miercuri, 9 noiembrie 2011

Botezul se dovedeste adesea prima confruntare dura cu viata a bebelusilor

Vad astazi la Stirile ProTV de ora 13.00 un botez in urma caruia bebelusul a fost aproape de moarte. Saptamana trecuta parca am citit in Gandul (acum l-am gasit aici) un articol despre un alt caz similar, cand copilul a fost resuscitat de catre un medic aflat printre invitati. Anul trecut parca, am citit despre un caz care s-a petrecut in republica Moldova, insa acolo botezul i-a fost fatal copilasului. Din ce in ce mai multe si mai dese aceste cazuri in care botezul devine pentru bebelus o serioasa confruntare cu viata, iar pentru familia lui un cosmar, nu un eveniment placut.

De multa vreme ma tot intreb: e Biserica Ortodoxa invechita si, prin urmare, si ritualurile ei, sau e vorba despre preoti? M-am intrebat mereu de ce botezul - un gest simbolic - nu poate fi ca la catolici, cand li se toarna celor mici niste apa pe cap. Nu, noi ii dezbracam pe copii - iar bisericile sunt racoroase in general, chiar si vara - ii cufundam in apa in cel mai fericit caz, in cel mai nefericit, ii punem sa faca scufundari in cristelnita. Iar apa, daca sunt norocosi, e calda si placuta, cum a fost la Ingrid, insa daca e doar calduta la inceput, va dati seama ca pana ajunge bebe in ea s-a racit.

Va marturisesc ca una dintre marile mele temeri a fost botezul, eu nu vroiam ca lui Ingrid sa inceapa sa ii fie frica de apa. Ma gandeam ca o scufundare nereusita in cristelnita putea anula tot ce construisem noi in cateva luni, jucandu-ne la baita si facand in asa fel incat fetita sa isi doreasca orice interactiune cu apa.

Cu vreo cateva saptamani inainte de botezul lui Ingrid, am vazut botezul fetitei Danielei Gyorfi. M-a sunat mama ca il dau in direct si sa vad ritualul, sa stim sa ne pregatim. In acel moment m-am ingrijorat si mai tare, pentru ca am vazut ca nasa se speriase avand impresia ca fetita nu are aer dupa ce a scos-o din cristelnita.

Asa ca mi-am rugat prietena si, in acelasi timp, nasa lui Ingrid sa insiste la preot sa nu scufunde capul copilului in apa. Nu stiu daca a fost cazul sa ii spuna sau nu, insa Printele Laurentiu Urian de la biserica din Sercaia, acolo unde am ales sa o botezam pe fetita a fost minunat.

A luat copilul si l-a scufundat de la gat in jos, ca apoi sa ii toarne cu mana apa si pe cap.

Ma gandeam chiar sa fac sau sa ma alatur unui grup care sa ceara generalizarea acestor metode in ritualul botezului, pentru ca am auzit foarte, foarte multi parinti care au avut copiii chinuiti in acest moment atat de special si care ar trebui sa ramana in amintirea familie ca un eveniment cu adevarat fericit. Cum a fost cazul nostru.

14 comentarii:

  1. Perfect de acord.
    Botezul ortodox si cultura de a avea ditamai tambalaul dupa mi se pare un obicei barbar.
    Evident, copilul a racit dupa eveniment, si nu stiu daca a racit din cauza frigului din biserica, sau a luat raceala de la unul dintre invitatii la tambalau, pentru ca toti au pus mana pe el.
    Ca sa nu spun ca noi l-am obishnuit sa se culce la ora 8 seara si botezul a durat pana la 22:30.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am asistat saptamana trecuta la un botez la care preotul nu a tinut cont de rugamintele parintilor si a scufundat copilul in apa de tot. Copilul a facut un soc si nu a mai putut respira. Am avut noroc cu un domn care l-a resuscitat pana a venit o echipa de la smurd. Copilul acum e ok. Noi insa am ramas cu un gust amar fata de atitudinea preotului. Parca il si aud cum spunea "Imi spuneti voi mie cum sa botez copilul? Aveti credinta!"

