Programul de guvernare mi se pare plin de generalitati. E asa, ca o zeama lunga din meniul de tabara de pe vremea comunistilor: incolora, inodora, doar cat sa-ti umfle burta pana la cina.
Obiectivele privind politica externa sunt total previzibile. Singura fraza care iti atrage atentia este urmatoarea: Actiunea politico-diplomatica sustinuta in vederea recuperarii Tezaurului Romaniei aflat la Moscova va constitui o prioritate. Este un obiectiv usor de evaluat peste patru ani, dar nu mi se pare usor de realizat.
Insa ministrul Cristian Diaconescu are expertiza pe relatia cu Rusia, fiind in trecut negociatorul sef pentru Tratatul de baza dintre Romania si Federatia Rusa. A fost o voce echilibrata, dar si critica atunci cand a comentat chestiuni de politica externa in eternele talk show-uri de la televiziuni. A criticat inghetul in relatia romano-rusa din ultimii ani si a dat vina pe Basescu ca a intors spatele vecinului de la est si si-a formulat axa de politica externa pe coordonatele Bucuresti-Londra-Washington.
Acum are ocazia sa dovedeasca, din pozitia de ministru, CE poate face si CA poate schimba lucrurile. Presedintele Basescu mai asteapta inca invitatia oficiala a Kremlinului privind o vizita la Moscova, chiar daca Putina lansat-o cand a fost la Summit-ul NATO de la Bucuresti. Liderul rus era insa pe final de mandat, poate ca Medvedev are alte prioritati. Nu discut aici cine e adevaratul lider de la Kremlin.
E clar ca recuperarea Tezaurului de la rusi va fi un challenge in plus in relatia cu Rusia, dar si in politica noastra externa. Va fi un subiect fascinant pentru mine, jurnalist care scrie pe externe. Asa cum a fost procesul de la Haga, impotriva Ucrainei, pentru impartirea platoului continental al Marii Negre.
Altfel, nimic nou sub soare. Aceleasi obiective au fost enuntate la reuniunile anuale ale diplomatiei din ultimii doi ani de fostii ministri de externe sau de presedintele Romaniei, la reuniuni UE sau NATO.
Din punctul de vedere al unui analist de politica externa o astfel de lipsa de noutate si o reiterare a pozitiilor deja cunoscute ale Romaniei sunt elemente pozitive. Politica externa a unei tari trebuie caracterizata de predictibilitate. Asta isi doresc partenerii, sa stie ca pot conta pe tine.
L-am auzit pe Titus Corlatean la una dintre televiziuni spunand ca partea de politica externa din programul de guvernare este facuta de el si sugera implicit ca ar merita functia de ministru. Ei bine, acum, stiind ca Diaconescu a castigat infruntarea, Corlatean se poate simti oarecum razbunat: i-a stabilit un obiectiv greu de realizat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Traian Băsescu – adversarul retrocedării tezaurului României ?
RăspundețiȘtergereLicuriciul mic şi fricos al României
În relaţiile dintre Rusia şi România, problema Tezaurului regatului român, depozitat la Kremlin, în anii 1916 şi 1917, sub comanda guvernului imperial rus, a înveninat relaţiile bilaterale de-a lungul timpului. În 1935 şi 1956 au avut loc două acţiuni de restituire a unor părţi din acest Tezaur. Pentru conducerea URSS – ului de atunci restituirea din anul 1956 fusese considerată ca fiind închiderera definitivă a aceastei probleme.
