Merci, la France! Bonne chance, Ciolos!

In sfarsit, Ciolos a devenit comisar european, iar Romania a primit agricultura. Nu s-a ajuns usor aici, iar eu am fost extrem de sceptica ca vom reusi asta. Si vreau sa clarific lucrurile de la inceput: nu am pus niciodata la indoiala calitatile si calificarea lui Dacian Ciolos, am spus-o, o repet, i-am spus-o si lui. Dar nu depinde numai de asta, erau atat de multe variabile si, in final, aceasta victorie pare a Romaniei, dar eu o consider si o victorie a Frantei. De la care, marturisesc, nu ma asteptam la atata consecventa.

Basescu a ales o strategie castigatoare

Ceea ce toata lumea, inclusiv eu, credea ca este o strategie perdanta s-a demonstrat o strategie castigatoare. Basescu a mers pe o singura varianta, atat de om, cat si de portofoliu. Vrem agricultura, il avem pe Ciolos foarte calificat pentru ea.

Analistii, oamenii din institutiile europene, toti spuneau ca in general in astfel de negocieri mergi pe mai multe variante, cu mai multi candidati. Basescu a tinut-o pe-a lui, iar eu am scris si am considerat ca greseste teribil. Pentru ca oficiali din Comisie mi-au spus: Romania si presedintele au primit semnalul clar ca nu vor primi un portofoliu care va gestiona atat de multi bani - anual, 45% din bugetul UE -, este practic exclus sa se intample asta.

Mai mult, o serie de eurodeputati germani si-au manifestat nemultumirea si opozitia fata de o astfel de solutie si e suficient sa cautati interviurile lui Ingeborg Grassle de pe NewsIn, care se repeta in acest sens. In timpul summit-ului din 19 noiembrie de la Bruxelles, aceasta l-a primit pe Ciolos la o discutie, tocmai pentru a nu exista opozitie fata de el la audierea din parlament. De altfel, asa cum era normal, Ciolos a facut un lobby intens in ultimele saptamanai acolo.

In paralel cu propunerea lui Ciolos si negocierea acestei variante, agricultura, se desfasurau din partea unor actori politici romani si alte negocieri. PSD-ul, mai precis Adrian Severin, a tras pentru postul de Inalt reprezentant pentru politica externa. In ultima vreme, PSD-istii il acuzau pe Basescu de faptul ca nu a sustinut aceasta candidatura si de-asta Severin nu a avut sanse. Eu am scris ceva, dar am si evitat sa intru in aceasta campanie pro-Severin, pentru ca nu existau sanse sa obtina o functie mult prea importanta pentru un reprezentant al Romaniei. A fost chiar un contra-lobby facut de PSD-isti lui Ciolos la Bruxelles.

Pe de alta parte, exista un lobby din interiorul PDL pentru altcineva pentru postul de comisar, insa persoana respectiva nu era in viziunea lui Basescu. Pentru ca el o tinea pe-a lui, agricultura. Chiar oameni din PDL spuneau ca Ciolos nu este puternic colorat politic - fiind in situatia lui Orban - si ca Barroso si-ar dori oameni politici in Comisie, pentru a o intari si a satisface grupul politic PPE din Parlament. La un moment dat, la Bruxelles se vorbea despre mari sanse ale Ancai Boagiu, singura care a pastrat o legatura constanta cu PPE, pentru ocuparea acestui post. Se spunea ca Boagiu a avut o intalnire la Varsovia, cu ocazia unui eveniment, cu Barroso, iar el si-ar fi exprimat preferinta pentru Boagiu de a deveni comisar. O informatie pentru care nu as baga mana in foc, dar probabil folosita in aceasta campanie. Cand secretarul general al PPE a dat un interviu in Adevarul, lucrurile au devenit evidente.

In afara de Basescu si apropiatii lui, la Bucuresti - pe baza semnalelor primite de la Bruxelles - exista in mediul politic, putin preocupat de acest subiect, de altfel, ideea ca nu avem nicio sansa pentru agricultura. De-asta PSD nu s-a opus nominaizarii lui Ciolos si Diaconescu si-a exprimat inca din vara sustinerea oficiala pentru el, desi am inteles mai apoi ca subiectul nici n-a fost discutat in partid si de-asta e considerat un tradator (motiv pentru care, spunea EVZ, nu va obtine postul de ministru de externe in guvernul de dupa alegeri, daca iese Geoana invingator). In PDL se spunea la fel, probabil doar Basescu a crezut 100% in asta. Am vorbit cu oameni apropiati lui, care ii admirau stilul de negociere, insa ajunsesera la aceeasi concluzie din discutiile cu contactele lor de la Bruxelles - Romania nu va primi agricultura. Altii din PDL spuneau ca Ciolos n-a fost primit multa vreme la o discutie de tatonare cu Barroso, aratand clar ca acesta nu ar intentiona sa dea agricultura Romaniei, iar pe Ciolos il recomanda tocmai expertiza in acest domeniu.

