Nunta in Basarabia si Galapagos - doua filme care mi-au facut duminica frumoasa

Duminica am fost rasfatata: am mers la doua filme care mi-au placut, doua filme extrem de diferite, dar au meritat amebele. Si nu cred ca a fost doar efectul ca ieseam dupa 3 zile din casa, dupa ce o raceala zdravana m-a tinut captiva intre patru pereti pentru atatea zile, total nefiresc mie.

Primul dintre ele a fost Galapagos, avanpremiera la IMAX. Colega mea Iulia scrie aici foarte frumos despre film si cam tot ce s-ar putea spune. Documentarul de 45 de minute merita vazut, mai ales daca sunteti pasionati de lumea animalelor. Marturisesc ca eu si prietenul meu ne uitam foarte mult pe Discovery sau Animal Planet, iar documentarul a fost exact pe gustul nostru. In plus, tehnologia 3D te face sa te simti de-acolo, din perisaj si sa te astepti sa primesti o limba de iguana pe nas.

Al doilea film a fost Nunta in Basarabia. Am vrut sa mergem inca de saptamana trecuta la el, dar am mers la Wall Street 2. Stiam insa ca ii va veni randul. Colegii mei au facut un interviu cu regizorul si au adus la chat actorul principal, pe Vlad Logigan.

Intr-una dintre salile mici de la Cinema City Cotroceni a fost putina lume, insa toti radeam in hohote si nu ne puteam opri. Prietenul meu a trait anul trecut si anul acesta cam 9 luni la Chisinau, a muncit acolo, iar pentru el toate imaginile alea din Chisinau ii evocau locuri cunoscute. Ba mai mult, unul dintre actorii moldoveni lucra si el la Publika si se amuza teribil cand il vedea in film.

Pentru cei care au fost in Chisinau, a fost usor sa identifice locurile care le erau prezentate romanilor. Pentru cei care au legaturi mai profunde cu R. Moldova, prieteni la ale caror nunti au fost, probabil ca filmul le-a zis si mai mult. Fara sa ma eschivez intr-un critic de film, ramanand un simplu spectator, va recomand cu caldura filmul. E atat de amuzant si va va placea atat de mult, incat veti mai vrea sa ramaneti in scaun dupa ce se termina. Si asta e doar primul nivel de itnelegere.

Si mi-a placut ca e facut foarte firesc, se vede ca regizorul e casatorit cu o basarabeanca si are o relatie "normala" cu R. Moldova. Nu e niciun fel de superioritate romaneasca fata de moldoveni, niciun misto posibil deranjant pentru moldoveni in replicile personajelor, iar moldovenii mi se pare ca sunt surprinsi foarte bine. In firescul lor de a vorbi si convietui romanesco-ruseste. si de a se simti tradati, la un moment dat, de Romania, atunci, demult, in istorie.

Altfel, putem da o serie de interpretari, dar nu-mi propun sa fiu aici profunda. Regizorul Nap Toader a explicat foarte bine in interviul pentru HotNews.ro cam ce ar trebui sa intelegem la un nivel mai profund:

Reporter: Cand ai scris filmul l-ai gandit ca pe un fel de pod de flori peste Prut?

Nap Toader: Daca ai rafinament si subtilitate, il intelegi asa, dar nu vei vedea pe ecran imbratisari, flori si lacrimi pe obraz. E, mai degraba, o coliziune de flori, si coliziunea asta e facuta ca sa vada publicul si de aici, si de acolo ce nu trebuie sa facem noi cand ne intalnim. Noi trebuie sa vorbim despre tot, numai ca nu trebuie sa fim agresivi si intoleranti, sa nu avem prejudecati. Nu se pot pune atat de usor etichete pe romanii de aici sau pe romanii de acolo.

E foarte complicat. Un tanar absolvent de Comunicatii Audiovizuale a spus ca e "un film simplu despre o lume complicata". Noi, astia de aici, nu suntem nici ocupanti, nici tigani, nici tradatori. Sau, coborand mai jos, romanii nu sunt "pidarasi", adica pederasti. Pe urma vii aici si ce auzi? Ca basarabenii sunt trogloditi rusi care nu sunt in stare sa aiba o identitate, sa si-o cultive, ca nu stiu limba romana, ca vand tigari fara timbru pe taraba. Nu stiu daca explorez cultura basarabeana prin filmul meu, dar stiu sigur ca exista in mine ca reflex necesitatea de explorare a tematicii tolerantei.