Greed is good. Now it seems it's legal... Wall Street, un film de vazut

Greed is good (lacomia e buna) - este replica celebra a lui Gordon Gekko, finantistul fara scrupule din Wall Street, filmul cult din 1987, pentru care Michael Douglas a luat si un Oscar.

Dupa 23 ani, Gekko trebuia sa isi faca, din noua, aparitia, mai ales dupa criza financiara din SUA. sau, daca e sa ne luam dupa actiunea din film, exact la inceputul ei. E o noua lume, o lume pe care acesta a privit-o din inchisoare si se intoarce la momentul potrivit. In momentul in care bancherii se sinucid, bancile stau sa cada, iar FED-ul si Treasury trebuie sa vanda Congresului frica: frica privind prabusirea a tot si toate daca nu salveaza bancile. Gekko revine in momentul in care poate sa faca din 100 de milioane de dolari 1,3 miliarde.

Atunci, in 1987, industria incerca sa identifice personajele. Gordon Gekko, personajul lui Oliver Stone, a fost de fapt Ivan Boesky, un broker implicat in scandalul financiar privind frauda bursiera, spalre de bani si inselaciune.

Acum, in 2010, personajele sunt mult mai usor de indetificat. Pornind de la actiune: zvonurile ca banca de investitii Keller Zabel ar avea miliarde blocate în datorii toxice duce la scaderea drastica a preţului acţiunilor companiei, iar Louis Zabel lupta pentru viaţa companiei sale la o intalnire la Rezerva Federală.

Guvernul refuza sa-l ajute, insa Bretton James de la o puternica bancă de investiţii, Churchill Schwartz, se ofera sa preia firma Keller Zabel pe aproapoe nimic. Mai precis, pentru 2 dolari pe actiune.

Aducand povestea in realitate, personajele si, mai ales, institutiile sunt de identificat Keller Zabel - Bear Stearns, Louis Zabel - Ace Greenberg(numai ca, in realitate, soarta lui nu a fost aceeasi ca in film), Churchill Schwartz - Goldman Sachs. Hank Paulson si Tim Geithner sunt si ei usor de indetificat in intalnirea cruciala de la Fed. Bineinteles, este si multa fictiune, nu trebuie luat totul ca atare, pentru ca nu e un documentar despre caderea bancilor de investitii.

Gekko iese din inchisoare, de unde a observat toata nebunia din ultimii ani - actiunea se petrece in 2008 - si constata: Greed is good, now it seems it's legal (lacomia e buna, acum se pare ca e si legala). Intr-un discurs la o universitate in care isi promoveaza propria carte, Gekko prevede intreaga prabusire a economiei pornind de la speculatiile din sistemul financiar si a supraindatorarii fara acoperire, fireste.

Fimul este interesant si merita vazut, tocmai pentru ca totul este recognoscibil. Inteleg ca in SUA a ajuns, in primul sau week end, pe prima pozitie in box office. CNBC l-a promovat intens, avand interviuri atat cu regizorul, Oliver Stone, cat si cu scenaristul. Asa cum spunea unul dintre ei, CNBC este chiar personaj in film. Un film in care apar Roubini, Warren Buffet, in interviuri pentru CNBC.


Asa cum spunea si prietenul meu sambata seara, cand am iesit de la film, probabil nu va avea impactul pe care l-a avut Wall Street in 1987, dar in mod cert este un film ok. Unii spun ca Michael Douglas ar putea lua Oscarul pentru el. Nu stiu, nu sunt critic de film. Dar ca spectator, mi-a placut. Depinde care i-ar fi competitorii... Oricum, in discursul sau de la universitate, sintetizeaza toata situatia si, evident, personajul lui pare vizionar.

Nu vreau sa va dezvalui din actiune, povestea e simpla si are a human touch: Gekko iese din inchisoare si incearca sa repare relatia cu fiica lui, care il acuza de o multime de lucruri. Legatura intre el si fiica lui e restabilita de logodnicul acesteia, un tanar broker, un Gekko in varianta tanara, Jake Moore. El va face cu Gekko un deal: daca il ajuta pe acesta sa se reapropie de fiica sa, Jake va fi ajutat de Gekko sa se razbune pe cei care au dus la prabusirea companiei in care lucra. Daca ii reuseste sau nu, ramane de vazut.



Oricum, filmul merita vazut.

Mana de fier in manusa de catifea: Comisia Europeana reduce suveranitatea guvernelor in alcatuirea bugetelor nationale

Analiza mea asupra deciziei Comisiei de a analiza ex-ante bugetele statelor membre si stirbirea suveranitatii acestora. Am scris-o pe Hotnews.ro. Aici.

Opinia generala la Bruxelles: Romania a luat decizia cea mai buna intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor

Parerea unanima la Bruxelles, fie ca vorbesti on sau off the record cu oficiali din DG Afaceri economice si monetare, este ca romania a luat saptamana trecuta cea mai buna decizie intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor bugetare.

Cresterea taxelor este un subiect politic sensibil in Europa, asa ca varianta a doua in reducerea deficitului bugetar este de preferat. Oricum, nivelul este mare, insa toata lumea se fereste sa spuna daca procentul stabilit - de 25% privind salariile din sectorul public - este unul maximal, avandu-se in vedere ca pachetul de masuri stabilite saptamana trecuta trebuie sa treaca prin Parlament si probabil va suferi ceva modificari.

"Masurile luate au fost necesare, dificile, dar necesare, insa va urma dezbaterea politica si noi vom analiza rezultatul acesteia, cum vor arata masurile dupa dezbaterea din Parlament", mi-a spus purtatorul de cuvant al lui Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice si monetare. "Tocmai de aceea Comisia nu elibereaza banii pana nu vede aplicarea masurilor, pentru ca vrem ca ele sa fie luate, nu vrem doar planuri si declaratii", a spus acesta la o zi dupa ce ministrii de finante ai zonei euro tocmai decisesera pachetul de salvare a Greciei.

Ce urmeaza in viitor?

Viitorul va fi mai dur, asta e sigur, dupa ce au vazut ce se poate intampla cu un stat din zona euro. Miercuri vor fi anuntate niste masuri care presupun un control mai riguros asupra finantelor statelor membre, pentru a nu mai aparea surprize. Inventariate, ele arata cam asa:

• In primul rand si de interes pentru Romania este conditionarea fondurilor europene de tinerea sub control a deficitului si de indeplinirea reformelor structurale. Am cerut amanunte cum se va face asta, cand se a lua decizia asta, in functie de ce nivel al deficitului, pentru cat timp si cum se stabileste in ce procente vor fi reduse, n-am primit lamuriri. Se pare ca ele nu vor fi date in totalitate nici maine, cand va fi facut anuntul oficial. Ideea e ca probabil se va hotari si din mers, cand vor trebui aplicate. Masura porneste de la exemplul Greciei si de la ideea ca s-au bagat o multime de bani nerambursabili pentru ca aceasta tara sa faca reformele structurale necesare, iar ele nu au fost facute. Asa ca nu este obligat contribuabilul european sa alimenteze o gaura neagra, daca rezultatul nu se vede. Contraargumentul e urmatorul: ma intreb cum sa faca o tara precum Romania reformele strucutrale necesare daca nu primeste acesti bani nerambursabili. Raspunsul e simplu: amenintarea cu taierea fondurilor vor mobiliza mai bine aceste tari membre si vor face cu banii ceea ce trebuie. In plus, exista strategia Europa 2020 care isi si indica liniile pe care trebuie sa mergi. Daca nu indeplinesti obiectivele acestei strategii ti se vor taia din fonduri. Probabil ca vor fi evaluari de etapa. Deocamdata situatia nu este foarte clara - sper ca miercuri sa se mai clarifice, desi am vorbit cu oameni din cabinetul lui Olli Rehn si sustin ca nu au conturata atat de in detaliu ideea - insa este clar ca vad aceasta masura ca pe un element de presiune necesar, in lipsa altuia. Cuvantul pe care il aud de doua zile incoace la seminarul despre euro si economia UE este competitivitate - nu exista o alta solutie decat cresterea competitivitatii.

• O alta masura este aceea ca la nivel european sa fie analizate bugetele pe care tarile membre vor sa le adopte. In primavara fiecarui an, cand ar trebui sa existe drafturi de bugete ale statelor membre, ele sa fie discutate cu Comisia si in Ecofin, iar daca nu e un buget credibil sa se lucreze pe el. E vorba despre ex-ante screenings, adica analize ale bugetelor pe care guvernele sa le discute la nivel european inainte de a le definitiva si supune aprobarii parlamentelor nationale.

• In afara de deficitul bugetar si a datoriei externe a unei tari in Comisie si consiliu va exista o mai mare atentie in ceea ce priveste consilidaera fiscala din statele membre, vor fi analizate si politicile privind munca, angajarea, flexibilitatea pietei muncii, sistemul de pensii, competitivitatea, etc. Dupa cum se stie, potrivit ultimelor date, Romania si Bulgaria sunt pe ultimelemlocuri in UE privind competitivitatea.
  

• In ceea ce priveste aderarea la zona euro, cei din Comisie spun deocamdata ca, pentru ei, regulile nu se schimba - adica criteriile de la Maastricht -, intrucat nu e nimic in neregula cu ele, ci cu aplicarea lor. Totusi, exista discutii privind introducerea sau analizarea unor noi criterii cand analizezi tarile aspirante la zona euro.

• Crearea unui mecanism de management al crizei. De fapt probabil ca procesul a inceput duminica, atunci cand s-au stabilit cele doua instrumente: European Stabilisation Mechanism - sub articolul 122 din Tratate, care exista deci, dar mai mult pentru tarile din afara zonei euro, Romania a primit imprumutul de la Comisie prin acest mecanism - si Special Purpose Vehicle - acel fond de 440 de miliarde de euro, nivelul pana la care se pot face imprumuturi sustenabil de tarile din zona euro, bani alocati guvernelor care au nevoie prin negocieri bilaterale. Intrebat care e diferenta intre acest instrument si un Fond Monetar European - idee despre care se vorbeste de cateva luni - un oficial european a spus ca nu necesita o modificare de tratate, cum ar necesita existenta unui Fond Monetar European. "Pana la urma, nu conteaza cum e numit, conteaza sa existe", a fost concluzia.

• Se lucreaza deja la sporirea atributiilor Eurostat - propunerea Comisiei a fost facuta, e in Consiliu, adica la statele membre - in ideea ca Eurostat sa poata verifica datele care stau la baza statisticilor transmise de statele membre atunci cand au rezerve asupra acestora, cum a fost in cazul Greciei.

Ma-ntrebam cand va iesi dulaul sa latre...

Dimineata l-am vazut pe presedintele Basescu la TMCTV care prelua interviul in direct la Realitatea FM. Mie mi s-a parut importanta ideea ca din 2011-2012 ar fi posibila o coborare a cotei unice de impozitare de la 16% la 14 sau chiar 12%.

