sâmbătă, 31 ianuarie 2009

In vizita la scoala lui Harry Potter si a lui Alice in Tara Minunilor

Mi-am dorit sa vad Oxfordul inca de cand am aflat ca voi fi in Anglia si n-a fost greu sa ajung acolo. Aproape 3 ore cu trenul de la Brighton la Oxford, cu doua schimbari, dar nici nu simti cum trece timpul.
Oxfordul e un oras mic, dar mi-a placut foarte mult, pentru ca este un oras foarte vechi. Cele mai frumoase cladiri, cele mai spectaculoase sunt, de fapt, colegii ale Oxford University. Am fost in aceasta excursie cu o amica poloneza, colega cu mine in programul la care iau parte, si ii spuneam amuzata ca pustii pe langa care trecem pe strada pot fi prim ministrii de peste 30-40 de ani ai Marii Britanii, dar si ai altor tari. Ca, probabil, trecem pe strada pe langa unele din creierele lumii.

Pustii au iesit sa ia pranzul in oras, pe o banca

Am facut vizita asta cu lectia invatata si stiam ca la Oxford - cea mai veche universitate din lumea vorbitoare de engleza, cum le place lor sa se prezinte - au studiat 25 de premieri britanici, printre care Margaret Thacher si Tony Blair si alti vreo 27 de lideri ai lumii, precum si aprope 50 de laureati ai premiului Nobel.

Despre oras, mai bine sa las imaginile sa vorbeasca de la sine. Ceea ce m-a impresionat a fost vizita la Christ Church, "the essential Oxford college", potrivit prezentarii din brosura care mi-a fost inmanata cand am platit cele 4,5 lire (deh, am rducere de student) la intrare.



Colegiul Christ Church vazut din exterior

Colegiul a fost construit de cardinalul Wolsey si fondat de Henric VIII, este colegiul unde a studiat un an de zile si Einstein, colegiul care i-a inspirat lui Lewis Carrol Alice in Tara Minunilor si unde s-a filmat Harry Potter. Sala de mese, unde iau micul dejun si pranzul circa 300 de studenti este impresionanta. Din cei 25 de premieri britanici care au studiat la Oxford, 13 au invatat la Christ Church.


In acest loc sobru, care pare o catedrala, studiaza copii care probabil ca sunt coplesiti de atmosfera, cel putin ca prima impresie

O curte interioara de mai mici dimensiuni, cu un maslin si o fantana te pregateste parca pentru ce va urma


Curtea interioara, Tom Quad, este cea mai mare din Oxford. Fotografia nu este relevanta.


In Marea Sala iau micul dejun si pranzul studentii. Trebuie sa aiba o tinuta formala, cu cravata si sacou si trebuie sa spuna o rugaciune in latina. Vreo 300 de persoane mananca aici



Un grup de pusti spanioli galagiosi par mai degraba curiosi decat impresionati de sala de mese cu portrete ale decanilor si profesorilor din trecut pe pereti si cu vitralii. Ei vor doar sa "sustraga" cate un pliculet de zahar de pe masa, ca amintire, insa paznicul salii ii vede si le atrage atentia. "Please do not touch the table. Do not forget, there are students eating in the morning". Asta este sala in care s-au filmat secvente din seria Harry Potter.


Un detaliu


Daca sunteti curiosi care este meniul la micul dejun, iata-l. Este pentru trimestrul de primavara. Cereale, toast, fructe proaspete, iaurt, bacon si carnaciori, ou, o bautura calda. impartite pe zilele saptamanii.


Christ Church are si o catedrala, cea mai mica din Anglia. Insa ea are unul dintre cele mai celebre coruri de barbati si baieti. Este singurul colegiu cu o catedrala. La ora 9 seara, ora Oxfordului (acum nu se mai foloseste, dar diferenta fata de GMT este de 5 minute, adica ora 9 este 9.05 GMT) clopotul catedralei bate de 101 ori. In trecut era ora la care se inchideau portile colegiului si studentii nu mai puteau iesi. Un obicei vechi, care se pastreaza si astazi.

Oxford este un oras viu, cu multi, foarte multi tineri.


La intrare in Gradina Botanica. In acea zi, vineri, nu era nimeni la casa si era indicatia ca vizitatorii sa puna banii in cutiuta de donatii. Taxa era 3 lire.



Chiar daca era o zi relativ innorata si friguroasa, la ora pranzului am vazut oameni stand pe banca cu o cutiuta cu o salata sau un sandwich.

Este sfarsit de ianuarie, sa fi venit primavara?



Magdalen College, unul dintre cele mai frumoase si mai vizitate in Oxford, este celebru si pentru echipa sa de canotaj.

Daca v-au placut pozele, "drop me a line". Adica scrieti-mi o scrisorica... Mie mi-a placut cutia asta postala. :)

vineri, 30 ianuarie 2009

Interviu - Jim Rollo, expert britanic: Romania are nevoie de un acord cu FMI pentru a redobandi credibilitate pe pietele internationale

Varianta presedintelui Basescu de a imprumuta bani de la UE sub supraveghere FMI ar fi cea mai buna, insa exista problema ca UE sa vrea sa faca ea regulile jocului. Pe de alta parte, FMI s-ar putea sa nu agreeze propunerea doar de a supraveghea un imprumut asupra caruia nu are nicio parghie de control. Un imprumut de la FMI este insa singura modalitate prin care Romania poate redobandi credibilitatea pe pietele internationale, spune Jim Rollo intr-un interviu pe care l-am facut joi, la Sussex University.

Rep: Exista acum in Romania discutia referitor la mmodalitatea de finantare a deficitului printr-un imprumut extern si discutia este de unde ar trebui sa se imprumute guvernul: de la UE sau de la FMI? Nu a fost pana acum anuntata o cifra oficiala a necesarului de finantare, dar estimarile variaza de la 5 la 23 de miliarde de euro. In opinia ta, unde ar trebui sa faca o tara precum Romania un imprumut: la UE sau la FMI?

Jim Rollo: Depinde de perspective si depinde de conditiile atasate banilor de la UE si banilor de la FMI. FMI face un program prin care da drumul banilor, dar permite in acelasi timp ca alte tari, institutii financiare si chiar banci comerciale sa imprumute tara respectiva. Asa ca toata lumea imprumuta sub auspiciile FMI. iar daca UE nu poate oferi intregul necesar de bani Romaniei, atunci probabil ca va trebui ca guvernul sa se adreseze si FMI. S-ar putea ca nici macar sa nu existe o alegere in aceste circumstante, sa fie amandoua de ambele surse.

Dintr-un punct de vedere pur economic, probabil ca FMI este mai riguros in conditiile pe care le pune. Sunt mult mai multi membri ai FMI, decizia acordarii unui imprumut se ia in board - in care statele membre sunt reprezentate - dar exista o decizie thehnica luata de economistii FMI si aprobata de board.

UE este diferita: sunt doar 27 de state, decizia este luata in Consiliul de Ministri, dar in esenta este una politica. Si aici revin la perspectiva: atunci cand UE pune conditiile, guvernul Romaniei este foarte probabil sa faca apel la solidaritatea politica in cadrul UE si, in acest sens, sa obtina un spatiu de manevra mai mare referitor la modul in care cheltuieste banii, sau in care isi plateste datoria sau referitor la politica economica.

In schimb daca te adresezi Fondului, trebuie sa fii mult mai tehnic si probabil mai putin politic. Nu spun ca UE nu este tehnica, in definitiv are pactul de Stabilitate si Crestere, o serie de angajamente pe care trebuie sa le iei fara sa imprumuti bani, tinte de deficit si de inflatie - asa ca exista conditii si aici.

Rep: Presedintele Romaniei a vorbit despre varianta de a face un imprumut de la UE sia incheia un acord cu FMI de supraveghere a respectarii angajamentelor luate fata de UE. Este posibila si plauzibila o astfel de varianta?

J.R.: Este perfect plauzibila. Cum am spus la inceput, ceea ce face adesea un acord cu FMI este sa permita angajarea mai multor imprumuturi, din surse diferite, fie ele Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii. Pot fi bani din imprumuturi bilaterale sau din surse UE. sau pot fi chiar imprumuturi de la banci comerciale, dar doar cu conditia sa adopti un program al FMI.

Prin urmare combuinarea de surse va avea loc oricum, fiindca este putin probabil ca Fondul sa vrea sa imprumute Romaniei intreaga suma necesara. Si cred ca asta este foarte probabil sa se intample.

Dar implicit apare o problema, pentru ca daca UE imprumuta banii, va vrea sa stabileasca ea conditiile. Exista economisti competenti in UE care vor ajuta la intocmirea unor programe, dar ei nu au experienta celor ai FMI in ceea ce priveste imprumuturile si conditionalitati si managementul programelor. UE este mai degraba o organizatie monetara decat una de implementare de programe.

Rep: Exista un mecanism de cooperare intre cele doua organizatii - UE si FMI - care sa faca posibila aceasta combinatie: bani europeni sub supraveghere FMI? Ai mentionat dorinta fireasca a UE - care da banii - de a vrea sa stabileasca regulile jocului. Au pus in practica un mecanism care sa permita asta, in cooperarea anterioara in cazul imprumuturilor acordate Ungariei si Lituaniei?

J.R.: O asemenea cooperare este posibila. Ar fi insa dificil ca UE sa nu aiba un cuvant semnificativ de spus in intomcirea programului FMI, in conditiile in care ea da banii. La nivel tehnic, ar fi destul de usor ca economistii FMI si economistii UE sa ajunga la un acord - in colaborare cu guvernul Romaniei - asupra a ceea ce trebuie sa faca acesta.

Dar daca presedintele vrea ca Romania sa imprumute bani de la UE pentru a obtine conditii mai usoare, nu este prea clar daca FMI va fi de acord cu asta. Cred ca termenii FMI vor fi termenii FMI. Fondul incearca sa aiba progrme prin care redresarea sa fie mai rapida, mai degraba decat mai indelungata. de obicei, programele lor sunt pe 1-3 ani si FMI vrea o mare ajustare a cheltuielilor publice foarte repede.

Banuiala mea este ca, in termeni tehnici, si UE va vrea asta. Romania va putea sa faca apel la partenerii sai din Consiliul de Ministri pentru conditii mai bune, dar nu mi-e foarte clar cum va reactiona FMI in aceste conditii. Probabil ca nu cu foarte mare entuziasm.

Rep: Crezi ca un acord cu FMI - fie pentru un imprumut, fie pentru supraveghere - ar avea influenta asupra ratingului de tara al Romaniei?

J.R.: Presupun ca ratingul a fost deja coborat si ca guvernul roman trebuie sa se adreseze UE si FMI pentru ca nu mai poate imprumuta bani de pe pietele de capital. Nu este o problema de rating, se pune intrebarea daca vrea cineva sa imprumute Romania. Un program FMI ar putea fi cerut tocmai pentru a debloca creditarea. La nivel global ea este inghetata, asa ca Romania nu este singura in aceasta situatie. Eu as spune ca un program al FMI este conditia necesara pentru deblocarea creditarii pentru Romania, dar s-ar putea sa nu fie conditia suficienta ca acest lucru sa se intample.