    RăspundețiȘtergere
  3. sincer, mena, crezi ca orice grup ar exista ar putea schimba ceva in cadrul bisericii ortodoxe? eu nu. si am obosit sa mai vorbesc despre multele obiceiuri ciudate ale bisericii... gasesc doar solutii practice de a ma proteja atunci cand e cazul :) eu am avut noroc pe maia sa o boteze un preot prieten de familie si nu s-a pus problema de scufundari.

    anonim, daca faci tambalau sau nu e alegerea ta, daca nu esti de acord nu o faci si cu asta basta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. dar nu exista pur si simplu varianta de a nu boteza copilul? nu inseamna neaparat ca renuntam la credinta sau la biserica (ca putem foarte bine sa ne invatam copilul sa spuna rugaciuni, sa mearga duminica la slujba daca asat ne dorim), si doar ca nu suntem de acord cu unele parti ale ei. pana la urma e si asta o forma de protest si una directa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stie cineva care e semnificatia crestina si originea botezului si daca la inceput avea vreo legatura cu copiii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Geo, te rog să citeşti cu atenţie articolul meu în care am explicat în detaliu care este adevărata valoare şi semnificaţie a botezului creştin :

      http://tomisthecat.ro/2010/07/25/botezul-ortodox-al-pruncilor-un-botez-al-mortii-un-act-barbar-antibiblic-si-anticrestin-care-determina-tragedii-cumplite/

      Ștergere
  6. pe brotacul meu nu l-au scufundat deloc, nici dezbracat. l-au udat pe cap. cel putin preotii ortodocsi din ardeal nu sunt asa de inapoiati ca ceilalti. i-au dezgolit nasele burta doar pentru miruit.

    RăspundețiȘtergere
  7. @geo

    Ioan 3:5,
    Ioan 1:29-33,
    Matei 3:13-17, Matei 28:19, 20,
    Marcu 1:9-11, Marcu 1:4, 5,
    Luca 3:21, 22, Luca 3:16,
    Fapte 2:38, Fapte 8:35-38, Fapte 16:31, 33,
    Romani 6:3-6, 1
    Corinteni 12:13,
    Galateni 3:27,
    1 Petru 3:21,

    Catehismul Bisericii Catolice
    1229-1245 http://www.vatican.va/archive/ENG0015/__P3J.HTM

    1246-1255 http://www.vatican.va/archive/ENG0015/__P3K.HTM

    RăspundețiȘtergere
  8. Botezul ortodox si cultura de a avea ditamai tambalaul dupa mi se pare un obicei barbar.

    RăspundețiȘtergere
  9. Botezul ortodox si cultura de a avea ditamai tambalaul dupa mi se pare un obicei barbar.

    RăspundețiȘtergere
  10. ma scuzati ca va corectez parintele Urian Laurentiu este preot in satul Parau nu Sercaia .

    RăspundețiȘtergere
  11. PROBLEMA BOTEZULUI COPIILOR MICI

    Copiii mici nu pot fi botezaţi, pentru că, la o vârstă atât de fragedă, nu pot avea încă parte de lucrarea de convingere a Duhului Sfânt şi nu pot fi născuţi din nou.
    Noul Testament NU vorbeşte despre botezul copiilor mici şi NU aminteşte niciun astfel de caz. Ei nu au capacitatea la câteva săptămâni sau luni de viaţă, să-şi mărturisească păcatele şi nu pot lua decizia de a-L mărturisi pe Hristos ca Domn şi Salvator. Mai mult, Botezul copiilor mici a apărut în istoria Bisericii abia în anul 370 d.H., când adevărata doctrină biblică a început să fie denaturată şi să se spună că botezul nu este doar o consecinţă a mântuirii, ci o condiţie a mântuirii. Pe fondul discuţiei despre botezarea celor muribunzi, pentru a avea toate păcatele iertate înainte de moarte, s-a pus şi problema botezării copiilor mici, aşa că Biserica Romano-Catolică a început să-i boteze pe copii cât mai repede pentru a-i scăpa de vina păcatului originar. Aşa se face că în anul 416 d.H., botezul copiilor mici a devenit lege în tot Imperiul Roman.