Dar nu şi de către partea română, care, mai ales după 1989, a solicitat, în mai multe rînduri, ca partea rusă să restituie cantitatea de 93,4 tone de aur, care ar constitui cea mai valoroasă parte din Tezaur. Foştii Preşedinţi ai României de după 1989, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, au ridicat de multe ori această problemă în faţa lui Boris Yelţîn şi Vladimir Putin. În iulie 2003, pe timpul mandatului lui Ion Iliescu a fost constituită chiar o comisie comună româno – rusă de istorici, care avea menirea “să se ocupe cu studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului românesc.” Din iulie 2003 şi până astăzi comisia mixtă a avut doar patru întâlniri. Ultima întâlnire a avut loc în aprilie 2006. De atunci comisia nu s-a mai întrunit niciodată, fiindcă partea română a fost incapabilă să prezinte o listă cu bunurile ce au făcut parte din aşa-zisul Tezaur, precum şi inventarul exact al obiectelor de patrimoniu ce au fost deja predate. E adevărat că rezultatele finale ale acestei Comisii erau pur ştiintifice şi istorice, fără a avea nici o putere juridică şi diplomatică. Indiferent de concluziile acestei Comisii (dacă ele vor fi vreodată finalizate !) problema restituirii Tezaurului către România va rămâne în continuare o problemă nerezolvată a părţii române, fiindcă Comisia nu are nici o putere de decizie în privinţa restituirii. Dar, pentru partea română, existenţa şi funcţionarea acestei Comisii, este esenţială.
Pe vremea când era în opoziţie, actualul Preşedinte al României, Traian Băsescu, fostul lider al Partidului Democrat, nu ezita să atace conducerea PSD din acea vreme. Cu prilejul vizitei Prim Ministrului României la Moscova, Adrian Năstase, vizita efectuată în octombrie 2001, Băsescu spunea: “ Niciodată interesul naţional n-a fost mai dispreţuit de un Prim Ministru, aşa cum el este acum, de către Adrian Năstase şi echipa lui. Faptul că un Prim Ministru şi un Ministru de Externe, după ce fac o vizită la Moscova, vin şi spun: Am hotărât să nu mai ridicăm problema Tezaurului… arată cât de departe sunt aceşti arivişti politici de interesul naţional. Tezaurul de la Moscova valorează 3 – 4 miliarde dolari. Sunt banii poporului român, iar Adrian Năstase este prea mic să anunţe că renunţă să mai ceară Tezaurul”.
Dar iată că din decembrie 2004, de când puterea a preluat-o Traian Băsescu, lucrurile au căpătat conotaţii ciudate, multe fiind situaţile neclare şi controversate. La prima vizită a lui Băsescu la Kremlin (februarie 2005) consilierul acestuia pe probleme de politică externă de la Cotroceni, Andrei Pleşu, a declarat în dimineaţa plecării către Moscova că “ preşedintele Băsescu va aborda cu preşedintele Putin în mod inevitabil şi acele probleme care fac parte din complicata noastră istorie comună, cum ar fi problema Tezaurului României şi a Pactului Ribbentrop – Molotov”. Numai că imediat după discuţiile avute cu Putin, Băsescu a declarat că n-a abordat aceste subiecte fiindcă “ar fi fost o pierdere de timp” şi că “răspunsurile cu privire la Tezaur trebuie să le dea oamenii de ştiinţă, istoricii şi mai puţin oamenii politici”. Ciudată întoarcere la 180 de grade a poziţiei lui Traian Băsescu ! Când era în opoziţie se războia cu politicienii de la conducere şi se dădea drept un luptător pentru retrocedarea Tezaurului României de la Moscova, acuzându-i pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase că au renunţat să mai ceară Moscovei Tezaurul ! În schimb când a ajuns el pe cea mai înaltă treaptă politică a României şi când a fost cazul să demonstreze tăria lui de prim bărbat politic al ţării, caracterul lui de luptător neînfricat în faţa ursului de la răsărit, şi-a pus consilierii săi să abordeze problemele istorice la prima sa vizită la Moscova, dar când s-a văzut faţă în faţă cu Putin … a uitat şi de Tezaur şi de Pactul Ribbentrop – Molotov şi s-a transformat subit într-un licurici mic şi fricos.
