Unde sunt intelectualii romani? Unde sunt comentatorii romani vesnici prezenti pe televiziuni cand e nevoie de ei?

Am comentat intr-o emisiune la TVR campania inceputa saptamana trecuta de cateva ziare occidentale impotriva Romaniei, privind introducerea moldovenilor pe usa din spate a UE, introducerea de mana ieftina de lucru, bagararea in UE a celui de-al 28 -lea stat de catre presedintele Basescu. N-am mai avut timp sa o fac si pe blog si nici nu voiam sa fiu redundanta.

M-am intrebat care e motivul campaniei. Inca nu stiu exact. Pot spune doar ca evenimentul major care ne asteapta este aderarea la spatiul Schengen in luna martie 2011, o decizie politica - asa cum spunea si fostul comisar Leonard Orban, chair daca e bazata pe evaluari tehnice - si care ar putea fi tinta. Sa fie asta? Inca mai caut un raspuns. Imi aimintesc insa bine campania tabloidelor britanice din vara anului 2006 inainte de aderarea noastra la UE. veti zice: ei, tabloide. Si acolo, ca si la noi, ele sunt citite de majoritatea oamenilor si asa se creeaza idei in opinia publica.

Discutam cu prietenul meu si a remarcat un lucru: daca tot se spune ca e o campanie falsa, ca temerile lor sunt nejustificate, de ce nu luam atitudine? de ce nu iau intelectualii natiei asteia si marii comentatori atitudine? El mi-a atras atentia asupra unei chestiuni: in publicatiile internationale pe care le citim cu regularitate, cand apar niste articole de acest gen, profesori din tara respectiva, intelectuali de marca, lideri de opinie si chiar oficiali trimit o scrisoare argumentata in care sa arate ca nu e chiar asa, in care sa prezinte un punct de vedere din tara lor.

Aici e un exemplu din The Economist.

Avem, printre comentatorii care apar zilnic aproape la televizor, unii fluenti in germana, care au trait acolo. De ce nu au luat pozitie in Der Spiegel? Sau poate au facut-o, dar publicatia germana inca nu a publicat replica? Au trait in Germania inainte de unificare si stiu bine ca RFG a bagat in UE, tot pe usa din spate (ca doar RDG nu a fost supusa evaluarii conform criteriilor de la Copenhaga), peste 16 milioane de germani. A fost tot o "datorie de sange", cum este si pentru Romania Republica Moldova, nu? Ar putea fi unul dintre argumente. Si nemtii, nu?, ar putea sa o inteleaga, din moment ce au trecut prin ea. :D

N-am vazut niciun intelectual care sa trimita o replica publicatiilor britanice sau celei italiene care au scris pe aceeasi tema saptamana aceasta.

Este foarte simplu sa apari la televiziunile de stiri, sa "latri" fie contra si pro guvern sau Basescu, sa iti dai cu parerea despre orice si, eventual sa scrii un editorial in ziarul la care lucrezi sau pentru care esti colaborator sau invitat din cand in cand.

Dar pozitiile se iau si altfel, cum ne arata intelectualii si liderii de opinie din alte tari. E o placere sa citesti in FT sau in The Economist, Newsweek, Time sau Business Week - cam pe astea le citim saptamanal cu regularitate - pozitii bine argumentate care contrazic un articol. Este o alta opinie, de cealalta parte a baricadei.

Pentru intelectualii romani, pentru liderii de opinie de la noi e mult mai simplu sa fie absenti sau sa urmeze cai batatorite - si ca subiect, si ca discurs, si ca modalitate. Un subiect ca asta nu-i prea preocupa, nu-i asa? Iar in editorialele pe care le-am citit, sunt argumente de genul ca reporterul care scrie articolul nu are facultate. Hm, nu e cel mai bun argument. E insa de apreciat faptul ca este o pozitie, macar in presa de la noi.

Numai ca degeaba "macanim" noi aici, daca nu trimitem o replica acolo. De ce nu o fac eu? Ar putea aparea intrebarea. Pai eu nu sunt printre "formatorii" recunoscuti din tara asta. (Da, am aflat ca exista categoria jurnalisti si formatori - adica aia care sunt toata ziua pe televiziuni, care scriu editoriale si isi dau cu parerea despre orice, fie ca e vorba despre chestiuni de politica interna sau externa, economie, justitie sau chiar fotbal, ei au competente pe toate domeniile).

N-am o frustrare in acest sens, nu ma intelegeti gresit. La cum sunt astazi acei formatori, nici nu vreau sa fiu ca ei. Eu n-am interese, nu sunt pe statul de plata al niciunui mogul si nici nu am veniturile lor. Eu refuz sa vorbesc - cand sunt solicitata - pe alte teme decat politica externa sau afaceri europene, pentru ca urasc importura si imi recunosc limitele si incompetenta. Si asta e dovada ca nu sunt formator. :))

Ii spuneam prietenului meu ca intelectualii lui Basescu nu mai exista, cine sa ia pozitie in presa straina. I-a dezamagit si l-au parasit. Dar, pana la urma, nu inseamna a-i lua apararea lui Basescu, ci a arata ca premisele articolelor sunt false, ingrijorarile inutile si sa aduci argumente cifre si fapte. Mult mai detaliat decat am facut eu, superficial, in limita timpului disponibil, in emisunea de la TVR. Si cu greutatea numelui lor, a experientei lor si a recunoasterii de care se bucura public in tara si in strainatate.

De aceia este nevoie sa contracareze o campanie pornita de la premise false. Si sa o faca la sursa din care a plecat, publicatiile germane, britanice si italiene.