Pe de alta parte am remarcat ca pensiile si salariile vor fi platite integral in noiembrie si decembrie, dar cu bani imprumutati de pe piata interna, mai scumpi decat cei de la FMI. Presedintele va promulga azi legea care prevede desfiintarea unui numar al agentiilor guvernamentale, ceea ce inseamna usurarea sistemului cu 9000 de oameni.

Despre bugetari, ideea ca fie vor pierde sporuri si tot felul de indemnizatii preferentiale, fie isi vor pirde locul de munca.

Si iata ca la Realitatea apare dulaul sa latre: un lider sindical. De aceasta data eternul pe televiziuni Marius Nistor.

Va marturisesc sincer ca sindicatele au reusit sa ma antagonizeze atat de mult incat imi repugna orice iesire publica a liderilor lor. De fapt, probabil ca liderii imi repugna, ipocrizia lor, pentru ca inteleg ca exista o reala ruptura intre lideri si membri.

Eu sunt pentru reducerea drastica a numarului de bugetari. Sunt multi care freaca menta prin institutiile statului si o faceau pe bani foarte buni. O cunostinta imi povestea la un moment dat cat de tare se plictisea la serviciu, ca invata pentru concursurile EPSO, dar ca in lunile proaste lua vreo 7000 de lei. In lunile bune, peste 10.000. Evident, avea sporuri de fonduri europene. Si pierdea vremea cu gratie.

Pai de-astia sunt o multime prin ministere si prin alte institutii, sunt convinsa. Si mai sunt convinsa ca oamenii care isi fac treaba bine nu trebuie sa se simta amenintati ca isi vor pierde locul de munca. Pe de alta parte, sunt la fel de convinsa ca vor ramane si multe loaze, gratie "spatelui" pe care il au si ca unii mai muncitori si mai constiinciosi vor fi pusi pe liber. Insa in ciuda acestor evidente, cred ca numarul lor trebuie redus.

Cu cap, nu irational. Eu, in calitate de contribuabil, sunt revoltata de toate iesirile sindicatelor si de stradania statului de a hrani aceasta bestie gonflata, care e sistemul public, cu bani care trebuiau sa mearga in investitii. Cat din cei 10% din PIB anuntati la inceputul anului de guvern au mers, real, la investitii? Cand si banii de la FMI intra in salarii, lucru nemaintalnit pana acum si neacceptat. Este evident ca nu vom mai fi mult pasuiti sa luam masurile drastice care se impun.

Si ma enerveaza faptul ca nu exista curajul de a lua masuri foarte nepopulare, dar extrem de necesare. Sper ca macar dupa alegeri asta sa se intample. Oricum am ratat o serie de momente, n-am inceput privatizarile la momentul potrivit si am ramas in urma tarilor grupului de la Visegrad, n-am facut reforme necesare si am intrat mai tarziu decat ele in NATO si in UE. Si uite-asa acum vom iesi mai tarziu si mai "bubuiti" din criza.

E ca si cu un plasture: fie alegi sa il dezlipesti incet si sa te doara cate putin si sa dureze mai mult, fie il smulgi dintr-o data si gata, asta e. Eu prefer a doua varianta. Si as pune plasturele ala pe gura dulaului. Ca a devenit total insuportabil!

In conditiile in care cei din privat au suferit si stagnari sau scaderi de salarii, si concedieri, si pierderi de bonusuri si nu ies in strada, sindicalistii vin si cer mariri de salarii si mentinerea sporurilor. Asta e nesimtire. Si nesimtire e si sa spui FMI sa nu mai dea Romaniei urmatoarea transa din imprumut. Pana la urma, in ce tara traiesc sindicatele astea?

Cotidianul... lectia de anti-management

Am lucrat in trustul Realitatea, am prieteni acolo, mutarea in trust a fost una dintre variantele pe care le-am avut inainte de a veni la HotNews.ro. Astazi ma gandeam cu tristete la oamenii care lucreaza acolo.

Le-am scris prietenilor de la Cotidianul sa vad daca sunt - in conditiile date - ok, am vorbit cu prietene de la Realitatea si de la Business Standard. Ceea ce s-a intamplat la Cotidianul a tulburat cumplit breasla.

Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca in trustul ala oamenii care aduc continut cu adevarat, cei care alearga toata ziua dupa stiri sunt considerati dispensabili, in timp ce sefii sunt vazuti drept indispensabili. Cand am plecat de la NewsIn am tinut sa imi iau la revedere printr-un mail de la colegii mei reporteri, cei care munceau si nu meritau nici umilintele unora dintre editori - existau si cazuri in care reporterii erau mult mai competenti, dar nu erau sefi -, nici cele ale marilor sefi care dialogau doar cu editorul, dand directive, desi omul care urma sa lucreze subiectul era de fata. Dar deh, era doar un reporter! Le-am spus colegilor care ramaneau acolo sa fie constienti ca, daca ei nu ar munci intr-o zi, agentia n-ar avea flux. Oricat de eficienti ar fi fost editorii.

Citind blogurile si presa despre situatia de la Cotidianul, constat ca in majoritate tot reporterii sunt cei umiliti. Probabil ca managementul spune ca n-a facut decat sa scape de cei ineficienti, slabi din punct de vedere profesional, intrucat oamenii buni n-au fost pusi in situatia de a li se oferi 1000 de lei salariu.

Doru Buscu spune ca vrea sa faca un ziar in care jumatate sa fie comentarii, analize. Ma rog, sunt curioasa sa vad cum va fi un astfel de ziar. Probabil va fi un ziar scris de sefi, ca doar ei sunt marii comentatori ai Cotidianului si nu numai. Va fi foarte tare, cum comentau unii pe bloguri, se vor apuca sa scrie si cei care sunt platiti cu mii de euro si astfel isi vor justifica salariul.

Cei de la Realitatea fac misto pe holuri ca sunt in sesiune si invata pentru test, fac haz de necaz. Ce sa inteleaga din testarea pe cultura generala pe care o vor sustine obligatoriu in week end?, se intreaba ei. Probabil ca vor sa ne arate ca se poate si mai rau decat sa ne reduca salariile si sa ne consideram fericiti ca avem un loc de munca, imi spunea prietena mea.

Da, multi dintre cei de la Realitatea merita sa fie testati sa se vada cum stau cu gramatica si cultura generala, insa acolo sunt si oameni foarte ok. Care probabil stiu mai multe decat toti sefii la un loc si pentru care este, din punctul meu de vedere, umilitor sa fie testati. Ma intreb, de exemplu, daca si Valeria Dorneanu, senior editor pe politic la Realitatea si fostul redactor sef al NewsIn, unul dintre oamenii de la care am avut atatea de invatat si fiecare zi de munca alturi de ea era un training, uneori mai dur, alteori de-a dreptul fun, va sustine acest test de cultura generala. Ea e unul dintre oamenii care le poate da lectii managerilor de la Realitatea si nu cred ca gresesc cand spun asta.

Cei de la Business Standard se asteapta si ei la niste masuri, dupa ce s-a intamplat la Cotidianul, au existat discutii cu oameni, exista o lista de oamenicare, in urma evaluarii, n-au prea impresionat sefii.

La Money Channel inteleg ca se discuta individual pe salarii in unele cazuri, probabil pentru a mai reduce in plus fata de grila deja celebra din trust. Stiti ca reducerile acelea de salarii in procente se aplica la brut, nu la net, asa ca scaderile sunt mai mari, nu? Apropo, Corina Dragotescu, care a plecat ofensata de aceste reduceri, am inteles ca este consilier pe la Ministerul Muncii, asa ca nu o plang pentru veniturile pe care le obtine. CORECTIE: Un cititor imi scrie pe site ca, de fapt, sotul ei e consilier.

Despre NewsIn nu fac niciun comentariu. Am lucrat acolo si nu vreau sa vorbesc despre agentie. Exista oameni minunati acolo, dar exista si niste catastrofe. Petarde, de-a dreptul!

Mi se pare ca in trustul lui Vantu e macel. Altii au procedat mult mai onest: in trustul lui Voiculescu s-au taiat salariile cu 20% pe la inceputul anului, iar familiilor intact - adica celor in care si sotul si sotia lucrau in trust s-a taiat doar unuia dintre ei, Sarbu a desfiintat ziarele locale, oamenii au pierdut job-urile, insa a fost o incheiere de conturi onesta, la EVZ, la ProTV au fost dati oameni afara, s-au facut liste, soarta le-a fost pecetluita. S-a desfiintat ziarul gratuit Contact, dar parca totul a fost mai putin dur decat la Cotidianul.

Poate ma insel, am privit din afara tot ce s-a intamplat, insa pe niciunde parca nu s-au produs erorile de management din trustul Realitatea. Oamenilor le-au crescut salariile cu 11% la inceputul anului, in vreme de criza, ca apoi, dupa cateva luni, sa le reduca drastic si sa procedeze precum s-a procedat la Cotidianul. E socant. Asta nu e bad management, e disastrous management.

Nu pot sa ma gandesc decat la acei oameni care au ramas fara job acum, intr-o perioada de criza. Criza asta e o buna scuza pentru multe comportamente abuzive sau injuste ale angajatorilor. Compania trece prin criza - ii auzi. Fratilor, si noi, oamenii trecem prin criza asta. Asta ignora ei si nu le pasa: faptul ca e criza nu doar pentru institutie, ci si pentru oamenii care lucreaza in institutie. Dar criza face victime peste tot. De ce n-ar face si in presa?

Daca vreti sa cititi despre situatia de la Cotidianul o puteti face pe: Hotnews.ro, blogul Pagina de Media, blogul Reporter virtual, blogul Subiectiv, blogul lui Mihnea Maruta sau al lui Bradut Ulmanu.

Aroganta sau prostie?

Am scris si urmarit declaratiile inaltilor nostri oficiali pe recapitalizarea CEC si nu pot sa nu ma intreb despre ce este vorba in cazul lor: despre aroganta sau prostie? Sau prostia rezultata din aroganta? As inclina spre cea din urma.

Basescu spune: "Punctul meu de vedere ar fi ca guvernul sa reactioneze si sa nu mai stea in asteptarea analizei birocratilor (n.r. privind recalitalizarea CEC Bank) de la Bruxelles...intarzierea excesiva ne arata ca birocratia nu se potriveste prea bine cu criza".

Boc spune: "Deja noi am realizat o capitalizare a CEC cu 229 de milioane de lei prin mentinerea la CEC a profitului pe care banca trebuia sa il verse la Ministerul Finantelor, implicit la bugetul de stat".

Pogea spune: "Am facut toate demersurile necesare in timp util, dar Comisia Europeana trebuie sa ne dea un raspuns astfel incat sa nu fie considerat ajutor de stat. Pana atunci nu am stat si profitul aferent anului 2008, in valoare de 229 milioane de lei, a ramas in continuare la dispozitia CEC-ului si, din acest punct, de vedere exista aceasta prima capitalizare facuta".