As vrea insa sa revin putin la discutia imprumut sau supraveghere. Cred ca FMI va vrea sa imprumute Romania, fiind ca daca nu imprumuta, nu are niciun fel de parghie. Supervizarea unui program asupra caruia nu ai nicio parghie si posibilitatea ca guvernul sa iti intorca spatele in orice moment nu este o propunere atractiva. Si din nou, presupunerea mea este ca aveti nevoie de un program FMI pentru a recapata credibilitate si pentru a-i permite Romaniei sa se imprumute de pe pietele internationale de capital.

Rep: Crezi ca Romania ar trebui sa faca totul pentru a evita agravarea crizei chiar daca asta inseamna sa prejudicieze situatia petnru aderarea la euro? ma gandesc doar la deficitul bugetar, care a fost 5,2% din PIB in 2008, potrivit ultimei prognoze a Comisiei Europene in 2009 va fi de 7,9%, in timp ce Guvernul are o tinta de 2,2% din PIB, cifra oarecum imposibila in aceste conditii de criza.

J.R.: Cred ca va fi imposibil pentru toata lumea, in urmatorii doi ani, sa indeplineasca criteriile de convergenta fara a impovara foarte mult populatia. Franezii, germanii, britanicii, olandezii vor avea un deficit public mult peste 3% din PIB. Probabil ca vor reduce rata inflatiei, dar vor avea datorii publice foarte mari. asta in cazul in care vor reusi sa gaseasca banii pe pietele internationale si exista mari dubii ca Iralanda sau grecia sau alte tari o vor putea face, chair daca vor vrea. Exista mari dubii ca Marea Britanie este in stare sa adune banii de care are nevoie.

Asa ca eu cred ca aderarea la zona euro nu este pe agenda pentru ceva vreme. Asta daca nu are loc o criza majora care sa determine decizia ca toata lumea sa fie bagata in zona euro, toate statele UE sa fie inchise acolo ca intr-un fort care isi deschde portile pentru a lasa lumea sa intre si apoi le inchide sa se protejeze. Dar nu suntem inca in aceas faza si nu exista niciun semn ca vom fi. Banca Centrala Europeana este foarte rezervata in ceea ce priveste extinderea zonei euro. Nu iti face misiunea mai usoara, dimpotriva, sunt foarte stricti in interpretarea criteriilor. Lituania nu a intrat in zona euro pentru ca rata inflatiei a fost doar cu 0,1% mai mare decat trebuia.

Asa ca nu cred ca se pune problema unei alegeri in acest moment. Cred ca principala provocare pentru Romania este sa fie credibila pe plan international pentru a putea imprumuta de pe pietele de capital. Si construirea unei pozitii din care esti credibil trebuie sa fie prioritatea guvernului. Iar asta necesita un program FMI, cu un imprumut FMI si conditiile sale severe. Si daca guvernul, din motive politice, vrea conditii mai usoare, atunci trebuie sa spuna clar ca asta inseamna o mai lunga perioada in suferinta inainte ca redresarea sa apara si sa existe din nou crestere economica.


Jim Rollo este profesor de integrare economica europeana la Universitatea Sussex din Marea Britanie si co-director al Sussex European Institute din 1999. Este editor la Journal of Common Market Studies si directorul Centrului de Economie Politica Europeana. A fost Chief Economic Adviser al Ministerului de Externe britanic si directorul programului de cercetare economica al Institutului Regal de Afaceri Internationale din Londra. Jim are o cariera de economist in administratia britanica, este recunoscut la Bruxelles pentru expertiza sa in extinderea europeana.

marți, 27 ianuarie 2009

Imprumut de la UE cu supraveghere de la FMI - zice Basescu. De ce trebuie sa ne supravegheze mereu strainii ca sa fim responsabili?

Mai zilele trecute, presedintele spunea ferm ca "ultimul lucru pe care il va face Romania este sa se imprumute de la FMI" si ca deficitul de cont curent il putem finanta printr-un fond european pus la dispozitia tarilor UE care nu apartin zonei euro. Acest fond este insa de 25 de miliarde de euro, asa ca nu e prea mare si de el ar trebui sa beneficieze 11 tari din UE.

Astazi, presedintele reia ideea unui imprumut european, dar sub supravegherea FMI. Adica FMI sa nu impuna conditionalitati, dar sa vizeze respectarea de catre Romania a angajamentelor fata de UE daca ia banii de acolo.

Eu am o problema cu asta, in sensul in care: 1. de ce ar vrea FMI sa vizeze respectarea angajamentelor Romaniei fata de UE? si 2. avem intotdeauna nevoie de supraveghere externa ca sa ne facem treaba bine? Da, imi veti spune ca e si o chestiune de intarire a credibilitatii pe plan international.

Va marturisesc ca ma irita abordarea de genul: noroc cu Comisia Europeana ca ne mai trage de urechi sa ne facem treaba cu justitia asta, ca altfel... Fratilor, de ce sa fim intotdeauna copilul tras de urechi de catre straini. Noi, romanii, de ce nu ii putem trage de urechi pe cei care trebuie sa faca treaba?

Eu sunt un pro-european convins, insa ma irita atunci cand Comisia Europeana interfereaza in chestiuni interne ale Romaniei, si a facut-o evident de cateva ori, mai ales in vara anului trecut. A facut ceva necaracteristic ei insasi, ca institutie. Ma irita vizita ambasadorilor statelor UE in Parlament, ca sa le atraga atentia loazelor de parlamentari ca isi bat joc de justitie protejandu-i pe Mitrea si Nastase. Ma irita nu pentru ca nu au dreptate, dar pentru ca nu isi permit sa faca asta la Varsovia, sau Praga, sau Viena. Nu, isi permit sa faca asta in Romania, pentru ca si noi incurajam aceasta atitudine: lasa sa traga strainii si UE autoritatile de urechi, ca sa se puna pe treaba.

Acum avem nevoie de FMI sa supravegheze daca ne-am indeplini angajamentele fata de UE, in cazul unui imprumut? Noi fara supraveghere si monitorizare externa nu putem face nimic? Nu putem fi responsabili?

Pe de alta parte, revenind la imprumut, trebuie vazut care este necesarul de finantare al Romaniei. Ionut Popescu - consilier economic al premierului Boc - era citat de un ziar economic (imi cer scuze, nu mai retin care) ca am avea nevoie de 5-9 miliarde de euro.

Am mai auzit vehiculandu-se un alt numar apropiat, adica 10 miliarde, dar exista estimari la Bruxelles foarte sumbre si niste cifre mult mai mari decat cele de-acasa. De aici si atitudinea europenilor de a ne spune ca inainte de a incheia un acord cu FMI sa mergem sa vorbim cu ei, sa vedem cum ne pot ajuta. Presedintele Basescu vorbeste de un imprumut de 6-7 miliarde de euro.

Pana la urma, natura imprumutului, sau mai degraba sursa, depinde de suma de care avem nevoie. daca ne pot da europenii intreaga suma, atunci e ok, daca nu s-ar putea sa fim nevoieti sa apelam si la asta institutii financiare internationale, la FMI de exemplu.

Veste buna pentru moldovenii de peste Prut - Italia deschide un consulat la Chisinau

Cetatenii moldoveni nu vor mai trebui sa vina la Bucuresti pentru a obtine o viza pentru Italia, ci o vor putea face direct la Chisinau, incepand de maine, 28 ianuarie, informeaza un comunicat al Ambasadei Italiei la Bucuresti.

Sediul este in strada Vlaicu Parcalab 63 din Chisinau. Cei care aveau programare pentru 28 ianuarie si zilele ulterioare, vor trebui sa mearga la noul sediu. Pentru fixarea altor intalniri, dupa 28 ianaurie, trebuie sa sune la un call center al Ambasadei Italiei la Chisinau, la numarul de fix 01505. Este un apel taxabil cu 35 lei/minut si se poate suna intre orele 09.00-13.00 si 14.00-17.00. Personalul va raspunde in limba moldoveneasca (asa zice comunicatul, chiar daca eu consider ca moldovenii de peste Prut, cei care nu vorbesc ruseste, vorbesc romaneste), rusa sau italiana.

Alt numar de contact este cel al Oficiului Vize: 201996. Exista si o adresa de email: italiavisa@gmail.com

Ajutor! Caut idei pentru o prezentare

Am revenit la viata studenteasca si odata cu asta am revenit si la teme. Tema mea pentru cursul Political Economy of EU Integration este sa fac o prezentare, care sa aiba de-a face cu economia si integrarea europeana.

Caut idei, ma ajutati?

Eu m-am gandit la urmatoarea tema: Avantaje si dezavantaje pentru Romania ale apartenentei la UE in contextul actualei crize economice.

Va marturisesc, nu sunt foarte incantata. Asa ca m-am gandit sa va cer ajutorul, sa va intreb ce tema ati alege in locul meu.

luni, 26 ianuarie 2009

Romania vs. Ucraina. In asteptarea verdictului de la Haga. Forta juridica a hotararii CIJ (III)

Hotararea Curtii Internationale de Justitie este obligatorie, definitiva si executorie imediat ce este pronuntata. Mai simplu spus, ea trebuie pusa in practica imediat si nu poate fi contestata sau atacata cu apel sau recurs. Trebuie doar ca partile sa se conformeze exact si prompt.

Cum am mai spus, administratiile ambelor tari au declarat ca recunosc hotararea CIJ si ca o vor respecta, deci nu se pune problema neaplicarii sau nerespectarii ei.

In cazul exceptional in care un stat nu ar respecta o hotarare a curtii, Carta ONU prevede, in articolul 94, ca poate fi sesizat Consiliul de Securitate al ONU, de catre statul care considera ca cealalta parte nu a respectat decizia Curtii. Totusi, este putin probabil ca un stat sa riste o asemenea decizie, pentru ca ar fi un fapt grav pe plan international si ar atrage consecinte serioase.

Nici intern, nici bilateral, nu sunt necesare niciun fel de formalitati pentru punerea in aplicare a hotararii. Prin urmare, nu e nevoie de nicio promulgare, aprobare sau ratificare a hotararii de catre guvern sau parlament si nici nu exista cerinta ca ea sa fie publicata in Monitorul Oficial, in text original sau traducere.

Cum in cazul Romania vs. Ucraina hotararea contine, de fapt, solutia pentru impartirea platoului continental, adica o linie fixata prin coordonate geografice, nu trebuie ca cele doua tari sa incheie acorduri speciale de punere in aplicare.

Romania vs. Ucraina. In asteptarea verdictului de la Haga. Ceremonia pronuntarii hotararii CIJ (II)

Hotararea Curtii Internationale de Justitie de la Haga se va pronunta pe 3 februarie, incepand cu ora 11.00, ora Romaniei, intr-o sedinta publica in Marea Sala a Justitiei din Palatul Pacii. Ceremonia va dura in jur de doua ore.

Pana in acel moment, solutia data de Curte diferendului intre cele doua tari este confidentiala, chiar si fata de echipele pledante ale celor doua tari aflate in disputa. La fel ca publicul larg, acestea o afla doar la momentul pronuntarii in sedinta publica.

Ea este comunicata in prezenta tuturor judecatorilor care au luat parte la adoptare, a echipelor pledante - agenti, co-agenti, avocati si consilieri -, a corpului diplomatic acreditat la Haga si a presei. In mod cert televiziunile din Romania vor transmite live momentul, intrucat acest lucru este permis.