Se ştie că agenda discuţiilor între doi preşedinţi este stabilită extrem de clar, cu mult înainte de vizită, de consilieri şi de reprezentanţi ai MAE din ambele părţi. Şi atunci ne putem întreba ce anume s-a întâmplat între momentul declaraţiei lui Pleşu şi discuţia propiu-zisă a lui Băsescu cu Putin, din moment ce Băsescu a refuzat să abordeze cele două teme istorice tradiţionale în relaţiile cu ruşii, teme ce fuseseră deja convenite anterior între cele două părţi ?
Răspunsul la această întrebare pare să-l cunoască fostul ambasador al României la Moscova, reputatul cosmonaut Dumitru Prunariu, care a declarat, în noiembrie 2007, că “ în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE România să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului !” Foarte stranie şi ciudată această indicaţie primită de Prunariu, când se ştie că atributele de politică externă, în România, sunt apanajul Preşedintelui României, iar Primul Ministru şi Ministrul Afacerilor Externe trebuie să urmeze calea indicată de Preşedinte. Şi atunci cum se explică faptul că Prunariu, în loc să-şi ducă la capăt misiunea de a aduce la Bucureşti Tezaurul, misiune primită de la fostul Preşedinte Ion Iliescu, încă din 2004, anul în care a fost numit ambasador la Moscova, este retras de la post, printr-un decret prezidenţial semnat de Traian Basescu, la data de 24 mai 2005 !
Om sucit din fire, inconstant şi schimbător după cum este şi vremea, inconsecvent cu propriile viziuni şi idei, Traian Băsescu şi-a schimbat iarăşi opiniile şi a început să atace diplomaţia rusă, declarând cu ocazia unei vizite în SUA, în septembrie 2005, că “diplomaţia rusă este de vină pentru că refuză să discute situaţia Tezaurului României de la Moscova şi condamnarea pactului Ribbentrop – Molotov ”. Deci, după gândirea lui Băsescu, acum problema nu mai este a istoricilor, ci a căzut în sarcina diplomaţiei ruse !
În luna mai 2006 Traian Băsescu iarăşi s-a sucit, declarând pentru cotidianul rus “ Kommersant ” că problema Tezaurului “ este o problemă a istoriei şi nu mai este o prioritate a României “, refuzând practic să se mai implice în rezolvarea acestei probleme. Mare bărbat politic, mare vizionar şi strateg acest Preşedinte al României !
Revenind la blocarea activităţii Comisiei Mixte pentru problema Tezaurului, recent, ambasadorul Federaţiei Ruse în România, domnul Alexander Churilin, a declarat pentru ziarul “Financiarul” din 19 septembrie 2008, că “o ultimă asemenea reuniune s-a desfăşurat în primăvara acestui an”. Discutând cu membrii de bază ai Comisiei din partea română am aflat că, de fapt, nu a avut loc nici o întâlnire a Comisiei, ultima având loc, cum am mai spus, în aprilie 2006 ! Şi atunci, m-am întrebat, despre ce reuniune vorbeşte ambasadorul rus la Bucureşti, când cei din Comisia română habar nu aveau de aşa ceva !
Surse bine informate din interiorul MAE Rusia ne-au declarat, sub condiţia păstrării confidenţialităţii, că ambasadorul rus la Bucureşti a spus adevărul atunci când a precizat că în această primăvară a avut loc “o reuniune pe problema Tezaurului”. Aşa este ! Numai că la ea nu au participat membri celor două părţi din cadrul Comisiei comune pentru problema Tezaurului, ci doar o delegaţie a MAE România, care a solicitat o “întrevedere specială” cu omologii lor de la MAE Rusia. La întâlnirea care a avut loc la Moscova delegaţia MAE România a cerut, nici mai mult, nici mai puţin, ca partea rusă să anuleze definitiv orice propunere de rezolvare a problemei Tezaurului, deoarece partea română nu a solicitat niciodată o astfel de retrocedare, nici în plan oficial şi nici în plan privat, ştiind fiind că de peste 14 ani partea rusă a propus autorităţilor de la Bucureşti un ambiţios plan economic şi comercial, care să fie desfaşurat la nivel de firme private, prin care să fie rezolvată şi problema rambursării Tezaurului României către Banca Naţională a României ! “ V-am solicitat noi, oficial sau neoficial, mai ales din decembrie 2004 încoace, restituirea aurului către BNR ? ” au întrebat românii. “ Păi dacă noi nu v-am cerut nimic, dvs de ce iniţiaţi proiecte economice şi comerciale, în mod unilateral, pe care noi nu vi le-am solicitat ? ” au continuat românii.