Autoritatile romane, de la presedinte, premier si pana la ministru de finante trambiteaza in gura mare ca nu le prea pasa ce zice Bruxelles-ul, pana binevoieste el sa se miste, ei fac ceea ce considera ca trebuie facut. Isi umfla din nou muschii, in chip prostesc, pentru urechile electoratului roman, dar acolo merg umili sa explice situatia. Cum sa nu astepti si sa nu iti pese de analiza Comisiei Europene, cand esti stat membru si ai obligatia de a o face? O fac nemtii, francezii, austriecii si nu o faci tu?

Te dai smecher? Si pentru ce? Uitati-va la declaratiile marilor lideri europeni, Merkel a bagat miliarde de euro in banci, dar a asteptat analiza CE, care a venit in doua, trei saptamani, intr-o luna, adica in regim de urgenta. Si ce spunea cancelarul german? Ca totul este in acord cu obligatiile asumate pe piata comuna, pentru a nu distorsiona concurenta. Merkel a facut ce a considerat mai bine, dar a dat Cezarului e era al Cezarului, a jucat dupa regulile jocului. Iar planul ei economic anticriza e de miliarde de euro, recapitalizarea bancilor germane a insemnat miliarde de euro.

Ce face Romania? Isi umfla muschii pentru 200 de milioane de euro. Vedeti diferenta? 200 de milioane vs. miliarde de euro. Insa unii joaca dupa reguli, altii se cred smecheri si critica birocratia de la Bruxelles.

Am citit aseara zeci de cazuri notificate Comisiei si analiza niciunuia nu a durat mai mult de doua luni. Unele dintre ele sunt date si in articolul pe care l-am scris pe HotNews.ro. Este evident ca acea condamnare a birocratiei bruxelles-eze facuta de Traian Basescu este total gresita. Comisia si-a schimbat regulile si metoda de lucru tocmai pentru a urgenta analiza unor astfel de cazuri.

Iar premierul Boc si ministrul Pogea arata ca au luat deja masuri, tot de capul lor, fara sa astepte ok-iul Comisiei Europene. Ca ei stiu cel mai bine ce e mai bine. Sunt aroganti si aroganta lor cade in prostie. Si mai sunt si mincinosi: ei spun ca au notificat Comisia in februarie, Comisia spune ca s-a autosesizat in martie. Iar documentatia trimisa de la Bucuresti nici macar nu este completa si de buna calitate, pentru ca analiza Comisiei sa poata fi facuta. Si facuta in acelasi regim de urgenta care s-a aplicat unor notificari venite de la tari precum Ungaria, Slovacia, Franta, Olanda, Germania.

Cred ca o astfel de situatie trebuie sa fie urmata de niste masuri si sanctiuni. Ma gandesc ca Basescu este in una dintre cele doua situatii: ori este intr-atat de nesabuit si sa atace Comisia, intr-un mod total nejustificat, cand exista o puzderie de contraargumente, ori a fost dezinformat.

Daca e cea de-a doua situatie, atunci cineva trebuie "sa zboare", este inadmisibil ca un rpesedinte sa iasa cu o astfel de informatie, falsa, o miciuna. Daca e primul caz... nici nu stiu ce ar trebui sa se intample. Este o alta declaratie nesabuita a presedintelui, din seria multora facute cel putin in ultimele luni. Probabil ca presiunea campaniei electorale este atat de mare incat orice ocazie de a rezona intr-o categorie de electorat este buna. Insa electoratul trebuie sa stie cand este mintit. Si, in aceasta situatie, este mintit!

Cati romani l-ar aprecia pe Basescu daca ar face ca Putin?

Mi se pare foarte tare stirea de pe HotNews.ro, aici, referitoare la vizita lui Putin la supermarket si ordinul lui de a micsora preturile. Simt o frustrare ca nu stiu rusa pentru a intelege exact ce se spune in stire, integral.



Asa ca folosesc tot sursa citata, HotNews.ro:

<<Iata mai jos dialogul dintre Vladimir Putin si Iuri Kobaladze, directorul pentru relatii comerciale al grupului X5 Retail, care detine lantul de supermaketuri, redat de cotidianul Kommersant.

* Putin: Pentru ce costa acesti carnati 240 de ruble (7,5 dolari)? Este normal acest lucru?
* Kobaladze: Dar sunt carnati de inalta calitate! Priviti, acestia de aici costa doar 49 de ruble
* Putin: "E prea scump
* Kobaladze, timid: Nu...
* Putin, fluturand o hartie: Pot sa va arat marja de profit pe care o aveti. Uite, pentru acest tip de carnati, marja este de 52%

La raionul de carne, premierul s-a lansat intr-o noua tirada impotriva preturilor practicate de supermarket, estimand ca pretul este cu 200% mai mare decat cel normal.

"Este dublu fata de pretul normal. Vi se pare normal asta? E prea scump", l-a criticat Putin pe Kobaladze, care a cedat si a promis sa reduca preturile incepand de vineri.>>

Va vine sa credeti?!!!?? Omul se va executa, piata care regleaza preturile nu conteaza, daca premierul zice ca sunt prea mari, atunci ele trebuie reduse. E evident ca Putin se comporta ca un dictator, dar sunt popoare, care au nevoie de un lider autoritar. Rusii in mod sigur, in perioade repetate ale istoriei lor.

Dar si multi romani aplauda iesirile presedintelui Basescu, manifestarile lui autoritare si evident ca m-am intrebat cati dintre concentatenii nostri l-ar aprecia pentru o astfel de initiativa si cati ar fi ingroziti de ea. Evident ca numarul celor din urma ar fi mult mai mare. Dar va puteti imagina o miscare mai populista acum, in vremuri de criza?

Falimentul GM: impartirea prazii sau strangerea resturilor?

By Bara

Am fost tentat sa scriu un titlu de genul - GM, impartit intre rusi si chinezi - dupa stirile privind noul actionariat de la firma germana detinuta de General Motors si vanzarea brandului Hummer catre o firma asiatica. Dar mi-am adus aminte de alte industrii care de-a lungul timpului s-au aflat in aceeasi situatie. Numiti repede doua branduri americane care fac cuptoare cu microunde. Masini de spalat? Aer conditionat? Televizoare? Frigidere? (Firma care a lansat comercial produsul se cheama... Frigidaire si e amaricana). Ei bine, in industria bunurilor de larg consum lucrurile stau in general asa. Apare un produs care suceste mintile consumatorilor. Pentru ca preturile sunt bune si piata suficient de mare, apare competitia, apoi razboiul preturilor, outsourcing-ul in Asia pentru reducerea costurilor. Apoi preluarea companiei americane sau aparitia unor rivali care trimit in corzi primii jucatori.

Si ce legatura are asta cu industria auto veti intreba. Cele mai mari branduri se gasesc in tarile avansate, iar productia este putin externalizata, fata de alte industrii. Producatorii auto s-au tinut bine un timp. Comertul nu a fost liberalizat ca in cazul televizoarelor sau textilelor. Dimpotriva, japonezii si mai nou coreenii au fost nevoiti sa deschida fabrici in SUA sau Europa ca sa aiba acces la cele mai mari piete auto. De ce acest protectionism? Simplu - sub amenintarea pierderii locurilor de munca (in toate industriile conexe), guvernele au preferat sa faca granitele cat mai sigure. Importurile din Asia au fost tinute departe, dar pe barba consumatorului occidental, care a platit pretul pastrarii industriei auto in Vest (puneti fara grija aici si Japonia si Coreea).

In timp, in SUA lucrurile s-au schimbat. Pe cea mai competitiva piata din lume, imaginea brandurilor locale s-a erodat. Un super exemplu mi se pare fabrica comuna a GM si Toyota care faceau practic acelasi model de camioneta, dar cel japonez se vindea la un pret mai bun! Pe masura ce apareau alte piete promitatoare - de exemplu software - interesul investitorilor a scazut pentru piata auto. Valoarea la bursa s-a diminuat, iar falimentul a inceput sa bantuie prin Detroit. Cei Trei Mari ar fi putut sa dispara fara mari probleme, dar protectionismul de care beneficiat le garanteaza inca imunitatea- milioane de americani ar ajunge pe strazi daca s-ar inchide fabricile celor trei mari- GM, Ford si Chrysler. Dar gigantii pot fi vanduti pe bucati sau in intregime, ca in cazul Chrysler, cu conditia pastrarii locurilor de munca.

In SUA, industria auto nu mai are stralucirea de alta data, nu este considerata de importanta nationala. Are mai degraba importanta sociala. In Germania si Japonia, masina este no.1 in topul induastrial si este putin probabil sa vedem prea curand inchizitorii de genul celor din suportate de bossii celor Trei Mari in Senatul american.




Deci de ce se cumpara bucati din GM, iar companiile sunt din China si Rusia? Pe scurt, pentru ca alte industrii sunt acum importante si e cazul sa mergem mai departe.

Presedintele Basescu... minte. Sau si mai rau...

Iata ce spune el (filmuletul preluat de site-ul TMCTV):



Dar acum doua seri, la TVR, el a afirmat si asta:

"Nu-i un om politic sa nu fie destept acum si sa nu spuna ca el stia de criza. Nu e adevarat. Nu aveau cum sa spuna asa ceva ca nu stiau. Economia duduia atunci, chiar si Institutul National de Statistica, in decembrie, spunea ca vom avea o crestere economica de 3-6 procente pentru 2009. Si FMI spunea in octombrie ca Romania va avea crestere economica pentru a-si revizui apoi prognoza in decembrie si in ianuarie."

Eu inteleg ca presedintele spune ca nu stia ca va fi criza, sa zicem in octombrie, candFMI prognoza crestere economica pentru Romania. Si totusi, el zice ca se uita seara la The Money Channel.

Nu vedeti legatura inca, nu? V-o explic: The Money Channel a vorbit cel tarziu de prin octombrie despre criza si despre ce ne paste, aducand analisti din straianatate, pe langa cei din piata romaneasca. A avut inca de prin octombrie oameni la Londra si New York care transmiteau de la bursele de-acolo caderile spectaculoase ale indicilor, care vorbeau despre confuzia si haosul creat dupa caderea Lehman Brothers, care intervievau analisti ce prognozau ca tarile Europei emergente, adica si Romania, vor fi lovite de criza in ciuda cresterii economice spectaculoase, pentru ca e bazata pe niste bule: imobilia si a creditelor de consum.

De ce sunt atat de sigura pe ce va zic? Pentru ca eu ma uit la The Money Channel si am vazut asta. Si pentru ca l-am rugat, la un moment dat, pe corespondentul TMCTV la Londra, dupa intoarcerea lui in tara, sa ma ajute cu un contact al unui tip (analist din City) pe care l-a intervievat. Si dupa aproape o luna, pe 6 noiembrie, am facut un interviu prin telefon cu el, Justin Patrie e numele lui, in care detalia niste chestiuni. Iata interviul. A spus lucruri similare si pe TMCTV cu aproape o luna inainte, de exemplu, pentru ca asa mi-a atras atentia si mi-am spus ca trebuie sa vorbesc si eu cu el.