Cum se desfasoara, de fapt, lucrurile? Presedinta Curtii da citire hotararii, iar uneori - din cauza lungimii acesteia - doamna Higgins este probabil sa citeasca doar cele mai importante parti ale acesteia. ea indica insa pasajele care nu au fost citite si face un rezumat al lor. In final, presedinta va citi solutia diferendului - acel paragraf operativ din hotarare - si modul in care au votat judecatorii. Cum presedinta Curtii este britanica, este evident ca hotararea va fi citita in limba engleza. Asta inseamna ca grefierul va citi paragraful operativ in limba franceza, cealalta limba oficiala a CIJ.

Hotararea este redactata in trei exemplare, doua pentru partile diferendului, unul pentru arhiva CIJ. Originalele hotararii, semnate de presedinte si grefier si avand sigiliul Curtii se transmit apoi agentilor - echivalentii avocantilor pledanti in fata Curtii, sefii celor doua echipe. Pasul urmator este distribuirea textului hotararii si jurnalistilor si publicului prezent in sala, precum si publiarea pe site-ul CIJ.

Foarte important, grefa publica un comunicat de presa si un sumar al hotararii, cele doua documente fiind transmise si Secretarului General al ONU, Ban Ki Moon. Acesta este informat direct cu privire la hotarare. Este un element esential, intrucat Consiliul de Securitate al ONU este acela care ia masurile necesare pentru punerea in practica a hotararii, in cazul in care una dintre parti nu ar respecta aceasta decizie. Este clar ca nu va fi cazul Romaniei si Ucrainei, ai caror oficiali - de la presedinti la ambasadorii acreditati in cele doua capitale - au declarat adesea ca recunoisc decizia Curtii si o vor pune in aplicare.

Intr-o postare urmatoare, despre forta juridica a acestei hotarari.

Ma astept ca pronuntarea hotararii sa fie la fel de solemna ca si derularea procesului. Am tinut neaparat sa fiu in sala de sedinta, nu in sala de presa, alaturi de ceilalti colegi - unde era transmis totul live pe o plasma uriasa - pentru ca am vrut sa simt atmosfera din Marea Sala a Justitiei din Palatul Pacii de la Haga.

Va marturisesc ca, inainte de inceperea sedintei, m-am fatait prin incapere, am studiat masa la care iau loc judecatorii, pupitrul de la care a pledat Bogdan Aurescu, dar momentul in care incepe sedinta totul se schimba. ai impresia ca te-ai intors in timp, unde sunt reguli de conduita si eticheta, dar si de procedura bine stabilite si care trebuie respectate cu strictete.

Am stat la masa presei, singura la o masa cu 10 scaune, dar n-am avut voie sa am laptopul cu mine, ca sa transmit in timp real, nu aveam voie nici cu telefonul, dar l-am strecurat si evident ca era pe silent. Am scris impresiile mele dupa prima sedinta, dupa prima zi de pledoarii. Le gasiti aici. multi m-au criticat pentru acest articol, au spus fie ca trivializez subiectul, fie ca e o compunere usoara, dar scopul meu a fost, dupa atatea articole serioase, despre continutul pledoariilor, sa redau ceva din atmosfera sedintei. Il gasiti aici.

duminică, 25 ianuarie 2009

Obama a decis sa inchida Guantanamo, dar exista inchisori americane mult mai sordide in Afghanistan si Irak. Despre ele nu zice nimic

The Telegraph publica o poveste despre o inchisoare americana din Afghanistan, mult mai rea decat Guantanamo, in contextul in care noul presedinte american a semnat decizia de a inchide Guantanamo. Chiar daca a vrut sa dea un semnal puternic inca din primele zile ale mandatului sau si sa demonstreze ca isi tine promisiunea facuta in campanie, Obama nu ar trebui sa scape atat de usor, pentru ca Guantanamo este doar varful unui iceberg. Cea mai cunoscuta inchisoare cu teroristi, dar armata americana are numeroase altele in Afghanistan - in Bagram, Khost, Kandahar si Jalalabad - , dar si in Irak.

Iar potrivit publicatiei britanice, inchisoarea de la Bagram este chiar mai sordida decat cea de la Guantanamo, numai ca este mai putin cunoscuta. Accesul acolo nu este permis de armata americana.

Crucea Rosia a obtinut insa concesia ca familiile celor inchisi acolo sa poata avea in fiecare luni conversatii video-telefonice cu prizonierii. Bagram este cunoscut sub numele de "celalalt Guantanamo" si este considerat "o gaura neagra pentru justitie".

Acolo sunt inchisi 600 de detinuti si exista planuri de extindere, pentru a avea o capacitate de 1100 de prizonieri. Prizonierii nu pot consulta avocati, nu sunt trimisi in judecata si nu vad/stiu ce dovezi exista imporiva lor. Oficiali americani spun ca prizonierii sunt teroristi Al-Quaeda si luptatori talibani si recunosc ca unii au fost arestati in strainatate si adusi la Bagram.

Multi activisti ai drepturilor omului sustin ca in aceasta inschisoare sunt si multi inocenti, pentru ca au fost arestati in urma unor marturii ale unor familii sau triburi rivale si nu au parte de un proces in care sa isi demonstreze nevinovatia. Prinozierii de la Bagram sunt supusi acelorasi abuzuri ca in alte facilitati de detentie ale armatei americane, sunt torturati - prin cunoscutele metode, tinuti in camere fara lumina, de 2x2,5 metri, legati cu lanturi de pereti si tinuti fara haine pe ei, torturati cu muzica sau tipete 24 de ore din 24 - iar unii chiar au fost omorati in bataie.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt absolut convinsa ca printre cei tinuti in astfel de inchisori sunt si ucigasi si teroristi, dar faptul ca nu sunt deferiti justitiei pentru a le dovedi vinovatia sau nevinovatia mi se pare inacceptabil.

Obama pare un binefacator: a decis sa inchida Guntanamo pana la sfarsitul anului, a interzis tortura si a hotarat revizuirea cazurilor celor acuzati de evenimentele de la 11 septembrie. In plus, a suspendat procedurile in instanta pentru o revizuire a intrumentarii cazurilor. Si totusi, se demonstreaza ca nu reprezinta mare lucru, in conditiile in care exista mai multe replici ale inchisorii de la guantanamo, unde practicile sunt chiar mai dure si mai abuzive, avand in vedere ca si publicitatea in jurul acelor inchisori a fost foarte redusa, daca nu inexistenta.

Potrivit The Telegraph, echipa lui Obama nu spune nimic despre inchiderea inchisorii de la Bagram. Dimpotriva, planurile de extindere a ei indica exact contrariul. In acest context, cat de eroic este gestul noului presedinte america? Exista atata increde in acest om, sunt atat de multe asteptari de la el, dar cred ca multi vor fi dezamagiti. El reprezinta schimbarea, dar, inainte de toate, este un politician. Un politician populist, daca imi permiteti.

Romania vs. Ucraina - In asteptarea verdictului de la Haga: Cum a luat CIJ decizia si ce contine hotararea (I)

Peste 10 zile, Curtea Internationala de Justitie de la Haga va pronunta hotararea referitor la delimitarea platoului continental al Marii Negre si a zonelor economice exclusive intre Romania si Ucraina. Cu aceasta decizie se pune capat unui conflict de 40 de ani intre cele doua tari.

In 3 februarie voi fi la Haga, de unde voi transmite pentru HotNews.ro hotararea CIJ. Am fost acolo si in timpul pledoariilor Romaniei, in septembrie, iar argumentatiile echipei romanesti le puteti gasi aici, aici, aici. Propunerea de delimitare prezentata de Romania, aici. Iata si argumentele Ucrainei, aici.

Linia neagra punctata este linia propusa de Romania, linia rosie punctata este pretentia maxima de delimitare a URSS, iar linia colorata este limita de delimitare propusa de Ucraina. Zona dintre linia Romaniei si Ucrainei este suprafata in disputa (foto: MAE)



Va marturisesc ca, pentru nimic in lume nu as fi vrut sa ratez acest moment, ca jurnalist si ca roman. Experienta din septembrie a fost una fascinanta si provocatoare profesional.

Intr-o scurta serie de postari, pe care o intiez acum, vreau sa prezint informatii privind modul in care s-a luat decizia, cum se va pronunta hotararea CIJ si care este puterea sa juridica. Daca le-as pune pe toate intr-o singura postare, probabil ar deveni prea lunga si prea plictisitoare. Asa ca este mai bine sa dozez informatia, o informatie pusa la dispozitie de MAE.

Cum ia CIJ decizia?

Procesul privind Delimitarea maritima in Marea Neagra s-a aflat in faza finala a deliberarii pana acum, din momentul ultimei pledoarii, din 19 septembrie 2008. in general, deliberarea dureaza intre 3 si 6 luni, dar dupa cum vedem Curtea de la Haga s-a miscat relativ repede in cazul acesta, fiind mai aproape de termenul minim decat de cel maxim de deliberare.

Potrivit procedurii CIJ, cei 15 judecatori s-au reunit dupa incheierea pledoariilor pentru a avea loc un schimb preliminar de vederi, in cadrul careia presedinta Curtii, Rosalyn Higgins, a evidentiat elementele asupra carora trebuie sa se concentreze Curtea pentru a se ajunge la o solutie echitabila ambelor parti.

Mai apoi, in termen de cateva saptamani, fiecare judecator a facut o nota in care si-a exprimat punctul de vedere asupra solutionarii diferendului si a redactat-o in forma in care trebuie redactata o hotarare a CIJ (mai jos voi prezenta si cum arata o hotarare). Toate notele intocmite de judecatori sunt impartite si celorlalti, pentru a vedea fiecare rationamentele juridice si pozitiile celorlalti.

Urmatorul pas a fost o noua reuniune a judecatorilor, in care au discutat opiniile si viziunea lor asupra solutionarii cazului si s-a constituit, prin vot secret, un comitet de redactare a hotararii. In acest comitet sunt 2 judecatori din grupul celor care reprezinta opinia majoritata conturata in cadrul celei de-a doua reuniuni, la care se adauga presedinta CIJ. Acest comitet pregateste un prim proiect de hotarare, la care judecatorii pot aduce amendamente, si apoi un alt proiect pe baza amendamentelor aduse.

Acest din urma document este dezbatut intr-o noua reuniune. Fiecare paragraf este citit in ambele limbi oficiale ale CIJ - engleza si franceza -, discutat si, eventual, amendat. Apoi urmeaza o a doua lectura a textului, pagina cu pagina de aceasta data. El poate suferi din nou modificari.

Textul este adoptat definitiv in cea de-a doua lectura si apoi fiecare judecator trebuie sa voteze. Niciunul dintre ei nu se poate abtine, ei voteaza da sau nu, verbal, iar solutia se adopta cu votul majoritatii absolute. Daca exista judecatori care nu sunt de acord cu solutia sau cu motivarea adoptata de majoritate, pot face declaratii sau opinii separate, prin care isi explica votul si care sunt anexate hotararii, insa ele nu fac parte integranta din hotarare si nu afecteaza juridica validitatea solutiei decise. rareori exista paritate intre voturile judecatorilor, dar in acest caz presedinta are votul decisiv.

Cum arata si ce contine hotararea CIJ?

Trebuie sa spun de la inceput ca hotararea este redactata in ambele limbi oficiale ale Curtii, este semnata de presedinta CIJ si de grefier si poarta sigiliul Curtii. Evident ca este redactata in trei exemplare, cate unul pentru cele doua parti aflate in disputa si unul pentru arhiva CIJ. O astfel de hotarare poate sa aiba de la cateva zeci de pagini pana la peste 100.