Oficialii ruşi au rămas complet surprinşi de poziţia oficialilor de la MAE România, care au cerut doar ca şedinţele Comisiei Mixte pentru problema Tezaurului să fie reluate, cu o periodicitate de o şedinţă pe an, iar lucrările acestei Comisii să fie prelungite pentru un timp cât mai îndelungat. “ Cât timp ? “ au intrebat ruşii. “ Păi, dacă se poate, chiar şi 30 de ani ” a venit răspunsul, care i-a lăsat fără replică pe oficialii de la MAE Rusia !
Oare ce se ascunde în spatele acestor ciudate solicitări ale românilor ? Greu de spus, dar nu imposibil de aflat. Dar oare când vom şti cu adevărat ? Să fie nevoie să treacă chiar 30 de ani ca să aflăm răspunsul ? Se pare că nu va fi chiar aşa. Poate că adevărul va ieşi la lumină mai repede decât ar vrea unii.
O acţiune îndrăzneaţă, care ar putea duce la începutul sfârşitului politic al licuriciului cel mic de la Cotroceni, a avut loc de curând la Bucureşti: un deputat tânăr şi curajos din cadrul Parlamentului României, Marius Iriza, membru PRM, l-a dat în judecată pe Preşedintele României pentru că de peste 1 an şi 8 luni Băsescu nu-i răspunde acestuia la adresele şi scrisorile pe care i le-a trimis, în calitatea lui oficială de parlamentar, tocmai pentru a clarifica aspectele ciudate ale comportamentului oscilant al lui Traian Băsescu în problema Tezaurului. Studiind mai apofundat motivaţiile deputatului, depuse la Tribunalul Municipiului Bucureşti, am descoperit o legătură extrem de ciudată şi stranie, între Preşedintele României, Traian Băsescu, singurul terorist judecat şi condamnat în România pentru fapte de terorism internaţional, Omar Hayssam, Tezaurul României, fosta bancă falimentară Bancorex şi Banca Naţională a României ! De fapt legătura dintre toate aceste persoane şi bănci o reprezintă Expunerea de Motive a două grupuri parlamentare (PRM şi PC) care au solicitat în aprilie 2007 formarea unei Comisii Parlamentare de Anchetă, care să ancheteze implicaţiile teroristului Omar Hayssam în problema Tezaurului României de la Moscova şi motivele pentru care Preşedintele României refuză să mai abordeze această problemă. Dar iată că, deşi au trecut 18 luni de la această solicitare, Comisia de Anchetă Parlamentară încă nu a fost înfiinţată, din nu se ştie ce motive. Probabil că influenţa lui Băsescu a fost mai mare decât puterea de convingere a celor 59 de parlamentari care au semnat pentru înfiinţarea acestei Comisii. Dar ceea ce nu a prevăzut Băsescu a fost tocmai acţiunea juridică, perfect democratică şi legală, iniţiată de un simplu parlamentar, acţiune care se poate dovedi a fi bulgărele de zăpadă care se rostogoleşte la vale şi care se poate transforma într-o adevărată avalanşă politică necruţătoare şi rece.
Articol scris de Carol Harsan si Georgiana Arsene si aparut in revista “New York Magazin”.
