Ma-ntrebam cand va iesi dulaul sa latre...

Dimineata l-am vazut pe presedintele Basescu la TMCTV care prelua interviul in direct la Realitatea FM. Mie mi s-a parut importanta ideea ca din 2011-2012 ar fi posibila o coborare a cotei unice de impozitare de la 16% la 14 sau chiar 12%.

Pe de alta parte am remarcat ca pensiile si salariile vor fi platite integral in noiembrie si decembrie, dar cu bani imprumutati de pe piata interna, mai scumpi decat cei de la FMI. Presedintele va promulga azi legea care prevede desfiintarea unui numar al agentiilor guvernamentale, ceea ce inseamna usurarea sistemului cu 9000 de oameni.

Despre bugetari, ideea ca fie vor pierde sporuri si tot felul de indemnizatii preferentiale, fie isi vor pirde locul de munca.

Si iata ca la Realitatea apare dulaul sa latre: un lider sindical. De aceasta data eternul pe televiziuni Marius Nistor.

Va marturisesc sincer ca sindicatele au reusit sa ma antagonizeze atat de mult incat imi repugna orice iesire publica a liderilor lor. De fapt, probabil ca liderii imi repugna, ipocrizia lor, pentru ca inteleg ca exista o reala ruptura intre lideri si membri.

Eu sunt pentru reducerea drastica a numarului de bugetari. Sunt multi care freaca menta prin institutiile statului si o faceau pe bani foarte buni. O cunostinta imi povestea la un moment dat cat de tare se plictisea la serviciu, ca invata pentru concursurile EPSO, dar ca in lunile proaste lua vreo 7000 de lei. In lunile bune, peste 10.000. Evident, avea sporuri de fonduri europene. Si pierdea vremea cu gratie.

Pai de-astia sunt o multime prin ministere si prin alte institutii, sunt convinsa. Si mai sunt convinsa ca oamenii care isi fac treaba bine nu trebuie sa se simta amenintati ca isi vor pierde locul de munca. Pe de alta parte, sunt la fel de convinsa ca vor ramane si multe loaze, gratie "spatelui" pe care il au si ca unii mai muncitori si mai constiinciosi vor fi pusi pe liber. Insa in ciuda acestor evidente, cred ca numarul lor trebuie redus.

Cu cap, nu irational. Eu, in calitate de contribuabil, sunt revoltata de toate iesirile sindicatelor si de stradania statului de a hrani aceasta bestie gonflata, care e sistemul public, cu bani care trebuiau sa mearga in investitii. Cat din cei 10% din PIB anuntati la inceputul anului de guvern au mers, real, la investitii? Cand si banii de la FMI intra in salarii, lucru nemaintalnit pana acum si neacceptat. Este evident ca nu vom mai fi mult pasuiti sa luam masurile drastice care se impun.

Si ma enerveaza faptul ca nu exista curajul de a lua masuri foarte nepopulare, dar extrem de necesare. Sper ca macar dupa alegeri asta sa se intample. Oricum am ratat o serie de momente, n-am inceput privatizarile la momentul potrivit si am ramas in urma tarilor grupului de la Visegrad, n-am facut reforme necesare si am intrat mai tarziu decat ele in NATO si in UE. Si uite-asa acum vom iesi mai tarziu si mai "bubuiti" din criza.

E ca si cu un plasture: fie alegi sa il dezlipesti incet si sa te doara cate putin si sa dureze mai mult, fie il smulgi dintr-o data si gata, asta e. Eu prefer a doua varianta. Si as pune plasturele ala pe gura dulaului. Ca a devenit total insuportabil!

In conditiile in care cei din privat au suferit si stagnari sau scaderi de salarii, si concedieri, si pierderi de bonusuri si nu ies in strada, sindicalistii vin si cer mariri de salarii si mentinerea sporurilor. Asta e nesimtire. Si nesimtire e si sa spui FMI sa nu mai dea Romaniei urmatoarea transa din imprumut. Pana la urma, in ce tara traiesc sindicatele astea?