef varianta romaneasca

In anul in care am stat acasa cu Ingrid, m-am uitat la emisiuni la care, in mod normal, n-as fi avut timp si disponibilitate sa ma uit, pe Fine Living Network. Si am descoperit ca imi plac cooking show-urile, imi dau idei si ma fascineaza sa vad cum se transforma o gramada de ingrediente in ceva minunat. Si probabil si gustos, daca gustul ar fi proportional cu aspectul.

Asa ca sunt un fan al lui Michael Chiarello, ma uit la Cake Boss si la emisiunea in care Buddy gateste retete traditionale italienesti, imi plac Antony Bourdain si Antony Worrall Thompson. Mai nou ma uit, cand prind, la o emisiune despre bucataria asiatica, Chasing the Yum. Si am vazut Master Chef, in care jurat era celebrul bucatar Gordon Ramsay.

Mi s-a parut un show interesant, iar cand am vazut anuntul ca se organizau preselectii m-am bucurat ca o sa-l vad si in varianta romaneasca. Sorin a facut bucatarului din mine cel mai frumos compliment cand m-a indenat sa ma inscriu si eu. Numai ca eu, om realist, imi cunosc limitele si nu am dar curs sugestiei.

Insa acum, dupa ce am vazut parti din doua emisiuni - cred ca doua au si fost difuzate pana acum - constat ca varianta romaneasca nu-mi place deloc. Pentru ca cei trei jurati mi se par incredibil, dar incredibil de antipatici. Daca joaca un rol sau nu - si Ramsay era un dur, dar nu mi s-a parut deranjant - nu ma intereseaza, ideea e ca nu ma pot uita la o emisiune de la cap la coada tocmai din cauza celor trei chef-i.

E cert, din punctul meu de vedere, cel care va castiga Master Chef isi va merita cei 50.000 de euro, nu numai pentru talentul si priceperea in ale bucatariei, ci si pentru ca i-a suportat pe cei trei.

Old habits never die

Constat ca in presa metehnele proaste se transmit. In trecut, regaseam pe televiziunile de stiri fraze din articolele mele - nu ca as fi eu geniala, ci ca sunt ei lenesi si cand vad un subiect nici macar nu il mai reformuleaza, ci il iau ca atare.

Vad ca si TVR Info face la fel. Am scris un articol despre tratatul fiscal al UE care se lucreaza acum. Draful este de pe site-ul ziarului The Telegraph, dar ceea ce am scos in titlu, leadul sunt informatii care nu se gasesc acolo. Eu am consultat si alte publicatii si niste analize.

TVR Info insa a preluat ca stire informatia scoasa de mine in titlu si lead: Comisia Europeana primeste noi puteri, statele din zona euro vor putea lua decizii si in privinta pietei interne si ca noul draft e semnificativ diferit de cel initial. Si citeaza The Telegraph.

Nici macar n-au avut curiozitatea sa intre pe site-ul britanic sa vada ca nu exista acolo nicio formulare de acest gen, ca articolul nu e o traducere. Dar asta nu stiu telespectatorii lor. Probabil nici multi cititori. Insa stiu eu.

Am revenit in centrul de reciclare a subiectelor, care e presa romaneasca. Inca de vineri discutam sa scriu articolul despre tratat, draftul e prezent de vineri pe site-ul publicatiei britanice, dar numai azi dupa ce a aparut textul pe HN s-au trezit si cei de la TVR Info. Cu frazele mele, identic.

Nu mai mai indignez ca in trecut, nu conteaza ca eu am rapit cateva ore din timpul alocat copilului intr-o zi de duminica si am scris un articol care e copiat. Doar ma amuz si constat ca old habits never die. Din decenta insa, puteau reformula frazele.

Pana la urma is good to be back. Si pentru mine, si pentru altii, nu? :D

PS. In acest context, merita citite urmatoarele articole

Despre sinuciderea ziarului tiparit
Despre jurnalisti si curve

I'm back

Gata, m-am reintors la munca, dupa un an de pauza in care am stat cu Ingrid, fiica mea. Asta nu inseamna numai ca reincep sa scriu pe Hotnews.ro, ci si pe blog.

S-au intamplat multe in acest an, m-au mancat degetele sa ma apropii de tastatura, insa fascinatia fetitei pentru laptop m-a facut sa-mi fie imposibil, de cele mai multe ori, sa scriu ceva.

Foarte multi mi-ati cerut sa spun daca mai vad lucrurile la fel ca inainte de aparitia copilului in viata mea, referitor la concediul pentru cresterea acestuia. Da, viziunea mea nu s-a schimbat foarte mult. E adevarat, mi-as fi dorit sa pot sta cat mai mult acasa cu Ingrid, insa am optat nu pentru un concediu de doi ani, ci pentru unul de un an.

Alte lucruri ti se schimba cu adevarat in viata si astea raman, fie ca are copilul o zi, o luna, un an doi sau probabil 20. Ingrid e prioritatea vietii mele, este mai imporanta decat orice realizare profesionala, desi recunosc ca profesia exclusiva de mama nu m-ar satisface.

In acest an am stat zi de zi cu copilul meu, n-am lasat-o fara mine mai mult de 3 ore, daca ma gandesc bine. Si am savurat fiecare moment. Insa adesea m-am gandit ca mi-era dor si de mine, cea de dinainte. Asa ca o imbinare a calitatii de mama cu cea de om activ profesional este ceea ce satisface toate laturile sufletului si personaliatii mele.

Dar gata, acum am revenit pe baricade. Sper sa imi fiti alaturi, asa cum ati facut-o si inainte. Vad ca in curand voi avea 300.000 de cititori ai blogului. Tuturor le multumesc si sper sa ni se alature si altii.

Va doresc un 2012 in care sa simtiti ca lucrurile se indreapta si in care sa va mearga foarte bine!

Botezul se dovedeste adesea prima confruntare dura cu viata a bebelusilor

Vad astazi la Stirile ProTV de ora 13.00 un botez in urma caruia bebelusul a fost aproape de moarte. Saptamana trecuta parca am citit in Gandul (acum l-am gasit aici) un articol despre un alt caz similar, cand copilul a fost resuscitat de catre un medic aflat printre invitati. Anul trecut parca, am citit despre un caz care s-a petrecut in republica Moldova, insa acolo botezul i-a fost fatal copilasului. Din ce in ce mai multe si mai dese aceste cazuri in care botezul devine pentru bebelus o serioasa confruntare cu viata, iar pentru familia lui un cosmar, nu un eveniment placut.

De multa vreme ma tot intreb: e Biserica Ortodoxa invechita si, prin urmare, si ritualurile ei, sau e vorba despre preoti? M-am intrebat mereu de ce botezul - un gest simbolic - nu poate fi ca la catolici, cand li se toarna celor mici niste apa pe cap. Nu, noi ii dezbracam pe copii - iar bisericile sunt racoroase in general, chiar si vara - ii cufundam in apa in cel mai fericit caz, in cel mai nefericit, ii punem sa faca scufundari in cristelnita. Iar apa, daca sunt norocosi, e calda si placuta, cum a fost la Ingrid, insa daca e doar calduta la inceput, va dati seama ca pana ajunge bebe in ea s-a racit.

Va marturisesc ca una dintre marile mele temeri a fost botezul, eu nu vroiam ca lui Ingrid sa inceapa sa ii fie frica de apa. Ma gandeam ca o scufundare nereusita in cristelnita putea anula tot ce construisem noi in cateva luni, jucandu-ne la baita si facand in asa fel incat fetita sa isi doreasca orice interactiune cu apa.

Cu vreo cateva saptamani inainte de botezul lui Ingrid, am vazut botezul fetitei Danielei Gyorfi. M-a sunat mama ca il dau in direct si sa vad ritualul, sa stim sa ne pregatim. In acel moment m-am ingrijorat si mai tare, pentru ca am vazut ca nasa se speriase avand impresia ca fetita nu are aer dupa ce a scos-o din cristelnita.

Asa ca mi-am rugat prietena si, in acelasi timp, nasa lui Ingrid sa insiste la preot sa nu scufunde capul copilului in apa. Nu stiu daca a fost cazul sa ii spuna sau nu, insa Printele Laurentiu Urian de la biserica din Sercaia, acolo unde am ales sa o botezam pe fetita a fost minunat.

