In T2, 1148 de mii de persoane au facut uz de concediul parental, majoritatea femei, majoritatea din urban. Ultimele ganduri despre concediul parental

INS a dat astazi rezultatele pe trimestrul II ale cercetarii privind reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala.

Cateva constatari:

• Dintre părinţii în vârstă de 15-64 ani care au copii sub 15 ani (4070 mii persoane), 1148 mii persoane au făcut uz de dreptul la concediul parental pentru cel mai mic copil (oricând în perioada premergătoare interviului care s-a desfăşurat în cursul celui de al II-lea trimestru din 2010).

• Rata de utilizare a concediului parental a fost mai mare la femei decât la bărbaţi. Astfel, 51,3% dintre mame şi-au exercitat dreptul la concediu parental, în timp ce numai 3,1% dintre bărbaţii cu copii au efectuat sau erau în curs de efectuare a concediului parental.
• Parintii din mediul urban au utilizat mai mult acest drept - 39,2%, fata de cei din mediul rural: 14,4%

Au facut obiectul anchetei 14559 mii persoane în vârstă de 15-64 ani , 63,0% aparţineau grupei de vârstă 25-54 ani, 58,7% locuiau în mediul urban, iar 50,5% erau femei.

Mi-am promis ca dupa emisiunea de aseara de la TVR nu voi mai discuta subiectul concediului parental, dar voi face aici un rezumat a ceea ce cred si a ceea ce mi-a displacut foarte tare in toate dezbaterile din aceste zile.

1. Trebuie sa clarific un lucru: nu inteleg de ce, din nou, guvernul se leaga de aceasta categorie "asistata social" care reprezinta, din 20 de milioane de romani, doar 197.000. Asta e numarul mamelor care primesc indemnizatii. Dintre ele, 121 de mii primesc indemnizatia minima, de 600 de lei, peste 76 de mii primescv 85% - a carei medie e putin sub 1500 de lei - iar doar 8000 primesc indemnizatia maxima de 3400 de lei in acest moment. De ce aceasta categorie e vazuta ca mare cheltuitoare de bani de la buget?
   
2. Mamele au fost intotdeauna tintite pentru ca nu sunt au mijloace de protest care sa dea rezultate, nu sunt rationale in argumente sau nu le exprima rational, nu au sindicate precum bugetarii, nu au cum sa faca greva si masurile lor de protest -marsuri in fata Guvernului sau isterii pe la televiziuni - nu afecteaza economica Romaniei, nu deranjeaza nici macar circulatia in Bucuresti, cum au facut protestele sindicalistilor.
3. Aceast subiect face audiente la televizor, starneste pasiuni, dar in final toate dezbaterile nu vor influenta faptul ca guvernul le va defavoriza, intr-un fel sau altul: reducand banii sau reducand timpul de acordare a lor.
4. Toate femeile vor sa stea acasa cu copilul lor mic. Daca ne-am permite, am face-o. Credeti-ma, daca mi-as permite - si nu sunt nici pe departe printre cele mai nevoiase mame din societate - as sta toti cei 3 ani definitorii in viata copilului alaturi de el si as vrea sa stau pe o indemnizatie de 100% din salariul meu.
5. DAR asta nu se poate si n-ar fi fair. Nu se poate pentru ca bugetul tarii asteia nu este o guma care sa se tot intinda. Si n-ar fi fair pentru ca nu iti faci un copil sa ti-l cresti pe banii statului - implicit pe al semenilor tai, contribuabili la stat - ci e o decizie personala si o problema pe care trebuie sa ti-o asumi personal.
6. Prin urmare, daca trebuie luate niste masuri si ele le vizeaza si pe mame, avem de ales intre doua rele: reducerea timpului de acordare a indemnizatiei sau reducerea banilor. Cum am mai spus-o, prefer a doua varianta. Intorcandu-te la serviciu mai devreme iti suplimentezi venitul familiei. Nu toate femeile avem soti cu salarii fabuloase, de 3-4000 de euro sa putem sta confortabil acasa pe banii lor, orice-ar fi. Intr-o familie normala, middle class, in care fiecare isi aduce aportul la bugetul casei, atunci cand mama trece pe indemnizatie, se simte. Nu utiati, multi au si rate in tara asta, rate mari, la credite ipotecare/imobiliare.
   
