Nunta in Basarabia si Galapagos - doua filme care mi-au facut duminica frumoasa

Duminica am fost rasfatata: am mers la doua filme care mi-au placut, doua filme extrem de diferite, dar au meritat amebele. Si nu cred ca a fost doar efectul ca ieseam dupa 3 zile din casa, dupa ce o raceala zdravana m-a tinut captiva intre patru pereti pentru atatea zile, total nefiresc mie.

Primul dintre ele a fost Galapagos, avanpremiera la IMAX. Colega mea Iulia scrie aici foarte frumos despre film si cam tot ce s-ar putea spune. Documentarul de 45 de minute merita vazut, mai ales daca sunteti pasionati de lumea animalelor. Marturisesc ca eu si prietenul meu ne uitam foarte mult pe Discovery sau Animal Planet, iar documentarul a fost exact pe gustul nostru. In plus, tehnologia 3D te face sa te simti de-acolo, din perisaj si sa te astepti sa primesti o limba de iguana pe nas.

Al doilea film a fost Nunta in Basarabia. Am vrut sa mergem inca de saptamana trecuta la el, dar am mers la Wall Street 2. Stiam insa ca ii va veni randul. Colegii mei au facut un interviu cu regizorul si au adus la chat actorul principal, pe Vlad Logigan.

Intr-una dintre salile mici de la Cinema City Cotroceni a fost putina lume, insa toti radeam in hohote si nu ne puteam opri. Prietenul meu a trait anul trecut si anul acesta cam 9 luni la Chisinau, a muncit acolo, iar pentru el toate imaginile alea din Chisinau ii evocau locuri cunoscute. Ba mai mult, unul dintre actorii moldoveni lucra si el la Publika si se amuza teribil cand il vedea in film.

Pentru cei care au fost in Chisinau, a fost usor sa identifice locurile care le erau prezentate romanilor. Pentru cei care au legaturi mai profunde cu R. Moldova, prieteni la ale caror nunti au fost, probabil ca filmul le-a zis si mai mult. Fara sa ma eschivez intr-un critic de film, ramanand un simplu spectator, va recomand cu caldura filmul. E atat de amuzant si va va placea atat de mult, incat veti mai vrea sa ramaneti in scaun dupa ce se termina. Si asta e doar primul nivel de itnelegere.

Si mi-a placut ca e facut foarte firesc, se vede ca regizorul e casatorit cu o basarabeanca si are o relatie "normala" cu R. Moldova. Nu e niciun fel de superioritate romaneasca fata de moldoveni, niciun misto posibil deranjant pentru moldoveni in replicile personajelor, iar moldovenii mi se pare ca sunt surprinsi foarte bine. In firescul lor de a vorbi si convietui romanesco-ruseste. si de a se simti tradati, la un moment dat, de Romania, atunci, demult, in istorie.

Altfel, putem da o serie de interpretari, dar nu-mi propun sa fiu aici profunda. Regizorul Nap Toader a explicat foarte bine in interviul pentru HotNews.ro cam ce ar trebui sa intelegem la un nivel mai profund:

Reporter: Cand ai scris filmul l-ai gandit ca pe un fel de pod de flori peste Prut?

Nap Toader: Daca ai rafinament si subtilitate, il intelegi asa, dar nu vei vedea pe ecran imbratisari, flori si lacrimi pe obraz. E, mai degraba, o coliziune de flori, si coliziunea asta e facuta ca sa vada publicul si de aici, si de acolo ce nu trebuie sa facem noi cand ne intalnim. Noi trebuie sa vorbim despre tot, numai ca nu trebuie sa fim agresivi si intoleranti, sa nu avem prejudecati. Nu se pot pune atat de usor etichete pe romanii de aici sau pe romanii de acolo.

