VIDEO Obama si sexul oral: too much information sau ups, what have I done?

Evident ca am citit si eu stirea referitoare la discursul lui Obama despre care toata lumea se intreaba daca a fost o gluma la adresa sotiei despre sex oral sau o greseala. Vad analize ale realizatorilor americani care spun ca a fost un discurs scris, adica nu o improvizatie, ceea ce este si mai ciudat. Going all way down stim bine ca are mai multe sensuri in limba engleza.



Uitandu-ma la inregistrare, tind sa cred ca, totusi, nu a vrut sa se refere la sexul oral. Uitati-va putin la figura lui. Pare oarecum nedumerit. Eu zic ca e mai degraba: ups, what have I done? decat too much information.

Voi ce ziceti?

VIDEO Momente umoristice cu Obama

Obama si Kimmel. Foto: WHCA

Cina corespondentilor straini de la Casa Alba este un eveniment anual cu o traditie de zeci de ani. Ea a avut loc in 28 aprilie 2012. Conform traditiei, la eveniment participa Presedintele SUA si Prima Doamna, inalti oficiali americani, oameni politici, celebritati si, in primul rand, jurnalisti.

Am ascutat discursul din acest an al lui Barak Obama, dar si pe cel al lui Jimmy Kimmel, gazda tatlk show-ului “Jimmy Kimmel Live!. Va marturisesc, au fost cele mai amuzante zeci de minute pe care le-am avut astazi, sunt foarte savuroase ambele discursuri, cu mult, foarte mult unor si poante bune.

Daca aveti timp si dispozitie, nu le ratati. Iata-le mai jos.

Discursul lui Obama.

Discursul lui Jimmy Kimmel 

E adevarat, sunt in engleza, dar cred ca asta nu e o problema. :)

Despre START...

Daca vreti sa ma auziti comentand semnarea Tratatului START... Aici.

Ce mai, sunt jurnalist "multemedia" (cum spune iubitul meu) 100%. :)) Insa imi place formatul de comentariu video, mai degraba decat cel text.

Multumesc colegului meu Remus, care a gasit super-imagini pentru a ilustra comentariul.:)

Cea mai importanta stire de politica externa: Obama se intalneste cu 11 lideri central si est-europeni

Agenda de politica externa este astazi concentrata pe doua evenimente: semnarea, la Praga, a Tratatului START 2 si criza/revolutia/violentele din Kirgistan (imi pare rau, nu am diacritice).

Eu cred ca stirea de politica externa cea mai importanta, cel putin pentru Romania si pentru regiunea in care traim, este alta: presedintele american Barack Obama se va intalni cu 11 lideri ai tarilor din Europa Centrala si de Est, intr-o cina care va avea loc la Ambasada SUA din Praga. La aceasta cine va participa, fireste, si presedintele Traian Basescu. Este prima intalnire a presedintelui american cu lideri numai ai tarilor din aceasta regiune, o intalnire care nu are loc nici in marja unei reuniuni a UE sau a NATO.

Participantii sunt: premierul bulgar, Boiko Borisov, premierul croat, Jadranka Kosor, presedintele si premierul ceh, Vaclav Klaus si respectiv Jan Fischer, precum si presedintele eston, Toomas Hendrik Ilves, premierul ungar, Gordon Bajnai, presedintele leton, Valdis Zatlers, premierul lituanian, Andrius Kubilius, premierul polonez, Donald Tusk, si premierii slovac si sloven, Robert Fico si respectiv Borut Pahor.

Stratfor face o scurta analiza a acestei intalniri si arata de ce e atat de importanta intalnirea? Din mai multe motive. Le voi lua pe rand:

1. Scopul intalnirii este, potrivit unor surse Stratfor, de a discuta despre Afghanistan si participarea acestor tari alaturi de SUA in teatrul de operatiuni de-acolo, despre Noul Concept Strategic al NATO, despre relatia cu Rusia si chestiuni privind securitatea Asia Centrala si in Balcani.
   
2. Este ocazia ca liderii tarilor central si est-europene sa isi exprime ingrijorarile privind resetarea relatiei dintre SUA si Rusia. Romania si Polonia sunt interesate de scutul antiracheta, tarile baltice de o prezenta mai substantiala a NATO pentru a contracara prezenta rusa in Marea Baltica si toate sunt interesate de raspunsul Washingtonului la schimbarea politica ce a avut loc in Ucraina.
   
3. De partea americana, este ocazia ca aceasta sa ii linisteasca pe liderii central si est-europeni si sa le arate angajamentul fata de regiune.
   
