joi, 22 iulie 2010

Unde sunt intelectualii romani? Unde sunt comentatorii romani vesnici prezenti pe televiziuni cand e nevoie de ei?

Am comentat intr-o emisiune la TVR campania inceputa saptamana trecuta de cateva ziare occidentale impotriva Romaniei, privind introducerea moldovenilor pe usa din spate a UE, introducerea de mana ieftina de lucru, bagararea in UE a celui de-al 28 -lea stat de catre presedintele Basescu. N-am mai avut timp sa o fac si pe blog si nici nu voiam sa fiu redundanta.

M-am intrebat care e motivul campaniei. Inca nu stiu exact. Pot spune doar ca evenimentul major care ne asteapta este aderarea la spatiul Schengen in luna martie 2011, o decizie politica - asa cum spunea si fostul comisar Leonard Orban, chair daca e bazata pe evaluari tehnice - si care ar putea fi tinta. Sa fie asta? Inca mai caut un raspuns. Imi aimintesc insa bine campania tabloidelor britanice din vara anului 2006 inainte de aderarea noastra la UE. veti zice: ei, tabloide. Si acolo, ca si la noi, ele sunt citite de majoritatea oamenilor si asa se creeaza idei in opinia publica.

Discutam cu prietenul meu si a remarcat un lucru: daca tot se spune ca e o campanie falsa, ca temerile lor sunt nejustificate, de ce nu luam atitudine? de ce nu iau intelectualii natiei asteia si marii comentatori atitudine? El mi-a atras atentia asupra unei chestiuni: in publicatiile internationale pe care le citim cu regularitate, cand apar niste articole de acest gen, profesori din tara respectiva, intelectuali de marca, lideri de opinie si chiar oficiali trimit o scrisoare argumentata in care sa arate ca nu e chiar asa, in care sa prezinte un punct de vedere din tara lor.

Aici e un exemplu din The Economist.

Avem, printre comentatorii care apar zilnic aproape la televizor, unii fluenti in germana, care au trait acolo. De ce nu au luat pozitie in Der Spiegel? Sau poate au facut-o, dar publicatia germana inca nu a publicat replica? Au trait in Germania inainte de unificare si stiu bine ca RFG a bagat in UE, tot pe usa din spate (ca doar RDG nu a fost supusa evaluarii conform criteriilor de la Copenhaga), peste 16 milioane de germani. A fost tot o "datorie de sange", cum este si pentru Romania Republica Moldova, nu? Ar putea fi unul dintre argumente. Si nemtii, nu?, ar putea sa o inteleaga, din moment ce au trecut prin ea. :D

N-am vazut niciun intelectual care sa trimita o replica publicatiilor britanice sau celei italiene care au scris pe aceeasi tema saptamana aceasta.

Este foarte simplu sa apari la televiziunile de stiri, sa "latri" fie contra si pro guvern sau Basescu, sa iti dai cu parerea despre orice si, eventual sa scrii un editorial in ziarul la care lucrezi sau pentru care esti colaborator sau invitat din cand in cand.

Dar pozitiile se iau si altfel, cum ne arata intelectualii si liderii de opinie din alte tari. E o placere sa citesti in FT sau in The Economist, Newsweek, Time sau Business Week - cam pe astea le citim saptamanal cu regularitate - pozitii bine argumentate care contrazic un articol. Este o alta opinie, de cealalta parte a baricadei.

Pentru intelectualii romani, pentru liderii de opinie de la noi e mult mai simplu sa fie absenti sau sa urmeze cai batatorite - si ca subiect, si ca discurs, si ca modalitate. Un subiect ca asta nu-i prea preocupa, nu-i asa? Iar in editorialele pe care le-am citit, sunt argumente de genul ca reporterul care scrie articolul nu are facultate. Hm, nu e cel mai bun argument. E insa de apreciat faptul ca este o pozitie, macar in presa de la noi.

Numai ca degeaba "macanim" noi aici, daca nu trimitem o replica acolo. De ce nu o fac eu? Ar putea aparea intrebarea. Pai eu nu sunt printre "formatorii" recunoscuti din tara asta. (Da, am aflat ca exista categoria jurnalisti si formatori - adica aia care sunt toata ziua pe televiziuni, care scriu editoriale si isi dau cu parerea despre orice, fie ca e vorba despre chestiuni de politica interna sau externa, economie, justitie sau chiar fotbal, ei au competente pe toate domeniile).

N-am o frustrare in acest sens, nu ma intelegeti gresit. La cum sunt astazi acei formatori, nici nu vreau sa fiu ca ei. Eu n-am interese, nu sunt pe statul de plata al niciunui mogul si nici nu am veniturile lor. Eu refuz sa vorbesc - cand sunt solicitata - pe alte teme decat politica externa sau afaceri europene, pentru ca urasc importura si imi recunosc limitele si incompetenta. Si asta e dovada ca nu sunt formator. :))

Ii spuneam prietenului meu ca intelectualii lui Basescu nu mai exista, cine sa ia pozitie in presa straina. I-a dezamagit si l-au parasit. Dar, pana la urma, nu inseamna a-i lua apararea lui Basescu, ci a arata ca premisele articolelor sunt false, ingrijorarile inutile si sa aduci argumente cifre si fapte. Mult mai detaliat decat am facut eu, superficial, in limita timpului disponibil, in emisunea de la TVR. Si cu greutatea numelui lor, a experientei lor si a recunoasterii de care se bucura public in tara si in strainatate.

De aceia este nevoie sa contracareze o campanie pornita de la premise false. Si sa o faca la sursa din care a plecat, publicatiile germane, britanice si italiene.

miercuri, 21 iulie 2010

De cati politisti e nevoie sa puna catusele unui fan Gary Moore?

Raspuns: 3 in civil, 3 jandarmi si cativa, printre care si un comisar, de la Capitala.

Duminica seara, la concertul Gary Moore, am trait o experienta noua pentru mine si primul contact direct cu minunata politie romana. O experienta socanta, prin modul in care politia vede infractorii, sau in cine vede politia infractorii si modul in care trateaza cetatenii cu spirit civic. Dar sa va spun intai povestea si apoi toate anomaliile.

