Calitatea unor reporteri...

Nu o sa ma impac niciodata cu ideea ca de profesia asta de jurnalist multi isi bat joc sau o fac doar asa, sa ia un salariu - daca insa ma gandesc, la unii, din anumite trusturi, nici macar nu si-l iau, din pacate - sau au aterizat din intamplare aici si o fac "in doru' lelii", pana prin job-ul visat.

Eu mi-am dorit sa ma fac jurnalist de la 13 ani si de-atunci nu mi-am schimbat optiunea. Imi place sa fiu jurnalist, incerc sa imi fac treaba bine, incerc sa ma documentez, sa imi pregatesc foarte bine interviurile, sa documentez temeinic subiectele pe care sunt invitata sa le comentez in emisiuni tv. Sunt ca un elev constiincios. Ok, tocilar, daca vreti, dar o fac din pasiune.

Si ma deranjeaza "formatorii" care apar la televizor si isi dau cu parerea despre evenimente la care nu au participat, vorbesc pe domenii pe care nu le cunosc - dar ei sunt marii lideri de opinie ai natiunii si au dreptul sa isi dea cu parerea de la sport si economie, la politica externa si tehnica -, oameni vanduti care vorbesc asa cum le cere un patron sau un protector, ma rog, unul care le umple conturile.

Astazi insa m-a deranjat superficialitatea reporterilor. Sau a purtatorilor de microfon, cum sunt multi dintre ei. Nu e prima data. Am tot primit argumente in favoarea lor: un reporter de televiziunie primeste un telefon si e trimis de la o actiune la alta pe teren. Dar, ca jurnalisti, ei nu citesc presa? Nu urmaresc macar subiectele in actualitate?

Eu fac revista presei zilnic, a celei romanesti si straine, si nu citesc doar afaceri europene si politica externa, ci si economie, politica interna, articole de social. Asta inseamna sa fii jurnalist, sa fii informat cu toate temele, macar superficial, sa te informezi, chiar daca nu aprofundezi subiectul respectiv.

Dar oamenii astia par sa nu gandeasca singuri - o parte dintre ei, pentru ca eu cunosc si reporteri foarte buni, deci nu generalizez -, sunt trimisi cu intrebari din redactie, iar cand trebuie sa gandeasca cu creierul lor se blocheaza sau pun intrebari extrem de stupide.

Astazi, conferinta de presa la Ministerul Muncii, unde secretarul de stat care se ocupa acum de dialogul cu Franta pe repatrierea romilor vorbea despre rezultatele vizitei la Paris. Unele intrebari m-au oripilat, pentru ca ele presupun cunostinte minime si bun simt si o predocumentare minimala. Adica ce poate face un jurnalist, care citeste presa, si articole care nu sunt pe domeniul lui, dar care se vrea un profesionist. Ceea ce nu a fost cazul, fireste.

Secretarul de stat spune ca au fost absorbite prin POS DRU, programul operational de resurse umane, 85 de milioane de euro pentru proiecte destinate romilor.
Intrebare: Si pentru ce fel de proiecte, constructie de locuinte sociale, educatie, pe ce domenii?
Secretarul de stat are o privire stupefiata in primul moment, apoi spune: pe resurse umane, am spus, prin POS DRU.
Pai daca reporterul stia ca programul operational de resurse umane finanteaza, cum ii e si numele, proiecte privind resursele umane, atunci nu mai punea intrebarea stupida, nu?

Alta intrebare: Si prin ce programe se mai pot finanta proiecte pentru romi?
Asta trebuia sa stie reporterul respectiv, ca s-a scris cel putin in ultimele zile si s-a zis pe la televiziuni ca prin aproape toate programele operationale, din moment ce e din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul European pentru Dezvoltare Rurala.
Adica daca se documenta putin, nu mai punea aceasta intrebare al carei raspuns il poate gasi peste tot.

Cea mai tare intrebare a fost alta: De ce Romania nu se gandeste ea la un program prin care sa le dea bani sa se intoarca acasa?
What would be the point? Sa mituiesti niste cetateni romani sa se intoarca in tara?

Am scris postare asta din revolta. M-a revoltat ca jurnalist ma numesc si eu, si alti colegi foarte buni de presa, dar si oamenii astia care nu au o minima informare pe subiectul care le este repartizat sa il acopere.

Am observat adesea, cand am mers la conferinte de presa la care nu sunt jurnalistii care se ocupa de politica externa, ca multi dintre ceilalti, de pe alte domenii, sunt habarnisti. Am vazut asta in Parlament, la audierile ambasadorilor sau la audieri in comisiile de politica externa ale ministrului de externe sau pe teme de politica externa.

Intotdeauna cand pot, sa merg eu acolo, la astfel de evenimente. Cred ca e de datoria mea sa urmaresc eu subiectele acelea, nu colega mea de pe politica interna, acreditata la Parlament.

Dar nu peste tot se intampla asta, iar atunci intrebarile pe care le pun reporterii care nu sunt pe domeniu sunt de-a dreptul habarniste. Ceea ce nu inteleg este de ce nu cer in redactie sa li se faca un rezumat, un backgound al situatiei si, eventual, sa li se dea niste intrebari de la editorii specializati. Macar asa nu ar mai consuma timpul alocat intebarilor pe stupizenii.

Ceea ce condamn eu aici sunt cateva lucruri care tin de bun simt jurnalistic:

• nu stii subiectul, ceri informatii din redactie, ceri explicatii, un backgound, punctele de controversa, la ce trebuie sa fii atent, te pregatesti minimal pentru conferinta de presa sau declaratii
• te informezi, orice jurnalist trebuie sa faca revista presei romanesti si internationale, macar titlurile importante

Apropo de citirea presei internationale. Am participat la selactia unor jurnalisti din presa regionala pentru bursa oferita de Freedom House la Bruxelles, un stagiu la una din institutiile de presa de-acolo. La prima faza a acestei selectii, interviurile.

Si prima mea intebare era ce presa internationala sau cu tematica afaceri europene citesc. Au fost peste 20 de jurnalisti si doar 2 sau 3 citeau presa internationala. Am fost uimita si indignata. Si ii spunea asta unei colege. "De ce te miri", mi-a raspuns ea. "Nici jurnalistii din presa centrala nu citesc presa internationala". Simteam ca sunt din alta lume. Cum poti sa fii jurnalist si sa nu citesti macar marile titluri? Sau, revenind, macar presa nationala.

Sincer, gasesc asta inadmisibil, cu gasesc inadmisibil sa mergi pe teren nedocumentat. si sa fii neinformat.