Cei din echipa Romaniei care a pledat la Haga mi-au spus ca este probabil ca hotarea in cazul nostru contra Ucrainei sa aiba cam 100 de pagini.

In general, o hotarare are trei parti, pe care le voi prezenta sumar mai jos, iar in cazul nostru se asteapta sa existe si o harta, intrucat solutia Curtii se refera la o linie, trasata in functie de niste coordonate. Cum am mai spus, simplificat, noi ne judecam pentru o linie - Romania considera varianta ei corecta, Ucraina propria varianta. Ramane de vazut care va fi decizia CIJ: o linie mai apropiata de varianta romanesca sau de cea ucraineana.

1. INTRODUCEREA - mentioneaza numele judecatorilor care au luat parte la proceduri, ale reprezentantilor celor doua parti, o sinteza a derularii procedurilor in fata CIJ si solutiile fiecarei parti propusa Curtii, adica metoda de delimitare propusa si traseul liniei.

2. DISPOZITIVUL - contine sinteza elementelor de fapt si de drept ale cazului, intr-o exprimare mai fireasca vorbeste despre contextul geografic al delimitarii, pozitiile partilor privind interpretarea acestuia si referitoare la normele care ar trebui aplicate, dar -cel mai important - ce retine Curtea din prezentarea acestor elemente si pe ce isi bazeaza rationamentul juridic, care sunt argumentele juridice ale Curtii pe baza carora isi fundamenteaza rationamentul.
3. PARAGRAFUL OPERATIV - cea mai importanta parte, pentru ca ea contine SOLUTIA pe care o da Curtea. Adica aici se explica MODUL DE TRASARE A LINIEI DE DELIMITARE A SPATIILOR MARITIME, DEFINITA PRIN COORDONATE GEOGRAFICE. Tot acest paragraf mai mentioneaza si modul in care a votat fiecare judecator.

Probabil ca se va naste, ca intotdeauna, discutia daca decizia Curtii este una politica. Bogdan Aurescu, agentul Romaniei in procesul de la Haga, a spus-o adesea ca exclude ca este o decizie politica, tocmai de aceea Romania a dus cazul in instanta. Eu ma gandesc ca acei judecatori judeca astfel de cazuri - intre doua tari - on regular basis, toate cu implicatii politice si ca Romania vs.Ucraina nu este decat un alt caz pentru ei. As vrea sa cred in independenta lor, in faptul ca sunt somitatile dreptului international si ca sunt deasupra unor astfel de interese si influente politice. Pe de alta parte, sunt si ei oameni, nu?

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ziua in care am fost Elizabeth Bennet

My soft side, cum spun englezii, se vede in placerea de a citi carti de Jane Austen. Cu ani buni in urma i-am citit majoritatea cartilor si im place sa ma uit la ecranizari dupa romanele ei.

Majoritatea personajelor ei feminine ieseau la plimbare pe campuri. Elizabeth Bennet, personajul principal din Mandrie si prejudecata si preferatul meu, avea o pasiune pentru plimbarile in aer liber. Ei bine, azi mi s-a intarit convingerea ca este un hobby national aici, in Marea Britanie. Si i-am urmat exemplul, facand o plimbare lunga spre mare, intr-un parc situat intre doua orase din sud-estul Angliei: Seaford si Eastbourne.

Am decis sa facem o excursie la Seven Sisters, care este un parc natural cu niste stanci calcaroase aproape de Canalul Manecii. Se numeste Seven Sisters (sapte surori) pentru ca sunt sapte stanci albe, lipite unele de altele si privelistea este minunata. Am inteles ca aici a fost locul de filmare al unor filme, tocmai pentru ca peisajul este spectaculos.

Dupa doua zile de ploaie in care ne-am amanat aceasta excursie, astazi a aparut soarele si a fost relativ caldut. Ca sa ajungem la malul marii, la stanci, am traversat niste pajisti verzi si niste mlastini, dar in ciuda noroiului de pe incaltaminte, plimbarea a meritat.

Ceea ce mi-a placut mai mult a fost sa vad familii de britanici iesiti la plimbare. Cu copiii in carucior si cu cate un catel pe langa ei, sau doar cu cainii - mijlocii ca talie - cu bicicletele sau pe jos, oameni de toate varstele faceau aceasta plimbare. Plibarea pare un sport national. Hiking in the country side, cum ii zic ei.

Sper ca fotografiile de mai jos sa va faca sa simti macar un pic din atmosfera acelui loc.

In spatele meu, mlastinile de la Seven Sisters

Familii cu copii si catei iesiti sa se incalzeasca la soare pe malul marii.

Marea, aproape de apus.

Criza economica descurajeaza divorturile

Dupa atatea analize despre criza economica si efectele ei, Bloomberg scrie despre un alt efect al recesiunii: descurajarea divorturilor, cel putin in America. Odata cu scaderea valorii bunurilor detinute de cupluri, acestea au ajuns fie sa renunte la intentia de a divorta, pentru a nu se alege cu o valoare mica la partaj, fie cei ale caror proceduri de divort sunt deja pe rol sa ceara tribunalelor noi termene. Mai mult, cei care platesc pensii alimentare - fie copiilor, fie sotiilor, fie ambelor categorii - pot cere o recalculare a acestora, in conditiile in care veniturile lor au fost reduse sau au devenit someri.

Bloomberg prezinta cazul unui director de la Bear Stearns care a cerut unei Curti sa anuleze decizia de a creste pensia alimentara lunara pentru sotie, care fusese marita de la 25.000 de dolari la 87.000 si care trebuia platita si retroactiv, pe motiv ca si-a pierdut job-ul. Cum nu mai castiga 1 milion de doalri pe an, nu mai poate plati 87.000 pe luna.

Pe de alta parte, avocatii de divort - nu stiu de ce, dar in SUA mi se par cea mai smechera si abila categorie de avocati, probabil si la noi, dar n-am avut niciodata de-a face cu unul - spun ca acesta poate fi un bun moment sa divortezi, daca angajatorul tau are un profit redus sau tu insuti castigi mai putin.

Alti soti - ca Bloomberg da mai degraba exemple de barbati - se grabesc sa plateasca cecul datorat sotiei pe bunurile cedate de acestea acum, cat valoarea lor este mica.

Cum valoarea caselor a scazut considerabil, multe cupluri prefera sa ramana intr-o casatorie, pentru ca un partaj nu le-ar fi favorabil.

Prin urmare, daca ne mai trebuia un efect al crizei asteia, iata ca el apare. Super-idee a avut Bloomberg.

joi, 22 ianuarie 2009

De ce au bancile nevoie de toate datele tale de contact daca oricum nu le folosesc?

Ca tot romanul, am si eu credit la o banca, la Unicredit Tiriac. Cand am completat contractul mi-au cerut toate datele de contact, telefoane mobile - doua, numar personal si de serviciu -, numarul de fix, adresa de email si, fireste, adresa postala. In caz de urgenta, mi-au cerut un nume si un numar de telefon de contact. Dar este caz de urgenta: daca ma calca masina si nu dau cu lunile de mine ca sa imi platesc rata, este rubica "in caz de urgenta" persoana de contact.

Si ce credeti? Cu orice ocazie ei nu ma contacteaza pe mine pe telefonul mobil, apoi pe fix sau pe adresa de email. Nu, ei suna la persoana de contact. Si eu mi-am trecut acolo mama, gandindu-ma ca n-o vor suna in fiecare luna pentru cate ceva.

Si evident ca mama e tot mama, devine ingrijorata ca m-a sunat banca. In ultimele 3 luni a primit 2 telefoane, iar eu de fiecare data eram in strainatate pentru o perioada mai mare de timp.

Prima data, in noiembrie, sa imi spuna ca am un rest de 80 de euro de platit din rata. Fata constiincioasa, am pus in avans banii pe cateva luni, o suma rotunda, ca asa am avut bani. Am acoperit cateva rate, dar se pare ca din rata de noiembrie a ramas un rest. urmatoarea data era 10 decembrie, insa ei au sunat nu la mine, sa ma anunte de minusul respectiv, nici nu mi-au trimis mail, ci au sunat direct la mama. Va imaginati, s-a panicat ca sunt datoare la banca si imi cerea numarul de cont sa mi-o plateasca.

Bun, am rezolvat problema la vremea respectiva. Azi imi spune mama ca a sunat din nou banca. Nu, n-am niciun rest de bani de platit, ci vor sa imi reinnoiasca un card despre care nici macar nu stiam ca exista. Intrebare: de ce au sunat, din nou, la persoana trecuta la "in caz de urgenta"?

Voi suna eu la banca si, evident, ca voi cere explicatii. Eu sunt titularul contractului, contactele mele le au, de ce nu ma contacteaza niciodata pe mine?

Voi stiti de ce au nevoie de toate informatiile alea daca oricum nu au intentia sa le folosesca? Daca primesc un raspuns de la banca o sa vi-l comunic, ca trebuie sa fie o chestie foarte complicata. :D

miercuri, 21 ianuarie 2009

Speech-ul lui Obama s-a nascut la Starbucks

Unde altundeva se putea "naste" daca nu la Starbucks, cand autorul este un tip de 27 de ani care functioneaza pe cofeina de cand l-a intalnit pe Obama.

Am citit speech-ul lui Obama si nu am putut sa nu ma gandesc la cel care l-a scris si la povestea acestui tip de 27 de ani care a devenit cel mai tanar sef al echipei care scrie discursurile presedintelui SUA din istorie.

Jon Favreau se numeste el. Cunoscutii lui Obama spun ca ii citeste gandurile - Favreau poarta mereu la el autobiografia presedintelui, Dreams From My Father -, ca ii cunoaste intonatia si ca scrie discursurile exact pe stilul oratoric al presedintelui american. Si tocmai de aceea, Obama are incredere deplina in el, lucru mai putin obisnuit, dupa cum spun aceiasi cunoscuti, mai ales ca obama insusi are talent oratoric. Insa s-a lasat cu totul pe mana acestui tanar.

Favreau a fost descoperit de noul presedinte accidental, in 2002, cand se pregatea sa isi rosteasca discursul la conventia democratilor. In culise - tanarul era atunci in echipa care scria discusurile lui John Kerry -, Obama isi repeta discursul, iar Favreau l-a auzit si l-a intrerupt pentru a-i face cateva sugestii. Din acel moment, cei doi au fost practic nedespartiti. Favreau este cel care a inventat dictonul "Yes We Can".

In ultimul an si jumatate, "pustiul" a trait cu cafea si Red Bull, dar rezultatele muncii au fost fost uneori decisive in mersul campaniei. Discursul scris de el si rostit de Obama in Iowa este considerat ca fiind decisiv pentru mersul de mai departe al campaniei. Pentru alegefi a scris doua discursuri, unul pentru victorie, altuil pentru infrangere. A fost nevoie sa fie rostit primul, iar Favreau i-a scris unui prieten imediat dupa anuntarea rezultatelor: "Dude, we won. Oh my God!"