Mergeam spre Zone Arena impreuna cu prietenul meu si in drum, aproape de intrare, in vedem pe un amic.

-Salutare dom'le, ce faci?, il intreaba prietenul meu.
- Uite, ma iau astia ca am cumparat un bilet de la bisnitari.
- Nu astia, ai auzit?, il interpeleaza un tip tuciuriu, care il inghiontea mereu sa il faca sa mearga inainte.

Noi ne-am oprit si ne-am spus sa stam sa vedem ce i se intampla. Amicul e un om serios, intre 35 si 40 de ani, cu familie si copil mai mic de un an de zile. Nu intelegeam cine il ia pentru ca tocmai cumparase un bilet de la speculanti. O greseala, e adevarat, pe care insa o fac multi, fara nicio consecinta.

Am vazut grupul care il talona strans pe acest amic - format din vreo trei civili si trei jandarmi - mergand la grupul de bisnitari pe langa care trecusem si care tocmai ne oferise soptit bilete mai ieftine la concert. De fapt, inca din urma cu vreo 50 de metri am fost ofertati cu bilete, de care nu aveam insa nevoie.

Cand l-am vazut pe amic inconjurat de unii, cu un malac in maieu care gesticula si apoi tot grupul indepartandu-se, in timp ce jandarmii nu faceau nimic si nu insoteau grupul, am hotarat cu prietenul meu sa merge dupa ei, sa vedem ce ii fac amicului, unde il duc.

De la cativa metri departase situatia parea astfel: amicul nostru, luat de bisnitari la inghiontit, fara ca jandarmii sa faca nimic. Si ne-am zis ca toti sunt pe-o mana, asa ca trebuia sa ne asiguram ca nu i se intampla nimic.

Pe masura ce ne apropiam de grup, il vedeam pe amicul nistru gesticuland si explicand ceva, nu auzeam, dupa care dintr-o data l-am vazut pus la pamant, cu fata in iarba.

Am fugit acolo si l-am vazut incatusat.
- De ce il tratati asa, ce a facut, de ce va purtati asa?, am intrebat impacientati.
- Nu va bagati, suntem de la politie, a spus tuciuriul.
- Si de ce il imobilizati asa, ca nu a facut nimic, insistam noi.

Niste jandarmi ne-au luat la intrebari:
- Cine stunteti, dati-va de-aici.
- Suntem amicii lui, ii cunoastem pe omul asta si vrem sa vedem daca este ok, sa intelegem ce i se intampla. Suntem niste cetateni care vad ca bruscati un om si ii puneti niste catuse, fara ca el sa se fi manifestat violent.

L-au ridicat, se vedea ca era foarte speriat si se indepartau de zona concertului. Am urmat grupul, iar prietenul meu a scos telefonul sa filmeze. In spatele meu, doi jandarmi sopteau unul altuia: Ia vezi, asta filmeaza.

Am ajuns in parcarea de al benzinaria Agip de langa Zone Arena, din Floreasca, si acolo am vazut o masina a politiei. Amicului i-au scos catusele si au icneput sa stea de vorba cu el. Tuciuriul a venit tantos la noi sa ne intrebe ce vrem.

- Suntem prietenii lui, vrem sa stim ca e ok.
- Plecati de-aici, n-aveti ce cauta aici.
- Suntem intr-un spatiu public, stam pana cand se lamureste situatia.
- Sunteti in parcarea Agip.
- Pa si sunteti patronul Agip sa fie proprietatea dvs. privata?
- Stiti ca va pot acuza de interferenta in ancheta si ca e o infractiune.
- Dar nu interferam, stam aici deoparte sa vedem ce se intampla cu prietenul nostru. Mai bine duce-ti-va si lamuriti situatia acolo, am spus eu, agasata. (Am gresit, recunosc, dar deja devenisem noi problema, in loc sa o lamureasca pe cea a prietenului nostru).
- Nu-mi spuneti mie ce sa fac. Ia, legitimati-va.
-Legitimati-va si dvs.

Si-a scos legitimatia, nu i-am retinut numele, dupa care prietenul meu a dat buletinul, iar eu datele, pentru ca, fiindca nu aveam niste buzunare sigure, nu imi luasem cu mine la concert decat telefonul.

Intre timp, politistul tuciuriu aflase de la jandarmi ca prietenul meu filmase cum il duceau pe amicul nostru.
- Sa stiti ca n-aveti nimic ilegal pe filmarea aia.
- E doar o filmare, ne-am filmat prietenul.

N-am fost in momentul acela pe faza sa il nintre: si atunci de ce te nelinisteste? Ca filmarea devenise foarte importanta pentru el. Asta dupa ce un jandarm a venit si ne-a zis sa o stergem.

- De ce sa o stergem? Eram intr-un loc public, pe strada, filmez ce vreau, i-am raspuns prietenul meu.

Jandarmul a dat inapoi in fata acestui argument. pentru ca, de exemplu, nu venise nimeni sa ne zica ceva in genul: e o actiune a politiei pe care nu ai voie sa o filmezi. Desi, repet, fiind intr-un loc public, nu cred ca se sustine acest argument.

Intre timp, amicul nostru incerca sa lamureasca situatia. Vazandu-ma mai infipta, malacul in maieu a venit la mine.
-Haideti sa va spun ceva.
- Cine esti, dom'le? Esti de la politie?
-Nu.
-Atunci nu ai nimic sa-mi spui.
- Pai eu i-am vandut biletul, le-am spus baietilor ca eu i l-am vandut. (Baietii erau politistii sub acoperire).
- Pai si de ce nu mergi la ei sa le zici (eram la2 metri distanta). Du-te-acolo, dom'le, spune-le.

Malacul a mers la politisti, a stat un pic de vorba cu ei, dupa care nu l-am mai vazut, a disparut subtil.

Povestea amicului era urmatoarea: a cumparat biletul si imediat dupa aceea a venit la el tipul tuciuriu si l-a luat la intrebari si i-a zis sa il insoteasca. El a crezut ca este buzunarit si l-a indepartat spunandu-i:
- Ce vrei, dom'le, nu vin niciunde, eu intru la concert.