4. Multi dintre acesti 11 lideri il vor intalni pentru prima data pe presedintele american. Este si cazul presedintelui Romaniei.
5. Cu cateva luni in urma, Obama a refuzat sa participe la Summit-ul UE-SUA, fara a da un raspuns lamuritor. Stratfor este chiar mai tansanta: a aratat ca are lucruri mai importante de facut. Acum insa Obama le arata Frantei si Germaniei ca, desi n-a avut timp pentru o intalnire cu "motoarele" UE, are timp si considera relevanta o cina cu liderii Noii Europe. este un mesaj care va fi bine inteles in capitalele Europei Occidentale. Stratfor comenteaza ca central si est-europenii devin din ce in ce mai frustrati de faptul ca Parisul si Berlinul dezvolta o relatie privilegiata cu Rusia, si vad ca interesele lor economice - exprimate prin apartenenta la UE - pot deveni divergente cu cele de securitate - exprimate prin apartenenta la NATO.
6. Rusia, la randul ei, poate fi deranjata, in conditiile in care Barack Obama arata clar ca interesul sau pentru regiune nu s-a diminuat, asa cum erau temerile liderilor acestor tari. De altfel, ne amintim scrisoarea unor lideri est-europeni - printre care fostii presedinti Havel, Walesa sau Emil Constantinescu - prin care acestia cereau SUA sa isi reafirme sustinerea pentru regiune. Acum e ocazia ca Obama sa arate asta. In plus, Obama acorda o atentie sporita unor lideri "mai putin prietenosi" Rusiei, intr-o zi in care toata atentia trebuia acordata presedintelui Medvedev si semnarii Tratatului START.
   

Compania de analiza americana forteaza putin lucrurile si aduce in atentie si un alt argument. El nu trebuie ignorat totusi. Stratfor sustine ca actuala criza din Kirgistan a aparut ciudat in aceasta perioada si a fost oarecum pregatita de media rusa prin tot felul de articole privind turbulente de-acolo si probleme legate de coruptie. Mai mult, remarca si faptul ca premierul Putin a salutat indepartarea de la putere a lui Bakyev.

Oricum, conchide Stratfor, faptul ca in doua trei luni de zile doua revolutii pro-occidentale au fost anulate prin schimbari - fie ele prin alegeri sau de strada - in Ucraina si Kirgistan va fi probabil subiect de discutie la cina lui Obama cu liderii central europeni.

Se pare ca Europa Occidentala a inteles deja mesajul. EUobserver scrie despre asta. Aici.

Mda, Obama ia Nobelul pentru pace. De ce?

Obama ia premiul Nobel pentru pace. Ultimii doi ani din viata lui au fost fantastici: a castigat nominalizarea la prezidentiale din partea partidului democrat, a castigat presedintia SUA, acum ia si Premiul Nobel pentru pace. De ce? "Pentru eforturile de consolidare a diplomatiei internationale si cooperarii intre popoare", spun cei care i-l acorda. Mda...

Eu continuu sa ma intreb: DE CE?

In anii anteriori, stiai sa spui ce a facut Matti Ahtisaari sau Al Gore. Dar Obama, sincer, nu-mi vine ceva marcant acum.

Oricum, Obama a creat mari asteptari si va crea dezamagiri pe masura. 'Cause yes, he can!

JO2016 si geopolitica sportului

Am urmarit atent in ultima saptamana desfasurarea de forte pentru desemnarea orasului care va gazdui JO din 2016. Candidate: Rio de Janeiro, Chicago, Madrid si Tokio. Dupa modelul lui Tony Blair, care a mers sa-si sustina capitala pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 si victoria Londrei asupra competitoarelor, liderii celor patru tari care au trimis aplicatii au fost prezenti la Copenhaga, acolo unde sa decis cine va gazdui Olimpiada de peste 7 ani.

Obama a anuntat la inceputul saptamanii ca va merge si el, chiar daca initial era stabilit ca doar Michelle sa sustina cauza orasului lor, Chicago. Si totusi, presedintele american a ajuns in aceasta dupa-amiaza in Danemarca. La timp as spune pentru a-si "savura" infrangerea, caci Chicago a adunat cele mai putine voturi.

Lula, presedintele Braziliei a fost prezent, insotit de Pele, premierul nipon, la fel, regele Juan Carlos si regina Sophia, precum si Zapatero au fost si ei in Copenhaga. Madridul a intrat in finala, dar a castigat Rio de Janeiro.

Evident ca aceasta victorie trebuie citita si in cheie geo-politica si economica. Brazilia e o putere emergenta, anul trecut China a organizat Jocurile Olimpice. E un semn clar ca ierarhiile nu mai pot ramane aceleasi, ca si alte puteri conteaza.

Oricum, cele mai multe JO au fost organizate in Europa si America de Nord, fie ca vorbim despre JO de iarna sau de vara. America de Sud nu avea niciunul in palmares si cine ar fi fost mai potrivit decat Brazilia?

Analistii pe care i-am auzit pe BBC World si Bloomberg, canalele pe care le pot urmari aici, in Georgia, spun ca CIO va fi supus unor intense presiuni din cauza infrangerii rusinoase a orasului Chicago. Dar... the world is changing si nu de azi, ci de alaltaieri.

De ce renunta americanii la scutul antiracheta?