Pentru ziua inaugurarii, s-a apucat de discurs in noimebrie, iar prima schita a fost scrisa intr-o cafenea Starbucks din Washington. Se spune ca acolo si-a stabilit resedinta in aceasta perioada. De atunci, de la acea prima schita, discursul s-a plimbat intre cei doi de vreo patru sau cinci ori, asta dupa ce obama si favreau au stat de vorba vreo ora inainte de a se apuca de lucru pentru ca presedintele sa isi prezinte viziunea.

Tanarul a avut o intreaga echipa de asistenti care l-au ajutat si care au fost gata oricand sa ii aduca discursuril anterioare ale presedintilor americani, sa discute cu istorici si cu alti scriitori de discursuri, totul ca rezultatul final sa fie perfect. Am ascultat discursul si mi-a placut. oricum, Obama face totul din tonalitate, vorbeste ca un pastor, cu foarte mare elocinta. Continutul nu il comentez, mi-am propus sa nu o fac, sa nu cad in banal.

Mie mi-a placut insa povestea pustiului. Trebuie sa recunoastem ca pe langa toti cei din Washington, care vor fi in jurul presedintelui, tanarul de 27 de ani e chiar un pusti. Si, in ciuda talentului sau incontestabil, uneori chiar se comporta ca un pusti. Dovada cel mai jenant moment din viata lui publica, cand o fotografie cu el un pic cherchelit punand mana pe sanul lui Hilary Clinton, intr-o versiune de carton, a fost postata pe internet. Baiatul si-a cerut scuze, ulterior.

Jon Favreau a spus ca, dupa job-ul de la Casa Alba, paraseste politica. E si normal, ce si-ar putea dori mai mult in acest domeniu, daca la 27 de ani are un birou in West Wing si este seful scriitorilor de discursuri ai presedintelui american?

CORECTIE: Cititorul meu care a postat comentariul sub psedudonimul Supastar imi atrage cu insistenta atentia ca am gresit, ca Favreau nu este cel mai tanar sef al speechwriter-ilor. Cel mai tanar ocupant al acestei pozitii la Casa Alba a fost in timpul presedintelui Carter. Numele lui este James Fallows si era cu doua luni mai mic chiar decat Favreau. Ei bine, singurul care si-a dat seama de eroare - pe care am preluat-o si eu citind o serie de surse, in care exista aceasta eroare - este chiar impricinatul. Fallows atrage atentia, pe blogul sau, asupra erorii. Multumesc Supastar.

marți, 20 ianuarie 2009

Studiu Deloitte: Cine castiga de pe urma administratiei Obama?

Tarile cu experienta in energii alternative si proiecte de infrastructura, in farmaceutice, turism si asigurari, dar si tari cu traditie in productia de bunuri si export - este raspunsul dat de studiul Deloitte publicat astazi, in ziua inaugurarii administratiei Obama (foto: Reuters).

Intervievatii pe baza raspunsurilor carora s-a realizat studiul sunt lideri din sectorul public din state de pe toate continentele, de la Germania si Marea Britanie la Mexic, Canada sau Japonia si China.


Oportunitati privind energiile alternative

Tarile care vor avea cel mai mult de castigat de pe urma administratiei Obama sunt cele care au experienta in energii alternative, tarile in care este bine dezvoltat sectorul energiei solare si eoliene si au si capacitati de cercetare. Astfel de tari sunt Germania, Japonia si Spania, in timp ce pentru energia nucleara expertiza poate fi importata din Franta. Germania este cel mai mare producator de energie eoliana din lume, iar industria energiei solare angajeaza ca forta de munca mai mult de 40.000 de oameni.
Pe de alta parte, in privinta eficientei energetice, companiile japoneze le iau de departe pe cele americane. Spania este tara unora dintre cele mai mari companii de energii alternatice, industria sa eoliana crescad cu o rata de 30% pe an.

Din alt punct de vedere, sustinerea pe care o arata Obama pentru tehnologiile nepoluante ar putea ajuta tari puternic dependente de carbune - precum China si India - in a-si "inverzi" economiile.
Oportunitatile privind infrastructura

Liderii din administratiile tarilor chestionate care au raspuns in studiul Deloitte cred ca in ciuda faptului ca pachetul de masuri anuntat de Obama vizeaza doar SUA, un plan de infrastructura de aceste dimensiuni va aduce in joc multe companii din interior, dar si din afara SUA. Spania ar putea fi unul dintre beneficiari, inscriindu-se in categoria tarilor care au experienta in tehnologie, iar Spania are un istoric bun in privinta retelelor mobile si fixe.

In privinta constructiei de drumuri, poduri, porturi si infrastructura tehnologica, printre cei care au de castigat sunt Olanda, Brazilia, Mexic sau Canada.

Castigatorii de pe urma reformei sistemului de santate american

Cartea castigatoare ar putea fi trasa de India, unul dintre producatorii de medicamente generice dintre cei mai cunoscuti. Ea ar putea avea oportunitatea de a intra pe o piata care i-a fost inchisa in trecut, doar gratie orientarii spre minimizarea costurilor si importul de medicamente mai ieftine. India ar mai putea fi un important furnizor de expertiza in privinta IT in domeniul medical, la fel ca si Germania, dar si pentru ca reprzinta o piata pentru turismul medical.

Marile companii farmaceutice europene ar putea sa isi vanda produsele pe piata SUA, mai ales daca va exista o cooperare mai stransa intre US Food and Drug Administration si Uniunea Europeana. Germania ar putea fi unul dintre castigatori gratie experientei sale in IT in domeniul medical, dar si al productiei de aparate medicale.

Unde va lucra Verheugen dupa terminarea mandatului in Comisia Europeana?

Am stat si m-am gandit - cu toata poveastea din ultimele saptamani privind criza gazului din Rusia prin Ucraina, si siguranta pe care au aratat-o europenii cand au spus ca rusii vor da drumul la gaz, iar Moscova a facut exact contrariul - care va fi de-acum atitudinea UE fata de cele doua tari.

Am intrebat la Bruxelles si mi s-a spus ca a fost total neasteptata schimbarea de pozitie a rusilor dupa ce se convenise reluarea furnizarii de gaz si ca situatia a deranjat la varful Comisiei Europene. Ca vor fi schimbari de atitudine atat la nivel politic, cat si economic. Eu insa am dubii in acest sens.

In alta oridne de idei, mi-am mai dat seama ca Verheugen, comisarul pentru industrii, face un lobby intens pentru construirea Nord Stream. Vorbeam cu un profesor de-aici de la Sussex University despre criza gazului, un tip familiarizat cu Ucraina, pentru ca ii este consultant, si am ajuns la intrebarea: unde va lucra Verheugen dupa ce-si termina mandatul?

Am dat raspunsul cel mai simplu: probabil la Nord Stream, in concern, la fel ca si Schroeder.:D Este o traditie de-acum a social-democratilor germani sa lucreze cu rusii, nu-i asa? Profesorul a fost de acord cu mine.

Voi unde credeti ca va lucra Verheugen?

luni, 19 ianuarie 2009

Cerul Bucurestiului se vede intunecat de la Bruxelles

Cateva consideratii despre previziunile economice ale Comisiei Europene in ceea ce priveste Romania. E cam neagra situatia, asa cum o vad cei de la Bruxelles, trebuie sa recunoastem. Sunt mult mai pesimisti decat guvernantii nostri, mai ales in privinta deficitului bugetar.

Prognoza lor este de 7,5% din PIB in privinta deficitului. Aflata la Bruxelles in noiembrie, cand europenii au facut public planul de relansare economica in care au vorbit de o flexibilizare a Pactului de Crestere si Stabilitate, si ma refer la o oarecare ingaduinta fata de deficitul bugetar excesiv, am incercat sa aflam o cifra pentru Romania.

Ei au spus asa: "nu incepem procedura de deficit excesiv daca o tara depaseste 3% din PIB cu cateva zecimale si pentru un an de zile". La vremea aceea guvernantii de la Bucuresti nu recunosteau ca Romania va depasi 3% in 2008, apoi au mai nuantat si vorbeau de cateva zecimale, pentru ca la sfarsitul anului sa aflam ca e mult mai mare. Iar de curand noul premier a spus si cifra: 5,2%.

Almunia nu vrut sa se pronunte asupra cifrei admise, cat ar putea fi acceptabil pentru Romania, iar sursele mele s-au ferit de asemenea, indicand ca nu exista o cifra admisibila, ca fiecare stat membru va fi analizat in parte. Insa mi s-a atras atentia ca Romania va fi privita cu mai mare atentie, pentru ca era atunci povestea cu marirea salariilor profesorilor cu 50% si marirea pensiilor si alte cheltuieli bugetare pe mariri salariale. Si se temeau de astfel de cheltuieli, le credeau riscante si prin urmare credeau ca guvernul dela Bucuresti este oarecum iresponsabil.

Ei bine, eu nu cred ca Romania ar trebui sa se bazeze pe criza si pe flexibilitatea de care a anuntat Bruxelles-ul ca va da dovada. Pana la urma cat de flexibil poti fi cu 5,2% sau cu 7,5% din PIB deficit?

In zilele urmatoarea va avea loc ECOFIN, Consiliul ministrilor de finante, si in afara lui este foarte posibil ca cei din directoratul lui Almunia si comisarul insusi sa aiba niste discutii cu noul ministru al finantelor roman. Ii intereseaza ce intentii avem referitor la un eventual acord cu FMI - desi presedintele a spus-o clar ca nu vom solicita acest ajutor. Insa estimarile economice ale celor de la Bruxelles ii ingrijoreaza in privinta Romaniei si isi pun intrebarea cum va putea fi finantat deficitul de cont curent, care ii ingrijoreaza foarte tare.

"Autoritatile comunitare ar prefera ca - daca Romania are nevoie de un imprumut extern - sa faca demersurile initiale la nivelul institutiilor UE, iar ulterior, daca considera ca este necesar, sa apeleze si la alte institutii financiare internationale", mi-au spus surse europene.

Cum spuneam la inceput, de la Bruxelles se vad nori negri plutind deasupra Bucurestiului.

UPDATE: Ministrul de finante, Gheorghe Pogea, considera prea pesimiste previziunile economice ale Comisiei Europene. Potrivit ZF, el spune ca prognoza privind deficitele pe 2009 si 2010 nu este corecta. "Estimarile Comisiei pot fi justificate doar prin prisma exercitiului bugetar pentru anul 2008", a mai zis el. Probabil ca se va lamuri foarte curand, la Bruxelles, cand va merge la ECOFIN.

Prognoza Comisiei Europene pentru Romania: 1,8% crestere economica, 7,5% deficit bugetar si 5,7% inflatie pe 2009

Comisarul european Joaquin Almunia tocmai a facut publice previziunile economice intermediare pentru 2009-2010. Situatia Romaniei este urmatoarea si o puteti consulta si aici (pagina 40 din raport).

CRESTEREA ECONOMICA se va reduce drastic de la 7,75% in 2008, peste potential, considera CE, la doar 1,75% in 2009, ca sa-si revina putin in prima jumatate a anului 2010, la o valoare sub 2,5%.