A luat copilul si l-a scufundat de la gat in jos, ca apoi sa ii toarne cu mana apa si pe cap.

Ma gandeam chiar sa fac sau sa ma alatur unui grup care sa ceara generalizarea acestor metode in ritualul botezului, pentru ca am auzit foarte, foarte multi parinti care au avut copiii chinuiti in acest moment atat de special si care ar trebui sa ramana in amintirea familie ca un eveniment cu adevarat fericit. Cum a fost cazul nostru.

Caut instructor auto

M-am hotarat: vreau si trebuie sa imi iau permisul auto. Prin urmare, vreau ca din iunie sa incep scoala de soferi. Orice sfat imi e folositor, asa ca nu va sfiiti. Condusul nu e, in situatia mea, un moft, ci o necesitate, asa ca nu mai am nicio scuza sa aman momentul luarii carnetului de sofer.

Asa ca am inceput sa consult forumurile sa vad care sunt cele mai bune carti dupa care poti invata, ce servicii ofera scolile de soferi, daca e mai bine sa apelez la una dintre firmele cunoscute sau sa caut un instructor independent.

Am vazut atatea povesti neplacute cu instructorii, incat imi acum caut pe cineva recomandat. Ideea e ca vreau sa fac scoala prin Drumul Taberei, e criteriul principal - pentru ca e langa casa si bebelusa mea nu imi lasa prea mult timp la dispozitie, asa ca n-as strabate Bucurestiul doar ca sa ajung la instructor si la orele de sofat.

Altfel, chiar vreau sa invat ceva - am constata din multe postari pe forumuri ca intalnesti si instructori de la care inveti si altii care nu te invata nimic. As vrea ca omul sa aiba rabdare. Sunt un elev silitor, insa recunosc ca nu m-am urcat in viata mea la volan. Adica sunt o tabula rasa in privinta sofatului.

Ce servicii ofera scolile de soferi? Se ocupa si de acte si de inscrierea la examen? Daca nu-ti place instructorul, nu exista empatie, nu te intelegi cu el, nu te invata nimic, il poti schimba? Si, in acest caz, trebuie sa platesti in plus sau ti-l schimba pentru ca nu ofera serviciile prevazute? Un taximetrist imi spunea ca el are si scoala de soferi - asta acum ceva ani si i-am pierdut contactele - si ii baga pe elevi intai pe simulator si apoi in trafic. Stiti pe cineva care face si asta? Sau e o varianta buna?

In plus, in chestionare, am vazut intrebari de mecanica. Sincer, nu inteleg nimic din ele. Si de pe forumuri, am inteles ca nu prea ai de unde sa inveti raspunsurile la intrebarile alea, decat daca ti le explica instructorul. Fac instructorii si asta?

Ideea e ca nu prea am timp de pierdut, sa incerc instructori pana gasesc unul care chiar isi face treaba si are rabdare sa ma invete sa sofez, as vrea sa incep cursurile de sofat in iunie si sa imi iau cat mai repede carnetul. Si mai bine, fireste. Ca n-as vrea sa am noroc la traseu, dar sa n-am habar sa conduc in situatii mai dificile. pana la urma, am o responsabilitate, copilul meu se va afla cu mine in masina, deci vreau sa fac serios scoala si sa imi iau pe bune carnetul, desi stiu ca sofatul il voi invata efectiv in trafic, conducand in fiecare zi.

Pe scurt, stiti un instructor bun pe care sa mi-l recomandati si care sa lucreze prin Drumul Taberei?

Sa impuscam cainii vagabonzi. Ce solutie!

Cand spun "ce solutie!" o spun ingrozita. Am vazut aici si aici stirea ca in Deva, orasul meu natal, in care ma aflu deja de o saptamana, cainii vagabonzi au fost impuscati. Reactiile edililor Devei au fost variate: de la rasul unuia dintre viceprimari si evitarea subiectului de catre altul, la bucuria exprimata de primarul Mircia Munteanu. El spune ca e singura problema pe care nu a reusit sa o rezolve in Deva.

Sunt doua lucruri despre care vreau sa vorbesc: aceasta infatuare a primarului Devei, gestul sau incalificalbil de a aprecia o astfel de barbarie, si actiunea de a ucide aceste animale.

Am plecat din Deva acum 15 ani, cand am intrat la facultate in Bucuresti si in primii ani veneam mai des acasa, iar apoi, dupa ce m-am angajat, adica in ultimii 12 ani, din ce in ce mai rar, dar cel putin de doua ori: de Paste si de Craciun. Orasul era curat, mai curat decat Bucurestiul, dar nici nu se sustine comparatia, avand in vedere dimensiunile celor doua orase si numarul de locuitori.

Mi-am intrebat mama si bunica ce cred ele ca s-a intamplat bun in Deva de cand e Munteanu primar: magazinele - mi-a zis mama, referindu-se la Bila, Kaufland, real, Plus, Metro, Carrefour si Profi. Normal, se gandeste la oferta variata acum si la optiuni, fata de magazinele pe care le avea mai demult la dispozitie. Sensurile giratorii care au mai decongestionat circulatia - asa zice mama. Aqualand si gondola ce urca pe cetatea Devei - spune bunica.

Primarul Munteanu este la al treilea mandat si lucrurile cu adevarat vizibile pe care le-a facut, din punctul meu de vedere, fost devean - am trait aici 18 ani -, sunt o gondola care urca dealul Cetatii Deva si un Aqualand, inteleg ca recent inaugurat. Aici sunt de acord cu familia mea.

Cat despre magazine, ele apareau oricum si aici, oricare primar ar fi fost - era in planul lor de extindere in tara si Deva e totusi resedinta de judet. Cat despre sensurile giratorii - doamne, sunt o nebunie. La fiecare intersectie, sens giratoriu. Realizari marete, as spune.

De o saptamana ma aflu la Deva cu fetita mea si nu fac decat sa observ neajunsuri. Imi plimb copilul cu caruciorul si credeti-ma, pe alocuri sunt niste trotuare ca dupa bombardament. Intamplator, ca sa merg spre parc, trebuie sa merg pe ele: e vorba despre portiunea din Eminescu, intre Balcescu si Carpati (pentru cunoscatori). E o adevarata aventura sa mergi cu un carucior pe-acolo si, credeti-ma, nu am un carucior fragil.

Tot strada Eminescu, carosabilul de aceasta data, este plina de gropi. Ca sa nu mai vorbesc despre centura, care, e adevarat, e drum national/ european si inteleg ca nu tine de primarie sa il asfalteze.

Sunt doua neajunsuri majore - strada si trotuarul - pe care le-am remarcat la o prima ochire, in plimbarea aproape dintr-un capat in celalalt al orasului, cu caruciorul. Si primarul spune ca singura problema nerezolvata sunt cainii vagabonzi? Am intrebat un taximetrist daca strazile sunt peste tot la fel de proaste ca Eminescu (e cam cum aratau strazile inainte de venirea lui Basescu la primarie - pentru mine ala e momentul in care a inceput asfaltarea, cel putin asa imi amintesc) si mi-a zis ca el nu crede ca devenii il vor mai vota pe Munteanu pentru un nou mandat, la ce strazi avem.

Sper sa nu il mai voteze. Cu atat mai mult cu cat aplauda un act barbar, acela al uciderii cainilor vagabonzi in acest fel.

Am spus mereu ca problema maidanezilor trebuie rezolvata, dar civilizat. Urmaresc cu regularitate emisiunile gen politia animalelor de pe Animal Planet si am vazut cum trateaza americanii animalele. Sunt in stare sa te bage in inchisoare pentru maltratarea unuia - justificat, as spune - insa eutanasiaza 10 catei pe zi din adapost, daca nu ii revendica sau adopta nimeni. Stiu ca imi vor sari multi in cap argumentand ca eutanasierea nu e o solutie, insa eu cred ca e. Humanly put to sleep - spun americanii si asa ar si trebui sa se intample. Nu impuscati in plina strada!

Sterilizarea nu e o solutie - un caine sterilizat musca in continuare si sunt acum si mai ingrozita de ei (am fost muscata de unul, am mai povestit, aici), de cand ma plimb cu caruciorul cu copilul. Incalc teritoriul haitelor, e normal, cand fiecare strada a ajuns teritoriul lor si ma deranjeaza ca nu am cum sa merg pe trotuar sa evit fecalele acestor animale. Mi-e sila cand trec cu caruciorul prin ele, uneori inevitabil.