Dimineata citeam un articol in The Economist despre sfarsitul relatiei de dragoste dintre America si tarile Europei Centrale si de Est. Un articol interesant, in care se aminteste si disparitia interesului americanilor de a instala scutul antiracheta in Polonia si Cehia, ca un semn al diminuariii interesului pentru regiune. Pe de alta parte, nici est-europenii nu mai sunt indragostiti, este o relatie din care au disparut fiorii placerii in interactiunile celor doi, iar asta o demonstreaza un sondaj al German Marschall Fund, analizat de articol.

Pe masura ce parcurgeam articolul, imi spuneam ca am observat asta inca de cand au aparut primele informatii, la acea vreme pe surse, ca noua administratie de la Washington va renunta la instalarea scutului anti-racheta in Polonia si Cehia.

Apoi am deschis televizorul, pe CNN, France 24, EuroNews si BBC World, unde am vazut confirmarea planurilor americanilor de catre premierul ceh. Am zapat pe toate aceste canale sa vad analize, opinii, toata lumea era in stand by.

Si parca in acel moment am avut confirmarea la ceea ce ma gandesc de ceva vreme, cam de pe cand a inceput Obama sa ridice semne de intrebare privind oportunitatea scutului antiracheta. Si m-am gandit ca exista mai multe motive, unele acceptand explicatiile oficiale si analizele geo-politice si strategice, altele nespuse.

Primul motiv este tocmai pierderea acestui interes pentru regiune, am mai vorbit despre asta aici, o regiune stabilizata, cu tari membre ale UE si NATO.

Al doilea ar fi, daca e sa-i credem, revizuirea in scadere a amenintarii iraniene. Ajuns ei la concluzia ca iranienii nu isi fac rachete cu raza lunga de actiune, ci cu raza medie si scurta. Si atunci nu s-ar mai justifica. In plus, si ajung la al treilea motiv, e mai bine ca in administrarea acestei chestiuni iraniene sa ai Rusia intr-o pozitie aliata, dandu-i in schimb ceva, pentru a sti clar ca se poate conta pe ea. Rusia s-a opus intotdeauna, mai puternic sau nu, mai agresiv sau nu, amplasarii pe teritoriul Cehiei si Poloniei a unor rachete de interceptare si a unui radar, componentele, de altfel, ale scutului antiracheta.

Europenii din estul continentului se simt tradati, cei din cele doua tari vizate la fel, mai ales polonezii, iar liderii acestor tari foste comuniste au privit cu interes, dar si cu fiori intalnirea Obama-Medvedev-Putin. La fel ca si liderii tarilor din (fosta) sfera de influenta a Rusiei, in ciuda incercarii de a-i linisti facuta de vicepreseidntele Biden.

Eu insa m-am gandit si la un al patrulea motiv, probabil ca sunt mai multe, le putem inventaria impreuna sau voi reveni asupra lor. Prin anul 2000 am fost la niste conferinte in strainatate, la care participau decidenti, actuali si fosti, viitori din diferite administratii, specilisti in solutionarea conflictelor, in politica internationala, studii strategice, economisti, care au ajuns la concluzia ca industria de armament era in criza, era cam flamanda. La acea vreme ii ascultam cu antentie, gandindu-ma la ce spuneau ei. Unii erau adepti ai unor teorii conspirationiste, pe altii i-am vazut in ani de zile pe la CNN sau BBC World comentand fie atacutirle din 11 septembrie 2001, fie decizia de invadare a Irakului sau razboiul din Afghanistan.

Oricum, industria de armament nu mi se mai parea in criza. Iar scutul antiracheta era privit, de unii analisti, ca un cadou al administratiei Bush facut acestui sector de business. Mai apoi a aparut si ideea unui scurt antiracheta al NATO, complementar celui american, care urma sa acopere flancul sudic al Aliantei, deci si Romania, si sa ofere protectie impotriva rachetelor cu raza medie si scurta de actiune. Numai ca in NATO nu s-a putut ajunge la consens privind necesitatea lui si mai mult decat un studiu de fezabilitate nu s-a facut. Canadienii, nordicii nu vedeau relevanta sa.

Acum administratia Obama, in vremuri de criza si cu totul alte interese, considera probabil ca industria de armament este suficient hranita si ca atentia si banii trebuie indreptati altundeva. Pe langa considerentele politice, de orientare ideologica, acesta mi se pare un plauzibil motiv economic.

Ce ne-a zis ambasadorul american?

foto: DGP/HotNews.ro

Mark Gitenstein a sustinut astazi prima sa conferinta de presa in Romania si a dat niste raspunsuri la intrebari pe care le aveam referitoare la relatia noastra bilaterala. S-au clarificat niste lucruri. Asadar, ce-a spus ambasadorul american? O voi lua pe problematici sau pe ce mi-a atras mie atentia.