Prin urmare, eu cred ca presedintele minte:

1. fie nu se uita la The Money Channel - caci altfel stia ca ne paste criza in ciuda celor mai optimiste previziuni
2. fie stia ca vine criza - dar e mai simplu acum sa iti acuzi, din nou, adversarul

Ar mai fi o varianta, daca spune adevarul, dar asta nu e deloc flatanta: se uita la The Money Channel, dar ... nu a inteles ca vine criza. Care o fi adevarul?

(Cititi aceasta postare si in cheie ironico-amuzata.)

Cum arata documentul ECOFIN referitor la conditionarea imprumutului pentru Romania

"Independently of the lifetime and the framework of the assistance programme, the Commission will also, applying the existing relevant procedures, including the Cooperation and Verification Mechanism, continue to monitor progress in the areas contributing to transparent and effective public spending, in particular in the field of justice and implementation of structural funds in order to facilitate Romania to reinforce the impact of the Community assistance ", potrivit informatiei care mi-a fost pusa la dispozitie de surse din Consiliul European.

In traducere: "Indiferent de durata si cadrul programului de asistenta, Comisia - aplicand procedurile existente relevante, inclusiv mecanismul de cooperare si verificare, va continua sa monitorizeze progresele privind cheltuielile publice transparente si efective, mai ales in domeniul justitiei si al implementarii fondurilor structurale, pentru a ajuta Romania sa intareasca/sporeasca impactul asistentei comunitare".

Prezenta in documentul Consiliului a acestei formulari nu a fost decisa ieri, cand a avut loc reuniunea ministrilor de externe, ci in EFC, reuniunea expertilor care fac recomandari ECOFIN, adica ministrilor de finante si, de fapt, locul in care se contureaza mare parte a politicilor pe care ECOFIN le negociaza si aproba. Autoritatile romane "au exprimat rezerve" privind aceasta formulare, imi spun sursele mele de la Bruxelles, si tocmai de aceea presedintia (adica ministrul ceh de finante) a mai avut consultari cu partea romana. Insa in sedinta ECOFIN nu a fost discutata aceasta formulare, ea fiind practic decisa.

Pe de alta parte, nu este o conditionare noua privind imprumutul, totul este o chestiune de formulare introdusa in concluziile ECOFIN, pentru a intari faptul ca Romania trebuie sa isi faca treaba. Si nu este o noutate nici macar aceasta formulare si amintirea faptului ca suntem monitorizati pe justitie si ca sunt cu ochii pe noi, intrucat insasi Comisia Europeana, atunci cand a anuntat aprobarea imprumutului (aici este comunicatul), a aratat urmatoarele:

Pentru o gestionare "sanatoasa" a fondurilor primite, se acorda un rol central institutiilor de audit si combatere a coruptiei, care trebuie sa fie independente si sa functioneze eficient. Bruxelles-ul a adus de atunci in discutie mecanismul de cooperare si verificare pe justitie, ca o conditie pentru acordarea banilor: "Comisia va continua sa monitorizeze, in cadrul mecanismului de cooperare si verificare, progresele in domeniul reformei judiciare si a combaterii coruptiei", arata comunicatul.

In plus, purtatoarea de cuvant a comisarului Almunia a repetat azi clar ca nu e nicio noutate, nu este o conditionalitate pentru acordarea banilor:

"Referirea la mecanismul de cooperare si verificare nu este o conditionalitate pentru asistenta de 5 miliarde de euro acordata Romaniei. Este doar o reamintire a faptului ca acest mecanism exista inca de la aderare.

Conditiile pentru acordarea imprumutului sunt clar stipulate in comunicatul de presa si decizia Consiliului: consolidare fiscala (in special printr-un program pe termen mediu pentru a aduce deficitul sub 3% pana in 2011), reforma bugetara (in special adoptarea unui cadru fiscal pe termen mediu si reguli fiscale - planificarea bugetara multianuala, in alte cuvinte), reforma sectorului financiar si reformele structurale, inclusiv imbunatatirea eficientei administratiei publice. Aceste conditii vor fi prevazute mai in detaliu in Memorandumul de intelegere care va fi semnat cu autoritatile romane.

Consiliul a aprobat ieri, si-a dat acordul politic, asistenta de 5 miliarde de euro. Inteleg ca aprobarea formala are loc astazi. Asta ne va permite sa ne concentram asupra elaborarii Memorandumului de Intelegere pentru a putea apoi plati prima transa.

MEMORANDUMUL DE INTELEGERE NU VA CONTINE NICIO REFERIRE LA MECANISMUL DE COOPERARE SI VERIFICARE", a conchis purtatorul de cuvant al comisarului Almunia.

Ce trebuie sa intelegem?

• Exista doua documente: concluziile Consiliului, document politic, care trasmite un semnal politic foarte clar autoritatilor de la Bucuresti si care le arata ca nu fac ceea ce trebuie pe reforma justitiei si lupta anticoruptie. In aceste concluzii este formularea de mai sus, pe care am pus-o si original, in limba engleza. Semnalul politici e indubitabil, dar asta nu inseamna o conditionare a banilor explicita. Comisia a transmis acest semnal inca din momentul in care a anuntat aprobarea imprumutului pentru Romania, Consiliul il intareste.
• Memorandumul de intelegere - care e documentul tehnic, care spune exact in ce conditii acorda Comisia cele 5 miliarde.

Prezenta in concluziile ECOFIN a acelei formulari care aminteste de faptul ca avem un mecanism de monitorizare pe justitie are trei semnificatii, din punctul meu de vedere:

1. Europenii vor sa le spuna autoritatilor romane ca daca nu fac progrese in justitie si in lupta anticoruptie ei putem pierde bani, nu din imprumut, ci din fonduri europene. Este evident ca cele 5 miliarde de euro nu sunt conditionate de reforma in justitie, ca altfel, asa cum a explicat presedintele Basescu (aici), nu cerea imprumutul. Ma rog, nu prea avea solutii, insa e clar ca nu sunt conditionati acesti bani.La fel de evident este insa ca sunt amenintati alti bani europeni pe care ar urma sa ii primim.
2. Europenii au si un al doilea mesaj pentru autoritatile romane: vedeti cum cheltuiti acesti bani. Declaratia presedintelui Basescu, potrivit careia banii din imprumuturi pot fi folositi pentru plata salariilor si pensiilor, daca e nevoie, nu a trecut neobservata. El a revenit, aratand ca acei bani sunt pentru investitii, iar pensiile si salariile vor fi platite de la buget, insa declaratia initiala a fost facuta.
3. Contributorii mari la bugetul UE au vrut o asigurare - Europa e in recesiune, iar banii sai sunt dati unei tari care este suspectata de coruptie? Nu e o galusca usor de inghitit de germani, britanici, olandezi, asa ca au vrut ca din concluzii Romania sa inteleaga clar ca trebuie sa fie responsabila. Si o spun public, sa auda toata lumea.

G20 - Obama: Nu sunt presedintele Japoniei

Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a cmunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Fotografia de mai sus este facuta intr-un moment in care lua intrebari de la jurnalisti, nu de la cei e pe lista. Toti vroiau sa fie alesi si mai mult decat sa ridice maine ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan...take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez cue politica itnerna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa:

"Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aicvi si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din india, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premeirul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.
"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.
"Ai vreo contributie la asta. Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el si toata sala a inceput sa rada.
"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau tota ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

G20 - Din culise (II)

Conferinta de presa a lui Gordon Brown a inceput cu o intarziere de vreo 20-30 de minute si toti jurnalistii comentau ca s-ar putea ca discutiile sa fi fost aprinse. Rezultatul acestora il puteti citi in original aici.

Purtatorul de cuvant al lui Brown a alternat jurnalistii britanici cunoscuti cu altii de la media internationala, dar prioritate au avut marile publicatii, agentii si televiziuni. Intrebarile... so and so, iar cei din presa internationala mai putin cunoscuta au intrebat asa niste generalitati incat am avut sentimentul ca Brown a irosit timp pretios raspunzand la ele, iar raspunsurile au fost, evident tot generale.

Sarkozy si-a programat conferinta de presa in acelasi timp cu presedintia UE, adica premierul ceh Topolanek, si Comisia Europeana, adica Barroso. Niciodata nu l-am vazut mai slab pe Barroso intr-o conferinta de presa. Si interesul jurnalistilor a fost scazut, erau doar cateva zeci in sala.

Urmeaza conferinta de presa a lui Obama. Cativa mai descurcareti - am crezut noi - am ramas in sala conferintei de presa, sperand sa prindem un loc in fata. Am apucat sa vad ca desurubau podiumul sa il ridice pentru Obama, care e mai inalt decat Gordon Brown, dar apoi ne-au scos afara sa ne asezam la coada, ca sa intram din nou. Sunt destul de in fata, inaintea mea sunt foarte multi fotoreporteri, asa ca poate o sa prind un loc in fata. Acolo ai mai mari sanse sa fii vazut cand vrei sa pui intrebari, fireste.

Asa ca acum stau la coada la Obama.:)

Summit G20 - Din culisele unui summit care-si propune sa salveze economia mondiala

Sunt la ExCel Centre in Londra, acolo unde se desfasoara summit-ul G20 si mi-am propus sa va povestesc cam ce se intampla in spatele a ceea ce vedeti la televizor sau cititi in ziare, lucrurile care nu apar in stiri. Lucruri din "bucataria interna", din sala de presa. Jurnalistii nu au acces la sesiunile plenare, se fac doar pool-ul de presa pentru fotoreporteri si cameramani, ca la orice mare summit.

• Totul e organizat ca la carte si nu ai cum sa te ratacesti daca urmezi indicatiile din ghidul pentru jurnalisti. De la statia de tren politistii te indruma spre un cort alb, acolo unde arati confirmarea acreditarii si un act de identitate, dupa care esti transportat cu un autobuz spre ExCel. Si mergi o gramada, pe strazi pustii, treci de o serie de filtre de politie si in final ajungi la centrul de acreditare. Iti ridici legitimatia si din nou esti imbarcat intr-un autobuz, care te duce la centrul unde are loc efectiv conferinta.


• Elicopterele survoleaza zona, iar manifestantii sunt departe de cladirea ExCel. Privind CNN sau BBC ai impresia ca sunt foarte aproape, insa ei sunt la o distanta considerabila de cladire, in spatele unor cordoane de politisti si ai unor garduri. Sunt vreo 300-400 de persoane foarte pasnice, iar revendicarile lor sunt mai degraba politice. Lipsesc anarhistii de ieri (miercuri) din City.