Si s-a trezit inconjurat si talonat si indepartat de intrarea in Zone Arena. Atunci l-am intalnit noi. Politistii l-au dus la bisnitari, ei au confirmat ca i-au vandut biletul, iar amicul, convins ca s-a lamurit situatia, le-a zis ca da biletul inapoi, sa-l lase sa intre la concert. Asta gesticula cand il vedeam noi, speriat de ce i se intampla. Si atunci au sarit pe el si l-au incatusat.

- Dom'le, dar nu ti-am aratat legitimatia?, l-a intrebat tuciuriul.
-Ba da, domnule, dar si eu imi pot scoate la imprimanta o astfel de legitimatie. De unde sa fi stiut ca nu e un fals?
-Da' ce, dom'le, daca sunt tigan trebuie sa fiu infractor? Eu am invatat, da, de-am ajuns politist.
- Haideti, nu faceti din asta acum un caz de rasism, i-am spus eu.

Fara sa fii rasist, dar omul ala arata ca toti bisnitarii aia, era foarte bine sub acoperire. Cand ti se intampla asa ceva te sperii, normal.

Politistii i-au luat biletul si l-au rupt.
- Stati un pic, ca nu inteleg ceva: dvs. ma ridicati pe mine, ca am cumparat, dar bisnitarilor nu le faceti nimic?, a intrebat uimit amicul nostru.
- Dom'le, noi ii stim, dar sunt pe-o mana cu organizatorii: ei le dau bilete gratuite, pe care bisnitarii le vand sub pretul de la casa. N-ai putut, dom'le, sa iei bilet de la casa?, l-a intrebat seful lor, un comisar.
- Domnule, am gresit, recunosc. E prima ora cand iau bilete de la bisnitari si mai bine nu ma uitam la cei 20 de lei, cat era diferenta. Recunosc ca am gresit, dar nu inteleg de ce nu le faceti nimic lor, a zis prietenul nostru.

Raspunsul comsiarului m-a lasat masca, asa ca mi l-am notat repede in telefon:
- In Romania nu mergem pe preventie, mergem pe vechile metode militienesti.

Ma intreb ce ii mai trebuia ca sa ia masuri si impotriva bisnitarului. Ala venise la ei sa le spuna ca ii vanduse biletul amicului nostru, recunoscuse asta, iar ei l-au lasat sa plece, in schimb amicul fusese incatusat, talonat si dus prin multime la masina politiei. Probabil daca nu eram si noi, ajungea direct la sectia de politie. La Sectia 6, de-abia am aflat de la un jandarm unde il duc si care e cea mai apropiata sectie.

-Vedeti alea doua masini parcate? Un Passat si un Audi? Sunt ale alora care v-au vandut biletul, dar noi nu le putem face nimic, a spus comisarul.

Serios? Dar poti sa-ti umflii muschii in fata celui mai slab?

- Eu lucrez de 13 ani in politie, dom'le, si tot nu am masina mea, iar ei au masinile alea. Si tot despre politisti se zice ca sunt corupti, a inceput comisarul.

Pai si de ce nu ii arestati si nu luati masuri impotriva celor corupti, ca sa nu va suspectez ca fie sunteti pe o mana cu ei, fie sunteti incompetenti? Legea e de vina, sugera el. Pai si ce, n-aveti ministru, n-aveti asociatii profesionale care sa merga cu o initiativa legislativa la un parlamentar? Sunteti cetateni si voi, puteti avea initiva legislativa, care apoi sa va fie promovata. Asa ca nu dati vina pe lege.

In final, am plecat spre concert toti trei, amicul si-a luat bilet de la casa de bilete. Inauntru, vine un tip la el: "Omule, esti un erou acum. Am vazut cand te-au luat, ce ti-au facut? Eu la toate concertele imi iau de la bisnitarii astia, sunt cunoscuti, peste tot sunt ei, la Sala Palatului, oriunde sunt concerte. Dar acum n-am mai avut curajul, dupa ce te-am vazut inconjurat de aia. Si apoi, dupa ce te-au luat, au disparut ca potarnichiile", a spus acesta.

Cateva consideratii:
  • Nu inteleg de ce doar cel care cumpara biletul de la bisnitari este luat de politie si nu si cel care vinde. Mai ales ca ai marturia lui ca el i-a vandut biletul. (Subliniez, amicul nostru insusi a recunoscut ca a gresit, nu asta e in discutie.)
  • Politistii recurg imediat la agresivitate. Cand bisnitarul le-a spus pentru prima data politistilor ca el i-a vandut biletul, el a crezut ca astfel se lamuresc lucrurile, ca nu este el cel suspectat ca vinde, asa cum a crezut. Si a spus: Ok, va dau biletul, acum pot sa ma duc la concert. Si atunci s-a trezit trantit pe iarba. Justificarea politistilor: s-a opus invitatiei de a-i urma. Ce era daca ii explicau procedura mai bine si ii inlaturau temerile si astfel intelegea si el ca e o chestiune de timp sa se intoarca la concert?
  • Cand v-am vazut pe voi m-am linistit, ne-a spus el ulterior. Ma gandeam ca macar vedeti si voi ce se intampla, ma cunoasteti si daca ma duc undeva aflati si voi. Cred ca nu m-au dus la sectie ca ati venit dupa noi si ati vrut sa vedeti ce se intampla si astfel au fost dispusi sa ma asculte si sa lamurim situatia, ne-a mai spus el.
  • Suntem atat de neincrezatori in fortele de ordine ca fie le suspectam ca sunt pe-o mana cu cei care comit faradelegi - cum a fost cazul nostru - fie le punem la indoiala identitatea - amicul nostru le-a si zis: oricine isi poate scoate la imprimanta si baga in tipla o legitimatie, de unde sa stiu ca nu e falsa. Mai ales ca, repet, politistul sub acoperire arata precum cei care ne oferisera inainte si noua bilete, nu stiai daca e intr-adevar politist sau "unul dintre baieti", care vroia sa te buzunareasca.
  • Lamentarea comisarului ca asa e legea, ca aplica procedeele militienesti din trecut, ca nu sunt proactivi, nu se sustine. Daca legea e asa proasta, de ce nu incearca sa o schimbe? Am spus mai sus cum.
Cam asta e povestea primei mele "ciocniri" cu politia romana. Care isi umfla muschii in fata unuia care a cumparat bilet de la bisnitari si a altor doi care vroiau sa vada ce se intampla. Credea probabil ca ma intimideaza cu argumente sunteti in parcarea Agip sau legitimati-va. Ei bine, nu.