Asa ca voi sustine mereu ca intre drepturile mele si siguranta mea si cele ale unor animale, cred ca cele ale oamenilor primeaza.

Numai ca m-a oripilat solutia gasita in orasul meu natal. Teribilism, a fost catalogat de unii gestul. Salbaticie, as spune eu. Cum e posibil ca primarul sa-i felicite pe cei care au facut un astfel de gest? Cat de mult si cum ne-am schimbat de am ajuns sa apreciem un astfel de barbarism?

Ingrid

Ea este Ingrid, fetita mea care are aproape o luna de zile, s-a nascut in 11 ianuarie. Este motivul pentru care, o perioada, nu voi mai scrie pe Hotnews.ro, iar postarile pe blog vor fi mai rare.

Ingrid este principala mea prioritate in acest moment, ceea ce a dus la pauza pe care mi-o iau dupa 12 ani de jurnalism.

Concediile de maternitate si de crestere a copilului in UE (I)

Vad un circ sinistru cu dna Minca la Realitatea TV si cu alti doi parlamentari pe care nu-i cunosc, unul de la PDL, unul de la PSD. Nici nu conteaza numele. Ei vorbesc despre cum "Boc ia de la gura mamelor". Asa era titrat. Adica despre reducerea concediului de crestere a copilului, care va fi redus la un an, probabil

Voi pune in episoade cum e in alte tari, sa aveti spre comparatie. Primul episod, azi. Dar inainte vreau sa imi spun parerea: prefer termen redus de concediu pe bani mai multi. voi deveni mama in ianuarie si nu mi-am propus niciun moment sa stau 2 ani acasa. Nici macar un an, ci 6 luni.

Sunt mamici care il condamna acum pe ministrul Muncii pentru ideea lui. Le inteleg. Eu, sincer, nu o fac. Cred ca doi ani era foarte mult. Nu prea mai era pe niciunde in Europa o perioada atat de indelungata.

Veti aduce contraargument ca in Europa exista infrastructura, poti sa iti duci copilul la cresa. Ei bine, daca te intorci mai repede decat perioada legala prevazuta de stat acasa chiar si statul iti va da 4 milioane (nu zic 5 cum am auzit de la ministru ca e noua varianta) si inca 2 alocatie, sunt 6 milioane care pot fi date la gradinita. Inteleg ca acum iti da doar un milion.

Am o colega al carui baietel a implinit un an in septembrie, ea s-a intors la serviciu si pustiul e la gradinita. Deci se gasesc si gradinite care sa ii accepte atat de mici.

In plus, noi ne-am spus ca am prefera ca fetita noastra sa mearga la gradinita de foarte mica, din mai multe motive. Chiar daca avem bunici in Bucuresti doritori sa se implice si daca mama mea din Deva abia asteapta sa aiba grija de nepotica ei.

Si haideti sa fim realiste: intorcandu-ne la serviciu castigam mai multi bani decat indemnizatia aia, deci aportul la bugetul familiei, pentru cresterea copilului e mai mare. Eu iau si asta in calcul, pentru ca un copil nu creste numai cu afectiunea fara limite a parintilor. Ea se exprima si prin a-i satisface tot felul de nevoie si placeri, care costa. Sincer, nu vad asa o tragedie in reducerea acestei perioade, cand ea va fi suplinita de bani. Nu de la stat - sa fim seriosi, sa tot asteptam de la stat totul, ci de salariul pe care il vei castiga acum integral.

Amice de-ale mele care au nascut la Bruxelles au revenit la serviciu dupa 4 luni. O prietena din Franta, are doua fetite, una de 10 si alta de 5 ani imi spunea ca nici nu poate sa-si imaginezse cum e sa stai 2 ani acasa cu copilul, pentru ca ea s-a intors chiar mai devreme decat perioada, oricum redusa in Franta, de stat acasa la serviciu, la primul copil, pentru ca era o jurnalista care atunci isi consolida si construia cariera.

Am si cunostinte care s-au intors devreme la munca, dupa cateva luni. Sa fie pasiunea pentru ceea ce faceau? Asa ma vad si eu. Asa sunt si acum, cand merg la serviciu, in ciuda faptului ca in ultima vreme nu mi-e atat de confortabil, cu burtica mare si cu dureri de spate, mai ales cand am foarte mult de lucru si stau la birou.

Doctorul meu mi-a zis sa o las mai moale cu munca, colegi de presa ma intreaba, cand ma intalnesc pe teren, cand am intentia sa raman acasa si apoi glumesc ca as fi in stare sa nasc pe teren. Da, o fac pentru mine, protejand, fireste, copilul. Daca situatia ar cere-o, as renunta.

Insa faptul ca sunt mama in devenire nu imi anuleaza pasiunea pentru ceea fac, doar calitatea de mama nu imi intregeste personalitatea si nu mi-e suficienta. Sunt si jurnalist, si femeie. Nu doar mama. Asta e personalitatea mea, cu mai multe fatete, cu mai multe elemente. Copilul nu anuleaza nici jurnalistul din mine, nici femeia din mine. Si asta nu inseamna ca nu il iubesc. Dimpotriva, imi iubesc fetita pe care o astept mai mult decat orice, din primul moment in care am aflat ca o voi avea. Asa ca nu voi accepta mamici care sa imi argumenteze ca poate nu voi fi o mama buna pentru ca nu ma revolt ca nu voi mai putea sta 2 ani acasa.

Cred insa ca trebuie sa fim rezonabili. Asa cum cred ca guvernul ar trebui sa gandeasca si o lege mai buna, in care indemnizatia pentru mame sa fie mai mare, chiar daca perioada e mai mica. Si sa se gandeasca la o lege care sa incurajeze natalitatea si in randul oamenilor educati, care chiar au ce sa ofere copiilor lor, atat ca educatie, cat si ca nivel de trai.

UPDATE: Apreciez comentariile argumentate postate la acest articol, fie ca ele sunt pro sau impotriva ideii scurtarii concediului de crestere a copilului. Le multumesc tuturor celor care au avut urari de bine pentru copilul pe care il voi avea in curand. Ii deplang pe cei care nu stiu sa sustina un dialog fara sa insulte - desi le-am publicat si lor comentariile - si care nu stiu sa respecte o opinie. cum eu am spus ca le inteleg pe deplin pe mamele care vor sa stea doi ani acasa cu copilul, e optiunea lor, dar eu vad lucrurile diferit, nu inteleg de ce persoanele cu acea optiune nu imi pot respecta parerea. dar asta conteaza mai putin. Si nu coteaza deloc faptul ca imi deplangeti soarta copilului - va asigur ca va fi cel putin la fel de bine crescut ca al vostru, daca nu mai bine - sau ca nu-l vreti la gradinita la care merge copilul vostru (robert radu). Robert Radu, in mod sigur copilul tau nu merge la gradinita pe care o am in vedere pentru copilul meu, nu de alta, dar in general acolo parintii copiilor sunt ceva mai civilizati decat reiese ca ai fi tu din comentariul postat.

Va asigur ca imi voi reaminti sa scriu pe aceeasi tema dupa ce se va naste fetita mea. Am fost prevenita, stiu ca nu e usor, stiu ca nu voi avea timp si mai stiu ca si perspectiva mea asupra vietii probabil se va schimba. Prin urmare, va voi spune atunci, cu aceeasi sinceritate, daca planul initial facut poate fi pus in practica.

Pana atunci, va indemn la un dialog civilizat. Am validat toate comentariile si o voi face, daca ele contin argumente. Am apreciat foarte mult parerile contrare celei pe care o am eu, dar care arugmenteaza civilizat si chiar prezinta solutii. Cred ca toate aceste solutii ar trebui exprimate spre a fi consultate si de cei care fac legea si au obligatia de a o supune consultarii publice. Parca asa se face, nu?

Consultandu-mi colegul care a vorbit cu ministrul Muncii, acesta i-a spus ca va fi o lege care va fi supusa consultarii publice. Sper sa nu faca magaria de lua aceasta masura printr-o ordonanta, astfel ca legea sa nu se mai supuna intreg parcursului firresc de consultare. Altfel, cred ca opinia voastra si solutiile, cum am mai spus, ar trebui cunsocute si va indemn sa urmaritidaca e supusa consultarii si sa le exprimati si acolo. Multe dintre ele mi se par foarte interesante.

