Inca una despre Andrei Marga

Imi propun sa fie ultima postare-ecou dupa numirea domnului Maraga ministru de externe. Pentru ca, pana la urma, vreau sa scriu despre activitatea sa si asta voi si face in viitor. Ceea ce ma pregatesc sa spun acum sunt niste consideratii privind persoana sa, la ce concluzie am ajuns ascultandu-l si punandu-i intrebari si in urma a ce s-a intamplat in ultimele doua zile.

Andrei Marga imi pare un om cumsecade, este un ardelean molcom si la locul lui, as fi spus. Numai ca trebuie sa demonstreze ca locul lui e la Externe, fapt de care eu nu sunt convinsa deloc. In ciuda argumentelor sale privind experienta internationala acumulata de-a lungul anilor si prezentata in cadrul audierii din Parlament.

Nu contest ca este un om competent pe domeniul sau, ca probabil se pricepe sa conduca bine o universitate. Nu cred sau nu as vrea sa cred ca are un complex al provincialului, desi acest lucru a fost atat de discutat in timpul audierii. Un subiect deschis de el, e adevarat, spunand: Cei care venim din provincie nici nu ne ocupam prea mult sa se vada CV-ul nostru pe siteuri sau prin alte locuri. Nu e o miza. N-a facut decat sa ii ridice mingea la fileu lui Sever Voinescu, care l-a catalogat drept provincial, mai ales atunci cand a invocat prieteniile pe care le are in diverse capitale ale Europei.

Andrei Marga a gresit insa din start. Din mai multe puncte de vedere pe care le voi enumera aici:

1. Pentru ca a acceptat aceasta pozitie. Competentele sale il recomandau pentru un alt portofoliu. Eu consider ca atunci cand nu esti stapan pe un domeniu, trebuie sa refuzi. E adevarat, exista exemple multe, la alte ministere, in care oamenii nu sunt din domeniu. Numai ca Externele sunt un domeniu mai special. Inteleg insa: a trebuit sa raspunda nevoilor partidului, caruia ii revenise ministerul si nu avea o alta varianta. Si a fost tentatia - fireasca pentru fiecare om - a pozitiei si statutului. Pana la urma, cine ar ptuea refuza un post de ministru? Nimeni, sa nu fim ipocriti.

2. Pentru ca, odata nominalizat la MAE, a avut o prima declaratie care a reusit sa il antagonizeze cu cei din minister. Oricum era vazut de ei ca din afara sistemului, ca un om nepotrivit. Iar declaratia lui ca ministerul este unul "prafuit" n-a facut decat sa ii supere. Nu poti sa arunci astfel de lucruri. Poate a considerat ca arunca buzduganul inainte, ca oamenii sa se astepte la schimbari, sa stie ca lucrurile vor fi diferite in mandatul lui, ca a venit cu idei revolutionare la MAE. Dar, oricare i-ar fi fost motivele, a gresit. Chiar daca asa considera ministerul, a fost nesabuit sa se pronunte dinainte de a lua un prim contact cu el.

3. Pentru ca, desi pus seful diplomatiei, a fost total lipsit de diplomatie si tact in a porni, inca din primul moment, razboiul cu presedintele Basescu. A comparat masurile de austeritate girate de Basescu cu masurile lui Mussolini, l-a comparat pe acesta cu dictatorul italian. A facut-o inainte de a fi numit ministru. Dar greseala majora e ca le-a reiterat in audierea din parlament. Deja venea de pe o alta pozitie. Era ministrul de externe desemnat, omul care  - fie ca ii place sau nu Basescu - trebuie sa colaboreze cu acesta. E adevarat ca a fost ca raspuns la o intrebare a unui parlamentar, dar raspunsul potrivit si cel mai evident era unul singur: E adevarat, am spus asta despre presedinte si imi asum si sustin cele spuse, insa acum trebuie sa intram intr-o faza de cooperare in relatia noastra si sunt convins ca ea va decurge foarte bine, in numele interesului national. Dar nu, domnul Marga a reluat si a detaliat comparatia cu Mussolini, asa ca nu e de mirare ca la Basescu a ajuns varianta ca Andrei Marga ar fi spus ca "tara e condusa de Mussolini".

4. Pentru ca a pornit razboiul cu presedintele inca din primul moment al mandatului sau. A incercat, de la inceput sa ii transmita mesajul ca el este seful politicii externe, ca lui Basescu ii va reveni sarcina sa "faca frumos" in poze de familie la reuniuni internationale - adica functia de reprezentare - si sa semneze tratate. Si nu a anticipat, probabil, cu o usoara si nefireasca naivitate pentru domnia sa - un om calit si de experienta si de viata - intensitatea reactiei lui Traian Basescu.

5. Pentru ca a criticat greselile de protocol ale unor secretari de stat, insa a facut el insusi una aseara, la Cotroceni. Mana intinsa presedintelui l-a si pus in postura ridicola de a ramane cu ea suspendata in aer. El trebuia sa astepte ca oficialul mai inalt in grad sa ii intinda mana. Asa cere si protocolul si, pana la urma, asa cer si bunele maniere.

Un comentariu pentru cele doua greseli enuntate mai sus. Presedintele a avut o figura graitoare, chiar daca nu s-au auzit cuvintele rostite. In mod evident a reactionat la comparatia cu Mussolini, cea mai putin flatanta, insa e clar ca presedintele a fost informat si despre trimiterile la Constitutie, repetate de Andrei Marga, privind competentele in politica externa. Andrei Marga i-a transmis lui Basescu, in timpul audierilor, ca el e sef pe formularea politicii externe, sub formularea ca executivul face strategia si traseaza liniile acesteia. Aseara insa a aflat, de fapt, ca Basescu nu va ceda aceasta pozitie. Nu e un secret pentru nimeni implicarea presedintelui in trasarea liniilor de politica externa, si pentru simplul fapt ca e in prerogativele sale. Si a mai aflat ca Basescu e seful. Mana ramasa intinsa, dojana publica si expresia manioasa a presedintelui i-au transmis clar: eu sunt seful, oricat de mult te-ar sustine Crin Antonescu.

6. Pentru ca a pornit razboiul cu presedintele, fara sa fie sigur ca are sustinerea primului ministru. Fara a fi un specialist pe politica interna, mie mi se pare - si din discutiile avute cu alti colegi nu e doar impresia mea - ca Victor Ponta nu vrea sa aiba, in acest moment, o pozitie confrontationala vizavi de Traian Basescu. Iar un ministru in razboi cu presedintele trebuie sa aiba sustinerea premierului. Cum a fost cazul lui Andrian Cioroianu, sustinut de Calin Popescu Tariceanu. Si totusi, si Cioroianu a fost infrant. Nu stiu in ce masura Victor Ponta il va sustine la fel cum a facut-o Tariceanu cu ministrul lui.

Astazi, la conferinta de presa de la preluarea mandatului, l-am intrebat cum va incerca sa amelioreze relatia cu presedintele, o relatie inceputa cu stangul. Raspunsul sau a fost ca sunt doi oameni cu opinii, care tin la ele si care vor incerca prin dialog sa aiba o realtie buna. Numai ca daca fiecare va tine la opinia sa si ele vor fi divergente, care va fi mesajul politicii externe romanesti? Care nu poate fi decat unul unitar. Ramane de vazut daca disputa personala - mai degraba o disputa a lui Antonescu cu Basescu, prin Andrei Marga - este mai importanta decat, folosind singura expresie potrivita cand vorbim de politica externa, interesul national.