Pe de alta parte, prietenul meu m-a intrebat: daca erai contabil si nu stiai cum e cu spatiul public, daca nu erai jurnalist, mai erai asa incisiva si curajoasa? Nu stiu, probabil ca oamenii se tem si vor sa evite orice problema. Dar daca ai spirit civic, de ce sa nu te bagi. Duminica seara nu am spus niciun moment ca suntem jurnalisti, niciunul dintre noi. Eram doar niste cetateni care vor sa se asigure ca nu se face un abuz.

vineri, 16 iulie 2010

Raportul Comisiei Europene pe justitie va fi publicat marti

Nu e o stire in sine, e pretextul pentru a va povesti despre o discutie cu cel care a "inventat" mecanismul de cooperare si verificare (MCV) pe justitie si l-a propus comisarului OlliRehn in septembrie 2006.

Doar o scurta mentiune despre data: miercuri, cand trebuia sa fie sedinta comisarilor e ziua nationala a belgiei, deci teoretic e zi libera, de-asta comisarii se intalnesc marti. Remarc apatia in ce priveste acest raport, chiar daca probabil va critica dur Parlamentul pentru ceea ce s-a intamplat cu ANI. Va remarca adoptarea celor doua Coduri. De altfel, ce surprize sa ne rezerve cand in ultimele luni, de la precedentul raport din martie, nu s-au intamplat multe lucruri notabile, in afara de macelarirea ANI si adoptarea Codurilor?

Niste comentarii politice. Vom vedea daca se va face si de aceasta data legatura dintre lupta anticoruptie si rezultatele ei si fondurile europene. Miza e insa redusa, dupa cum se constata.

Ok, acum povestea. Cel care s-a gandit la acest mecanism, MCV, este "ambasadorul" UE intr-una dintre tarile europene. Nu ii voi da numele, intrucat discutia a avut loc la o cina. Cand a auzit ca sunt jurnalist din Romania, mi-a zis:

- Aaaa, eu sunt prostul care a inventat MCV. Iar comisarul meu, si mai prost, l-a acceptat, a spus el razand.

Am banuit de ce a spus asta, insa am mimat faptul ca nu inteleg de ce spune asta:

- (Pentru ca am gresit. Reformele s-au oprit in prima zi dupa aderare. Si nu avem leverageniciun mijloc de presiune, niciun instrument de pedeapsa) asupra Romaniei si autoritatilor care nu fac reforme.

- Clauza de salvgardare nu a reprezentat o amenintare convingatoare, dar totusi, mai sunt fondurile europene, am spus eu, mergand pe o idee vehiculata la Bruxelles si draga germanilor.

- Da, ne-a mai ramas reducerea fondurilor europene.

Singura privita drept capabila sa faca reformele din justitie este Monica Macovei, spunea el, dar n-a fost lasata sa isi duca treaba pana la capat. Perceptia asupra eficientei mecanismului e minima, crede el, dar totusi, fara el, chiar nu s-ar face nimic. Macar de doua ori pe an, inainte de raport, se mai anima lucrurile, pe principiul ingrasarii porcului in ajun.

Romania a produs o puternica dezamagire dupa aderare, imi spunea diplomatul european, nimic nou, as spune eu. Membru in echipa de megociere a UE cu peste 10 state care au devenit sau sunt candidate a deveni membre UE, el a spus ca cel mai greu, din experienta lui, au mers negocierile cu Romania. N-a vrut sa dea multe explicatii, din discretie si diplomatie, sunt sigura. Paradoxal, mi-am spus eu dupa ce am auzit impresia lui despre modul in care se discuta la negocieri cu autoritatile din Romania, Bulgaria, Croatia si alte state estice.

- Venea o armata de oameni la discutie, noi le ziceam ce trebuie facut, ei isi iau notite si nu puneau intrebari, nu te provoacau, nu puneau la indoiala oportuntiatea realizarii a ceea ce zici tu.

In contrast, povestea despre cum stau lucrurile cu Islanda, care are o echipa de negociere mica, pe capitole vin 1-2 oameni, ca deh, e o administratie mica, iar ei sunt foarte competenti, foarte buni si la orice zice echipa UE, ei itnreaba: de ce? Si cer explicatii sa vada ce pot obtine, ce este absolut necesar de implementat sau unde poate exista flexibilitate.

O ultima impresie: avea o parere foarte buna despre Leonard Orban si despre faptul ca el a fost un tough negociator. Am zambit cand am auzit aceasta caracterizare, intrucat sunt multi care l-au considerat si il considera pe fostul negociator, fostul comisar european, orice, dar nu tough.

Lecturi de sfarsit de saptamana

M-am delectat de la inceputul zilei cu niste articole. Vi le recomand:

Arab Autocracy - The Economist
The Saudi succession - The Economist
Gestapo si KGB in Aleea Alexandru 23 - Jurnalul National

Si din seria se poarta si la casele mari, un articol despre salariile oficialilor europeni. Si aici despre serviciul diplomatic european and top officials.

Si despre cainii vagabonzi ai altora.

joi, 15 iulie 2010

UPDATE: Impostura in presa - o noua dovada, data de Agerpres

Stirea la fel de hot precum cele despre moartea Madalinei Manole este aceea legata de faptul ca ultimul ei interviu este, de fapt, unul INVENTAT. A scris despre asta Petrisor Obae.

Pentru cei care nu stiu inca, asa-zisul ultim interviu a fost de fapt o compilatie de declaratii facute mai demult pentru AGERPRES si marturii postate pe blogul ei.

Este surprinzator? Ei bine, nu. Este condamnabil? Eu zic un DA categoric. Pentru ca astfel de scribi sunt considerati jurnalisti si este o noua ocazie de a arunca vina pe intreaga presa. Nu ca nu are hibele ei, dar se generalizeaza si aici, ca peste tot: toti sunteti la fel!