RIDICAREA VIZELOR PENTRU ROMANI
Este clar, previziunea ministrului de externe ca pana la sfarsitul anului asta va fi posibila eliminarea vizelor pentru romani e total hazardata. Am explicat la vremea respectiva, aici, de ce este o prostie acest termen. Ambasadorul american spune ca spera ca, pana la sfarsitul mandatului sau la Bucuresti, adica peste 3 ani, lucrurile sa se imbunatateasca pentru Romania. Evident ca n-a uitat sa reaminteasca faptul ca rata de refuz este de 3%, ceea ce nu e cazul Romaniei. Deci sa uitam termenul de sfarsitul anului, atat de drag ministrului Diaconescu.

Cum corect a explicat ambasadorul roman la Washington, la sfarsitul anului americanii ar putea avea niste prime cifre referitoare la overstay rate, rata celor care raman in SUA dupa expirarea vizei, criteriu care, daca ar fi luat in calcul, ne-ar putea avantaja. Insa e vorba despre niste prime date, va mai trece timp pana cand se vor contura niste tendinte, ca acest criteriu sa fie luat in calcul in evaluarea Romaniei. Dar poate ca Diaconescu n-a inteles despre ce era vorba...

VIZITA PRESEDINTELUI BASESCU IN SUA
A fost mai mult decat clar: este putin probabilca Basescu sa prinda, pana la incheierea mandatului sau, o intalnire cu presedintele american, Obama fiind preocupat de situatia interna si neavand intalniri bilaterale.

Pe de alta parte, cred ca Basescu stia asta deja, din moment ce, in discursul de la reuniunea ambasadorilor, saptamana trecuta, a spus ca obiectivele principale ale colaborarii romano-americane au fost trimise spre analiza Washingtonului si vor fi discutate intr-o vizita oficiala care ar ptuea avea loc dupa alegerile din Romania.

Am vazut comentariile pe HotNews.ro la articolul in care scriam despre asta si cei care au comentat remarca - in mod corect - ca nici nu ar avea sens ca Obama sa se vada cu un presedinte pe sfarsit de mandat, cand alegerile sunt in doua luni. Sunt de acord cu aceasta explicatie. Nu are sens o astfel de intalnire, din mai multe motive evidente.

Unii spun ca asta denota izolarea Romaniei, eu as zice ca denota o scadere a interesului american pentru regiune, pentru Europa Centrala si de Est, deja membra a UE si NATO, in general. Si semnalele le-am avut atunci cand s-a discutat amplasarea componentelor scutului anti-racheta in Cehia si Polonia. Acum o saptamana sau doua au aparut in presa, pe surse deocamdata, informatii potrivit carora administratia de la Washington renunta la acest proiect. In vizitele avute pana acum de Obama si de secretarul de stat Hillary Clinton s-a vazut clar o reorientare a politicii externe americane.

Insusi ambasadorul roman la Washington remarca, atunci cand am vorbit cu el, ca "au fost vizite la Washington si diferite vizite ale presedintelui Obama in diferite zone ale lumii, dar, in general, au fost alese locurile ori de interes strategic pentru SUA, ori zone-problema".

BECHTEL S-A PLANS DEJA DESPRE COLABORAREA CU STATUL ROMAN?
Am remarcat faptul ca, atunci cand a fost intrebat despre disfunctionalitati care ar impiedica existenta unui mediu de afaceri romanesc previzibil, ambasadorul Gitenstein a vorbit despre companii care fac afaceri cu statul roman. Cel mai problematica relatie este cea cu Bechtel si ascultandu-l pe ambasador evident ca n-am avut nicio indoiala. Cu atat mai mult cu cat a vorbit despre proiecte majore de infrastructura.

"Sunt companii americane care fac afaceri cu Guvernul roman si care nu pot conta pe un cash flow predictibil in ceea ce priveste platile. In SUA, cand facem proiecte majore de infrastructura, companiile pot previziona exact cand isi primesc banii. Pentru a construi aceste proiecte, Guvernul roman trebuie sa creeze un program prin care sa existe predictibilitate."

INTERESUL UNEI COMPANII ENERGETICE PENTRU ROMANIA
Mi-a zburat gandul la Sterling si la concesiunile din Marea Neagra. Am schimbat impresii cu colegul de la Business Standard dupa conferinta de presa si el imi spunea ca ar putea fi Exxon. Se gandise tot la Sterling si la exploatarea resurselor din Marea Neagra, la concesiuni. De la el am aflat ca Exxon e singura companie care are tehnologia de a extrage titei din namoluri, nisipuri si asa mai departe, deci tehnologia potrivita exploatarilor din Marea Neagra.

Marturisesc ca nu cunosc subiectul, dar mi s-a parut interesant ceea ce a spus el si ar putea fi un subiect de cercetat. Ramane de vazut care este compania respectiva, ambasadorul SUA a spus ca a vorbit cu autoritatile romane despre asta.

VIDEO: Discursul lui Obama la Cairo

Obama nu se dezminte, cand are de rostit un discurs, este un orator desavarsit. Traiasca prompterul!

Analiza discursului sau de la Cairo trebuie sa fie una personala, a fiecaruia. Mesajele transmise sunt puternice. Dar nu zic decat atat: enjoy watching it!