  • In prognoza de toamna, data publicitatii la inceputul lui noiembrie, date insa despre care insasi CE a spus la mai putin de o luna ca s-au schimbat, cresterea economica a Romaniei pentru 2009 era estimata la 4,5% in 2009 si 5% in 2010. :)
  • Premierul Emil Boc a estimat vineri, 16 ianuarie, o crestere economica de 2,5% in 2009, o valoare peste cea facuta de Comisia Europeana.
  • Cauzele reducerii cresterii - diminunarea drastica a CERERII INTERNE din cauza reducerii creditului, a deteriorarii indicilor de incredere si a inrautatirii conditiilor de pe piata muncii, mai apreciaza Comisia.
  • Scaderea CONSUMULUI PRIVAT de la 8% in 2008 la sub 2% in 2009, cel mai puternic declin fiind in investitii - o scadere de la 18% in 2008, la 1,5% in 2009.

DEFICITUL BUGETAR va fi de 7,5% din PIB in 2009, fata de o valoare oricum ridicata de 5,25% in 2008. Asta reflecta o crestere nefondata a pensiilor si impactul reducerii in 2008 a ratei contributiilor sociale, precum si costurile rezultate din pilonul doi de pensii, apreciaza Comisia. In 2010 deficitul public este prognozat sa ajunga la aproape 8%, mai exact 7,9%.

  • Prognoza de toamna estima un deficit bugetar de 4% in 2009 si de 3,5% din PIB in 2010.
  • Cifrele date vineri de premierul Boc sunt de in jur de 2% din PIB in 2009, fata de un nivel de 5,2% in 2008.

Incasarile din taxe si impozite vor fi afectate de scaderea economiei, dar si de anumite reduceri de impozite precum cele pe capital si dobanzi, reducerea TVA pentru constructia de locuinte sociale sau un tratament preferential fiscal pentru cheltuieli in cercetare si dezvoltare.

INFLATIA pentru 2009 este prognozata la 5,7%, iar in 2010 la 4,0%. Cifrele au ramas practic neschimbate fata de prognoza de toamna a CE pentru 2010, iar pentru 2009 era prognozata o inflatie de 5,75%.

RATA SOMAJULUI va creste de la 6,2% in 2008 la 7% in 2009 si este prognozata o usoara reducere in 2010, la 6,9%.

  • Ministrul finantelor vorbea vineri despre 505.000 de persoane care isi vor piede locul de munca in 2009, dar nu a dat un procent al cresterii somajului.

DEFICITUL DE CONT CURENT este prognozat la 11,9% in 2009, cu o usoara reducere la 11,1% in 2010.

Annie Leibovitz - povestea ei presarata printre imagini cu staruri hollywood-iene


S-ar putea ca numele ei sa nu va spuna nimic, dar cred ca o cunaosteti foarte bine, din fotografiile facute multor staruri de la Hollywood si nu numai. Politicienii americani au vrut sa fie fotografiati de ea. este vorba despre Annie Leibovitz si este autoarea celebrei fotografii cu Demi Moore insarcinata, ipostaza pe care au copiat-o multi dupa aceea.

Am citit in octombrie despre faptul ca si-a adus in si Europa, la Londra, expozitia de fotografie care reuneste lucrari din ultimii 15 ani, Annie Leibovitz. A Photographer's Life, 1990-2005, am vazut la CNN, Euronews sau BBC World o imagini de la lansare si un scurt interviu in care le spunea jurnalistilor prezenti ca nu e obisnuita sa fie ea in fata obiectivului si sa i se faca poze, si ca ea nu a luat lectii de arta fotografica, a invatat facand poze.

Dar am uitat de expozitie, pana ieri, cand am ajuns la National Portrait Gallery si am vazut afisul. Din pacate, pentru ziua de sambata toate biletele erau vandute, asa ca duminica, la prima ora, literalemente, eram in fata usii. Si am fost fericitul posesor al celui de-al treilea bilet vandut duminica. :)
Expozitia se deschide cu patru imagini cu regina Elisabeta II, facute in 2007, inainte de vizita de stat in SUA. Parca sunt niste tablouri si, gratie google, pot sa atasez aici una dintre imagini, sa vedeti despre ce vorbesc.


Expozitia prezinta atat imagini cu staturi de la Hollywood, dar si poze cu familia ei, sau cu evenimente la care a luat parte. Inainte de expozitia asta as fi zis ca este genul de fotograf privilegiat, care pozeaza doar celebritati, chiar daca o face in cel mai artistic mod. Eu cred ca Leibovitz este unul dintre cei mai tari fotografi din lume. Poate colegi de-ai mei fotografi nu sunt de acord cu mine, dar este opinia unui nespecialist, daca vreti.

(Fac o paranteza si va spun ca de la noi imi plac foarte mult fotografiile de studiou ale lui Marius Baragan si multe dintre fotografiile cu Mihaela Radulescu sau Monica Barladeanu, de exemplu, sunt facute de el. In ceea ce priveste fotografiile in actiune, de eveniment, sunt un fan al lui Toni Salabasev, care are o serie de imagini pe care in mod sigur le stiti, desi nu stiti cine le-a facut. Am avut norocul sa lucrez cu ei la mai multe sedinte foto si este absolut fascinant.

Si sunt minunati pentru ca le place sa vorbeasca despre munca lor, despre ceea ce fac, sa iti explice ceea ce fac si trucuri de imagine. Daca ii cautati insa pe net, ii veti gasi. Merita! Sunt niste oameni deosebiti si niste profesionisti fara egal.)

Bun, revenind la Leibovitz, am fost impresionata de fotografii ale ei facute la Poarta Brandenburg la cateva luni dupa caderea zidului Berlinului sau in Sarajevo-ul asediat. Mi-o imaginam stand intr-un studiou caldut, avand toate conditiile sa ii iasa niste imagini perfecte, dar mai putin intr-un teatru de razboi, chiar daca nu sunt imagini de front, ci din redactia singurului ziar care s-a publicat in perioada conflictului. Intr-una dintre acele imagini apare si Christiane Amanpour, sefa corespondentilor internationali ai CNN, mult mai tanara decat acum, dar cu aceeasi frizura "bretonata". :D


Un pusti din Sarajevo a fost accidentat de o masina, e a fotografiat momentul imediat urmator, in timp ce pustiul a fost pus in masina lor si dus la spital. A murit pe drum.

Expozitia iti dezvaluie multe lucruri din viata ei si am fost extrem de surprinsa sa aflu ca a avut primul copil la 51 de ani, justificarea ei fiind ca pana atunci si-a construit cariera si n-a gasit niciodata momentul potrivit sa devina mama. Vreo trei ani mai tarziu a avut si gemeni.

Are incredibil de multe fotografii cu prietena ei, scriitoarea Susan Sontag. Sontag a murit de cancer, iar Leibovitz a imortalizat absolut toate momentele din aceasta perioada a vietii prietenei ei, pana la moarte. Este surprinsa intalnirea cu doctorul care a anuntat-o ca boala ii e fatala, momentul in care este tunsa, pentru ca in urma chimioterapiei i se rarise parul, sunt fotografiate momentele din timpul sedintelor de chimioterapie si simti parca epuizarea bolnavei. Nici macar in momentul in care a fost luata din spital, pentru ca nu mai era nimic de facut, Leibovitz nu lasa camera din mana, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca o imortalizeaza moarta.

Susan Sontag in Petra, Iordania

Sontag este o prezenta continua in expozitie, este ca o poveste de dragoste si, am descoperit acum pe internet ca i-a fost mai mult decat prietena, i-a fost partener de viata. In naivitatea mea, in momentul in care am vazut-o fotografiata in cada sau in pat nud, m-am gandit ca prietenia lor trece granitele unei prietenii foarte stranse intre doua femei, dar nu mi-am pus problema ca ar fi mai mult decat excentricitate.

Nu am prejudecati, doar ma amuza naivitatea mea. Va marturisesc ca am fost cu o colega de-a mea si am discutat despre apropierea lor, dar niciuna nu s-a gandit ca Leibovitz ar fi gay, mai ales ca a facut trei copii. Am citit si am descoperit ca gemenii sunt facuti de mama surogat.

Oricum, cred ca despre Annie Leibovitz merita sa vorbeasca imaginile. Am gasit pe google imagini din expozitie, pe care vi le arat. Merita vazut si calendarul Lavazza pe anul 2009 (si puteti vedea, prin comparatie, si anii anteriori), desi mie mi se pare mai putin reusit decat ce au facut alti fotografi, in anii anteriori, dar este mult mai spectaculos proiectul ei facut pentru Disney, in care vedete de la Hollywood sunt personaje de basm. Blogul acesta va spune si povestea lor, daca va intereseaza.

Eu am avut partea de un rasfat vizual astazi si vreau sa il impartasesc cu voi, in mica parte macar.

Nicole Kidman, fotografiata pentru Vanity Fair

Mihail Barisnikov si Rob Besserer, in 1990

Brad Pitt, tanar si rebel

vineri, 16 ianuarie 2009

Ikea mobileaza Biroul Oval pentru Obama - la ce s-au gandit advertiserii de ziua inaugurarii

2o ianuarie, ziua in care primul presedinte de culoare al Americii, Barak Obama, depune juramantul a devenit un vis implinit pentru advertiserii americani, comenteaza Financial Times, care adauga ca audienta in acel moment va fi comparabila cu cea de la Super Bowl, de zeci de milioane de oameni. Daca esti un nume, trebuie sa fii acolo in ziua inaugurarii noii administratii americane si toate companiile vor sa isi asocieze brandul cu cel al presedintelui ales. Financial Times si USA Today dezvaluie la ce s-au gandit advertiserii si care sunt clientii lor.

A construit propria sa versiune a Biroului Oval in gara din Washington Union Station, in care tot mobilierul este de la Ikea. In plus, un SUV si o limuzina cara cunoscutele cutii si mobila, sugerand faptul ca noua familie de la Casa Alba se muta foloosind produsele companiei scandinave. Ideea este ca mobilarea casei se face "cu responsabilitate fiscala" si ca "schimbarea incepe de acasa". Mai mult, daca intrati pe http://www.embracechange09.com/, puteti sa decorati Biroul Oval asa cum vreti voi.

Foloseste ziua inaugurarii ca pretext de a-si lansa noua campanie, "Pepsi optimism project". Angajati ai companiei vo iesi inca de vineri pe strazile din Washington DC pentru a imparti esarfe, palarii si insigne pe care scrie "Speranta" si "Schimbare". Noul logo, schimbat pentru a semana cu logo-ul din campania lui Obama - va fi postat pe autobuze si pe in garile din capitala americana. Reclamele vor folosi un nou slogan, "obama-escul" "Yes, you can".

Quaker Oats esyte divizia de produse alimentare a Pepsi Co. Ea va furniza cereale pentru 11 petreceri ale bloggerilor din ziua inaugurarii, pentru a-si promova noua campanie "incepe cu substanta", care are drept scop sa hraneasca un milion de familii sarace.


Dunkin Doughnouts - Lanseaza un nou tip de gogosi, "Stars & Stripes" - denumirea steagului american. Gogoselele vor fi presarare cu rosu, albastru si alb si vor fi vadute in perioada 17-23 ianuarie pentru 89 de centi.

Honest Tea - Marca de ceai a si-a sporit notorietatea in momentul in care Obama a fost vazut band un ceai Black Forest Berry in campanie. Asa ca un numar redus de sticle redenumite "Barack Forest Berry" si avandu-l pe Obama pe eticheta vor fi date jurnalistilor. Compania va mai imparti astfel de sticle cu ceai in Washington, la 20 de evenimente prilejuite de inaugurarea noii administratii, pe strazi si in statiile de autobuz. In total vreo 20.000 de sticle din platic, pe care se va putea citi faptul ca America este o tara plina de oportunitati, fie ca esti un candidat pentru cea mai inalta pozitie din stat, fie ca infiintezi o companie de racoritoare.