Nu e adevarat, sunt multi care tin la etica si deontologia profesionala. Eu cred ca un jurnalist nu are altceva mai pretios decat credibilitatea, construita cu onestitate, fara sa se vanda nimanui si incercand sa fie cat mai echilibrat cu putinta in ceea ce scrie.

Intrebarea e cine e vinovat: reporterul sau editorul, pardon redactorul sef al departamentului lui, care a venit cu ideea, atunci cand n-au prins-o la telefon, sa compileze informatii si sa le vanda ca interviu? AMBII si chiar si sefii lor. Daca editorul a venit cu ideea respectiva, de ce a acceptat reporterul sa isi puna semnatura pe un fals? Si ce editor e ala care prefera un interviu inventat si nu e onest indeajuns sa faca o biografie, asa cum era de fapt textul?

Este halucinant ce zice oficialul AGERPRES citat de Obae: Este o greşeală, o scăpare, că nu am publicat că acele citate sunt de pe blogul ei“, a spus un oficial Agerpres. “Trebuia să spunem ce citate au fost luate de pe blog şi ce declaraţii au fost date pentru Agerpres“, a continuat el.

O greseala, o scapare? Nu vi se pare ca ia lucrurile mult prea usor? Probabil ca nu, din moment ce a inventa interviuri e o practica in agentia de presa de stat.

Dar nu numai acolo: am auzit de interviuri inventate cu boss-ul de la Parmalat sau de la OMV, oameni ale caror echipe de comunicare s-au sesizat la un moment dat ca in presa din Romania - publicatie respectabila - au aparut interviuri cu ei in conditiile in care nu au avut nicio intalnire cu vreun jurnalist roman.

Am auzit de oameni dati afara de la ziare pentru ca au inventat declaratii si, din nou, cei care se presupune ca le-ar fi facut s-au sesizat ca le-au fost atribuite lucruri pe care nu le-au spus. Sau am auzit de citate din comunicate de presa puse in gura purtatorului de cuvant al respectivei institutii publice, fara ca jurnalistul sa fi vorbit cu persoana respectiva.

Noi, jurnalistii, ii stim pe cei care au facut asta. In presa vorbele circula cu repeziciune. Dar oamenii aia continua sa isi gaseasca locuri de munca in alte publicatii, sa scrie in continuare. Asta mi se pare revoltator.

Din punctul meu de vedere insa, acesti scriitori de articole nu-si merita apelativul de jurnalisti. Si au tot dispretul meu, nu ca le-ar pasa. Insa astfel de actiuni trebuie taxate, penalizate dur. Sunt curioasa daca AGERPRES isi va cere public scuze pentru aceasta inselaciune si ii va da afara pe cei doi, cel putin. Ei intineaza o prefesie cu si asa destule derapaje.

UPDATE: Mda, aici puteti citi comunicatul AGERPRES.

Asa incepea textul initial al Agerpres inainte de a fi modificat (preluat tot de la Obae de pe blog):

Bucureşti, 14 iulie /Agerpres/ – În ultimul său interviu acordat AGERPRES, cu doar o zi înaintea morţii sale, cântăreaţa Mădălina Manole mărturisea că este este o persoană fericită. Câteva ore mai târziu avea să apară însă informaţii privind dispariţia sa, cel mai probabil în urma unei sinucideri.

Iar asta zice comunicatul Agerpres:

Cu toate acestea, ştirea transmisă pe fluxul AGERPRES nu a conţinut vreo menţiune potrivit căreia ar fi fost vorba de un interviu acordat, în ziua respectivă sau acum câteva zile, de Mădălina Manole. Din contră, ştirea nu conţine nicio indicaţie temporală care să plaseze în timp declaraţiile redate. Singura precizare era aceea că Mădălina Manole urma să împlinească, miercuri 14 iulie, vârsta de 43 de ani.

(...)
Ne cerem scuze pentru omisiunea care a determinat, în unele situaţii, diverse interpretări.

Iar in final:

Dorim să vă asigurăm că acest incident este unul singular, iar ştirile AGERPRES, aşa cum s-a dovedit şi până acum, sunt credibile, adevărate şi provin din surse reale".


Yeah, right! Dar nu toate.

miercuri, 14 iulie 2010

Incursiune in copilarie

Tristul sfarsit al Madalinei Manole m-a facut sa fac o incursiune in copilarie. Cred ca suntem multi cei a caror copilarie a fost marcata de muzica ei, mai ales inainte de revolutie.

Cand eram mai mica ii stiam cantecele vers cu vers si le cantam cu patos, mai ales cand, aflata in tabara la mare, mergeam spectacole la teatrele de vara unde cantau toti artistii copilariei noastre, printre care si Madalina Manole.

Dimineata m-am trezit cantand, fiindca l-am auzit la televizor, cantecul acela: Te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut? Si am constatat ca inca imi aminteam versurile, ma rog, mare parte dintre ele, desi e clar ca nu l-am cantat de cel putin 20 de ani.

In redactie, o colega ne-a povestit o intamplare din copilarie, in care sora ei canta un cantec de-al Madalinei Manole. Si asa mi-am dat seama ca moartea artistei ne-a facut sa ne amintim si de copilarie, perioada pe care ea ne-a marcat-o muzical.

Voua ce amintiri din copilarie v-a evocat rememorarea vietii Madalinei Manole?

PS. Mi-e tare greu sa inteleg cum o femeie care a facut atatea eforturi sa aiba un copil poate lua decizia de a renunta la viata si sa il paraseasca fiind atat de mic. Ai fi tentat sa spui ca a facut-o exact cand isi implinise cel mai mare vis si nu are nicio logica. Dar astfel de gesturi nu pot fi niciodata explicate rational, fireste.

vineri, 9 iulie 2010

Deschiderea consulatelor Romaniei la Balti si Cahul - un subiect de mic interes pentru media moldoveneasca

Nevoia de informatii m-a facut sa remarc cat de interesant este pentru media din Moldova subiectul referitor la deschiderea celor doua noi consulate romanesti la Cahul si Balti. Din motive absolut obiective am declinat invitatia de a insoti delegatia de presa a ministrului Baconschi in R. Moldova, dar am spus ca voi acoperi subiectul urmarind presa moldoveneasca eventuale transmisii in direct sau live text si bazandu-ma pe informatiile pe care colegele de la MAE mi le vor trimite de la fata locului.