Visit msnbc.com for Breaking News, World News, and News about the Economy

Fox il refuza pe Obama: un serial, mai important decat conferita de presa la 100 de zile de mandat

Fox este primul post de televiziune care a refuzat sa transmita conferinta de presa de miercuri a presedintelui american, prilejuita de bilantul primelor 100 de zile ale mandatului sau, informeaza Huffington Post.

Banul conteaza mai mult, se vede, in aceste vremuri de criza, motiv pentru care Fox nu renunta la difuzarea serialului tv programat in prime time, si implicit la publicitate, dar ii directioneaza pe cei interesati sa il vada/auda pe Obama pe alte canale: Fox News Channel si Fox Business Network.

ABC, CBS, NBC, CNN, MSNBC si CNBC vor difuza live conferinta de presa a presedintelui american, asa ca alternative exista.

Numai ca o vor face cu un cost substantial, pentru ca marile retele de televiziune americane, primele patru, pierd cam 10 milioane de dolari din publicitate prin aceasta decizie. Motiv de profunda nemultumire si tocmai de aceea se pare ca presedintii retelelor si-au exprimat nemultumirea in discutiile cu cei de la Casa Alba privind frecventa conferintelor de presa din prime time ale presedintelui si ingrijorarea fata de banii pierduti. De altfel, conferinta de miercuri va fi a treia a lui Obama de la preluarea mandatului, a treia in prime time. La un calcul simplist si simplu, noul presedinte i-a cam costat vreo 30 de milioane de dolari pe cei din marile retele.

Analistii vad in Fox un castigator nu numai ca nu renunta la publicitate, ci si pentru ca este un moment in care audienta este atent urmarita pentru a stabili tarifele de publicitate locala, iar Fox va fi singurul canal care va oferi divertisment ca alternativa la discursul lui Obama. Serialul "Lie To Me", politist, este urmat apoi de "American Idol", o alta emisiune urmarita in SUA.

Tot analistii argumenteaza ca Fox n-are o divizie de analiza a evenimentului, de aceea nu i-a fost greu sa ia aceasta decizie. Asemenea evenimente sunt transmise si analizate de Fox News Channel.

Bo-bama, prima conferinta de presa

Am asteptat cu nerabdare prima conferinta de presa a primului caine american, Bo. Obama si-a demonstrat din nou charisma (nu sunt fan Obama, dar ii recunosc calitatile). Pentru cei care vreti sa scutiti timp in a cauta filmuletul, iata-l aici (credit NBC):



Pretiosii corespondenti de la Casa Alba - m-am nimerit langa ei in sala de presa la G20 si le-am auzit comentariile deloc flatante la adresa celorlalti jurnalisti, care i-au pus intrebari presedintelui american - l-au intrebat pe Obama daca il lasa pe catel sa i se urce in pat si l-au provocat sa repete ceea ce a spus Truman cand si-a luat caine: In sfarsit am un prieten in Washington.

Obama i-a asigurat ca Bo n-are ce cauta in patul lui si si-a exprimat ingrijorarea ca gradina lui Michelle e in pericol, pentru ca acestor caine le plac rosiile. "Nu cred ca avem rosii in gradina", i-a replicat sotia.

Recunosc, Obama e simpatic in filmuletul asta impreuna cu micul (ma rog, mic la varsta, ca altfel e un catel dodolot)Bo.

G20 - Obama: Nu sunt presedintele Japoniei

Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a cmunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Fotografia de mai sus este facuta intr-un moment in care lua intrebari de la jurnalisti, nu de la cei e pe lista. Toti vroiau sa fie alesi si mai mult decat sa ridice maine ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan...take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez cue politica itnerna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa:

"Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aicvi si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din india, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premeirul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.
"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.
"Ai vreo contributie la asta. Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el si toata sala a inceput sa rada.
"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau tota ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

G20 - Obama vrea sa obtina consensul mondial, nu sa impuna cu forta dorintele Americii (III)

Presedintele american Barak Obama crede ca summit-ul de la Londra este unul istoric. "Este istoric gratie multitudinii participantilor si a provocarilor pe care le avem, dar si promptitudinii si a magnitudinii raspunsului nostru".

Iata cateva din ideile exprimate de liderul de la Washington:

• Intr-o perioada in care economiile noastre sunt mai interconectat decat oricand, intreaga lume a fost afectata de criza economica devastatoare. Astazi, liderii mondiali au raspuns printr-un set de masuri coordonate si fara precedent.
• Confruntata cu provocari economice similare in trecut, lumea a reactionat lent, iar oamenii au platit un pret enorm. (...) Astazi am invatat lectiile istoriei. Stiu ca in zilele premergatoare summit-ului, unii analisti si jurnalisti au confundat o dezbatere onesta si deschisa cu diferente ireconciliabile. Dar dupa saptamani de pregatire si doua zile de negociere am cazut de acord asupra unor pasi fara precedent pentru a readuce cresterea economica si a evita astfel de crize.
• Suntem hotarati sa cream locuri de munca, aproape toti liderii G20 au actionat pentru stimularea cererii, iar valaorea totala a stimumilor fiscali va fi de peste 2000 de miliarde de dolari. (...) Aceste eforturi vor fi amplificate de partenerii nostri din G20, care au in continuare astfel de programe de stimulare fiscala.
• Am cazut de acord sa intreprindem masuri curajoase de sustine a tarilor in curs de dezvoltare.
• Am respins protectionismul care ar fi putut adanci criza. (...) aceasta cooperare intre economiile-lider ale lumii indica sustinerea noastra pentru piete libere si pentru angajamentul notru multilateral de finantare a comertului, care va duce la cresterea exporturilor si crearea de noi locuri de munca.
• Ne-am angajat la o reformare a sistemului financiar. (...) Pentru a preveni crize viitoare, am decis cresterea transparentei si protejarea capitalului institutiilor financiare. extindem supravegherea asupra tuturor institutiilor importante din sistem, piete si produse, inclusiv fonduriolor de risc (hedge funds). Ii vom identifica pe cei care nu coopereaza, inclusiv paradisurile fiscale, si vom lua masuri sa aparam sistemul financiar.
• Vom reforma FMI si banca mondiala, ca sa fie mai eficiente, sa aiba rezultate si sa fie reprezentative.
• Ii protejam pe cei care nu au intotdeauna o voce in G20, dar care au suferit enorm in urma crizei. SUA vrea sa fie lider in acest sens. In zilele urmatoare voi lucra cu Congresul sa oferim 448 de milioane de dolari asistenta imediata populatiilor vulnerabile si sa dublam sustinerea pentru dezvoltarea agricola la mai mult de un miliard, pentru a le da oamenilor instrumente sa se ridice din saracie. Nu este un act de caritate, aceastea sunt pietele noastre viitoare si viitori vectori ai cresterii economice.
• Provocarilor secolului XXI nu le poti face fata fara actiuni colective. (...) sunt hotarat sa respect diferite opinii si sa lucrez la ajungerea la consens, mai degraba decat sa dictam ppropriii nostri termeni. asa am facut progrese in ultimele zile. Si asa vreau sa avansam si sa ne impunem idealurile in lunile si anii viitori.

Despre atmosfera de la conferinta de presa urmeaza sa scriu mai tarziu. Va zic doar o declaratie a lui Obama: "Eun sunt presedintele SUA, nu presedintele Chinei, nu presedintele Japoniei, sau al oricarui stat prezent aici".

Vedeti ceva in neregula? Hmmm, Obama a uitat ca Japonia are imparat. :))

G20 - Din culise (II)

Conferinta de presa a lui Gordon Brown a inceput cu o intarziere de vreo 20-30 de minute si toti jurnalistii comentau ca s-ar putea ca discutiile sa fi fost aprinse. Rezultatul acestora il puteti citi in original aici.

Purtatorul de cuvant al lui Brown a alternat jurnalistii britanici cunoscuti cu altii de la media internationala, dar prioritate au avut marile publicatii, agentii si televiziuni. Intrebarile... so and so, iar cei din presa internationala mai putin cunoscuta au intrebat asa niste generalitati incat am avut sentimentul ca Brown a irosit timp pretios raspunzand la ele, iar raspunsurile au fost, evident tot generale.

Sarkozy si-a programat conferinta de presa in acelasi timp cu presedintia UE, adica premierul ceh Topolanek, si Comisia Europeana, adica Barroso. Niciodata nu l-am vazut mai slab pe Barroso intr-o conferinta de presa. Si interesul jurnalistilor a fost scazut, erau doar cateva zeci in sala.

Urmeaza conferinta de presa a lui Obama. Cativa mai descurcareti - am crezut noi - am ramas in sala conferintei de presa, sperand sa prindem un loc in fata. Am apucat sa vad ca desurubau podiumul sa il ridice pentru Obama, care e mai inalt decat Gordon Brown, dar apoi ne-au scos afara sa ne asezam la coada, ca sa intram din nou. Sunt destul de in fata, inaintea mea sunt foarte multi fotoreporteri, asa ca poate o sa prind un loc in fata. Acolo ai mai mari sanse sa fii vazut cand vrei sa pui intrebari, fireste.

Asa ca acum stau la coada la Obama.:)

Obama a decis sa inchida Guantanamo, dar exista inchisori americane mult mai sordide in Afghanistan si Irak. Despre ele nu zice nimic

The Telegraph publica o poveste despre o inchisoare americana din Afghanistan, mult mai rea decat Guantanamo, in contextul in care noul presedinte american a semnat decizia de a inchide Guantanamo. Chiar daca a vrut sa dea un semnal puternic inca din primele zile ale mandatului sau si sa demonstreze ca isi tine promisiunea facuta in campanie, Obama nu ar trebui sa scape atat de usor, pentru ca Guantanamo este doar varful unui iceberg. Cea mai cunoscuta inchisoare cu teroristi, dar armata americana are numeroase altele in Afghanistan - in Bagram, Khost, Kandahar si Jalalabad - , dar si in Irak.

