Ce fac teroristii cand ies la pensie?

Devin inteleptii familiei, daca le intrebi rudele. Sau tinta fortelor speciale americane, daca citesti presa internationala. Pentru ca, spun amicanii, teroristii nu ies niciodata la pensie. Dimpotriva, cei mai merituosi si inteligenti devin creierul nor operatiuni sau lideri al Qaida.

Sambata spre duminica, fortele speciale americane au avut doua actiuni simultane: una de succes, considerata de oficiali, cea a capturarii lui Abu Anas al Libi, in Tripoli, si una ratata, cea din Somalia.

Ei bine, infomatiile despre prima au fost oferite de oficiali, cu multa zgarcenie. Al Libi este un terorist cautat, pe capul caruia se pusese o recompensa de pana la 5 milioane de dolari pentru orice informatie ar fi dus la capturarea lui. Este considerat creierul atacurilor teroriste asupra ambasadelor americane din Kenya si Tanzania, din 1998.

Ei bine, toata aceasta poveste este acum spusa si din cealalta perspectiva: a familiei lui Al Libi. Luni seara, CNN a difuzat un interviu cu sotia acestuia. Iar astazi am citit in International Herald Tribune cum descrie familia operatiunea fortelor americane.

Temutul terorist, liderul alQaida, gruparea din Libia, apare altfel in povestile familiei. In IHT vorbeste unul dintre fiii lui, care ar 20 de ani. 

Tanarul spune ca, in sfarsit, dupa ani de prigoana si incarcerare, familia sa s-a linistit si traieste in tara natala, de acolo de unde Al Libi a fost obligat sa fuga, intrucat era in rezistnta anti Gaddafi. Pentru prima data familia era impreuna si locuia in apropierea neamurilor, intr-o casa dintr-un cartier linistit din Tripoli, pe care bunicul lui o oferise familiei. Tanarul e sofer de camion, mama lui lucreaza, insa Abu Anas nu avea un loc de munca. Are 49 de ani, dar gratie experientei sale si faptului ca a luptat pentru libertatea omenilor in Afghanistan, alaturi de talibani impotriva sovieticilor, avea un acut simt al dreptatii si era inteleptul la care veneau pamenii sa transeze situatii conflictuale. Stie Coranul pe de rost si est considedrat de comunitate un erou de razboi.

Pentru SUA este un specialist in computere, care l-a ajutat pe Bin Lacrn sa atace amicani in Arabia Saudita, Yemen si Somalia.

Familia sa povesteste cum a fost tinuta captiva in Iran aproape 10 ani, din care primii patru ani, intr--o inchisoare secreta subterana. Iar cand li s-a dat drumul, autoritatile iraniene i-au dat pe mana traficantilor de fiinte umane, pe sotie si copii, pentru a-i duce peste granita, in Turcia, pentru ca nu voiau sa se stie ca Ianul i-a tinut captivi. Au traversat muntii pe jos, iar sora sa avea doar 10 ani.

Fiul lui al Libi povesteste ca tatal sau i-a pregatit sa aiba grija de familie, pentru ca stia ca, la un moment dat, va fi ucis sau va fi captiv.

Cat despre acuzatiile ca tatal sau a fost creierul atacurilor din Tanzania si Kenya, tanarul spune ca aceasta acuzatie se bazeaza pe marturia unui singur om. Si ca nu vrea ca tatal luhi sa fie judecat in SUA, acolo unde i ș poate inscena orice, ci in Libia.

Cand citesti povestea vezi ca manipularea, propaganda, razboiul mediatic este de toate partile. Acum teroristii au cuvantul, sau familiile lor, care ii intruchipeaza ca pe niste eroi. Dar asta e presa sau asa ar trebui sa fie: sa prezinte ambele fete ale povestii.

Imi amintesc de primul interviul de dupa atacul chimic din 21 august al presedintelui sirian Al Assad, pentru le Figaro, daca nu ma insel. Si l-am auzit ironic pe presedintele Francois Hollande care ironiza ublicatia ca i-a oferit lui Assad spatiu sa isi faca vocea auzita, sa isi spuna povestea. Intre timp, au mai fost niste interviuri cu Assad, ultimul a aparut luni in Der Spiegel. 

Asadar, IHT il prezinta pe Al Libi prin ochii familiei, altfel decat un terorist. De altfel, familia spune ca de prin '96 al nu mai face parte din Al Qaeda. Suspectii de

terorism sau, mai degraba familiile lor, au invatat ca a vorbi cu presa este in interesul lor. Iar presa va fi intotdeauna flamanda, asa cum trebuie, dupa povestei si informatii.