Ei bine, am gresit in privinta transmisiunilor live. Am luat in calcul doua televiziuni: Jurnal TV si Publika. Jurnal TV a avut o scurta transmisiune live (urmaresc streaming-ul live pe internet), foarte proasta si problematica (au recunoscut-o ei insisi cerandu-si scuze in direct), din care s-au inteles doua fraze ale ministrului roman. Apoi si-au continuat emisiunea care a re ca tema inundatiile. Recunosc, un subiect mult mai de impact si extrem de important in conditiile in care si Moldova se confrunta cu efecte devastatoare ale inundatiilor si au cerut asistenta internationala.

Romania a anuntat deja oferirea de ajutor: 10 bărci pneumatice cu echipament complet, 8 autocamioane de intervenţie, 5 motopompe remorcabile şi 5 motopompe transportabile. Ajutorul de urgenţă acordat Republicii Moldova mai cuprinde 30.000 de saci pentru nisip, 1.000 de perechi cizme de cauciuc, 15.000 mp material polietilenă pentru apărare diguri şi 10 tone de apă potabilă îmbuteliată (potrivit comunicatului Guvernului de la Bucuresti).

Publika n-a dat nimic live, isi continua emisiunea, talk show-ul despre reforma justitiei, despre lichidarea judecatoriilor economice care au suscitat un conflict in alianta de guvernamant, in care il are invitat, printre altii, pe Alexandru Tanase, ministrul Justitiei.

Niciun live text, nimic.

Im mod cert, vor fi stiri despre deschiderea consulatului. Insa o masura care pare atat de importanta pentru cetatenii moldoveni - doua noi consulate - suscita un atat de redus interes al presei de peste Prut.

Este de inteles, in conditiile in care sunt acum teme mai importante, precum cea a inundatiilor.

Si, ca sa previn sa imi sara confratii moldoveni in cap ca ii critic, nu e asta intentia mea, spun doar ca e o remarca. Si ca eu - jurnalist pe afaceri externe si preocupat de R. Moldova si relatia bilaterala cu Romania - am supraevaluat evenimentul de astazi si importanta lui pentru moldoveni. Pentru noi, sunt doua cosulate, e adevarat, la Cahul si Balti. Dar credeam ca ele sunt mult mai importante pentru moldoveni si, ca subiect de presa, pentru media de-acolo.

joi, 8 iulie 2010

Despre usturoiul chinezesc si de ce a fost nedrept sa fie ironizat Vladescu

Imi amintesc cate rasete, comentarii ironice la talk show-uri si in editoriale a suscitat ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, atunci cand a vorbit despre contrabanda cu usturoi chinezesc ca o problema de evaziune fiscala.

Ei na, acum usturoiul chinezesc e de vina, spuneau multi.

Marturisesc ca nu am fost amuzata, pentru ca citisem comunicate de presa ale institutiilor europene referitoare la descurajarea contrabandei cu usturoi chinezesc, insa din comoditate n-am sapat dupa ele.

Ei bine, acum mi-a venit un astfel de comunicat mura-n gura, asa ca va voi spune despre ce e vorba. Contrabanda cu usturoi chinezesc e o problema chiar si la nivel european si nu e motiv de gluma. Iata comunicatul OLAF, Oficiului European de Lupta Antifrauda, care anunta faptul ca o retea de contrabandisti cu usturoi chinezesc a fost capturata.
  • 28 de tone de usturoi chinezesc a fost interceptat in Suedia
  • din 2009, aproximativ 1200 de tone de usturoi provenind din China a fost introdus fraudulos pe piata europeana, la o valoare estimata a taxelor vamale de 1,5 milioane de euro
  • importul de usturoi chinezesc in UE este supus unei taxe de 9,6% din valoare, adica 1200 de euro/tona
  • aceasta suma insa nu se aplica pentru cota anuala de 58.870 de tone din intreaga lume si 33.700 de tone din China, ci doar la ce depaseste aceasta cota
E adevarat, Vladescu vorbesc despre ladite aduse din Moldova, dar ladita cu ladita se paote aduna o cantitate semnificativa, chiar daca nu comparabila cu cele 28 de tone aduse cu vaporul din China in Norvegia.

Si totusi, in locul documentarii, in presa de la noi s-a preferat mistoul.

Un nou portofoliu in Comisia Europeana: COMISARULUI EUROPEAN PENTRU DEZASTRE

Zarescu, reporterul frenetic, prezent mereu la locul unor calamitati anunta in stilu-i caracteristic ca maine, adica vineri, vine in Romania "comisarul european pentru dezastre".

Zarescu, dezastru esti tu. Kristalina Georgieva este comisar european pentru COOPERARE INTERNATIONALA, AJUTOR UMANITAR si RASPUNS LA SITUATII DE CRIZA.

E mai lung, dar nu e extrem de solicitant pentru creier si memorie sa tii minte macar o titulatura. Nu stiu, putea fi comsiar european pentru ajutor umanitar, sau pentru raspuns la situatii de criza.

Poate ar trebui sa le sugerezi alora de la Bruxelles sa infiinteze postul asta: comisar pentru dezastre. Iti dau contactul lui Barroso daca vrei.

Oricum, multumim pentru momentul de buna dispozitie de dimineata pe care ni l-ai creat!

PS. Recunosc, asta e usurica pe langa stirea bomba din Haiti: ca Realitatea TV te-a trimis la cutremur si ca ai ajuns cu greu la....aaaa.... Port... cum? Port-au-Prince. Pana la urma ti-a iesit pronuntia? :)))

marți, 6 iulie 2010

Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic ca e nesimtire!

Argumentam, in postarea anterioara, ca suntem nesimtiti si asteptam doar ajutorul altora, fara ca noi sa miscam un deget, daca se poate.

Ei bine, de dimineata aud la RFI o stire potrivit careia pretul micilor la terasele de pe malul Dunarii la Galati a crescut cu un leu, pentru ca galatenii ies la promenada, la un mic si o bere pentru a-i privi pe soldatii care fac baraje din saci de nisip ca sa le apere orasul.