Nu stiu cine a gandit acest program de guvernare si cum de i-a dat prin cap sa mentioneze, ca fiind "prioritara", aceasta actiune de recuperare a Tezaurului de la Moscova... Sa nu stie oare Emil Boc si Mircea Geoana ca rusii chiar s-au oferit sa ne predea Tezaurul, inca din 1994 ? Vezi actiunea complexa a Bancii Fortuna, prin care Kremlinul a oferit Tezaurul Bucurestiului, actiune respinsa de BNR, care a ridicat licenta de operare a Bancii Fortuna, chiar in clipa in care rusii solicitasera transferul celor 93,4 tone de aur catre BNR, vezi refuzul BNR de a raspunde ofertei rusilor din 8 aprilie 2004, prin care Kremlinul solicita acceptul BNR pentru inceperea actiunii de retrocedare a Tezaurului, vezi refuzul tuturor autoritatilor romanesti (Presedintie, Parlament, Guvern, BNR, MAE, majoritatea fiind membri PNL - PD, si ulterior PD-L) din perioada mai - decembrie 2005, la cele peste 30 de oferte ale rusilor, vezi retragerea subita de la post a ambasadorului roman la Moscova, domnul Dumitru Prunariu, exact in perioada in care rusii l-au informat, in scris, despre inceperea procedurilor de retrocedare a Tezaurului, vezi declaratia aceluiasi ambasador Dumitru Prunariu, care a declarat ca a primit ordin scris de la Ministrul Afacerilor Externe, domnul Mihai Razvan Ungureanu, de "a nu mai aborda, in nici un fel, problema Tezaurului Romaniei", vezi actiunile deputatului Marius Iriza, care a facut nenumarate interpelari in Parlament pe marginea acestui subiect, vezi trimiterea in judecata a Presedintelui Traian Basescu, de catre acelasi deputat Marius Iriza, pentru faptul ca Basescu a declarat ca "problema retrocedarii Tezaurului este de competenta istoricilor" si pentru ca nu i-a raspuns, de aproape 2 ani, la vreo 3 adrese referitoare la refuzul Bucurestiului de a accepta oferta Kremlinului, vezi refuzul BNR de a accepta oferta Moscovei, din noiembrie 2007, de a trimite la Kremlin o delegatie completa a BNR pentru inceperea negocierilor privind retrocedarea Tezaurului, etc., etc. Poate ca cineva, mai pesimist, ar spune ca toate acestea ar fi minciuni si intoxicari... Atunci ce s-ar mai putea spune despre predarea, cu acte in regula, cu confirmare de primire si certificare de autenticitate, a 12 monede de aur, ce au facut parte din primul transport din decembrie 1916, al Tezaurului catre Moscova, monede ce au fost predate de rusi, catre Muzeul National de Istorie a Romaniei, la data de 6 martie 2008 ?!? Culmea este ca aceasta dovada de buna intentie (predarea unui set de monede) a fost solicitata chiar de Administratia Prezidentiala de la Cotroceni ! Si atunci cum ramane cu introducerea acestei actiuni in programul de guvernare cand rusii se chinuie de 14 ani sa ne predea Tezaurul, iar autoritatile romanesti au tot respins oferta Moscovei ? Cine este interesat de subiect poate usor cauta pe www.google.com (tema: Tezaurul Romaniei de la Moscova) si va observa ca aceasta problema contine multe semne de intrebare la adresa autoritatilor...
RăspundețiȘtergereO precizare: revista New York Magazin este o publicatie a diasporei romane din New York. Numele ei poate va este cunoscut din scandalul cuu poneiul cu zvastica din expozitia organizata de Institutul Cultural Roman la New York.
RăspundețiȘtergerePentru cei care au uitat sau nu stiau, mi se pare o precizare necesara, fiecare luand cheia de care are nevoie in interpretarea faptelor prezentate in comentariul cititorului meu si preluate din publicatia respectiva.