Gata, iata cum e in alte tari:

Belgia
DURATA
- concediu de maternitate/paternitate: 15 saptamani, dinter care 10 obligatorii; pentru nasteri multiple, 19 saptamani, cel putin una luata inainte de nastere si cel putin 8 dupa nastere

- concediu parental (de crestere a copilului): alte 13 saptamani acordate exclusiv mamei, remunerate cu 25% din ultimul salariu
INDEMNIZATIA
- pentru primele 30 de zile, 82% din salariu (cu un plafon de 94,10 euro/zi) platit de angajator
- incepand cu cea de-a 30-a zi, 75% din salariu (cu un plafon de 88,77 euro/zi) platit de stat
- angajatii din sectorul public primesc compensatii de 100%

Danemarca
DURATA
- concediul maternal: 4 saptamani inainte de nastere si 14 dupa nastere, dintre care primele doua obligatoriu imediat dupa nastere
- concediu parental: 32 de saptamani
- angajatii in sectorul public au 2-4 saptamani inainte de nastere in plus
- in total 50-54 de saptamani, dintre care 32 si le poate lua tatal

INDEMNIZATIA
- 90% din venituri, cu un plafon de 500 de euro/saptamana
- salariul interg pentru 18 saptamani, in functie de contractele cu patronatele si sindicatele
- platit 100% pentru cei din sectorul public

Estonia
DURATA
- 20 de saptamani obligatorii platite integral, cel putin o luna luata inainte de nastere

INDEMNIZATIA
- platite 100%, din fondul de asigurari de sanatate, unde varsa bani angajatorii

Franta
DURATA
- 16 saptamani, dintre care 8 sunt obligatorii; 6 saptamani inainte de nastere si 10 dupa nastere
- in cazuri speciale, poate fi extins: 26 de saptamani dupa a treia nastere, 8 inainte si 18 dupa nastere, 34 de saptamani in cazul in care astepti gemeni

INDEMNIZATIA
- suma maxima este de 77,24 de euro/zi sau de 2317 euro pe luna
- in medie, 56% din veniturile anterioare nasterii
- banii sunt platiti dintr-un fond de la stat,

Germania
DURATA
- 14 saptamani, dintre care 6 pre-natal si 8 post-natal, cele dupa nastere fiind obligatorii
- alte 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri

INDEMNIZATIA
- 100%, compensatiile fiind platite prin asigurarea de sanatate (13 euro/zi, aproximativ 2%) si restul de angajator
- cele 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri

Ungaria
DURATA
- cele 24 de saptamani de concediu de maternitate sunt optionale, iar ele pot fi luate 4 inainte de nastere si restul dupa
- dupa aceasta perioada sunt 80 de saptamani de concediu parental

INDEMNIZATIA
- cele 80 de saptamani sunt remunerate cu 70% din veniturile anterioare nasterii, cu un plafon maxim de dublul salariului minim pe economie
- potrivit Institutului Ungar pentru Politici Sociale, o renumeratia de 70% din castigurile zilnice fara plafon sunt acordate din Fondul National al Asigurarilor de Sanatate. Acesta este finant de angajati in proportie de 68% printr-o contributie sociala si de angajatori in proportie de 32%

Polonia
DURATA
- durata obligatorie si platita 100% a concediului de maternitate este de 20 de saptamani, perioada care poate creste in cazul nasterilor multiple
- in plus, exista posibilitatea unui concediu parental optional de 2 saptamani incepand cu 2010, 4 saptamani din 2012 si 6 saptamani din 2014

INDEMNIZATIA
- cele 20 de saptamani sunt platite integral, cu valoarea venitului dinainte de nastere
- banii sunt acordati din fondul securitatii sociale, finantat de angajatori, in proportie de 47%, iar restul din contributiile angajatilor

Spania
DURATA
- concediul de maternitate este de 16 saptamani, dintre care cel putin 6 trebuie luate dupa nastere
- celelalte 10 pot fi luate fi inainte, fie dupa nastere sau pot fi transferate tatalui, completare la concediul pe care il obtine la nasterea copilului
- Spania mai ofera alti 3 ani de concediu fara plata tuturor parintilor, dar putini apeleaza la el

INDEMNIZATIA
- concediul de maternitate este platit 100%, dar exista totusi un plafon maxim si astfel media indemnizatiei este de 98%
- indemnizatiile sunt acordate din fondul de asigurari sociale, finantat prin contributiile angajatilor in proportie de 16,6%, iar de angajatori - 83,4%%
- primele doua zile sunt platite integral de angajatorul privat

Pe aceeasi tema, aici.

Domnu' Voicu, James Cameron nu e premierul britanic

Ce va povestesc e via un prieten care a semnalat pe Facebook. Link la articolul acesta din RL.

Ce zice liberalul Mihai Voicu pe blogul sau? Ca Boc are mentalitate de vechil fata de TVR, pe care a demonstrat-o in interviul de aseara.

Credeți că James Cameron i-ar putea spune unui reporter de la BBC : ”Dezinformezi lumea de parcă ai fi de la Sky News?”

Aaaa, domnu' Voicu, care Cameron? Ca ala de il evocati dumneavoastra e regizor. Al Titanicului, film celebru. Ala de conduce guvernul de la Londra e David. David Cameron.

Si stiti care e faza tare? NewsIn a preluat postarea de pe blog, ii face backgound, dar nu sesizeaza greseala. RL preia Newsin, la fel, fara sa sesizeze ca James e invocat in locul lui David.

Acum ma astept sa vina domnu' Voicu si sa spuna ca el chair se referea la regizor. :))))))

Nunta in Basarabia si Galapagos - doua filme care mi-au facut duminica frumoasa

Duminica am fost rasfatata: am mers la doua filme care mi-au placut, doua filme extrem de diferite, dar au meritat amebele. Si nu cred ca a fost doar efectul ca ieseam dupa 3 zile din casa, dupa ce o raceala zdravana m-a tinut captiva intre patru pereti pentru atatea zile, total nefiresc mie.

Primul dintre ele a fost Galapagos, avanpremiera la IMAX. Colega mea Iulia scrie aici foarte frumos despre film si cam tot ce s-ar putea spune. Documentarul de 45 de minute merita vazut, mai ales daca sunteti pasionati de lumea animalelor. Marturisesc ca eu si prietenul meu ne uitam foarte mult pe Discovery sau Animal Planet, iar documentarul a fost exact pe gustul nostru. In plus, tehnologia 3D te face sa te simti de-acolo, din perisaj si sa te astepti sa primesti o limba de iguana pe nas.

Al doilea film a fost Nunta in Basarabia. Am vrut sa mergem inca de saptamana trecuta la el, dar am mers la Wall Street 2. Stiam insa ca ii va veni randul. Colegii mei au facut un interviu cu regizorul si au adus la chat actorul principal, pe Vlad Logigan.

Intr-una dintre salile mici de la Cinema City Cotroceni a fost putina lume, insa toti radeam in hohote si nu ne puteam opri. Prietenul meu a trait anul trecut si anul acesta cam 9 luni la Chisinau, a muncit acolo, iar pentru el toate imaginile alea din Chisinau ii evocau locuri cunoscute. Ba mai mult, unul dintre actorii moldoveni lucra si el la Publika si se amuza teribil cand il vedea in film.

Pentru cei care au fost in Chisinau, a fost usor sa identifice locurile care le erau prezentate romanilor. Pentru cei care au legaturi mai profunde cu R. Moldova, prieteni la ale caror nunti au fost, probabil ca filmul le-a zis si mai mult. Fara sa ma eschivez intr-un critic de film, ramanand un simplu spectator, va recomand cu caldura filmul. E atat de amuzant si va va placea atat de mult, incat veti mai vrea sa ramaneti in scaun dupa ce se termina. Si asta e doar primul nivel de itnelegere.