Acum vad, mult mai detaliat, povestea asta si pe EVZ. Aici. Citit-o, merita.

Ce zic cei care muncesc? Fragmentul din EVZ: "Toţi cei care au pus umărul la apărarea oraşului Galaţi au fost însă dezamăgiţi de atitudinea localnicilor, care nu doar că s-au mulţumit să-i privească nepăsători, dar nu s-au grăbit nici măcar să le ofere o pâine sau un pahar cu apă. "Sunt din Prahova şi muncesc aici de 24 de ore. Nu am mâncat de când am plecat de acasă", spunea unul dintre pompierii e puizaţi de lupta cu apele. "

Cum se poate califica asta? Nesimtire fara margini, prostie fara margini, inconstienta? Adica unii muncesc pe rupte pentru ca orasul sa nu fie inundat, in timp ce locuitorii lui ii privesc ca la spectacol. Spiritul civic iti spune ca trebuie sa mergi sa pui mana sa ii ajuti pe oamenii aia. Nu sunt slugile galatenilor, sunt niste oameni care si-au mobilizat eforturile pentru a ajuta.

Insa astfel de oameni nu merita ajutati. Dupa postarea trecuta si argumentele de-acolo, revin si zic: I rest my case. Nu mai e absolut nimic de adaugat referitor la modul cum suntem. Sau sunt multi dintre noi.

Criticile la adresa autoritatilor curg, toata lumea are idei despre cum trebuie rezolvata problema, dar de pus mana sa aseze saci de nisip in calea apelor - NU. Mai bine dam din gura decat sa muncim. Astia suntem, de o nesimtire fara limite!

PS. Am o problema, comentariile nu se publica. Stati insa linistiti, le am pe toate si mai incerc. Deci e o problema tehnica, nu de cezura. :)
_____________
Singura solutie este sa pun aici continutul comentariilor. Iata-le:

Dragos-Andrei Preutescu a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic c...":

Trebuie sa incercam sa combatem nesimtirea acesta.Asa cum am postat si eu pe blogul personal despre acesta lipsa de bun simt venita din partea unor astfel de oameni.Asa e in Romania:"unii muncesc si unii asteapta pomana".

molie a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic c...":

2008

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic c...":

galati, polul nesimtirii din romania... ar trebuii declarat oras calamitat, nu de ape ci de oameni...

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic c...":
@Menaru

Aveti o problema destul de mare, domnita: generalizati. Nu toti romanii suntem nesimtiti. Multi dintre noi am facut donatii in haine si alte lucruri de prima necesitate (recunosc, bani nu am putut), dar nu am facut din asta mare publicitate cum ai facut dumneata in primul articol pe tema inundatiilor. Cand a fost cutremurul urmat de tsunami din 26 decembrie 2004 din Asia, neaflandu-ma atunci in tara, am dat 5 saci de haine pentru sinistrati (desi nu erau romani), dar nu am simtit nevoia nici sa scriu despre asta, nici sa ii trag pe altii de maneca sa doneze si ei. A fost un act voluntar si modest, atat am putut. Aveti mereu placerea de a ridica piatra, fara a vedea propriile barne din ochii dvs. Atat. Daca ati inteles ceva din ce am zis, bine, daca nu - continuati cu comentariile de 2 lei de aprozarista.

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Tot despre inundatii - judecati si voi... Eu zic c...":

Nesimtire este si faptul ca ti-a inundat casa de cateva ori,si,in loc sa te muti de acolo,faci credit la banca si o refaci pe aceeasi locatie,ai,n-ai autorizatie.
Si stai cu mana intinsa la stat,la UE ,daca se poate la oricine,sa ti se dea.Din impozitele mele,ale nemtilor,francezilor.
Iar prostia e ca nu te trage nimeni la raspundere pentru asta.

vineri, 2 iulie 2010

Inundatiile arata cel mai bine cum suntem noi, romanii

Inundatiile in Romania ne arata asa cum suntem. Oamenii aceia sunt de compatimit, isi pierd agoniseala de-o viata, pierd uneori fiinte dragi, fie ca e vorba despre membri ai familiei sau animale care insemnau insasi existenta. Ca sa nu mai vorbim ca toata munca lor si hrana pe anul in curs se duce efectiv pe apa sambetei.

Vedem intens la televizor imagini de la inundatii, de la evacuari, dar putine follow ups, adica reportaje de dupa inundatii. Si totusi, ProTV a dat la un moment dat, in emisiunea Romania te iubesc, daca nu ma insel, un reportaj despre Rast. Va mai amintiti ce dezastru a fost la Rast acum cativa ani. Ei bine, in functie de ceea ce am vazut la televizor la momentele respective, de criza, precum si in reportaj, am tras o concluzie: inundatiile ne arata asa cum suntem. Iar cand spun asta, ma gandesc la o imagine cu totul defavorabila. Ma voi explica:
  • Am vazut dimineata un reportaj in care un barbat si familia lui refuzau evacuarea: "Nu plec, nu-mi las lucrurile, n-am plecat nici acum doi ani", spune el nervos, cu inversunare. "Si ce veti face cand vine apa?", il intreaba reporterul. "Urc in faneata, in pod, acolo am stat si acum doi ani. Nu vreau, dom'le sa plec", inversunarea omului crestea. "Da, si acum doi ani am ramas fara mancare, fara apa, tarziu ne-au adus", spunea cu repros sotia lui.
Halucinant, nu-i asa? Eu m-am simtit revoltata. Cum adica ai tupeul sa reprosezi autoritatilor ca n-au venit sa iti aduca apa, cand tu ai refuzat sa faci ce ti-au cerut: adica sa pleci spre un loc sigur, in care aveai la dispozitie de-ale gurii. Pana la urma, orice ai avea in casa aia - si ce mari averi pot avea in ele, ce lucrurin pretioase pe care sa nu le poata lua cu ei? - e mai importanta viata si sanatatea proprie decat niste lucruri. Statul iti da bani sa recuperezi si sa reconstruiesti. Nu suficienti, e foarte adevarat, insa ce valoare au toate lucrurile pe langa viata ta?