Prima intalnire cu o noua iubire: Londra

Iertati-mi efuziunea din titlu, dar asta e: Londra e o noua iubire. N-am fost niciodata pana acum in capitala britanica si astazi am avut o conferinta acolo, la Academia Britanica, dupa care am avut cateva ore de plimbare prin oras.
N-am vazut foarte multe, dar pot sa spun de pe acum ca imi place orasul asta la nebunie. Colegii mei care au mai fost aici au avut buna idee de a merge la London Bridge, pentru ca oricum se insera cand am terminat noi conferinta, iar podul arata atat de bine noaptea. Asa ca ne-am plimbat pe-acolo si am facut cateva poze. Week end-ul asta vom merge la Londra cu totii si vom ramane peste noapte, asa ca o sa va povestesc despre toate locurile prin care am fost, toate locurile care mi-au fost recomandate. Insa pot marturisi ca Londra e dragoste la prima vedere.:)
Imi plac foarte tare autobuzele lor etajate.

La London Bridge, care arata fantastic.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Hillary Clinton: SUA nu vor negocia cu Hamas in conditiile actuale. Brzezinski si Scowcroft au un alt sfat pentru presedintele american

"Nu poti negocia cu Hamas pana nu renunta la violenta, nu recunoaste Israelul ca stat si nu accepta sa respecte acordurile anterioare", a spus Hillary Clinton, secretarul de stat american, in timpul audierilor din Senat pentru confirmarea pe post. "Aceasta este pozitia guvernului Statelor Unite. Aceasta este pozitia presedintelui ales", a completat Clinton.

Ce sfaturi ar da Brzezinski si Scowcroft

Pozitia enuntata de Secretarul de Stat american este opusa sfaturilor pe care le-ar fi dat doi mari specialisti noului presedinte american referitor la conflictul arabo-israelian. Aceste sfaturi le-am gasit intr-o carte publicata spre a doua jumatate a anului 2008, in timp ce cursa electorala in America era in plina desfasurare si cand inca se mai credea ca presedintele Bush nu va parasi Casa Alba fara sa faca totusi ceva pasi inainte in conflictul acesta.

Cartea se numeste America and the World. David Ignatius - care scrie comentarii pentru Washington Post, a fost editor executiv la International Herald Tribune si reporter pentru Wall Street Journal - ii intervieveaza pe doi dintre cei mai buni si celebri practicanti ai politicii externe americane, pe democratul Zbigniew Brzezinski si pe republicanul Brent Scowcroft. Primul a fost consilierul pe securitate nationala al presedintelui Carter si este mentorul lui Madeleine Albright, al doilea este mentorul Condoleezzei Rice si a ocupat aceeasi functie in timpul presedintilor Ford si Bush Sr., fiind si asistent pe probleme militare al presedintelui Nixon.

Scowcroft sustine ca trebuie sa existe un dialog al administratiei americane cu Hamas. La inceputul anilor '70, cand a inceput sa se implice in problema, nu era permis dialogul cu Fatah pentru ca era considerata o organizatie terorista, isi aminteste Brent Scowcroft, care spune ca americanii dialogau cu Fatah cu ajutorul Marocului. "In aceasta situatie ne aflam si astazi si cred ca ar trebui sa fim pregatiti sa dialogam cu Hamas. Hamas a sugerat o incetare a focului. Nu stiu ce inseamna asta, dar nu vom afla niciodata daca nu vorbim cu ei. (...) Izoland Hamas, Hamas va deveni mai puternica si va submina Fatah", mai spune el.

La randul sau, Zbigniew Brzezinski, aduce in discutie si o dimensiune morala a situatiei. "La nivel moral, daca nu vorbim cu Hamas inseamna ca il boicotam. Inseamna ca ii excludem de la orice. Asta inseamna sa pedepsim un milion si jumatate de oameni intr-un loc in care sunt seriose probleme umanitare - boala, foamete, dezintegrarea comunitatii. (...) Nu cred ca acesta e un bun mod de a negocia decat daca esti angajat intr-un conflict mortal. Daca am fi in razboi cu o tara, am fi pregatiti sa impunem conditii dure pentru populatia acesteia (...)Dar milionul si jumatate de oameni care traiesc in Gaza nu sunt dusmanii nostri, nu trebuie sa uitam asta", spune Brzezinki.

Oricum, cei doi cred ca rezolvarea conflictului arabo-israelian nu se poate face de catre cele doua parti. "Problema este prea profunda, prea mare, prea emotionala si are radacini prea adanci", asa ca este nevoie de ajutorul SUA pentru a media discutiile si a-i ajuta sa ajunga la un compromis. (OK, este american este opinia lui) Brzezinski vede situatia astfel in negocieri: americanii stabilesc niste parametri esentiale, dupa care cele doua parti pot discuta detaliile.
Care ar fi acesti parametrii?

  1. Sa nu se acorde niciun drept de reintoarcere a palestinienilor in Israel - o pastila greu de inghitit pentru arabi, pentru ca intreaga structura a identitatii palestiniene a fost construita pe ideea ca au fost izgoniti nedrept din Israel.
  2. Impartirea reala, pe bune a Ierusalimului - o pastila amara pentru israelieni; nu va exista o pace viabila daca moscheea cu cupola aurita, o parte a vechilui oras si estul Ierusalimului nu vor fi capitala Palestinei. Pacea nu va fi vazuta ca legitima si nu va exista un punct de pornire pentru o reconciliere.
  3. Revenirea la granitele din 1967 - cu ajustari de ambele parti pentru a permite ca marile asezari urbane de cealalta parte a granitelor sa fie incorporate in Israel, in timp ce paletinienii sa primeasca concesiuni teritoriale echitabile in Negev si Galileea, ca sa nu mai piarda din teritoriu. Israelul detine deja 78% din vechea Palestina, in timp ce arabii au doar 22%.
  4. Demilitarizarea statului palestinian.

Daca ar fi fost consilieri ai presedintelui Obama, astfel de idei i-ar fi pus pe masa.

Unii zic ca palestinienii sunt evrei :D

Oricum, noii administratii de la Washington ii va fi foarte greu sa rezolve acest conflict. Cum le-a fost, de altfel, si precedentelor. Insa cine stie, pana cand vor fi pregatiti sa transeze problema, nu va mai fi nevoie. Am citit chiar ieri intr-un supliment al The Times ca un mic grup de evrei si arabi cauta sa demonstreze faptul ca palestinii si israelienii sunt, de fapt, antropologic si genetic frati. :D

Teoria a fost prima data enuntata de David Ben Gurion, primul premier al Israelului, dar a capatat din nou importanta acum. Un studiu asupra unei rare boli de sange descoperita atat la israelieni, cat si la palestinieni, a dus la concluzia ca cele doua populatii sunt apropiate genetic, mult mai apropiate decat sunt palestinienii cu alte popoare arabe. Palestinienii si evreii sunt frati - sustine un tip care si-a abandonat profesia de IT-ist pentru a demonstra aceasta teorie si o face de vreo 12 ani.

Potrivit teoriei lui, parlestinienii sunt evreii pe care romanii nu i-au trimis in exil in secolele I si II e.n. Unora dintre evrei li s-a permis sa ramana sa lucreze pamanturile fertile din Iudeea si Samaria - cunoscute acum ca Fasia de Vest, West Bank - pentru a alimenta Roma cu cereale si ulei de masline. Treptat, ei si-au pierdut identitatea etnica si s-au convertit prima data la crestinism, sub dominatia bizantina, apoi la Islam. In acest timp, evreii si-au pastrat identitatea in exil, in timp ce evreii care au ramas in urma, in ceea ce a devenit Palestina, nu si-au parasit tara, ci si-au pierdut identitatea.:D

marți, 13 ianuarie 2009

Bebelusii britanici se nasc cu o datorie de 17.000 de lire

Conservatorii din Marea Britanie au lansat luni o noua campanie prin care ataca politica lui Gordon Brown si solutiile gasite de el pentru a iesi din criza economica. Potrivit lui George Osbourne, purtatorul de cuvant si coordonatorul politicilor economice al conservatorilor, datoria publica a britanicilor sub laburisti se va dubla in urmatorii 5 ani, la peste o mie de miliarde. Asta inseamna ca fiecare familie va plati in plus o factura de 2000 de lire pentru a acoperi doar dobanzile la datoriile acumulate de laburisti.

Prin urmare, consevatorii au lansat o campanie care a costat 250.000 de lire. Pe mine m-au incantat reclamele, atat cea pentru print, cat si cea video. Ideea este ca un bebelus are la nastere o datorie de 17.000 de lire, impovarat de Gordon Brown, o datorie a acestuia pe care trebuie sa o plateasca generatiile viitoare.

Iata poza:


"Am nasul lui tati, ochii lui mami si datoria lui Gordon Brown", spune bebelusul.

Evident ca imediat a aparut si o caricatura a acestui poster. Copyrightul apartine publicatiei The Independent, al carui caricaturist a facut-o.

Ea il infatiseaza pe David Cameron, liderul conservatorilor, care spune: "Dintii lui tati, parul lui mami si job-ul lui Gordon Brown". :))

Kremlinul si-a atins scopul - criza gazului ii impinge pe ucraineni spre liderii pro-rusi

Disputa dintre Ucraina si Rusia privind livrarile de gaz pare sa fi luat sfarsit in ceea ce priveste efectele ei asupra europenilor - adica livrarile de gaz sunt reluate astazi. Chestiunile comerciale nu sunt inca rezolvate, pentru ca nu s-a ajuns la un acord privind situatia datoriilor Ucrainei catre Gazprom si nici privind pretul pe care il va plati Kievul anul viitor, ceea ce inseamna ca, oricand, Rusia poate inchide din nou robinetul.

Intrebarea este o va face sau va astepta din nou luna ianuarie a anului viitor, cand temperaturile afara sunt scazute si povestea va fi luata de la capat. Pentru ca scopul Kremlinului este unul singur: sa aiba un guvern mai prietenos cu Rusia in Kiev, iar arma este gazul.

Potrivit Stratfor, companie americana de studii si analize (da, stiu, unii ii zic CIA din umbra, cred ca face bine si business-ului), Rusia a facut deja doi pasi importanti in aceasta criza a gazului in directia dorita.
  1. Partidul Regiunilor al lui Victor Ianukovici, pro-rus, ii cere demisia presedintlui pro-occidental Viktor Iuscenko si exista zvonuri care spun ca la reluarea lucrarilor Parlamentului, miercuri, ar putea incepe procedura de suspendare a presedintelui ucrainean.
  2. Primul sondaj de opinie oficial de la declansarea crizei gazului a fost dat publicitatii in Ucraina si el arata ca, daca alegerile prezidentiale ar avea loc astazi, Iuscenko ar obtine doar 2,9% din voturile populatiei, Ianukovici ar obtine 30,3%, iar premierul pro-Kremlin Iulia Timosenko ar lua 16,7% din voturi.

Este evident ca atitudinea belicoasa a Moscovei fata de Ucraina a impins populatia spre candidatii pro-rusi, asa cum inentiona Kremlinul, dar asta nu inseamna ca rezultatul sondajului este unul relevant pentru viitor. Ucraina va avea alegeri undeva pe la sfarsitul anului 2009, inceputul lui 2010, daca Iuscenko nu este suspendat mai devreme.