• Centrul media este imens, ar trebui sa fie 1200 de locuri la mese, insa sunt mult mai multi jurnalisti. Eu n-am gasit loc la un astfel de post de lucru, asa ca am dat buzna peste niste mexicani si i-am rugat sa ma lase sa folosesc o priza pentru laptop. Am inceput sa le turui in engleza ce vroiam, prietenoasa, dup0a care unul imi raspunde in spaniola ca nu vorbeste engleza. Asa ca am folosit limba gimnastica si i-am aratat ca vreau sa folosesc o priza. Ne-am inteles perfect. Am devenit "compagnera" lor. Dar n-am gasit unul care sa imi vorbeasca in engleza. Sincer, nu ma asteptam la asta.



• Jumatate din sala de presa este pentru jurnalistii din cele 20 de tari participante - au placute puse pe mese cu numele tarilor lor, cealalta jumatate, pentru restul lumii, dar e clar ca sunt peste 1200 de persoane.

• Dupa ce m-am carat cu toate incarcatoarele, ca sa nu raman in pana de baterie la telefoane, constat ca e un rand de mese cu tot felul de charger-e, pentru Nokia, Sony Eriksson, iPhone, HTC. E pentru prima data cand vad la un astfel de eveniment chiar si incarcatoare de telefon puse la dispozitia jurnalistilor.


• Mancare si bautura din plin, adica sandviciuri si salate, supe, chipsuri si sucuri, toate gratuit pentru presa. Si cafea.


• Exista in sala de presa locul pentru stand-up pentru televiziuni. L-am prins pe Alistair Darling, ministrul de finante al Marii Britanii. El a intrat live si la Sky News, si la BBC, si la CNN. Evident cu aceeasi placa: "Trebuie sa ne asiguram ca deciziile luate astazi reflecta realitatile cu care ne confruntam. (...)Exista diferente intre statele participante, insa stim clar ca trebuie sa ajungem la o pozitie comuna. (...) Franta si Germania nu au pozitii chiar atat de diferite fata de restul privind stimulul financiar. Majoritatea statelor din G20 au pus in practica masuri privind stimulul financiar, asa ca nu exista mari diferente intre aceste doua tari si restul. Toti suntem hotarati sa sustinem relansarea economiei mondiale".


• In sala de presa a venit si Bob Geldof, in calitate de activist. De obicei el si Bono sunt prezenti sunt prezenti in locuri in care se discuta economia mondiala, ca de exemplu la Davos, in fiecare an. Cand l-am vazut pe Geldof in sufletul meu a aparut speranta: poate e si Bono pe-aici. :D Ca fanatic fan (daca-mi permiteti pleonasmul, pentru accentuare) al trupei U2 si al lui Bono, normal ca mi-as dori sa il vad atat de aproape si sa ii pun intrebari. Deocamdata nimic, dar va tin la curent.


• Am urmarit cand s-a facut poza de familie. Fetele - adica doamnele Merkel si de Kirchner (presedinta Argentinei) - erau foarte vorbarete, au vorbit aproape tot timpul si pana s-au adunat toti liderii pentru fotografie, si pe urma. Barroso si Sarkozy au avut si ei ceva de comentat, altfel Sarkozy avea o figura cam acrita si parea destul de necomunicativ. Nici macar cand Lula, presedintele brazilian, l-a luat prieteneste - poate prea prieteneste - de dupa umeri, la sfarsitul pozei de familie, n-a schitat niciun zambet. Toti liderii il asteptau pe Obama, ca momentul foto sa inceapa, iar presedintele american a aparut ca o felina. Brown a rasuflat usurat, cu o expresie pe figura care spunea "You've come!", iar Obama, inainte sa isi ocupe locul, i-a strans mana premierului canadian, Harper, de parca nu l-ar fi vazut de ceva vreme. Ceva insa n-a iesit bine la poza de familie, asa ca a fost nevoie de repetarea momentului.
  
• In centrul de presa, pe plasme de mari dimensiuni sunt CNN, BBC World, Sky News. E oarecum amuzant pentru ca, daca vezi vreun oficial la cadru la o televiziune, alergi spre locul acela si gata, esti prezent la declaratii.
• Spre dupa-amiaza sunt conferinte de presa, a lui Gordon Brown la 15.30 (ora Londrei) si la 16.00 a UE/Comisiei Europene.
• Exista o zona speciala pentru audio-vizual, 150 de cabine de montaj pentru tv, 10 studiouri complet echipate de radio si 40 de posturi de montaj radio si sapte sali de conferinta de presa, cea mai mare de 800 de locuri. Va imaginati ca o sa fie plina la conferinta finala.

Va tin la curent cu ce se intampla pe-aici si voi posta si niste fotografii de la manifestatiile de ieri.

13 miliarde de euro de la FMI, 5 de la UE, 1 de la Banca Mondiala si 1 de la BERD - primii bani ar putea veni in Romania in mai

Comisia Europeana a facut o analiza privind necesarul de finantare al Romaniei, iar suma este de 20 de miliarde de euro pentru perioada 2009-2011, au declarat surse europene intr-o intalnire pe care am avut-o la Bruxelles. Este o cifra vehiculata si in Romania, nouatatea este insa impartirea pe surse a banilor. Evident FMI are contributia cea mai mare, adica 13 miliarde. UE va contribui cu 5 miliarde, Banca Mondiala si BERD cu cate unul.

Se asteapta ca pe 8 aprilie recomandarea privind imprumutul sa fie trimisa Consiliului, ca acesta sa il aprobe in 5 mai. Board-ul FMI ar urma sa ia decizia de acordare a asistentei financiare Romaniei in 6 mai. In aceste conditii, Comisia estimeaza ca memorandumul de intelegere si imprumut cu FMI sa fie finalizat in iunie, dar primii primii bani sa fie primiti de Romania in mai, apoi la inceputul lunii iulie, iar imprumutul de la Banca Mondiala la inceputul toamnei.

Deficitul bugetar prognozat la 6,2% in 2009 trebuie redus la 5,1% in acest an

Parametrii macroeconomici estimati de Comisie nu sunt incurajatori. Cresterea economica are valoare negativa, - 4% (la fel ca estimarea FMI) Comisia prognozand 0% crestere economica pentru 2010. Deficitul bugetar pentru 2009 este estimat la 6,2%, dar Romania trebuie sa il ajusteze la 5,1%. Va reveni sub 3% doar in 2011, considera analistii Bruxelles-ului.

Deficitul de cont current este prognozat sa scada de la 12,5% in 2008 la 7-8% in 2009 si sa ajunga sub 7% in 2010, in timp ce investitiile straine directe ar scadea la 3,5 miliarde de euro, fata de 9,1 miliarde in 2008. Suma este ediscutabila, in conditiile in care statistica a demonstrat ca in ianuarie 2009, investitiile au avut o valoare mai mare decat in ianuarie 2008. Ele ar urma sa inregistreze din nou cresteri incepand cu 2010, dar acestea vor fi sub nivelul ultimilor ani.

Comisia nu va prezenta analiza facuta planului de convergenta - Bruxelles-ul nu a apreciat intarzierea cu care a fost trimis acesta Comisiei - pana cand toate discutiile privind acordul cu FMI nu sunt finalizate. Opinia CE pe planul de convergenta si recomandarile ar fi trebuit prezentate azi, marti. In plus, este certa si deschiderea procedurii de deficit excesiv, dar momentul in care se va intampla asta depinde tot de semnarea acordului cu Fondul.

Povestea G-ului

Se intetesc informatiile despre London Summit, intalnirea G20 de la Londra din 2 aprilie, si este tot mai evident, cel putin in acest moment, ca viziunea asupra situatiei de cele doua parti ale Atlanticului difera.

Guvernul britanic a facut un site cu foarte multe informatii, iata-l aici, unde veti gasi tot ce v-ar putea interesa despre eveniment. Mai mult, HotNews.ro si Ambasada Marii Britanii fac un concurs, in urma caruia poti castiga un Notebook, daca te pasioneaza sa gasesti solutii la criza economica actuala. Forbes publica un articol foarte bun despre ce ar trebui sa se intample luna viitoare la Londra.

Deocamdata nu vreau sa scriu despre ceea ce se asteapta de la summit. La sfarsitul saptamanii voi avea, impreuna cu colegii mei, o intalnire cu un tip din Treasury ( ministerul de finante britanic) care a lucrat la pregatirea evenimentului si o sa va spun dupa aceea cam care sunt asteptarile de la aceasta reuniune.

Eu vreau sa vorbesc putin despre G si despre vocile care vor exista la London Summit. Cu cat vor fi mai multe, cu atat este mai greu de ajuns la o decizie unitara, dar pe de alta parte toata lumea se vrea acolo. Stiu, dintr-o alta discutie cu organizatorii Summit-ului, ca singura problema pe care au avut-o cu tarile lumii a fost aceea ca toate se voiau invitate. Nu a existat discutia ca un continent ar fi mai mult reprezentat decat altul, desi americanilor li se pare ca Europa este supra-reprezentata. Asa ca o sa vorbesc un pic despre reprezentarea asta, despre toate formulele de G care au fost experientate si de ce.

Apropo, un alt tip din Treasury si-a inceput prezentarea (i se face multa reclama evenimentului, cred ca departamentul de diplomatie publica din FCo este la fel de ocupat ca si "comandamentul" care pregateste efectiv summit-ul) cu o glumita de genul: "Let me tell you about G, and it is not about the G spot" (in traducere: Sa va vorbesc despre G, si nu este vorba despre punctul G). :D

Asa ca, let me tell you about G. Se pune intrebarea daca este cea mai buna formula, desi G20 reuneste 90% din PIB-ul mondial, 80% din schimburile economice mondiale si 2/3 din populatia globului. Dar acolo unde sunt atatea voci, e mai greu de luat o decizie si este nevoie despre un nucleu care sa fie capabil de asta, spun specialistii.

De fapt, povestea a inceput cu un G5 = SUA, Japonia, Germania, Franta si Marea Britanie, cele mai industrializate tari din lume si a inceput prin intalniri ale ministrilor de finante, care discutau politici economice.

Mai apoi, au avut ideea ca intalnirile sa aiba loc si la nivel de sefi de stat si de guvern, insa in aceste conditii, Italia s-a simtit marginalizata si a fost si ea inclusa. G5 a devenit G6. Cum insa americanii au considerat ca prezenta europeana in grup este mult prea pregnanta, s-a decis in 1976 includerea in grup a unui partener nord-american: Canada. Astfel s-a nascut cunoscutul G7.

La intalnirile sefilor de stat din G7 sunt invitati sa participe, din 1977, la initiativa Marii Britanii, presedintele Comisiei Europene si pe al Consiliului European, dar ei nu sunt membri, ci doar invitati.

Cum au ajuns rusii in ecuatie? Prin anii '90, Blair si Clinton au lansat Moscovei invitatia de a se alatura grupului, pentru ca liderii rusi au avut intalniri separate cu membrii G7 pe la summit-uri. Asa ca ce si-au zis cei doi? Sa largeasca putin conceptul si asa a aparut G8. G8 este un forum al guvernelor celor 8 natiuni din emisfera nordica, unde, in continuare, UE este invitat, dar nu membru.