Mai mult, cum am vazut acum cativa ani, niste batrane au refuzat sa plece si mai apoi cei de la ISU au trebuit sa se intoarca cu barcile, sa faca tot felul de manevre complicate prin apa pentru a le scoate din casa. Iar ele erau terifiate. Sa iti fie mila de ele? Mi-a fost mila de oamenii de la ISU care au trebuit sa se intoarca intr-un loc in care situatia trebuie rezolvata dinainte de a se complica, doar pentru ca au fost niste batrane incapatanate. Si ce isi aparau? O cosmelie. Oricat de legat sentimental esti de casa ta, viata e mai pretioasa, repet. Oarmenii de la ISU puteau oferi ajutor in alta parte, era nevoie de ei in alta parte, dar nu, ei trebuiau sa se intoarca si sa faca evacuarea in conditii de 10 ori mai dificile.
  • Sinistratii, parte dintre ei, se mai comporta si ciudat, de parca militarii, oamenii de la ISU sau orice reprezentant al autoritatilor sunt slugile lor. Va mai amintiti - e imposibil sa uiti - imaginea de dupa inundatii (cred ca erau alea din judetul Timis, de acum cativa ani), cu apa inca de cativa zeci de centimetri, cu soldati care culegeau gainile moarte din apa, in putoare de hoit, in timp ce niste sateni, sinistrati, stateau pe scaune inalte la birt si isi luau portia de tarie. Fenomenala imagine - am cautat-o pe google, dar n-am gasit-o, probabil ca era totusi la tv - vin unii si isi curata curtea de animale moarte, iar tu ce faci? Te dezinfectezi cu niste tuica, nu?
  • Dupa inundatii, multe sate au fost stramutate sau s-a avut aceasta intentie. De ce a ramas la nivel de intentie? Pentru ca oamenii voiau sa isi reconstruiasca locuintele exact acolo unde au fost anterior. Nu conteaza ca e zona inundabila. Asta deja este nu e numai prostie, dar si nepasare. Asa ca apelurile la solidaritate incep sa te lase rece. Mi-a placut ce scria o colega pe Facebook si cand am vazut asta mi-am spus ca a exprimat exact gandul pe care l-am avut si eu: Daca donez intr-un an pentru unii care sunt inundati, sunt miloasa. Daca donez in alt an pentru aceiasi inundati, sunt marinimoasa. Daca donez si a treia oara pentru aceiasi inundati, sunt o proasta care ii incurajeaza sa refuze stramutarea care li se ofera de fiecare data.
  • Am vazut reportajul ProTV despre Rast. Casele construite pentru sinistrati erau goale, era un sat parasit noul Rast, oamenii refacandu-si casele, evident in zona inundabila. Se plangeau ca sunt prea mici, ca nu au nu stiu ce finisaje. Si mi-am spus: cat de ingrati sunt oamenii. Doar nu era statul sa le construiasca, sau donatorii, vile cu 3 etaje. De la acea casa minimalista puteau incepe o constructie mai pe gustul lor. Dar nu, ei au preferat sa bage bani in refacerea vechii locuinte. Care oricand poate fi, din nou, luata de ape. E adevarat, casele construite aveau tot felul de hibe, dar erau o baza de pornire.
Nu am trecut niciodata printr-o situatie de acest gen, multumesc lui Dumnezeu, si nu imi doresc sa trec eu sau cei dragi mie prin asta. Asa ca nu pot pretinde ca stiu exact ce simt oamenii aceia. Dar stiu, din bun simt, niste lucruri:
  • Daca se pune problema intre viata mea si a alor mei si niste lucruri, oricat de pretioase material sau sentimental ar fi ele, as alege sa ne salvam vietile.
  • Daca mi se ofera ajutor, nu as ingreuna sarcina celor care mi-l ofera. E nedrept, timpul pierdut cu negocierea sa plec, sa nu plec, poate fi folosit de oamenii aceia care imi ofera ajutorul pentru a salva alte vieti.
  • Daca primesc ceva in urma nenorocirii, nu ma apuc sa stramb din nas. Accept, multumesc si fie incerc sa imbunatatesc conform dorintelor mele, fie incerc sa imi reconstruiesc viata altundeva.
  • In niciun caz nu as fi tentata sa imi refac viata in exact aceleasi conditii, in exact acelasi loc, unde pot fi izbita de aceeasi nenorocire peste doi, trei sau 20 de ani. O zona de risc e o zona de risc, trebuie s-o evit, nu sa accept fatalitatea. Mai ales cand am de ales.
Spunand toate acestea, adaug si ca voi participa, dupa posibilitati, la efortul de a strange bani pentru sinistrati si voi face, la fel ca si data trecuta: voi aduna haine si lucruri utile din casa si le voi duce in locuri amenajate (nu am auzit inca unde sunt) pentru a le fi transportate. Imi aintesc insa si data trecuta, cand am dus 3 saci de haine, cum femeia care s-a uitat prin ei mi-a zis: "Dar doamna, sunt haine foarte bune, le dati?". O alta impresia neplacuta. Normal ca le dadeam, normal ca le-am spalat inainte, ce naiba, oamenii aia n-aveau timp sa spele si sa usuce haine, aveau nevoie sa le imbrace imediat. Si donatiile astea arata o alta fata urata a noastra, a romanilor - dam lucruri urate si murdare, am auzit astfel de povesti, de parca oamenii aia n-ar avea nevoie imediata de a le folosi. Insa despre asta voi scrie in alta postare.

Asa ca inundatiile - situatiile de criza, in general - ne arata urati, ingrati, lenesi, stupizi si irationali. Nu pe toti, nu vreau sa generalizez. Dar nenorocirea nu e o scuza, chiar nu este. Oamenii aceia sunt de compatimit, autoritatile sunt de condamnat ca nu au luat masurile necesare - diguri, impaduriri, conditii mai bune sinistatilor, o mai mare generozitate, daca ai de unde - insa nu vorbesc aici despre autoritatile care isi fac sau nu treaba, care folosesc populist astfel de ocazii. Asta este o alta discutie. Vorbesc despre cum trecem noi, oamenii, romanii, peste astfel de situatii.