Si mi-a placut ca e facut foarte firesc, se vede ca regizorul e casatorit cu o basarabeanca si are o relatie "normala" cu R. Moldova. Nu e niciun fel de superioritate romaneasca fata de moldoveni, niciun misto posibil deranjant pentru moldoveni in replicile personajelor, iar moldovenii mi se pare ca sunt surprinsi foarte bine. In firescul lor de a vorbi si convietui romanesco-ruseste. si de a se simti tradati, la un moment dat, de Romania, atunci, demult, in istorie.

Altfel, putem da o serie de interpretari, dar nu-mi propun sa fiu aici profunda. Regizorul Nap Toader a explicat foarte bine in interviul pentru HotNews.ro cam ce ar trebui sa intelegem la un nivel mai profund:

Reporter: Cand ai scris filmul l-ai gandit ca pe un fel de pod de flori peste Prut?

Nap Toader: Daca ai rafinament si subtilitate, il intelegi asa, dar nu vei vedea pe ecran imbratisari, flori si lacrimi pe obraz. E, mai degraba, o coliziune de flori, si coliziunea asta e facuta ca sa vada publicul si de aici, si de acolo ce nu trebuie sa facem noi cand ne intalnim. Noi trebuie sa vorbim despre tot, numai ca nu trebuie sa fim agresivi si intoleranti, sa nu avem prejudecati. Nu se pot pune atat de usor etichete pe romanii de aici sau pe romanii de acolo.

E foarte complicat. Un tanar absolvent de Comunicatii Audiovizuale a spus ca e "un film simplu despre o lume complicata". Noi, astia de aici, nu suntem nici ocupanti, nici tigani, nici tradatori. Sau, coborand mai jos, romanii nu sunt "pidarasi", adica pederasti. Pe urma vii aici si ce auzi? Ca basarabenii sunt trogloditi rusi care nu sunt in stare sa aiba o identitate, sa si-o cultive, ca nu stiu limba romana, ca vand tigari fara timbru pe taraba. Nu stiu daca explorez cultura basarabeana prin filmul meu, dar stiu sigur ca exista in mine ca reflex necesitatea de explorare a tematicii tolerantei.

Manipularea maselor - televiziunile ne redau spectacolul complet

Vox populi - scurtele interviuri pe care le iau reporterii televiziunilor protestatarilor din Piata Victoriei sunt foarte edificatoare pentru mine.

1. Ei vor sa fie primiti la Guvern. Minunat. Le-au zis liderii lor ca premierul e la New York, la Adunarea Generala a ONU? Impreuna cu un staff considerabil. Ei chiar cred ca Boc ii aude, dar ii e frica sa iasa afara?
   
2. Zicea unul: muncesc de 30 de ani, unde sunt banii mei de pensie? Pai i-au primit cei care erau pensionari din primul moment in care tu te-ai angajat. Noi nu ne platim propriile pensii, ci pe ale actualilor pensionari. Si generatiei mele ni le vor plati - naiba stie cine, la cum stam noi cu demografia.
   
3. Le-a fost frica, de ce au adus jandarmii? - pai pentru ca asa trebuie.

Recunosc, dezaprob manifestatiile astea in orasul in care traiesc, pentru ca ne bulverseaza viata noua, celor care mergem la munca si inghitim si reduceri de salarii, si concedieri, si munca in plus pe bani mai putini. Si nu ne reducem munca prestata cu un anumit procent, asa cum zic ca o fac politistii. Cum adica asa muncesti cu 25% mai putin? Aaa, iti reduci orele de program?

Circ in piata, asa se vede la tv. Se plang ca sunt treziti de la 3 dimineata, ca au venit din tara. Eu i-am pus? Si-au asumat asta.

Sigur, protestele sunt o forma de exprimare in democratie. Si au dreptul la ele, nimeni nu contesta asta. Insa ce vor rezolva? In afara de haos in Bucuresti. Un haos care va continua in zilele urmatoare, cand alte federatii sindicale anunta mitinguri.

Pana la urma, cati sunt in piata: 9.000 din 20.000 anuntati? macar acum nu mai danseaza dansul pinguinului, ci recurg la violenta, careia i se raspunde cu violenta. Doar n-or sta jandarmii aia acolo lasand protestatarii sa rupa randurile si sa treaca dincolo de gardurile de protectie. E job-ul lor. Au o gramada de hibe, e adevarat, dar acolo isi fac datoria. Iar manifestantii trebuie sa isi asume ca violentei i se raspunde cu violenta. Peste tot e asa, chiar daca dezaprob violenta din principiu.

Si inca ceva: de ce naiba Realitatea Tv are sus pe banda galbena urmatoarele asertiuni: RTV dezaproba orice manifestare violenta? Si: RTV intelege nemultumirile manifestantilor.

De ce Realitatea tine sa exprime aceste lucruri? Ca sa arate ca nu instiga la violenta? Ca sa se arate solidara cu oamenii aia? Dar cu cei carora le-au taiat din salarii, propiilor oameni care muncesc in trustul ala, cu aia e solidata RTV? Ca si aia sunt nemultumiti, din ce citesc pe bloguri. Doar ca nu ies in strada.

Lecturi de inceput de saptamana

Unele sunt articole mai vechi, dar dupa 3 zile departe de laptop si de internet, le-am parcurs astazi:

Tom Gallagher despre afacerea Vantu

Plesu despre moderatorii si invitatii din talk show-uri

Despre decorarea cu Legiunea de Onoare a ministrului Baconschi (era un subiect despre care vroiam sa comentez, dar n-o mai fac si va recomand articolul)

Si, potrivit vorbei, save the best for last, articolul colegului meu Vlad Mixich despre Institutul Cantacuzino.

OUG 50/2010 - V-ati citit contractele de credit, ati fost la banca, sunteti multumiti?

Stiti, fara indoiala, despre toti cei care au fost la banci sa isi modifice contractele de credit si au constatat cu nemultumire ca bancile in loc sa elimine comisioane le-au redenumit si le-au lasat in contracte.

Banca mea nu mi-a trimis notificare, desi sustine ca a facut-o. e vorba despre Unicredit Tiriac. Eu am fost la sfarsitul lunii martie sa imi schimb datele personale - stiti, intra in vigoare legea care transpunea o alta directiva europeana si prin care ti se cerea actualizarea datelor personale - pentru ca amenintarea era ca nu-ti vei mai putea accesa contul. Ma rog, singura accesare e sa depun banii de rata lunar.

Am constatat ca, in ciuda faptului ca am completat o serie de hartoage, ca am pierdut ceva timp, banca n-a modificat datele mele la contract. Asa ca toata corespondenta, extras de cont si, probabil alte notificari, nu imi vin la adresa actuala, ci la cea veche de la mama de-acasa. Nu mai spun ca nici acolo n-a venit notificarea, ca am tot intrebat-o daca a gasit asa ceva in posta.

Ei bine, azi-noapte pe la 1, si eu si prietenul meu ne citeam contractele si actele aditionale pe care ni le-a dat banca. El are credit la o alta banca. Doamne, mi s-a facut creierul cret. Am vazut ca DAE este uriasa intr-o vreme in care EURIBOR e la un minim istoric. Am vazut ca rata dobanzii e foarte mare, dar ca Unicredit n-a exagerat cu comisioanele fata de Volksbank, de exemplu. Numai ca prietenul meu are dobanzile la jumatate, aproape. E adevarat, creditul meu e fara garantii.

Si evident ca am cerut informatii bancii. Iar banca mi-a comunicat pe email ce am vrut sa stiu. Ma rog, partial, dar m-au asigurat ca pot reveni pentru lamuriri. Totul decurge civilizat si am obtinut si ca adresa mea si datele personale sa fie modificate. Asa ca am sperante sa imi primesc eu extrasele de cont. :D

Pana la 20 septembrie e termenul pana la care puteti vorbi cu banca, altfel actele lor aditionale sunt considerate din oficiu convenite si intra in vigoare. Fratilor, mergeti la banca, pe bune. Unele banci vor prelungi peste data de 20 septembrie, dar nu toate.

E important sa contestati actul aditional daca nu sunteti de acord cu el. Sunt forumuri si chat-uri cu specialisti, apelati cu incredere. Deja s-a format o comunitate in sensul asta, datoriile ne dor pe toti, asa ca oamenii s-au mobilizat.