Americanii au fost in continuare nemultumiti de prezenta masiva europeana si au gandit G20 ca pe o incercare de a dilua influenta europeana in G7. Explicatia oficiala este recunoasterea economiilor emergente si a importantei lor in economia globala, precum si gasirea unui raspuns la criza asisatica, de la sfarsitul anilor '90. Formal, a luat fiinta in 1999, insa lucrarile sale au fost cam lipsite de importanta, pana cand presedintele George Bush l-a resuscitat in noiembrie 2008, prin summit-ul de la Washington, care a avut ca tema discutarea si gasirea de solutii la criza economica actuala.

G20 = SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada, Rusia, Argentina, Australia, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia si Uniunea Europeana.

Mai sunt reprezentate FMI si Banca Mondiala, Comitetul International Monetar si Financiar si Comitetul de dezvoltare al FMI si al Bancii Mondiale.

Intalnirile G20 sunt in formatul - de acum, avand in vedere tema - ministrilor de finante si ai guvernatorilor bancilor centrale ai celor 19 tari, iar UE este reprezentata de presedintia Consiliului - la Londra, Cehia - si de presedintele BCE, Jean Claude Trichet.

Partea interesanta a fost la Washington, si se va decide/discuta si la Consiliul European de joi, referitoare la reprezentarea UE. Lucrurile sunt clare, ai putea spune, insa nu e chiar asa. E clar ca motoarele Europei sunt membri vechi in G - Germania, Franta - Marea Britanie si Italia sunt acolo. Conjunctural, Cehia a obtinut un loc la masa G20, prin faptul ca detine presedintia UE.

Au existat discutii privind dorinta Poloniei de a reprezenta noua Europa, noile state membre, dar se pare ca nu va fi neaparat o discutie la Consiliu despre asta, pentru ca, asa cum mi-a spus cineva din comitetul de organizare al summit-ului, "noile state membre ale UE sunt reprezentate: Cehia este invitata, ca presedinte al Consiliului". Nu stiu cum inghit pastila asta arogantii polonezi, care se considera liderii informali ai noii Europe...

Spania si Olanda au obtinut un loc, ca membre ale UE. Sarkozy a cedat in toamna un loc Spaniei, (intrucat avea doua, atat ca membru al G7, cat si ca detinator al presedintiei Consiliului European), in intalnirea de la Washington, dar a fost nevoie de aprobarea SUA, care a lansat invitatiile ca organizator. Zapatero a facut un intens lobby ca sa participe la intalnire, sa i se gaseasca un loc la masa, cum a spus el la vremea respectiva. "I cant' find my G spot", a glumit el. (Se pare ca e o gluma la moda in astfel de ocazii). De altfel, Spania era indreptatita sa participe, intrucat e a opta economie mondiala, iar sistemul sau financiar a facut fata crizei mai bine decat oricare altul din Europa.

Cehia a vrut si ea un loc in toamna, motivand ca va fi succesorul Frantei la presedintia UE, asa ca un oficial ceh a facut parte din delegatia franceza, iar Olanda tocmai ce-si nationalizase niste banci si era teribil de preocupata de criza financiara. Asa ca au fost prezente, iar acum se pare ca si-au castigat un loc in format, ca membre ale UE.

Dar toate aceste discutii despre participarea la un astfel de eveniment au redeschis tematica privind reprezentativitatea in G7, G8, G20 sau cate formate G or mai inventa. Este clar ca trebuie sa existe un nucleu dur ca sa poata fi luate decizii, dar intrebarea este cine sa il constituie?

Se vorbeste despre un:

G5 = China + India + SUA+ Japonia + Zona euro/UE

China e al doilea exportator din lume
India este o putere emergenta considerabila
Japonia este a doua mare economie nationala din lume (UE e a doua, insa e multinationala)
SUA si UE reprezinta 40% din economia mondiala

Dar in aceasta formula cine reprezinta Africa sau America de Sud? Si unde sunt producatorii de energie in ecuatia asta?

Se pare ca viitorul nu trebuie sa dea raspunsurile doar la reformarea institutiilor Bretton Woods, a sistemului financiar mondial si la gasirea unor solutii pentru criza mondiala, ci si la varianta optima de G.

Pranzul de la Bruxelles, o intalnire cu final asteptat

Cele trei ore de discutii de la Bruxelles au avut rezultatele asteptate: nu s-au luat mari decizii, dar s-au clarificat niste lucruri. Adica faptul ca francezii nu sunt protectionisti si ca europa este solidara, ca nu exista o divizare intre Europa vestica si bogata si cea estica si vulnerabila.

In rest, nu s-a aprobat un plan de salvare a Europei Centrale si de Est, cum isi doreau ungurii, cu finantare intre 160-190 de miliarde de euro, insa s-a stabilit ca fiecare tara sa fie ajutata in functie de nevoile ei. Mai multi lideri, atat vest-europeni cat si din regiune au respins abordarea "la gramada" a tarilor, intrucat situatia Ungariei este mult mai grava decat cea a Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei sau Bulgariei, spre exemplu.

Nici o aderare anticipata la zona euro nu a fost acceptata. Cum am scris inainte de intalnire, era de asteptat asa ceva. Ungurii sunt de inteles ca isi doresc protectia euro - si care alta tara din regiune nu ar vrea-o, Romania si Polonia au sustinut faptul ca moneda unica ar reduce vulnerabilitatea tarilor din regiune - dar statele din zona euro nu vor sa riste, iar Merkel a spus clar ca trebuie respectate criteriile de la Maastricht. Potrivit presei internationale, Jean Claude Junker, premierul luxemburghez, a spus ca s-ar putea arata o mai mare flexiblitate in privinta Mecanismului European al Ratelor de Schimb (ERMII) si ca tarile candidate la zona euro ar ptuea sta mai putin de doi ani in ERM. Romania insa nu este inca in mecanism, la fel ca Polonia, Cehia, Ungaria si Bulgaria.

Potrivit European Voice, oficiali ai statelor noi ale UE au admis ca doar in privinta ERM II ar putea exista flexibilitate, nu si in aplicarea criteriilor de la Maastricht, si au aratat ca au existat deja exceptii, Italia, Slovenia si Finlanda nefiind obligate sa stea doi ani in mecanism inainte de aderare.

In schimb a existat o noua declaratie de sustinere a presedintelui CE, Barroso, din partea lui Nicolas Sarkozy, care a aratat ca inainte de referendumul irlandez din toamna nu va fi ales un nou presedinte al Comisiei. Asta s-ar fi intamplat, in mod normal, la Consiliul din vara, dupa alegerile europene. Este varianta EUobserver.

Potrivit European Voice, Sarkozy ar fi fost ceva mai rezervat in sustinerea unei noi presedintii a lui Barroso. "I like Monsieur Barroso" - cuvintele presedintelui fracez au fost citite in doua chei diferite ce cele doua publicatii bruxelles-eze. European Voice considera ca au fost rostite fara entuziasm si nu reprezinta o sustinere fatisa a presedintelui Comisiei. Comparatia se face cu un moment din vara lui 2008, cand Sarkozy a spus: "Eu am un candidat" si l-a privit zambind pe Barroso.

Oricum, e clar ca presedintele CE isi continua campania, are sustinerea lui Berlusconi, probabil o va avea si pe a lui Sarkozy, intrucat fac parte din aceeasi familie politica europeana, iar cum popularii au mari sanse sa iasa din nou majoritari in Parlamentul European, nu este greu de prezis ca sansele lui Barroso pentru un al doilea mandat sunt destul de mari.

Se pare ca EUobserver e in eroare, din moment ce pe ideea unei rezerve a sustinerii lui Barroso de catre Sarkozy merge si jurnalistul de la Liberation, in postarea de pe blogul sau.

Cat de dezbinata este Europa? Protectionismul si economiile est-europene incing spiritele la summit-ul de la Bruxelles

Protectionismul si situatia economica reala a tarilor din centrul si estul UE sunt principalele teme care vor incinge spiritele la summit-ul informal de la Bruxelles. Taberele sunt destul de clare, dar ele difera in functie de subiect: e Franta, cu atitudini protectioniste - negate de oficiali francezi, care au explicat planul de criza al guvernului francez -, contra restului Europei, sunt statele din zona euro contra celor din afara ei.

Pe agenda mai este si conturarea pozitiei europene comune referitor la reformarea institutiilor financiare mondiale, care va fi discutata la G20 de la Londra, din 2 aprilie. O unica voce europeana - acesta este dezideratul pentru G20, dar cat de usor va fi de realizat ramane de vazut, in conditiile in care marile tari ale UE vor fi prezente, si ca membri ai G7, Cehia va fi prezenta ca detinatoare a presedintiei UE, Comisia Europeana - prin Barroso - iar Spania si Olanda ar vrea si ele un loc la masa discutiilor. Mai mult, Polonia se vrea reprezentanta noilor state membre ale UE.

Presedintele Basescu este la Bruxelles si, inainte de inceperea summit-ului in formatul de 27 - la ora 15 a Romaniei, participa la intalnirea sefilor de stat si de guvern a tarilor noi din UE (cu exceptia Ciprului si a Maltei), tarile grupului de la Visegrad, tarile baltice, Romania si Bulgaria.

"Scopul acestei intalniri este pregatirea reuniunii informale si realizarea unui schimb de opinii privind masurile pentru solutionarea crizei economico-financiare adoptate in Statele Membre care nu fac parte din zona Euro, reafirmarea importantei respectării regulilor Pietei Unice si a evitării protectionismului", arata comunicatul de presa al Administratiei Prezidentiale.

Ma astept ca reuniunea sa fie una tensionata pe axa noi state-vechi state membre, mai ales, ca potrivit FT, initial Sarkozy propusese o reuniune doar a statelor din zona euro, ca la insistentele Angelei Merkel sa se ajunga la reuniunea in format 27.

PROTECTIONISMUL - Franta a suscitat nemultumirea Germaniei, Marii Britanii si a tarilor nordice, dar si a statelor est-europene, cand a anuntat planul sau de criza care viza masuri protectioniste pentru industria sa de automobile. Sarkozy vrea un plan european de salvare a industriei auto, insa Comisia se opune. Verheugen, comisarul pentru industrii, spunea la un moment dat ca, in timp ce asiaticii construiau motoare hibrid, Europeanii scoteau 4x4 mari consumatoare de combustibil si poluante si ca industria auto trebuie sa se ajute singura, daca a intarziat reformele structurale care trebuia sa aiba loc acum ceva timp.