Iar potrivit publicatiei britanice, inchisoarea de la Bagram este chiar mai sordida decat cea de la Guantanamo, numai ca este mai putin cunoscuta. Accesul acolo nu este permis de armata americana.

Crucea Rosia a obtinut insa concesia ca familiile celor inchisi acolo sa poata avea in fiecare luni conversatii video-telefonice cu prizonierii. Bagram este cunoscut sub numele de "celalalt Guantanamo" si este considerat "o gaura neagra pentru justitie".

Acolo sunt inchisi 600 de detinuti si exista planuri de extindere, pentru a avea o capacitate de 1100 de prizonieri. Prizonierii nu pot consulta avocati, nu sunt trimisi in judecata si nu vad/stiu ce dovezi exista imporiva lor. Oficiali americani spun ca prizonierii sunt teroristi Al-Quaeda si luptatori talibani si recunosc ca unii au fost arestati in strainatate si adusi la Bagram.

Multi activisti ai drepturilor omului sustin ca in aceasta inschisoare sunt si multi inocenti, pentru ca au fost arestati in urma unor marturii ale unor familii sau triburi rivale si nu au parte de un proces in care sa isi demonstreze nevinovatia. Prinozierii de la Bagram sunt supusi acelorasi abuzuri ca in alte facilitati de detentie ale armatei americane, sunt torturati - prin cunoscutele metode, tinuti in camere fara lumina, de 2x2,5 metri, legati cu lanturi de pereti si tinuti fara haine pe ei, torturati cu muzica sau tipete 24 de ore din 24 - iar unii chiar au fost omorati in bataie.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt absolut convinsa ca printre cei tinuti in astfel de inchisori sunt si ucigasi si teroristi, dar faptul ca nu sunt deferiti justitiei pentru a le dovedi vinovatia sau nevinovatia mi se pare inacceptabil.

Obama pare un binefacator: a decis sa inchida Guntanamo pana la sfarsitul anului, a interzis tortura si a hotarat revizuirea cazurilor celor acuzati de evenimentele de la 11 septembrie. In plus, a suspendat procedurile in instanta pentru o revizuire a intrumentarii cazurilor. Si totusi, se demonstreaza ca nu reprezinta mare lucru, in conditiile in care exista mai multe replici ale inchisorii de la guantanamo, unde practicile sunt chiar mai dure si mai abuzive, avand in vedere ca si publicitatea in jurul acelor inchisori a fost foarte redusa, daca nu inexistenta.

Potrivit The Telegraph, echipa lui Obama nu spune nimic despre inchiderea inchisorii de la Bagram. Dimpotriva, planurile de extindere a ei indica exact contrariul. In acest context, cat de eroic este gestul noului presedinte america? Exista atata increde in acest om, sunt atat de multe asteptari de la el, dar cred ca multi vor fi dezamagiti. El reprezinta schimbarea, dar, inainte de toate, este un politician. Un politician populist, daca imi permiteti.

Speech-ul lui Obama s-a nascut la Starbucks

Unde altundeva se putea "naste" daca nu la Starbucks, cand autorul este un tip de 27 de ani care functioneaza pe cofeina de cand l-a intalnit pe Obama.

Am citit speech-ul lui Obama si nu am putut sa nu ma gandesc la cel care l-a scris si la povestea acestui tip de 27 de ani care a devenit cel mai tanar sef al echipei care scrie discursurile presedintelui SUA din istorie.

Jon Favreau se numeste el. Cunoscutii lui Obama spun ca ii citeste gandurile - Favreau poarta mereu la el autobiografia presedintelui, Dreams From My Father -, ca ii cunoaste intonatia si ca scrie discursurile exact pe stilul oratoric al presedintelui american. Si tocmai de aceea, Obama are incredere deplina in el, lucru mai putin obisnuit, dupa cum spun aceiasi cunoscuti, mai ales ca obama insusi are talent oratoric. Insa s-a lasat cu totul pe mana acestui tanar.

Favreau a fost descoperit de noul presedinte accidental, in 2002, cand se pregatea sa isi rosteasca discursul la conventia democratilor. In culise - tanarul era atunci in echipa care scria discusurile lui John Kerry -, Obama isi repeta discursul, iar Favreau l-a auzit si l-a intrerupt pentru a-i face cateva sugestii. Din acel moment, cei doi au fost practic nedespartiti. Favreau este cel care a inventat dictonul "Yes We Can".

In ultimul an si jumatate, "pustiul" a trait cu cafea si Red Bull, dar rezultatele muncii au fost fost uneori decisive in mersul campaniei. Discursul scris de el si rostit de Obama in Iowa este considerat ca fiind decisiv pentru mersul de mai departe al campaniei. Pentru alegefi a scris doua discursuri, unul pentru victorie, altuil pentru infrangere. A fost nevoie sa fie rostit primul, iar Favreau i-a scris unui prieten imediat dupa anuntarea rezultatelor: "Dude, we won. Oh my God!"