Pe yahoogroups, cautati OUG 50/2010 si sunt grupuri pe banci: RBS, Millenium, BCR, Banca Romaneasca, Banca Transilvania. Multi dinte voi probabil le stiti, dar ele merita reamintite. Iata aici adresele:

http://finance.groups.yahoo.com/group/ClientiVB_Bucuresti/
http://finance.groups.yahoo.com/group/BCR_Ord_50_2010/
http://finance.groups.yahoo.com/group/ing_oug50/
http://finance.groups.yahoo.com/group/alphaoug50/
http://finance.groups.yahoo.com/group/clienti_raiffeisen_bucuresti/
http://finance.groups.yahoo.com/group/Clienti_OTP_bank_OUG_50/
http://finance.groups.yahoo.com/group/ClientiBANCPOST_OUG_50/
http://finance.groups.yahoo.com/group/crediteRBS/
http://finance.groups.yahoo.com/group/clientibrd/
http://finance.groups.yahoo.com/group/ClientiBR/
http://finance.groups.yahoo.com/group/clienti_transilvania_bucuresti/
http://groups.yahoo.com/group/crediteurope_bank/
http://finance.groups.yahoo.com/group/ClientiPiraeus/
http://finance.groups.yahoo.com/group/ClientiUnicredit/

Nu stati pasivi, e momentul sa va negociati contractele sau macar sa obtineti conditii un pic mai ok ce decurg din ordonanta asta. Unii zic ca nu e cazul, eu zic ca ceva-ceva se poate misca. Ceva-ceva, dar si asta conteaza in conditiile actuale. Sau... nimic, dar nu puteti zice ca n-ati icnercat. Chiar daca ati cheltuit timp, bani si nervi si ceva benzina sa mergeti la banca.

Mie mi-a fost util sa citesc urmatoarele: asta, si asta.

Calitatea unor reporteri...

Nu o sa ma impac niciodata cu ideea ca de profesia asta de jurnalist multi isi bat joc sau o fac doar asa, sa ia un salariu - daca insa ma gandesc, la unii, din anumite trusturi, nici macar nu si-l iau, din pacate - sau au aterizat din intamplare aici si o fac "in doru' lelii", pana prin job-ul visat.

Eu mi-am dorit sa ma fac jurnalist de la 13 ani si de-atunci nu mi-am schimbat optiunea. Imi place sa fiu jurnalist, incerc sa imi fac treaba bine, incerc sa ma documentez, sa imi pregatesc foarte bine interviurile, sa documentez temeinic subiectele pe care sunt invitata sa le comentez in emisiuni tv. Sunt ca un elev constiincios. Ok, tocilar, daca vreti, dar o fac din pasiune.

Si ma deranjeaza "formatorii" care apar la televizor si isi dau cu parerea despre evenimente la care nu au participat, vorbesc pe domenii pe care nu le cunosc - dar ei sunt marii lideri de opinie ai natiunii si au dreptul sa isi dea cu parerea de la sport si economie, la politica externa si tehnica -, oameni vanduti care vorbesc asa cum le cere un patron sau un protector, ma rog, unul care le umple conturile.

Astazi insa m-a deranjat superficialitatea reporterilor. Sau a purtatorilor de microfon, cum sunt multi dintre ei. Nu e prima data. Am tot primit argumente in favoarea lor: un reporter de televiziunie primeste un telefon si e trimis de la o actiune la alta pe teren. Dar, ca jurnalisti, ei nu citesc presa? Nu urmaresc macar subiectele in actualitate?

Eu fac revista presei zilnic, a celei romanesti si straine, si nu citesc doar afaceri europene si politica externa, ci si economie, politica interna, articole de social. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa fii informat cu toate temele, macar superficial, sa te informezi, chiar daca nu aprofundezi subiectul respectiv.

Dar oamenii astia par sa nu gandeasca singuri - o parte dintre ei, pentru ca eu cunosc si reporteri foarte buni, deci nu generalizez -, sunt trimisi cu intrebari din redactie, iar cand trebuie sa gandeasca cu creierul lor se blocheaza sau pun intrebari extrem de stupide.

Astazi, conferinta de presa la Ministerul Muncii, unde secretarul de stat care se ocupa acum de dialogul cu Franta pe repatrierea romilor vorbea despre rezultatele vizitei la Paris. Unele intrebari m-au oripilat, pentru ca ele presupun cunostinte minime si bun simt si o predocumentare minimala. Adica ce poate face un jurnalist, care citeste presa, si articole care nu sunt pe domeniul lui, dar care se vrea un profesionist. Ceea ce nu a fost cazul, fireste.

Secretarul de stat spune ca au fost absorbite prin POS DRU, programul operational de resurse umane, 85 de milioane de euro pentru proiecte destinate romilor.
Intrebare: Si pentru ce fel de proiecte, constructie de locuinte sociale, educatie, pe ce domenii?
Secretarul de stat are o privire stupefiata in primul moment, apoi spune: pe resurse umane, am spus, prin POS DRU.
Pai daca reporterul stia ca programul operational de resurse umane finanteaza, cum ii e si numele, proiecte privind resursele umane, atunci nu mai punea intrebarea stupida, nu?

Alta intrebare: Si prin ce programe se mai pot finanta proiecte pentru romi?
Asta trebuia sa stie reporterul respectiv, ca s-a scris cel putin in ultimele zile si s-a zis pe la televiziuni ca prin aproape toate programele operationale, din moment ce e din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul European pentru Dezvoltare Rurala.
Adica daca se documenta putin, nu mai punea aceasta intrebare al carei raspuns il poate gasi peste tot.

Cea mai tare intrebare a fost alta: De ce Romania nu se gandeste ea la un program prin care sa le dea bani sa se intoarca acasa?
What would be the point? Sa mituiesti niste cetateni romani sa se intoarca in tara?

Am scris postare asta din revolta. M-a revoltat ca jurnalist ma numesc si eu, si alti colegi foarte buni de presa, dar si oamenii astia care nu au o minima informare pe subiectul care le este repartizat sa il acopere.

Am observat adesea, cand am mers la conferinte de presa la care nu sunt jurnalistii care se ocupa de politica externa, ca multi dintre ceilalti, de pe alte domenii, sunt habarnisti. Am vazut asta in Parlament, la audierile ambasadorilor sau la audieri in comisiile de politica externa ale ministrului de externe sau pe teme de politica externa.

Intotdeauna cand pot, sa merg eu acolo, la astfel de evenimente. Cred ca e de datoria mea sa urmaresc eu subiectele acelea, nu colega mea de pe politica interna, acreditata la Parlament.

Dar nu peste tot se intampla asta, iar atunci intrebarile pe care le pun reporterii care nu sunt pe domeniu sunt de-a dreptul habarniste. Ceea ce nu inteleg este de ce nu cer in redactie sa li se faca un rezumat, un backgound al situatiei si, eventual, sa li se dea niste intrebari de la editorii specializati. Macar asa nu ar mai consuma timpul alocat intebarilor pe stupizenii.

Ceea ce condamn eu aici sunt cateva lucruri care tin de bun simt jurnalistic:

• nu stii subiectul, ceri informatii din redactie, ceri explicatii, un backgound, punctele de controversa, la ce trebuie sa fii atent, te pregatesti minimal pentru conferinta de presa sau declaratii
• te informezi, orice jurnalist trebuie sa faca revista presei romanesti si internationale, macar titlurile importante

Apropo de citirea presei internationale. Am participat la selactia unor jurnalisti din presa regionala pentru bursa oferita de Freedom House la Bruxelles, un stagiu la una din institutiile de presa de-acolo. La prima faza a acestei selectii, interviurile.

Si prima mea intebare era ce presa internationala sau cu tematica afaceri europene citesc. Au fost peste 20 de jurnalisti si doar 2 sau 3 citeau presa internationala. Am fost uimita si indignata. Si ii spunea asta unei colege. "De ce te miri", mi-a raspuns ea. "Nici jurnalistii din presa centrala nu citesc presa internationala". Simteam ca sunt din alta lume. Cum poti sa fii jurnalist si sa nu citesti macar marile titluri? Sau, revenind, macar presa nationala.

Sincer, gasesc asta inadmisibil, cu gasesc inadmisibil sa mergi pe teren nedocumentat. si sa fii neinformat.

Am obosit...

Am obosit sa tot aud despre haosul si nebunia privind depunerea declaratiilor conform Ordonantei 58/2010, adica despre noua impozitare a drepturilor de autor (DDA) si PFA-urilor.

