Ma intorc din concediu si prima stire pe care o aud la radio dupa ce intru in tara este aceea legata de indemnizatia pentru mamici. Tocmai simtisem, in urma cu o luna, ca li se face dreptate si femeilor de cariera prin stabilirea unei indemnizatii de 85% din venituri, dar minunea nu a durat mult.
Ma intreb cat de mare este, real, aceasta povara pentru bugetul de stat. De ce este printre primele masuri anuntate de noul guvern? Am inteles - din interventia in Parlament a fostului ministru al muncii - ca femeile care ar fi putut beneficia de o indemnizatie de 85% din veniturile lor reprezinta 20% dintre mamici. Restul, iau cei 600 de lei, sau ar opta pentru ei.
Eu cred ca aceste mamici - care iau 600 de lei - chiar stau acasa 2 ani cu bebelusul, adica beneficiaza de bani pe intreaga perioada, in timp ce niciuna dintre cunostintele si prietenele mele, femei de cariera si cu niste venituri decente, nu au stat acasa mai mult de 6 luni. Ma indoiesc ca viitoarele mamici cu o cariera s-ar culca pe o ureche si ar spune: "am 85% din salariu, deci nu am nevoie sa merg la serviciu, intrucat am bani". Sa fim seriosi! Aceste femei care castiga bine fie nu isi permit sa se rupa 2 ani de job, fie sunt active si simt ca innebunesc stand acasa 2 ani, oricat de mult isi iubesc bebelusul.
Si atunci revin. Care e povara? Noul ministru al muncii spune ca se gandeste la o plafonare, la o suma echivalenta cu 3 salarii medii pe economie. Adica in jur de 40 de milioane. Sa inteleg ca, din punctul lui de vedere, orice salariu peste 40 de milioane inseamna deja "venituri foarte mari"? Mi se pare ironic.
Merita femeile de cariera care vor sa devina mamici 85% din venituri? Eu zic ca da. Cred ca ar trebui sa fie incurajata natalitatea si in randul middle class, a oamenilor care chiar pot oferi o viata buna si o educatie pe masura copiilor lor. Si, chiar daca au mai multi bani decat media, de ce sa nu beneficieze de indemnizatii pe masura contributiilor sociale pe care le platesc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Atunci poate chiar ar fi cazul ca perioada concediului sa fie redusa, asa cum se intampla in cam toate tarile UE.
RăspundețiȘtergereAm scris pe larg pe tema asta aici
http://blogul-medusei.blogspot.com/2008/12/despre-indemnizaia-mamelor.html
Daca intr-adevar o fi o povara sa se dea mamelor/tatilor 85% din salariu timp de 2 ani, atunci poate reducerea perioadei la 1 an n-ar mai fi asa imporvaratoare.
De acord cu tine, poate fi redusa perioada concediului, pentru ca, oricum acest gen de mame - si tatici, cum bine ai subliniat - nu stau 2 ani acasa. Nu stau nici macar un an, din cate am vazut eu la cunostinte si prieteni. Oricum, asta nu cred ca trebuie vazuta ca o problema de bani, ci ca una demografica, asa cum bine sublinia si un coleg al meu astazi. In randurile carui segment demografic vrei sa cresti natalitatea? Vrei ca oamenii cu cariera, care castiga bine si sunt educati sa aiba copii care cel putin pornesc de la niste premisa favorabile in viata si ar putea ingrosa clasa mijlocie? Atunci aceast cuantum al indemnizatiei n-ar trebui sa fie o problema. Oricum, nu am date, nu stiu in randurile carui segment demmografic a fost natalitatea ridicata in ultimii ani, dar am o banuiala ca nu in cele ale oamenilor cu cariera, in jur de 30 de ani si peste. Mi se pare important ca ei sa fie stimulati.
RăspundețiȘtergere