E foarte complicat. Un tanar absolvent de Comunicatii Audiovizuale a spus ca e "un film simplu despre o lume complicata". Noi, astia de aici, nu suntem nici ocupanti, nici tigani, nici tradatori. Sau, coborand mai jos, romanii nu sunt "pidarasi", adica pederasti. Pe urma vii aici si ce auzi? Ca basarabenii sunt trogloditi rusi care nu sunt in stare sa aiba o identitate, sa si-o cultive, ca nu stiu limba romana, ca vand tigari fara timbru pe taraba. Nu stiu daca explorez cultura basarabeana prin filmul meu, dar stiu sigur ca exista in mine ca reflex necesitatea de explorare a tematicii tolerantei.

Oscar - a castigat cel mai bun

Adica The Hurt Locker. Anul acesta ai avut impresia ca in competitie au fost doua filme: Avatar si The Hurt locker. Poate si pentru ca sunt atat de diferite, poate si pentru ca regizorii sunt fostii soti James Cameron si Kathryn Bigelow.

Up in the Air, un film care mie mi-a placut mult, nu era totusi "Oscar material", pentru ca parea un film la moda: hai sa vorbim despre somaj, dupa ce acest fenomen a macinat SUA in ultimul an si jumatate. Cat despre Inglorious Basterds, si asta mi-a placut, totusi, nu credeam ca va lua Oscarul.

Mie, simplu spectator, impresia lasata de competite e ca se infrunta doua filme. La BAFTA a castigat The Hurt Locker. Asa ca speram ca povestea se va repeta la Oscar.

Pro TV a castigat enorm difuzand acest film cu doar cateva ore inainte de decernarea Oscarurilor, astfel ca toata lumea a putut vedea despre ce e vorba. Ai spune ca un film despre razboiul din Irak e perimat, ca ne-am saturat de atatea filme pe aceasta tema. Si totusi, nu e asa.

• M-a impresionat cum o femeie poate face un film de razboi atat de bun. Ai zice ca e specialitatea barbatilor, mai pasionati de asta, insa Bigelow le-a dat clasa.
• Ma bucur ca a castigat si Oscarurile pentru mixaj sunat si pentru montaj, fara sa vorbim despre cel pentru regie. Suprapunerea planurilor audio e ceva impresionant.
  

Cred ca e prea proaspat in mintea mea filmul ca sa vorbesc prea mult despre el. Merita insa toate premiile primite. Si vorbesc facand comparatie cu Avatar.

Am vazut Avatar, am apreciat efectele speciale, 3D, e spectaculos ca imagine, foarte colorat, insa altfel, mi s-a parut slabut. Si luuuuung, in grozitor de lung. Dupa o ora si jumatate incepusem sa ne uitam la ceas. Cand colegii mei au facut gasca sa mergem la IMAX sa vedem Avatar, am zis pas. Nu mi-a placut intr-atat de mult incat sa mai suport inca doua ore si jumatate. Insa pe The Hurt Locker as mai putea sa-l mai vad.

Cristian Tudor Popescu a facut o remarca minunata: Bigelow foloseste din nou camera, nu computerul. Ea demonstreaza din nou ca poti face un film cu camera de filmat in mana, un film minunat, care se paote bate de la egal la egal cu Avatar, un film care arata cat de departe a ajuns tehnologia. De acord, ambele marcheaza niste momente de referinta, dar eu cred ca e mai pretios ce poti face cu camera de filmat in mana si ceva mai dificil, decat ceea ce poti crea pe computer.

Prietenul meu imi spunea aseara ca The Hurt Locker e prea ieftin si prea bun sa castige Oscarul. Pana la urma e un film independent, filmat prin Canada si Iordania. Replica mea a fost ca la Globurile de Aur "a ras" tot ce era important, de ce n-ar face-o si la Oscar. Am gresit, era BAFTA.

Si iata ca a facut-o. Scorul The Hurt Locker-Avatar e de 6 la 3. Din punctul meu de vedere a castigat cel mai bun.

Va recomand niste opinii specializate, in articolul Iuliei Blaga, pe HotNews.ro.

Si opinia lui CTP, aici.