7. Se vorbea despre dreptul la optiune - exista si in legea propusa de Botis: stai doi ani acasa din care unul nu ti-e platit, sau stai doar unul, platit 85% si cu plafonul actual si al doilea an neplatit. E o posibilitate de a opta. Multe au spus ca prefera decat sa se intoarca pe un salariu de 18 milioane sa stea acasa pe nimic, dar sa le fie alaturi copiilor pana la 2 ani. Perfect, sa isi asume aceasta optiune.
8. Am aratat comparativ situatia din alte tari. Niciunde nu se mai intampla ca la noi. De acord cu cei care imi spun ca acolo exista servicii, facilitati si infrastructura necesara sa sustina reintoarcerea mamelor la serviciu, fara a le crea mari dificultati.
9. Sunt de acord ca aceasta lege nu ar trebui sa se aplice pana ce nu se creeaza o minima infrastructura, crese - dar cum spunea o cititoare pe blog, asta ia ani - sau macar sa nu se aplice mai devreme de 9 luni, pentru ca femeile sa ia decizia de a avea un copil stiind care e legislatia in vigoare. Sunt de acord cu mamele care spun ca nu e fair si nu ar trebui sa se aplice retroactiv. Dar daca legea se va aplica de la 1 ianuarie, de exemplu, repet: prefer sa se reduca timpul, nu indemnizatia.
   
10. Un copil nu creste doar cu afectiune, cum sustineau unii parinti in comentarii. Nu fiti ipocriti. De ce mamele protesteaza si nu vor sa stea al doilea an fara bani acasa, alaturi de "puiut"? Pai tocmai de-asta, pentru ca un copil creste cu bani. Iubirea nu ii indeparteaza febra, ci panadolul pe care trebuie sa il cumperi de la farmacie si pe care dai bani. Nu mizati ca hraniti copilul la san pana la doi ani. sa fim serioase. majoritatea mamelor ii hranesc pana pe la vreo 6 luni maximum, sunt putine care ii hranesc pana la un an si peste, iar unele nu mai pot sa ii hraneasca natural de la 3 luni. Oricum de cand incepe diversificarea nu mai faci economie, ca si daca nu iei lapte praf, trebuie sa ii iei fructe si legume proaspete, eventual bio. Iar astea costa. deci, dragi parinti, nu fiti ipocriti. Un copil mic are nevoie de bani, la fel ca unul mai mare, dar intr-un cuantum mai redus. Bebelusul meu nici nu s-a nascut inca si deja am pierdut sirul cheltuielilor. Mai bine zis, ma gandesc ca nici n-are sens sa il mai tin, din moment ce am inceput sa ma crucesc la cat ajunsesera.
    
11. Guvernul este total habarnist intr-o astfel de problema. Nu ma conving cifrele rostite de Andreea Paul Vass in emisiunea de aseara, desi, surprinzator, avem idei similare, gandim la fel la nivel personal. Cand imi spui ca decizia de a face copii nu e determinata de indemnizatie, imi arati ca fie esti habarnist, nu esti informat, fie ma minti.
12. Studiul profesorului Ghetau, pe care l-am atasat intr-o postare anterioara, arata clar ca femeile active iau decizia de a face un copil si in functie de indemnizatie. Doar e normal, cand decizi sa iti faci un copil, daca esti om responsabil, iti faci calcule. Nu vrei sa aduci pe lume o fiinta care sa traiasca oricum, sa fie educata oricum sau needucata. Am mai spus-o, in 2003 cand s-a dat legea cu indemnizatie de 85% din venit, a crescut natalitatea in mediul urban si mai ales a crescut in randurile mamelor educate, ale femeilor active. Dar guvernul habar n-are, n-a facut un studiu de impact sa vada ce efecte va avea legea asta, cu masura pe care intentioneaza sa o ia. Si nici macar n-a cercetat studiul vechi care exista. Nu, guvernul doar se gandeste cum sa taie cheltuieli cu buzduganul, ca e mai simplu decat cu bisturiul.
    
13. Tarile occidentale pe care le dam exemplu au drept coloana vertebrala clasa mijlocie. ea e vizata de servicii, pentru ea se fac politici si programe. Pentru ca aceasta clasa mijlocie sustine o economie - case, masini, servicii financiare, servicii de educatie, ele sunt solicitate de clasa mijlocie, cererea interna se bazeaza pe clasa mijlocie si pe veniturile ei, nu-i asa?
14. In schimb, toate variantele de lege prezentate in Romania defavorizeaza femeile din clasa mijlocie, femeile educate, care castiga mai bine (las la o parte argumentul cu contributia lor la buget, prin taxele pe care le platesc de-a lungul timpului pana cand devin mame). Lovesc in clasa mijlocie - am plafonat deja cei 85% indemnizatie la 4000, acum 3400 de lei, variantele prezentate plafoneaza aceasta indemnizatie la 2500, 1500 sau 1000 de lei. De ce? Pai simplu: guvernul se gandeste ca va afecta ceva peste 8000 de femei (alea care iau indemnizatia maxima plus altele care iau peste 1500, cat e media indemnizatiei pentru aceasta categorie), ce conteaza ca ele sunt bine educate, au in spate o cariera si au castigat foarte bine gratie investitiei personale pe care au facut-o in ele insele.
    
15. Aceasta categorie de femei ar trebui incurajata sa aiba copii. De ce? Pentru ca au posibilitatea sa le ofere in trai bun si o educatie buna, iar peste 20 de ani copiii lor au mai putine sanse sa fie asistati sociali.
    