Convingerea lui Basescu s-a clatinat putin in timpul IndAgra, prin octombrie. In interviul de-acolo a dat primul semnal public ca sansele noastre s-au redus pentru agricultura, dar noi le jucam pana la capat.

Rolul cheie al Frantei

Franta si-a exprimat inca de timpuri si foarte deschis sutinerea pentru ca Romania sa primeasca agricultura. Ratiunile sunt simple: vrei ca un prieten sa gestioneze un domeniu care te intereseaza atat de mult. Franta este cel mai mare beneficiar al subventiilor UE, al platilor directe, cele spre care tendinta merge sa fie reduse, pentru a se redirectiona banii spre dezvoltare regionala. Exista aceste doua orientari si doua tabere, iar batalia in urmatorii ani va fi dura.

Numai ca Franta a dat la un moment dat semnale - inainte de referendumul din Irlanda - ca sustine acesta tara pentru obtinerea postului de comisar pe agricultura. Irlandezii cereau orice pentru a ratifica Tratatul de la Lisabona, iar europenii le promiteau orice. Asta a facut si Franta.

Ei bine, in acel moment convingerea lui Basescu s-a clatinat putin si a venit declaratia de la IndAgra. Numai ca reactia ambasadorului francez, neoficiala fireste, a fost de surprindere. Ce l-a apucat pe Basesu sa spuna chiar el ca sansele s-au redus, s-a intrebat Henri Paul, care a aratat clar ca Parisul nu si-a schimbat sustinerea. Numai ca asta nu se intampla oficial, fireste.

Mai mult decat sustinerea Romaniei, Franta si-a urmarit propriul interes. La Bruxelles se spunea ca Franta va avea doua portofolii, daca va avea Romania agricultura, si a fost unul dintre motivele pentru care a existat aceasta opozitie pentru varianta Romania-agricultura.

Numai ca in negocierile din ultimele luni pentru inaltele posturi din UE Franta a fost foarte cuminte - ea a zis ca vrea piata interna ca portofoliu, dar altfel s-a raliat de altfel Germaniei si in sustinerea lui Van Rompuy si a lui Catherine Ashton. Pentru ca spera la compensatii si la obtinerea importantului portofoliu al pietei interne, cu serviciile financiare in el. Michel Barnier, comisarul, ameninta cu o reglementare stricta a sectorului serviciilor financiare, ceea ce a ingrijorat City-ul londonez.

In ultima saptamana aici a fost meciul - daca sa rupa sau nu acest sector din piata interna, din portofoliul francezilor. Pana ieri, britanicii credeau ca i-au facut-o Frantei: varianta de care au fost aproape siguri era ca serviciile financiare deveneau portofoliu separat, dar ungurului, care avea o relatie excelenta cu City-ul si care n-ar fi facut probleme. Franta obtinea, in compensatie, si agricultura, deci ea revenea Romaniei.

Si totusi, Franta nu s-a lasat. Unii erau siguri - britanici - inainte cu jumatate de ora de anuntarea echipei de catre Barroso ca Barnier nu are serviciile financiare. Insa portughezul luase decizia, cu o concesie din partea franceza: serviciile au ramas in portofoliu, insa director general se pare va fi un englez. Sau un britanic va fi intr-un post cheie, pentru a linisti si Londra.

Intreaga vara am urmarit cu mare atentie negocierile, desfasurarea lor, fiind, la un moment dat, sngurii care scriam despre asta, la Hotnews. Pentru ca am considerat ca subiectul este important, in ciuda faptului ca ceea e se intampla in tara il puneau intr-un colt de umbra, iar politicienii nu erau deloc preocupati de asta. Bataliile si mizele erau altele.

Ma bucur ca a iesit asa, desi marturisesc nu am crezut, pana acum vreo doua-trei saptamani, ca aveam sansa reala pentru agricultura. Opozitia a fost mare si chiar daca Dacian Ciolos este probabil cel mai calificat om pentru asta, nu era vorba despre persoana lui. Era vorba despre Romania si relevanta ei in UE. Ceea ce am ignorat eu a fost marele interes al Frantei, desi sunt absolut convinsa ca ne-ar fi abandonat daca era in interesul ei. Si totusi, a fost consecventa. Britanicii, germanii nu sunt deloc incantati ca Parisul are doua portofolii, dar acesta e jocul: "win some, lose some".