Romania isi trimite ambasadorul la ceremonia de decenare a Premiului Nobel pentru pace - ce a contat mai mult in aceasta decizie?

In momentul anuntarii castigatorului premiului Nobel pentru pace, in eprsoana disidentului chinez Liu Xiaobo, China a inceput sa faca presiuni asupra ambasadelor de la Oslo pentru a boicota decernarea, prin a nu fi prezente acolo. Organizatorii au trimis invitatii tuturor reprezentantelor diplomatice din Norvegia, care trebuiau sa dea un raspuns pana in 15 noiembrie: 36 de ambasadori au confirmat prezenta, 16 nu raspunsesera si sase au spus clar nu - China, Rusia, Kazahstan, Cuba, Maroc si Irak.

Intrebat la vremea respectiva care e pozitia Romaniei, ministrul Baconschi situa Bucurestiul in tabara celor... indecisi: adica nici nu ne trimiteam ambasadorul, dar nici nu ne permiteam o absenta, avand in vedere ca marile puteri occidentale au spus clar ca vor fi reprezentate de sefii de misiuni diplomatice.

"Noi nu ne temem nici de represalii, nici de altceva, dar în acelaşi timp înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi. Nu am vrea să intervenim în marea lor societate într-un fel sau altul. Cred că chestiunea decernării premiului a fost un act de libertate în Europa din partea Fundaţiei Nobel şi nu contestăm niciun fel de opţiune când este vorba de o personalitate sau alta care contribuie la bunul mers al dialogului în această lume. Nu vom fi acolo cu şeful de misiune. Vom vedea pe cine trimitem, dar nu va fi şeful misiunii", spunea ministrul Baconschi.

Prin urmare, Romania se gandea sa menajeze sensibilitatea chinezilor, cu atat mai mult cu cat incercam sa si vanam niste contracte privind investitii majore in infrastructura de la chinezi. Si revin aici la o tema despre care am mai scris (aici si aici), mai ales in cele doua ocazii in care am fost in China: cum se gandeste Romania sa vaneze mari contracte cu chinezii, in conditiile in care inaugurarea pavilionului romanesc de la Expozitia Mondiala de la Shanghai nu a avut loc in prezenta niciunui oficial de rang inalt roman, iar la ziua Romaniei in cadrul expozitiei, presedintele roman n-a mai fost prezent, asa cum se anuntase initial in mai, la deschiderea expozitiei?

Iar anuntatul forum de afaceri romano-chinez, la care se anunta prezenta unor mai companii chineze, s-a transformat intr-o intalnire cu niste afaceristi mici si mijlocii, care au fost vrajiti cu prezentarea unor harti cu infrastructura din Romania, niste sosele care nu exista in fapt, dar cu care se laudau reprezentantii romani, iar jurnalistii se uitau crucis. E adevarat, suntem pe coridorul 4 pan-european, dar ce conteaza asta cata vreme autostrazile nu sunt construite?

Bun, revenind la prezenta ambasadorului roman la Oslo la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru pace, am constatat - din declaratiile prezente in presa - ca nici in 25 noiembrie, adica la 10 zile dupa momentul in care trebuia transmis raspunsul oficial organizatorilor, Ministerul de Externe nu putea comunica cine va merge la ceremonie. m potrivit Mediafax, directorul pentru comunicare din MAE, Doris Mircea, spunea ca "MAE analizeaza in continuare aceasta problema".

Iata insa ca joi, cu o zi inainte de ceremonie, lucrurile s-au clarificat. Acelasi oficial din MAE anunta ca "România se va alinia poziţiei europene şi va participa la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace la nivel de ambasador".

SE VA ALINIA POZITIEI EUROPENE - deci noi nu suntem in stare sa dam din start un raspuns... european, trebuie sa stam in cumpana si, in final, sa ne aliniem pozitiei europene. Nu e ridicol? Ar fi fost mult mai simplu sa avem din start o pozitie, aceasta adica, pentru ca, oricum, tot aici am ajuns. Dupa ce am fost preocupati sa intelegem "sensibilitatile prietenilor nostri chinezi", acum ne-am aliniat pozitiei europene. ce a contat in aceasta decizie? E oarecum lene de inteles, nu-i asa?

Si, fireste, n-am fi vrut sa fim in grupul celor 19 tari care au anuntat ca nu vor participa: China, Rusia, Kazakhstan, Columbia, Tunisia, Arabia Saudita, Pakistan, Serbia, Irak, Iran, Vietnam, Afghanistan, Venezuela, Egipt, Sudan, Cuba, Maroc si Algeria.