Mi-am spus ca vorbesc atat de multi despre asta, ca nu are sens sa mai scriu si eu. Si probabil ar fi trebuit sa ramana asa. :D

Sunt din categoria celor care au trebuit sa se confrunte cu aceasta birocratie, dar am rezolvat-o simplu: am trimis prin posta cele doua declaratii, dupa ce le-am completat. Asa am facut mereu si in fiecare an, in luna mai, cu declaratia de venit. Si a fost ok.

Am citit niste texte foarte bune pe tema asta si vile recomand cu caldura: aici, aici si aici. Ele exprima ceea ce am gandit si eu despre ineficienta statului, despre haosul creat si nesimtirea ministrilor care neaga evidentele - cozi de sute de persoane. Am semnat si o petitie si va indemn, daca va intereseaza sau va pasa, sa o faceti si voi, aici. Vineri, in fata Ministerului Finantelor, intre 11.00 si 11.10 va fi un flashmob.

Ma irita insa ca au fost mult prea putine initiative si putina actiune inainte de toata aceasta nebunie. Am cunostinte care sunt total in ceata asupra modului in care sa completeze formularele, pentru ca sunt in ceata cu contractele pe care le au. Pentru ca cei de la contabilitate si juristii firmei nu au consultat inainte de data limita autoritatile sa afle ce indicatii sa le dea oamenilor.

Ceea ce nu s-a intamplat la HotNews.ro. M-am intors din concediu, am completat formularele - imposibile, marturisesc, si total idioate - cu ajutorul colegilor de la financiar si totul a devenit simplu. Le-am pus in plic si plicul la posta, cu confirmare de primire. Cei care au mers sa le depuna personal, dintre colegii mei, n-au avut probleme, in sensul ca n-ar fi fost bine completate.

Dar cei de la mine de la serviciu au avut raspuns la intrebarile mele, pentru ca s-au informat. Asta insa nu s-a intamplat in multe firme, iar cei care sunt pe cont propriu cred ca si-au stors creierii sa completeze absurditatile alea de declaratii. Auzi, de ce e nevoie sa stiu eu venitul mediu brut pe economie, ca sa-l trec acolo? Ce relevanta are? Ma rog...

Am obosit insa sa tot aud despre asta. Sa vad cozile filmate obsesiv. De ce oamenii nu pun declaratiile prin posta? Am inteles de la colega mea care a facut reportaje la somaj si pensii ca intr-unul dintre locuri s-a anuntat verbal si in altul era un afis ca pot fi depuse si prin posta. Astazi, pe site-ul Casei de pensii ti se dau si adresa si conturile.

Vorbim prea mult. Mai bine sa actionam. Greva fiscala este o forma de actiune. Si hai sa trecem mai departe. Daca dam doar din gura si nu rezolvam nimic, atunci nu am facut decat zgomot. Am vazut ca, in general, cei de la guvernare sunt surzi la vorbe, dar reactioneaza la fapte. Asa ca... la greva fiscala si haideti sa ne vedem de ale noastre!

UPDATE: Donez carti

Suntem in situatia in care trebuie sa unim doua biblioteci si vrem sa dam o parte dintre cartile mai vechi, literatura romana si universala. Am citit intr-o revista, candva, ca exista niste tinere doamne care adunu carti pentru a le da unor scoli mai sarace sau unor centre de copii. Numai ca atunci nu mi-am notat nici numele lor si nici cum le-as putea contacta.

Nu putem arunca niste carti, din principiu si din faptul ca ele ar putea folosi cuiva. Aveti idee de fundatii care aduna carti sau de persoane private care fac asta?

Si avem o colectie extinsa de Magazin Istoric. Mostenita. Daca e cineva interesat....

UPDATE: Va multumesc tuturor si promit sa am in vedere si alte solicitari, in momentul in care mai renuntam la niste carti. Magazin Istoric a ajuns la Crampeie din Romania, iar cartile le-am impartit, intre o scoala din Cernica - am cunoscut cu aceasta ocazie un profesor sufletist - si organizatia Salvati Copiii, care le va redirectiona catre alte scoli care au nevoie. Va multumesc tuturor pentru sugestii.

Unde sunt intelectualii romani? Unde sunt comentatorii romani vesnici prezenti pe televiziuni cand e nevoie de ei?

Am comentat intr-o emisiune la TVR campania inceputa saptamana trecuta de cateva ziare occidentale impotriva Romaniei, privind introducerea moldovenilor pe usa din spate a UE, introducerea de mana ieftina de lucru, bagararea in UE a celui de-al 28 -lea stat de catre presedintele Basescu. N-am mai avut timp sa o fac si pe blog si nici nu voiam sa fiu redundanta.

M-am intrebat care e motivul campaniei. Inca nu stiu exact. Pot spune doar ca evenimentul major care ne asteapta este aderarea la spatiul Schengen in luna martie 2011, o decizie politica - asa cum spunea si fostul comisar Leonard Orban, chair daca e bazata pe evaluari tehnice - si care ar putea fi tinta. Sa fie asta? Inca mai caut un raspuns. Imi aimintesc insa bine campania tabloidelor britanice din vara anului 2006 inainte de aderarea noastra la UE. veti zice: ei, tabloide. Si acolo, ca si la noi, ele sunt citite de majoritatea oamenilor si asa se creeaza idei in opinia publica.

Discutam cu prietenul meu si a remarcat un lucru: daca tot se spune ca e o campanie falsa, ca temerile lor sunt nejustificate, de ce nu luam atitudine? de ce nu iau intelectualii natiei asteia si marii comentatori atitudine? El mi-a atras atentia asupra unei chestiuni: in publicatiile internationale pe care le citim cu regularitate, cand apar niste articole de acest gen, profesori din tara respectiva, intelectuali de marca, lideri de opinie si chiar oficiali trimit o scrisoare argumentata in care sa arate ca nu e chiar asa, in care sa prezinte un punct de vedere din tara lor.

Aici e un exemplu din The Economist.

Avem, printre comentatorii care apar zilnic aproape la televizor, unii fluenti in germana, care au trait acolo. De ce nu au luat pozitie in Der Spiegel? Sau poate au facut-o, dar publicatia germana inca nu a publicat replica? Au trait in Germania inainte de unificare si stiu bine ca RFG a bagat in UE, tot pe usa din spate (ca doar RDG nu a fost supusa evaluarii conform criteriilor de la Copenhaga), peste 16 milioane de germani. A fost tot o "datorie de sange", cum este si pentru Romania Republica Moldova, nu? Ar putea fi unul dintre argumente. Si nemtii, nu?, ar putea sa o inteleaga, din moment ce au trecut prin ea. :D

N-am vazut niciun intelectual care sa trimita o replica publicatiilor britanice sau celei italiene care au scris pe aceeasi tema saptamana aceasta.

Este foarte simplu sa apari la televiziunile de stiri, sa "latri" fie contra si pro guvern sau Basescu, sa iti dai cu parerea despre orice si, eventual sa scrii un editorial in ziarul la care lucrezi sau pentru care esti colaborator sau invitat din cand in cand.

Dar pozitiile se iau si altfel, cum ne arata intelectualii si liderii de opinie din alte tari. E o placere sa citesti in FT sau in The Economist, Newsweek, Time sau Business Week - cam pe astea le citim saptamanal cu regularitate - pozitii bine argumentate care contrazic un articol. Este o alta opinie, de cealalta parte a baricadei.

Pentru intelectualii romani, pentru liderii de opinie de la noi e mult mai simplu sa fie absenti sau sa urmeze cai batatorite - si ca subiect, si ca discurs, si ca modalitate. Un subiect ca asta nu-i prea preocupa, nu-i asa? Iar in editorialele pe care le-am citit, sunt argumente de genul ca reporterul care scrie articolul nu are facultate. Hm, nu e cel mai bun argument. E insa de apreciat faptul ca este o pozitie, macar in presa de la noi.

Numai ca degeaba "macanim" noi aici, daca nu trimitem o replica acolo. De ce nu o fac eu? Ar putea aparea intrebarea. Pai eu nu sunt printre "formatorii" recunoscuti din tara asta. (Da, am aflat ca exista categoria jurnalisti si formatori - adica aia care sunt toata ziua pe televiziuni, care scriu editoriale si isi dau cu parerea despre orice, fie ca e vorba despre chestiuni de politica interna sau externa, economie, justitie sau chiar fotbal, ei au competente pe toate domeniile).