    Când „fraţii elveţieni” (cunoscuţi ca anabaptişti, sau rebotezaţi) au revenit la practica botezării credincioşilor adulţi, au întâmpinat mari probleme, deşi nu făceau altceva decât să împlinească Scripturile. Chiar şi Martin Luther şi Jean Calvin, care au continuat linia Bisericii Romano-Catolice, lăsând Reforma neterminată la jumătatea drumului, au recunoscut că NU EXISTĂ NICIO BAZĂ BIBLICĂ pentru practica botezului copiilor mici. Dar, spuneau ei: „Având în vedere timpul în care trăim şi părerea generală… nimeni n-ar face bine dacă s-ar aventura să nege validitatea botezului aplicat copiilor” (John Horsch, Infant Baptism (Scottdale, Pa.: pp. 38-42).

    Cel mai aprig oponent al anabaptiştilor a fost Ulrich Zwingli, reformatorul din Zurich. El a folosit pe lânga analogia cu tăierea împrejur a copiilor evrei şi argumentul folosirii expresiei „şi a fost botezat el şi toată casa lui” ca şi acela al plasării copiilor sub epitropia părinţilor creştini. El a încercat să susţină aceste păreri cu ajutorul unor pasaje ca cele din Fapte 2:39 si 1 Cor.7:14. Orice cititor atent va remarca însă, că niciunul dintre aceste texte nu sprijină practicarea botezului copiilor mici. Pasajul din Fapte vorbeşte despre răspândirea creştinismului de la o generaţie la cealaltă, iar textul din 1 Corinteni nu vorbeşte decât despre importanţa unei influenţe de sfinţenie exercitată de părinţi asupra copiilor.

    Mai trebuie să subliniem şi faptul că unii teologi moderni catolici, ortodocşi, luterani sau reformaţi, care apără încă botezul copiilor mici, susţin că el nu este nimic altceva decât un fel de promisiune a părinţilor că vor da copiilor o educaţie creştină. Însă, o astfel de învăţătură nici nu merită să fie discutată. Orice om care reduce importanţa şi semnificaţia botezului la o simplă promisiune omenească nu este vrednic să fie luat în serios ca teolog de Biserica Ccreştină.

    În concluzie, botezul copiilor mici este nescriptural şi complet inutil.

    Biblia spune:

    „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea (a se citi personală) cu gura se ajunge la mântuire”
    (Romani 10:10)

    RăspundețiȘtergere
  12. Exemple de botezare a copiilor mici în Faptele Apostolilor ?!?

    În ce priveşte folosirea unor expresii care ar implica botezarea unor familii întregi, trebuie să facem precizarea că e periculos să emitem teorii în lipsa unei exegeze corecte. De exemplu, textul din Faptele Apostolilor 10:44 ne spune că au fost botezaţi toţi aceia care l-au ascultat pe Petru şi „au crezut”. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra lor şi “toți vorbeau în alte limbi şi-L măreau pe Dumnezeu” (Fapte 10:46).

    Când a fost botezată casa sutaşului Corneliu, Luca ne spune că apostolii „au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui… și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu” (Fapte 16:32-34).

    Nu există nici un motiv să presupunem că în casa Lidiei ar fi fost botezaţi copii mici. Textul ne spune doar că a fost botezată ea şi casa ei (Fapte 16:16). Tot aşa ni se mai spune ca Pavel a botezat „casa lui Ștefana” dar ni se spune imediat că membrii ei „s-au pus cu totul în slujba sfinţilor” (1 Cor. 16:15). Observăm deci, că nici nu se pune problema botezării unor copii mici care ar fi aparţinut familiilor amintite, pentru că toţi cei botezaţi, mai întâi au crezut şi apoi au început să slujească. Accentul cade aici pe faptul că toţi membrii acelor familii AU CREZUT, nu că au fost botezaţi. Or, dacă aşa stau lucrurile şi Luca are dreptate în relatarea sa din Faptele Apostolilor, înseamnă că au crezut şi au primit botezul DOAR ACEIA care au avut capacitatea spirituală şi intelectuală să creadă. Este periculos să speculăm şi să punem în gura Duhului Sfânt lucruri pe care nu le-a spus. În niciunul din aceste texte, nu se vorbeşte despre copii mici, ci despre PERSOANE CARE AU CREZUT ÎN HRISTOS !!!

    RăspundețiȘtergere