Studentie reloaded: viata de bursier Chevening

Sunt in a treia mea zi in Marea Britanie si vreau sa va povestesc putin despre cum este aici. Multi prieteni mi-au cerut sa le promit ca le voi spune primele impresii, asa ca aceasta postare le este dedicata in special lor.

Probabil ca o parte dintre cei care ma citesc au studiat in straianatate si li se va parea normal ceea cevoi povesti aici, dar pentru mine, fost student roman, intr-o facultate romaneasca in perioada 1995-1999, lucrurile aici sunt total diferite. Imi retraiesc studentia, insa la modul la care o visam atunci.

Ca bursier Chevenin - Chevening fellow - am un statut mai aparte, in sensul ca nu sunt student, ci asimilat cadrelor didactice aflate in vizita la Sussex University. Prin urmare, asa cum ne-a spus astazi directorul programului (care se numeste European Political Economy) suntem aici "la post", fiind platiti de Ministerul de Externe britanic, care finanteaza bursa.

Suntem un grup de 11 persoane din Europa Centrala si de Sud-Est, mai precis din Romania, Bulgaria, Macedonia, Croatia, Ungaria, Polonia, Serbia, Estonia, Slovacia, iar majoritatea dintre colegii mei lucreaza in administratie, in ministerele de finante, al economiei, al agriculturii sau la banca centrala, cum e cazul slovacului. Eu sunt singura de cealalta parte a baricadei, adica jurnalist, asa ca e putin ciudat.

Prima saptamana este orientativa, ti se explica despre program, chestiuni administrative si academice, dai un test de limba sa vada daca e nevoie sa iei cursuri suplimentare, gratis, evident. Apoi incep cursurile propriu-zise, de luni pana miercuri. Restul timpului este dedicat lecturii si vizitelor.

Sunt extrem de incantata de faptul ca vom face multe vizite in institutiile britanice, la Ministerul de Finante, la Trezorerie, dar si la think-tank-uri. Ultimele zile din saptamana sunt dedicate unor astfel de vizite.

La un moment dat, in februarie, vom avea o calatorie la Edimburgh, in Scotia, unde vom vorbi cu oameni din adminsitratie, iar in martie o saptamana la Bruxelles. Au facut un program interesant si pentru Bruxelles, pentru ca in afara de intalnirile cu specialisti din Comisie, au pus si intalniri cu oameni din think-tank-uri. Sper sa aflu lucruri interesante, pe care sa vi le impartasesc si voua. In plus, trebuie sa ne alegem un loc in care sa facem un scurt internship, iar ceea ce mi s-a spus e ca mi se poate aranja sa merg in redactie la The Economist pentru acea perioada. Colegii mei probabil ca vor alege institutii de stat britanice, dar mie mi se pare absolut fantastic sa ii vad la lucru pe oamenii pe care ii citesc saptamanal.

Pe masura ce va trece timpul va voi spune cum decurge, la nivel informational, acest program, dar acum as vrea sa va vorbesc mai mult despre partea non-academica.

Campusul este exact asa cum il vedeam noi in filmele americane in adolescenta noastra, iar in cladirea in care sunt cazata sunt camere cu baie proprie, telefon si conexiune la internet. Sunt 6 camere pe hol si exista un spatiu comun, un mic living si o bucatarie dotata cu tot ce e necesar.
Peste drum de cladirea in care stau este biblioteca, doua magazine cu de toate, o cafeanea cu wireless, o banca, farmacia si la doi pasi statia de autobuz in directia spre oras, spre Brighton.

Cladirile in care vor avea loc cursurile sunt la o distanta de 5 minute de mers pe jos maxim. Ai totul la indemana, nici nu ai avea nevoie sa iesi din campus, pentru ca am uitat sa va spun de un bar care e in apropiere.

Astazi, in prima zi oficiala a programului, dupa prezentarea partii academice am fost sa ne irnegistram, ni s-a facut o legitimatie pe care sa o folosim peste tot in campus. Apoi am fost la instructajul de IT, unde ni s-a vorbit despre accesul 24/7 la salile cu computere, despre cum putem printa documente- nu e gratis, ci cativa pence o copie - si ni s-a dat un user si o parola la contul de pe site-ul universitatii si de mail.

Cea mai neasteptata veste a fost aceea ca notebook-urile primite - Dell Inspiron 910 cu Windows XP pe ele - vor ramane ale noastre. Aveam oricum laptopul meu de acasa, insa a fost un anunt la care m-am asteptam. Evident ca preturile sunt mici, de-asta isi permit sa ni le dea de tot, insa oricum, ideea e ca iti pun la dispozitie tot ce ai nevoie si laptopul a devenit un consumabil, ca orice altceva, inclus in program.

Cand am ajuns la "camin", am avut un flashback si mi-am amintit cum, dupa ce am intrat la facultate, am cautat un loc in camin in Bucuresti. Am luat a patra pe facultate examenul, dar n-am obtinut loc de cazare, pentru ca cei din anii mai mari au avut prioritate. Asa ca am colindat, impreuna cu mama, caminele din campusul de la Leu - eu am facut Facultatea de Jurnalism, la stat - incercand sa imi cumpar un loc in camin. Dar cand auzeau cei de la liga studentilor sau administratorii ca sunt studenta la jurnalism nu vroiau sa accepte mita.

Oricum, imi amintesc prima senzatie pe care am avut-o cand am ajuns in Regie intr-un camin: m-a izbit un miros de mancare pe hol si am fost dezgustata de baia comuna la doua camere, in care dalele erau foarte murdare si ciobite. In anul doi, cand am obtinut loc in camin, n-am vrut eu sa mai stau acolo si am renuntat la el, fara sa-l vand, pur si simplu lasandu-l vacant. Asa ca am stat cu chirie toata studentia.

Cred ca daca era un camin precum cel in care stau acum as fi dat orice sa am un loc in el. Totul e curat, nu miroase nici a mancare, nici a grup sanitar. Odata cu inaintarea in varsta si atat de departe de anii studentiei, tinzi sa devii mai comod, mai pretentios si sa cauti confortul. Va marturisesc ca asa eram si in studentie, poate de-asta am si respins ideea de a mai sta in camin. Dar aici nu ma deranjeaza nimic.

Este o camera mica, dar nu am nevoie de prea mult spatiu, atata vreme cat locul in care stau este curat. Am la indemna de la magazine la restaurante si statie de autobuz, sunt la o ora de Londra si la 20 de minute de mare. Brighton-ul e un oras dragut, animat, asa ca simt ca in aceste trei luni exista toate premisele sa nu imi fac griji pentru nimic si sa profit de experienta mea britanica. Si sa retraiesc o studentie asa cum am visat-o in anii adolescentei.

luni, 12 ianuarie 2009

UE activeaza mecanismul de protectie civila pentru Moldova. Austriecii ii ajuta pe moldoveni

Mai mult de 50.000 de moldoveni sufera de pe urma sistarii livrarii gazului rusesc, iar Chisinau a cerut ajutor Uniunii Europene. Asa ca UE a activat mecanismul de protetie civila. Orice tara europeana care are nevoie de ajutor, fie ea membru al UE sau nu, poate cere asistenta. Ceea ce moldovenii au si facut vineri, ca astazi sa ajunga deja la Chisinau generatoare electrice si echipamente de incalzire de mare capacitate oferite de austrieci.

Comisia va co-finanta costul transportului echipamentelor din Austria la Chisinau, iar acestea vor fi date spitalelor, orfelinatelor si altor institutii care au nevoie.

End the siege of Gaza!

Prima mea zi in Brighton a fost o zi cu surprize, pentru ca am prins un miting si jurnalistul din mine s-a pus pe treaba. O mie de oameni au marsaluit duminica la pranz prin Hove si Brighton, doua orase surori din sudul Angliei, impotriva razboiului din Gaza.

Eram in centrul orasului, in Churchil Square, si am auzit niste scandari. Nu am inteles din primul moment ce se striga. M-am indreptat spre locul respectiv si am vazut o multime de oameni care marsaluiau impotriva razboiului din Gaza. O mie de persoane, mi-a spus un politist ca sunt. Multi arabi, dar si multi britanici, care au iesit la miting impreuna cu copiii. Marsaluiau in pas linistit, impingand carucioarele cu prichindeii care dormeau, unii dintre ei, in ciuda zarvei in care se aflau, iar pe alocuri, pe marginea coloanei de oameni, se afla cate un politist.

End the siege of Gaza! (Opriti asaltul asupra Gazei) Free, Free Palestine! strigau din toti plamanii manifestantii, dar ceea ce m-a izbit la acest mars de protest impotriva conflictului care are acum loc in Gaza a fost modul extrem de civilizat in care se desfasurau lucrurile. Adunarea nu era lipsita de patos si patima, insa oamenii aceia se manifestau intr-un mod foarte linistit si civilizat.

Mamici cu copii in carucior, tatici cu pusti de mana si cu pancarte pe care scria "Stop the was from Gaza", "Free Palestine and end the Israeli Occupation", "Gaza. Stop the masacre", indragostiti sau oameni in varsta, toti animati de ideea ca ceea ce se intampla acum in teritoriile palestiniene este de neconceput. Pe marginea coloanei unii dintre manifestanti imparteau fluturasi. Pe o parte era trecut programul manifestatiilor din saptamanii care incepe, pe o alta indemnul de a te alatura lor pentru a opri masacrul din Gaza.

Ce cer ei?

  • Suspendarea acordului comercial dintre UE si Israel.
  • Retragerea ambasadorului britanic din Israel.
  • Stoparea comertului cu arme cu Israelul.
  • Boicot si sanctiuni impotriva Israelului.
  • Incetarea ocupatiei brutale a Israelului asupra Palestinei.
"Vineri, 9 decembrie 2008, 769 de palestinieni, dintre care 200 de copii, au fost masacrati in Gaza. Peste 3121 au fost raniti", scrie pe fluturasii impartiti de manifestanti. "ONU a suspendat operatiunile de ajutor in Gaza vineri, 9 ianuarie, dupa o serie de atacuri israeliene asupra angatilor sai si asupra cladirilor, lasand locuitorii Gazei mai izolati si mai vulnerabili decat oricand. Imaginea grotesca a tancurilor si soldatilor, sprijiniti de elicoptere de atac care terorizeaza populatia din Gaza, a fost insotita de un sir de declaratii ale purtatorilor de cuvant israelieni care sustineau ca aceastaeste o actiune defensiva. Israelul isi bate joc de adevar, sustinut de aliatii sai din Washington. (...) Israel este un stat paria si trebuie tratat ca atare", se mai arata in mobilizarea la miting a oamenilor din Brighton.

Alte manifestatii de acest gen au avut loc si in Londra, in fata ambasadei Israelului. Europa este cuprinsa de un sentiment pro-arab si anti-israelian. Greseala israelienilor a fost aceea ca timp de mai multe zile nu au permis accesul ajutoarelor umanitare in Gaza si nici accesul presei. Privarea palestinienilor de ajutoarele umanitare este inacceptabila, spun oamenii iesiti la miting, si, chiar daca marturtisesc ca inainte au dat dreptate Israelului in acest conflict, acum situatia s-a schimbat.