N-am o frustrare in acest sens, nu ma intelegeti gresit. La cum sunt astazi acei formatori, nici nu vreau sa fiu ca ei. Eu n-am interese, nu sunt pe statul de plata al niciunui mogul si nici nu am veniturile lor. Eu refuz sa vorbesc - cand sunt solicitata - pe alte teme decat politica externa sau afaceri europene, pentru ca urasc importura si imi recunosc limitele si incompetenta. Si asta e dovada ca nu sunt formator. :))

Ii spuneam prietenului meu ca intelectualii lui Basescu nu mai exista, cine sa ia pozitie in presa straina. I-a dezamagit si l-au parasit. Dar, pana la urma, nu inseamna a-i lua apararea lui Basescu, ci a arata ca premisele articolelor sunt false, ingrijorarile inutile si sa aduci argumente cifre si fapte. Mult mai detaliat decat am facut eu, superficial, in limita timpului disponibil, in emisunea de la TVR. Si cu greutatea numelui lor, a experientei lor si a recunoasterii de care se bucura public in tara si in strainatate.

De aceia este nevoie sa contracareze o campanie pornita de la premise false. Si sa o faca la sursa din care a plecat, publicatiile germane, britanice si italiene.

Lecturi de sfarsit de saptamana

M-am delectat de la inceputul zilei cu niste articole. Vi le recomand:

Arab Autocracy - The Economist
The Saudi succession - The Economist
Gestapo si KGB in Aleea Alexandru 23 - Jurnalul National

Si din seria se poarta si la casele mari, un articol despre salariile oficialilor europeni. Si aici despre serviciul diplomatic european and top officials.

Si despre cainii vagabonzi ai altora.

UPDATE: Impostura in presa - o noua dovada, data de Agerpres

Stirea la fel de hot precum cele despre moartea Madalinei Manole este aceea legata de faptul ca ultimul ei interviu este, de fapt, unul INVENTAT. A scris despre asta Petrisor Obae.

Pentru cei care nu stiu inca, asa-zisul ultim interviu a fost de fapt o compilatie de declaratii facute mai demult pentru AGERPRES si marturii postate pe blogul ei.

Este surprinzator? Ei bine, nu. Este condamnabil? Eu zic un DA categoric. Pentru ca astfel de scribi sunt considerati jurnalisti si este o noua ocazie de a arunca vina pe intreaga presa. Nu ca nu are hibele ei, dar se generalizeaza si aici, ca peste tot: toti sunteti la fel!

Nu e adevarat, sunt multi care tin la etica si deontologia profesionala. Eu cred ca un jurnalist nu are altceva mai pretios decat credibilitatea, construita cu onestitate, fara sa se vanda nimanui si incercand sa fie cat mai echilibrat cu putinta in ceea ce scrie.

Intrebarea e cine e vinovat: reporterul sau editorul, pardon redactorul sef al departamentului lui, care a venit cu ideea, atunci cand n-au prins-o la telefon, sa compileze informatii si sa le vanda ca interviu? AMBII si chiar si sefii lor. Daca editorul a venit cu ideea respectiva, de ce a acceptat reporterul sa isi puna semnatura pe un fals? Si ce editor e ala care prefera un interviu inventat si nu e onest indeajuns sa faca o biografie, asa cum era de fapt textul?

Este halucinant ce zice oficialul AGERPRES citat de Obae: “Este o greşeală, o scăpare, că nu am publicat că acele citate sunt de pe blogul ei“, a spus un oficial Agerpres. “Trebuia să spunem ce citate au fost luate de pe blog şi ce declaraţii au fost date pentru Agerpres“, a continuat el.

O greseala, o scapare? Nu vi se pare ca ia lucrurile mult prea usor? Probabil ca nu, din moment ce a inventa interviuri e o practica in agentia de presa de stat.

Dar nu numai acolo: am auzit de interviuri inventate cu boss-ul de la Parmalat sau de la OMV, oameni ale caror echipe de comunicare s-au sesizat la un moment dat ca in presa din Romania - publicatie respectabila - au aparut interviuri cu ei in conditiile in care nu au avut nicio intalnire cu vreun jurnalist roman.

Am auzit de oameni dati afara de la ziare pentru ca au inventat declaratii si, din nou, cei care se presupune ca le-ar fi facut s-au sesizat ca le-au fost atribuite lucruri pe care nu le-au spus. Sau am auzit de citate din comunicate de presa puse in gura purtatorului de cuvant al respectivei institutii publice, fara ca jurnalistul sa fi vorbit cu persoana respectiva.

Noi, jurnalistii, ii stim pe cei care au facut asta. In presa vorbele circula cu repeziciune. Dar oamenii aia continua sa isi gaseasca locuri de munca in alte publicatii, sa scrie in continuare. Asta mi se pare revoltator.

Din punctul meu de vedere insa, acesti scriitori de articole nu-si merita apelativul de jurnalisti. Si au tot dispretul meu, nu ca le-ar pasa. Insa astfel de actiuni trebuie taxate, penalizate dur. Sunt curioasa daca AGERPRES isi va cere public scuze pentru aceasta inselaciune si ii va da afara pe cei doi, cel putin. Ei intineaza o prefesie cu si asa destule derapaje.

UPDATE: Mda, aici puteti citi comunicatul AGERPRES.

Asa incepea textul initial al Agerpres inainte de a fi modificat (preluat tot de la Obae de pe blog):

Bucureşti, 14 iulie /Agerpres/ – În ultimul său interviu acordat AGERPRES, cu doar o zi înaintea morţii sale, cântăreaţa Mădălina Manole mărturisea că este este o persoană fericită. Câteva ore mai târziu avea să apară însă informaţii privind dispariţia sa, cel mai probabil în urma unei sinucideri.

Iar asta zice comunicatul Agerpres:

Cu toate acestea, ştirea transmisă pe fluxul AGERPRES nu a conţinut vreo menţiune potrivit căreia ar fi fost vorba de un interviu acordat, în ziua respectivă sau acum câteva zile, de Mădălina Manole. Din contră, ştirea nu conţine nicio indicaţie temporală care să plaseze în timp declaraţiile redate. Singura precizare era aceea că Mădălina Manole urma să împlinească, miercuri 14 iulie, vârsta de 43 de ani.

(...) Ne cerem scuze pentru omisiunea care a determinat, în unele situaţii, diverse interpretări.

Iar in final:

Dorim să vă asigurăm că acest incident este unul singular, iar ştirile AGERPRES, aşa cum s-a dovedit şi până acum, sunt credibile, adevărate şi provin din surse reale".

Yeah, right! Dar nu toate.

Incursiune in copilarie

Tristul sfarsit al Madalinei Manole m-a facut sa fac o incursiune in copilarie. Cred ca suntem multi cei a caror copilarie a fost marcata de muzica ei, mai ales inainte de revolutie.

Cand eram mai mica ii stiam cantecele vers cu vers si le cantam cu patos, mai ales cand, aflata in tabara la mare, mergeam spectacole la teatrele de vara unde cantau toti artistii copilariei noastre, printre care si Madalina Manole.

Dimineata m-am trezit cantand, fiindca l-am auzit la televizor, cantecul acela: Te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Si am constatat ca inca imi aminteam versurile, ma rog, mare parte dintre ele, desi e clar ca nu l-am cantat de cel putin 20 de ani.

In redactie, o colega ne-a povestit o intamplare din copilarie, in care sora ei canta un cantec de-al Madalinei Manole. Si asa mi-am dat seama ca moartea artistei ne-a facut sa ne amintim si de copilarie, perioada pe care ea ne-a marcat-o muzical.

Voua ce amintiri din copilarie v-a evocat rememorarea vietii Madalinei Manole?

PS. Mi-e tare greu sa inteleg cum o femeie care a facut atatea eforturi sa aiba un copil poate lua decizia de a renunta la viata si sa il paraseasca fiind atat de mic. Ai fi tentat sa spui ca a facut-o exact cand isi implinise cel mai mare vis si nu are nicio logica. Dar astfel de gesturi nu pot fi niciodata explicate rational, fireste.