• Cu doua zile inainte de summit vreo doi ministri francezi au incercat sa explice mai bine ca planul economic nu este protectionist, ca cele 6 miliarde de euro acordate constructorilor auto Peugeot-Citroen si Renault nu sunt ajutor de stat, chiar daca se vorbea despre pastrarea numarului de angajati in uzinele din Franta - ceea ce ar insemna concedierea altora din unitati din afara tarii, adica din restul Europei - si localizarea in Franta a fabricilor. Asa ca francezii au revenit si au zis ca este o conditie doar pentru 2009 sa nu concedieze muncitori din fabricile din Franta, iar in ceea ce priveste unitatile de constructie nu exista o conditie ca ele sa fie in Franta ca sa beneficieze de ajutorul financiar. Asa ca CE s-a declarat multumita, dar si vigilenta pentru a nu exista clauze secrete in aceste acorduri dintre guvernul francez si constructorii auto, care sa distorsioneze piata unica si legile concurentei.
• Pe de alta parte, o postare de pe blogul A fistful of euros ridica urmatoarea intrebare: cum poate fi interpretata actiunea statului german de a cumpara actiuni la Opel, Opel vinde o uzina de-a sa lui Daimler, care renunta la a mai construi uzina din Ungaria pentru ca are acum una in Germania?

SITUATIA ECONOMIILOR DIN CENTRUL SI ESTUL EUROPEI este motiv de ingrijorare pentru statele din zona euro care se vorbesc deja despre o replica subprime in Europa, in sistemul bancar, mult extins spre noile state membre, care sa aiba originea in statele din estul Uniunii. Statele din zona euro considera ca noii membri au parit mai mult decat ii tineau puterile, ca au vrut sa ajunga repede la standardul de viata vest-european prin imprumuturi in moneda straina.

• Vineri, BEI, BERD si Banca Mondiala au anuntat un pachet de 24,5 miliarde de euro pentru statele din estul Europei, UE si non-UE, insa duminica Ungaria a venit cu propunerea unui pachet financiar de 160-190 de miliarde, potrivit AFP, pentru a impiedica ridicarea unei "noi cortine de fier" in Europa. Sunt sanse practic nule ca suma anuntata vienri sa fie suplimentata.
• Angela Merkel le-a cerut, potrivit FT, liderilor acestor tari sa arate explicit care sunt riscurile pentru sistemele lor financiare in urma deprecierii ratelor de schimb, a masivelor imprumuturi in valuta straina si a marilor deficite de cont curent.
• Liderii est-europeni este probabil sa isi exprime temerea ca bancile occidentale isi vor efondurile din subsidiarele est-europene si vor face apel pentru evitarea destabilizarii financiare a statelor din zona non-euro.
• La un moment dat, in urma cu o saptamana, ministrul german de finante, Peer Steinbruck, si-a aratat disponibilitatea ca Germania sa salveze (bail out) tarile din zona euro care au probleme. Probabil ca va fi un subiect discutat. Este o schimbare de atitudine a germanilor, dar, pe de alta parte, este teoretic imposibil, pentru ca Tratatele UE interzic asta. Insa nimeni nu a aratat aceeasi disponibilitate pentru tarile din zona non-euro. Ideea includerii lor in zona euro pentru a le feri de o volatilitate mai mare se vehiculeaza de ceva vreme, insa multi considera ca nu are sanse de materializare.
• Pe de alta parte, exista si in grupul noilor membri ai UE din est voci discordante. Cehia este una dintre ele, iar Praga insista pe a se face diferenta intre statele din regiune si sa nu fie considerata intreaga Europa Centrala si de Est ca o gaura neagra, pentru ca cehii au avut o politica de credite stricta si nu se afla in situatia celorlalte state din regiune.
• Probabil se va discuta si daca euro ar fi o umbrela suficient de cuprinzatoare si

Un proiect de declaratie comuna a summit-ului a fost deja consultata de Reuters. Iata principalele puncte, cu rezerva ca declaratia poate suferi modificari dupa discutii, fireste:

• Piata unica ramane motorul pentru redresarea economica si pentru crearea de locuri de munca.
• Statele UE admit ca declocarea canalelor de credit este cruciala pentru eficienta stimulilor fiscali acordati de statele membre

Domnule ministru de finante austriac va inteleg ingrijorarea, dar...

Vizita ministrului austriac de finante in regiunea noastra a fost un fiasco, spune presa austriaca citata aici, de Wall-Street.ro, care acuza de aroganta tarile din estul Europei, printre care si Romania.

Dupa ce bancherii austrieci l-au trimis pe ministrul lor la UE pentru o discutie exploratorie - adica constituirea unui fond destinat salvarii bancilor din Europa de Est - si in Italia si Grecia, alte doua tari cu mare expunere a bancilor pe pietele din estul continentului, sa faca o alianta si ca vocea lor sa fie mai puternica atunci cand merg cu jalba-n protap la Bruxelles, saptamana trecuta ministrul Josef Pröll a venit si pe la noi prin regiune.

Tarile est-europene nu par dispuse sa ajute bancile austriece de pe teritoriul lor in cazul in care ar avea probleme, iar statul austriac nu are resursele necesare pentru a recapitaliza si bancile din Est.

Romania ar putea pune umarul consistent la falimentarea Austriei, in conditiile in care patru mari banci de pe piata - Reiffeisen, Erste, Volksbank si Unicredit - sunt austriece, iar Romania are probleme cu deficitul mare de cont curent si cu marele grad de indatoarare al populatiei, mai ales la creditele in euro.

Cum tarile vizitate de ministrul austriac nu au aratat deschidere in a interveni pentru salvarea bancilor, daca statul austriac va face asta, atunci ar putea ajunge la faliment.

Cand a aparut pentru prima data ideea austriaca, italiana si greceasca de a solicita solidaritatea statelor UE in a aduna 150 de miliarde de euro necesare salvarii bancilor din Est l-am intrebat pe profesorul meu, Jim Rollo - un super-economist si o personalitate de referinta nu numai pentru guvernul britanic, dar si pentru Bruxelles - cum vede o astfel de idee si ce ar fi de facut?

Nimeni nu pre are lichiditati pentru infiintarea unui nou fond european, pentru a salva, de fapt, bancile austriece, italiene si grecesti care s-au extins supraproportional fata de marimea lor intr-o zona din care, pana acum un an au scos un profit frumusel.

Jim spunea ca ar fi varianta ca filialele romanesti sa fie capitlizate de stat, ca lender of last resort, dar cu conditia ca banii sa ramana in tara, sa se deblocheze creditarea, nu sa mearga in Austria. Mai spunea si despre varianta ca statul sa cumpre actiuni la aceste banci sau sa le cumpere inapoi de la bancile-mama.

Citeam zilele trecute ce spunea guvernatorul Isarescu in contextul discutiilor despre un imprumut extern al Romaniei, el pare cam suparat pe banci. Asa am citit eu printre randuri si pot sa ma fi inselat.

Banii din imprumutul extern (care presupun un cost de cateva sute de milioane pe care Romania le va suporta in viitor) ar finanta si un deficit de cont curent mare din cauza imprumuturilor sectorului privat. Iar in cadrul acestuia, un numar redus de banci si corporatii sunt cei mai mari datornici.

In 2008, sectorul privat detine 2/3 din datoria externa a Romaniei, adica vreo 46 de miliarde de euro din 70, iar 40% sunt imprumuturi pe termen scurt.

"Cum ar fi ca o banca centrala sau un guvern sa se imprumute? Ca sa ce?... Sa acopere un gol de finantare al sectorului privat care nu se stie cat de mare este? (...) La un acord apar costuri de sute de milioane de euro, care se vor resimti in viitor. Cineva le va plati?", a spus guvernatorul BNR.

Pai noi, la un moment dat in viitor. Cine stie cu ce datorie se vor naste copiii nostri? Am citit ca bebelusii britanici se nasc cu o datorie de 17.000 de lire deja.:)

Cred ca austriecii sunt suparati si probabil ca este normal. Au acordat in regiune credite de peste 300 de miliarde de euro. Pe de alta parte, chiar daca statele din regiune nu au avut probleme cu sistemul bancar pana acum, asta nu inseamna ca au fost scutite de criza. Se vede si in Romania, in numarul de someri - care a ajuns la 445.000 - in chinurile in care se naste bugetul.

Romania are problemele ei si din cauza asta e o zona problematica pentru bancile austriece.

"Romania este o zona problema pentru bancile din Austria care functioneaza acolo, din cauza gradului crescut de indatorare a populatiei, mai ales in moneda straina. Astfel, potrivit unui studiu, 32% din gospodariile din Romania platesc lunar credite in valoare de 30% din venitul lunar. In plus, ratele creditelor in euro au crescut foarte mult din cauza deprecierii leului", arata Die Presse citata de Wall-Street. La noi, fiecare al treilea leu este cheltuit pe credit.

Cred ca toate comentariile presei austriece, de genul "Tarile Estului european sunt foarte mandre de performatele lor economice si sunt ferm convinse ca pot evita criza", sau impresia ca reactiile partenerilor europeni au fost pana acum "oricum, numai prietenoase nu" sau ca au manifestat "un dezinteres fatis" trebuie privite intr-un context.

Nu cred ca o tara precum Romania mai poate trai cu ideea ca nu va fi afectata de criza, daca a avut anul trecut o crestere economica de 7.9%. 2008 reprezinta trecutul, iar 2009 va fi crucial si dur, foarte dur, nu numai in Romania, ci in intreaga Europa.

Nu stiu care e solutia, domnule ministru austriac, dar...

Cat de complicat e divortul unui cuplu binational?

Criza financiara duce la tot mai multe divorturi ale unor cupluri "globalizate", daca imi permiteti sa inventez acest termen: adica cei doi soti au nationalitati diferite, locuiesc intr-o tara straina, au bunuri in alta, iar copiii lor studiaza intr-o a treia tara. Divortul unui astfel de cuplu devine foarte complicat, din lipsa armonizarii legilor divortului in lume. O armonizare, de altfel, imposibila avand in vedere civilizatii diferite si sisteme juridice diferite.

The Economist face aceasta analiza si, pentru cei care nu veti avea rabdarea sa cititi in original textul - care e foarte lung - extrag o serie de idei care mi-au atras atentia.

Inainte de asta insa imi amintesc ca Bloomberg scria acum o luna ca dimpotriva, criza economica descurajeaza divorturile, pentru ca preturile activelor familiilor au scazut si niciunul nu vrea sa imparta ceva de valoare mica, pentru a se alege practic cu nimic.

In tabelul de mai jos, The Economist sintetizeaza situatia si arata unde e mai bine sa divortezi, in fucntie de ce te intereseaza: custodia copiilor, acordurile premaritale, impartirea bunurilor, pensiile alimentare sau costurile si durata procedurilor.

Se pare ca masivele concedieri din City au dus la probleme in cupluri care isi permiteau in trecut un standard de viata ridicat, iar dintre familiile de oameni bogati care divorteaza, in general unul dintre parteneri este strain. In conditiile astea conteaza unei are loc divortul, pentru ca fiecare tara pune accentul pe alte elemente.

Impartirea averii

• In ANGLIA ar fi ignorat un contract prenuptial, iar Curtea ar fi tentata sa acorde o mai mare importanta nevoilor imediate, astfel incat averea cuplului va fi impartita, indiferent daca a fost facuta in timpul casatoriei, sau inaite sau este o mostenire.