16. Intreaga legislatie incurajeaza insa femeile care castiga indemnizatia minima, de 600 de lei. Stim cu totii cazuri de femei care nu castigau atatia bani ca salariu, asa ca indemnizatia inseamna pentru ele o suplimentare a veniturilor. Si stau atunci acasa si fac copii. Copii pe care cu ce ii vor creste mai departe, carora ce educatie le ofera? Sunt femei si din mediul rural sunt si femei din mediul urban, dar care traiesc in conditii dificile. Le exclud de-aici pe studente, medici rezidenti sau oameni foarte tineri aflati la inceput de cariera, care castiga foarte putin. Stiti foarte bine ca nu ei sunt grosul acestei categorii de mame care primeste 600 de lei.
17. Guvernul incurajeaza natalitatea in segmentul mai sarac, mai needucat al populatiei ai carei copii vor risca sa devina, peste zeci de ani, asistati sociali. Asta vrem de la societatea asta? Sau clasa mijlocie? nu e o intrebare pe care si-o pune guvernul, pentru ca nu gandeste pe termen lung.
18. Contra-argumentul care mi se va da e ca oricum suntem in declin demografic. Si de-asta trebuie sa incurajam ca demografia sa fie una saraca, dar crescuta? Nu sa incurajam ca demografia sa creasca si cu clasa mijlocie?

Am scris toate astea pentru ca multi ati inteles gresit, ca as sustine politica guvernului. Nu, nu o sustin, nu consider ca are variante bune. Inteleg insa ca suntem in criza economica si ca daca trebuie taiat si noi avem de ales intre doua rele, prefer varianta care mi se pare mai putin rea, judecand rational.

Dar cine naiba mai gandeste rational zilele astea?

Mamele se isterizeaza sau sunt ipocrite. Apropo, am constatat ca doamna de la Asociatia mame pentru mame este exact contrariul a ceea ce sustine, arecunoscut-o ea insasi in inainte de emisiune, si in timpul ei. Cand copilul ei a implinit un an (adica ieri), ea a facut turul televiziunilor sa sustina cauza. Nu era mai important sa ii fie alaturi, daca tot sustine necesitatea ca mamele sa fie alaturi de copiii lor cat mai mult? Nu conteraza ca ti-o cer semenele tale (aceasta a fost argumentul ei, si-a sacrificat copilul pentru binele/sustinerea cauzei unei categorii), o singura data in viata copilul tau implineste un an, este un moment in care sa ii fii alaturi. Ma intreb daca poate intelege ca sunt unele mame dispuse sa sacrifice un an de stat cu copilul non-stop pentru a-i putea oferi niste conditii mai bune, care depind de un venit mai mare si astfel se intorc la serviciu. Sunt multe femei active care oricum nu au stat doi ani cu copilul - din motive de cariera, din motive personale, din nevoia de bani - si au gasit solutii. repet, cu toate ne-am dori sa stam poate 3 ani acasa, pe 1005 din salariu indemnizatie, dar NU SE POATE ASTA.

Guvernul este habarnist, mincinos si incapabil. Habar n-are ce studii exista, nu face studii de impact, minte ca FMI ne cere un anumit nivel am indemnizatiei si incapabil pentru ca nu este in stare sa taie cheltuieli cu bisturiul si sa nu dea cu buzduganul. Si este si ticalos, pentru ca le tinteste pe mame, dar are in vedere cresterea veniturilor bugetarilor la anul cu 15%. Adica face economie afectand o categorie mica de persoane, sub 200.000, si suplimenteaza veniturile - e adevarat, reduse initial cu 25 5 si cu sporuri (nemeritate de catre unii) si stimulente - pentru 1.290.000 cat este prevazut a fi numarul de bugetari in 2011.

Pana la urma, daca aceasta chestiune s-ar trata mai mult rational si nu emotional, ceea ce s-ar putea obtine de la guvern ar fi mai mult si mai bine pentru mame. Insa nu se discuta principii, ci se particularizeaza, iar o astfel de dezbatere devine, oriunde s-ar tine ea, un haos, in care trebuie sa ridici vocea pentru a-ti spune punctul de vedere. Ceea ce imi displace total.

Ceea ce nu ma mira este ca, daca intrebi poporul roman daca ar sta acasa platit un an sau doi sa primesti raspunsul ca ar sta acasa doi ani. E firesc, dar asta nu reflecta optiunea pe care o avem: bani mai putini, sau timp mai putin. Aici parerile sunt foarte impartite si, spre deosebire de impresia pe care ti-o creeaza privitul la televizor si dezbaterile de acolo, opinia generala nu este ca preferi bani mai putini. Ponderea celor care prefera banii mai putini sau timpul mai putin sunt relativ similare.

Un punct de vedere, perspectiva economica, pe care vi-l recomand. La Bogdan Glavan.