• In FRANTA, Curtea ar fi mai atenta la comportamentul avut de cei doi soti, daca vreunul a fost infidel. Un divort tipic stabileste o alocatie pentru sotie pentru cel mult 8 ani, iar prevederile contractului prenuptial sunt obligatorii. In ceea ce priveste averea, este impartita doar partea acumulata in timpul casatoriei.


• In AMERICA legea difera de la un stat la altul. Majoritatea exclud de la impartirea averii bunurile acumulate inainte de casatorie (exceptii: Michigan si Colorado) si mostenirile (exceptii: Massachusets si Oregon). In majoritatea contractele prenuptiale sunt luate in considerare de judecatori, dar nu si in Alaska. Curtea accepta ca motiv "diferente ireconciliabile", dar cazul New York-ului e diferit.


• In NEW YORK divortul este cam costisitor, pentru ca judecatorul ar putea decide ca unuia dintre parteneri sa ii revina o parte din averea viitoare a celuilalt, atunci cand
  acesta are o profesie buna in urma unui MBA sau a facultatii de medicina. Se considera ca astfel de studii au fost posibile gratie unui efort comun al cuplului. Mai mult, partenerii trebuie sa semneze un acord de separare, atlfel Curtea are nevoie de dovezi care sa demonstreze agresivitate, adulter sau abandon.


• Ascunderea unor bunuri este posibila in statele americane, pentru a evita impartirea lor la divort, cu exceptia CALIFORNIEI, care cere transparenta totala. La polul opus sunt AUSTRIA sau JAPONIA unde nu exista transparenta si cei doi parteneri nu sunt obligati sa dezvaluie toate bunurile detinute.

Custoria copiilor

Banii si copiii merg in directii diferite, apreciaza The Economist. Tarile care favorizeaza partenerul mai bogat, in general barbatul, in privinta averii, sunt mai stricte in ceea ce priveste custodia copiilor si o acorda mamei.

Legile atat de diferite de la o tara la alta au dus la aparitia multor cazuri de rapire a copiilor de catre un parinte, iar in general, mai precis in 68% din cazuri mama este cea care rapeste copilul.

Legal, exista Conventia de la Haga, semnata in 1980, care spune ca un copil rapit trebuie redat parintelui care traieste in jurisdictia in care a trait copilul anterior divortului. Multe tari nu au semnat insa aceasta conventie, de aceea le este greu anumitor parinti sa isi recupereze copilul luat de partener si dus in tara sa natala.

• Tarile musulmane - cu exceptia Turciei si Bosniei - nu au semnat aceasta conventie. Potrivit traditiei, un copil mai mare de 8 ani este crescut de tata, nu de mama.


• Nici JAPONIA nu a semnat conventia, asa ca tatii straini nu prea au sanse sa isi recupereze copilul facut cu o japoneza. Japonia da semne ca ar semna acest document, dar el nu se aplica retroactiv.


• Urmeaza sa semneze conventia Rusia, India si China


• Honduras nu respecta prevederile Conventiei de la Haga, in timp ce alte noua tari: Bulgaria, Brazilia, Ecuador, Chile, Mexic, Germania, Grecia, Polonia si Venezuela au indicat semne ale incalcarii conventiei.


• Cat despre America, judecatoriinu par sa fi auzit de aceasta conventie, cu exceptia unor din state precum Florida, California sau New York.

Pe de alta parte, din cauza acestor diferente, este normal ca partenerii dintr-un cuplu binational sa caute sa intenteze divort acolo unde lege este in favoarea sa. UE - unde o cincime din cele 875.000 de divorturi anuale sunt binationale - a incercat reglementarea pentru a impiedica aceasta tendinta.

Bruxelles II, introdus in 2001, stabileste regula ca primul tribunal caruia i te adresezi pentru divort sa fie cel care judeca respectivul caz. Asa ca sotii europeni s-au luat la intrecere care sa intenteze primul divortul. Un avocat specializat in dreptuil familiei spune ca acest sistem nu incurajeaza reconcilierea sau rezolvarea situatiei in afara tribunalului si ca un caz poate fi pierdut doar pentru ca celalalt sot a avut inspiratia sa intenteze divort cu cateva minute mai devreme.

Ca sa evite astfel de cazuri, UE a mai dat o reglementare, Roma III, care incearca sa stipuleze ca o casnicie trebuie terminata dupa regulile legii care a guvernat-o la inceput. Adica daca te-ai casatorit intr-o tara, dupa acel sistem judiciar trebuie judecat divortul. Exista insa probleme cand sistemele sunt foarte diferite. Este dat exemplul - care se practica - curtilor olandeze si al celor nord-europene. Daca, de exemplu, un cuplu de francezi divorteaza in timp ce partenerii muncesc in Olanda, curtea olandeza aplica legea franceza. Este insa o chestiune complicata si se pune intrebarea cum ar putea o curte suedeza sa aplice sharia, de exemplu, unui cuplu de musulmani din Arabia Saudita stabilit in Suedia.

City of London - un animal insangerat care-si linge ranile si merge mai departe

City of London este un animal insangerat acum, intr-o vreme de criza financiara, in care toti ii invinovatesc pe cei din sectorul asta ca au atras nenorocirea asupra economiilor din intreaga lume. Astazi am vazut de aproape acest animal ranit, care este pregatit sa isi linga ranile si sa mearga mai departe. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, pentru ca vrea sa iasa din ipostaza de a fi aratat acuzator cu degetul.

Am vorbit astazi, in cadrul programului la care particip, cu un director al City of London Corporation. Am aflat o serie de lucruri interesante despre City, pe care vi le voi impartasi mai jos, dar am vazut si o perspectiva asupra crizei actuale asa cum este simtita in City. Preocuparea lor mare este acum sa imbunatateasca imaginea unei industrii, cea a serviciilor financiare, care este grav afectata.

"Un manager al unei mari banci americane imi spunea anul trecut: aceasta industrie functioneaza pe baza lacomiei si a fricii. Am avut parte de lacomie, acum avem frica", a rezumat el simplu situatia.

Intrebarea pe care si-o pun acum cei din domeniu se refera la reglementare. De fapt, la nivel european si international se pune problema unei mai bune reglementari a domeniului, numai ca este greu sa se puna de acord asupra unei forme sau a alteia. Opiniile sunt impartite si difera pe cele doua tarmuri ale Atlanticului, precum si in subdiviziunile sectorului financiar. O discutie avuta in City in incercarea de a formula o pozitie a fost caracterizata de "heat and anger" si nu s-a ajuns la o concluzie clara.

O alta varianta a temei privind reglementarea este nu daca au fost reguli bune, presupunand ca au fost, ci daca ele nu au fost implementate din moment ce s-a ajuns la situatia actuala? "Uneori oamenii foarte inteligenti fac lucruri foarte rele", a spus interlocutorul nostru. "Problema acum este lipsa de umilinta, nimanui nu ii pare rau pentru ce s-a intamplat, nu am auzit niciun mare presedinte de banca spunand ca ii pare rau. Este nevoie de un comportament moral in industrie", crede el.

Omul este un diplomat, stie ce si cat sa vorbeasca si probabil spune ceea ce vor oamenii sa auda. Repet, exista in acest moment o mare preocupare pentru faptul ca industria e perceputa drept capul rautatilor, ca imaginea sectorului financiar este tavalita in noroi.

"Asa ne va fi imposibil sa ii atragem aici pe cei mai buni, pentru ca in City au fost cei mai buni din domeniu. Doar bancile au gresit, dar intreaga industrie a fost contaminata de eroarea lor", a aratat directorul City of London Corporation.

Daca aici au fost cei mai buni, de ce s-a ajuns in situatia actuala? Intrebarea nu a parut sa il bage in corzi, iar raspunsul lui a fost cat se poate de plastic: "Aici a fost ca la o petrecere, de la care nimeni nu vrea sa fie primul care pleaca. Castigurile erau enorme, riscul era diseminat, impartit cu altii, iar cei care au avertizat ca situatia nu va putea continua asa la nesfarsit au fost marginalizati. Si nu vrei asta, vrei sa fii cel mai popular tip de la petrecere, nu-i asa?"

Animalul ranit isi va linge ranile si va merge mai departe. Directorul the City of London Corporation este convins de asta. City exista din 1189 si s-a reinventat de-a lungul secolelor si modelelor economice. Asta va face si acum, insa se va reinventa intr-un mediu total diferit de ceea ce a cunsocut pana acum.

"Sectorul financiar va supravietui, dar va fi mai mic - redus cu 25-30% - insa nu are cum sa dispara pentru ca el sta la baza economiei. Nu vor mai exista insa produse riscante, ci doar cele de baza, iar managementul va cunoaste si el o schimbare, astfel ca daca o parte a business-ului nu merge bine, ea sa nu polueze intreaga afacere". Asa arata viitorul vazut din City.

Ce nu stiam despre City of London?

City of London Corporation este ca un stat in stat, este o autoritate locala cu o mare autonomie si in acelasi timp o organizatie, de fapt care are trei mari scopuri:

• sa sustina si sa promoveze Square Mile - inima financiara si de afaceri a Marii Britanii, prin mentinerea statutului sau de important centru international financiar si de afaceri


• sa ofere servicii guvernamentale locale de cea mai buna calitate celor din Square Mile, celor care locuiesc aici si celor care muncesc aici


• sa adica servicii Londrei si Marii Britanii, prin parteneriate cu unitatile administrative invecinate

Cam asa si-a inceput prezentarea directorul din City pe care l-am intalnit. Marturisesc ca informatiile mele despre City erau la modul foarte general si mi s-a parut extrem de interesanta povestea acestei entitati care dateaza din 1189. "De fapt asta era Londra, in jurul ei erau niste sate, orasul este acesta, iar in locul in care ne aflam noi, sub cladire, sunt niste ruine romane", a spus el.

In Sqare Mile locuiesc acum 9000 de persoane iar alte 340.000 muncesc aici, iar City are chiar si 125 de "parlamentari" alesi de cetateni si de corporatiile care functioneaza aici. Ei sunt independenti politic si promisiunile lor electorale vizeaza imbunatatirea vietii in City si a mediului de afaceri. Firmele cu sediul in City au drept de vot in aceste alegeri si, in functie de numarul de angajati, li se repartizeaza un numar de voturi.

Pentru a veni in Square Mile, regina trebuie sa ceara permisiunea, obicei ce dateaza din trecut, dar niciodata nu i s-a refuzat accesul aici. Relatia cu primarul Londrei este una speciala, de colaborare, dar City nu intra sub jurisdictia acestuia. City of London Corporation - aceasta autoritate locala, este condusa de Lord Mayor, care este ales in fiecare an, in a doua sambata din noiembrie.

Simplificat, Lord Mayor - anul acesta postul este detinut de Alderman Ian Luder - este un ambasador al industriei serviciilor financiare, pentru ca City of London Corporation asta face, reprezinta sectorul financiar britanic.