Pentru ziua inaugurarii, s-a apucat de discurs in noimebrie, iar prima schita a fost scrisa intr-o cafenea Starbucks din Washington. Se spune ca acolo si-a stabilit resedinta in aceasta perioada. De atunci, de la acea prima schita, discursul s-a plimbat intre cei doi de vreo patru sau cinci ori, asta dupa ce obama si favreau au stat de vorba vreo ora inainte de a se apuca de lucru pentru ca presedintele sa isi prezinte viziunea.

Tanarul a avut o intreaga echipa de asistenti care l-au ajutat si care au fost gata oricand sa ii aduca discursuril anterioare ale presedintilor americani, sa discute cu istorici si cu alti scriitori de discursuri, totul ca rezultatul final sa fie perfect. Am ascultat discursul si mi-a placut. oricum, Obama face totul din tonalitate, vorbeste ca un pastor, cu foarte mare elocinta. Continutul nu il comentez, mi-am propus sa nu o fac, sa nu cad in banal.

Mie mi-a placut insa povestea pustiului. Trebuie sa recunoastem ca pe langa toti cei din Washington, care vor fi in jurul presedintelui, tanarul de 27 de ani e chiar un pusti. Si, in ciuda talentului sau incontestabil, uneori chiar se comporta ca un pusti. Dovada cel mai jenant moment din viata lui publica, cand o fotografie cu el un pic cherchelit punand mana pe sanul lui Hilary Clinton, intr-o versiune de carton, a fost postata pe internet. Baiatul si-a cerut scuze, ulterior.

Jon Favreau a spus ca, dupa job-ul de la Casa Alba, paraseste politica. E si normal, ce si-ar putea dori mai mult in acest domeniu, daca la 27 de ani are un birou in West Wing si este seful scriitorilor de discursuri ai presedintelui american?

CORECTIE: Cititorul meu care a postat comentariul sub psedudonimul Supastar imi atrage cu insistenta atentia ca am gresit, ca Favreau nu este cel mai tanar sef al speechwriter-ilor. Cel mai tanar ocupant al acestei pozitii la Casa Alba a fost in timpul presedintelui Carter. Numele lui este James Fallows si era cu doua luni mai mic chiar decat Favreau. Ei bine, singurul care si-a dat seama de eroare - pe care am preluat-o si eu citind o serie de surse, in care exista aceasta eroare - este chiar impricinatul. Fallows atrage atentia, pe blogul sau, asupra erorii. Multumesc Supastar.

Studiu Deloitte: Cine castiga de pe urma administratiei Obama?

Tarile cu experienta in energii alternative si proiecte de infrastructura, in farmaceutice, turism si asigurari, dar si tari cu traditie in productia de bunuri si export - este raspunsul dat de studiul Deloitte publicat astazi, in ziua inaugurarii administratiei Obama (foto: Reuters).

Intervievatii pe baza raspunsurilor carora s-a realizat studiul sunt lideri din sectorul public din state de pe toate continentele, de la Germania si Marea Britanie la Mexic, Canada sau Japonia si China.

Oportunitati privind energiile alternative

Tarile care vor avea cel mai mult de castigat de pe urma administratiei Obama sunt cele care au experienta in energii alternative, tarile in care este bine dezvoltat sectorul energiei solare si eoliene si au si capacitati de cercetare. Astfel de tari sunt Germania, Japonia si Spania, in timp ce pentru energia nucleara expertiza poate fi importata din Franta. Germania este cel mai mare producator de energie eoliana din lume, iar industria energiei solare angajeaza ca forta de munca mai mult de 40.000 de oameni.

Pe de alta parte, in privinta eficientei energetice, companiile japoneze le iau de departe pe cele americane. Spania este tara unora dintre cele mai mari companii de energii alternatice, industria sa eoliana crescad cu o rata de 30% pe an.

Din alt punct de vedere, sustinerea pe care o arata Obama pentru tehnologiile nepoluante ar putea ajuta tari puternic dependente de carbune - precum China si India - in a-si "inverzi" economiile.

Oportunitatile privind infrastructura

Liderii din administratiile tarilor chestionate care au raspuns in studiul Deloitte cred ca in ciuda faptului ca pachetul de masuri anuntat de Obama vizeaza doar SUA, un plan de infrastructura de aceste dimensiuni va aduce in joc multe companii din interior, dar si din afara SUA. Spania ar putea fi unul dintre beneficiari, inscriindu-se in categoria tarilor care au experienta in tehnologie, iar Spania are un istoric bun in privinta retelelor mobile si fixe.

In privinta constructiei de drumuri, poduri, porturi si infrastructura tehnologica, printre cei care au de castigat sunt Olanda, Brazilia, Mexic sau Canada.

Castigatorii de pe urma reformei sistemului de santate american

Cartea castigatoare ar putea fi trasa de India, unul dintre producatorii de medicamente generice dintre cei mai cunoscuti. Ea ar putea avea oportunitatea de a intra pe o piata care i-a fost inchisa in trecut, doar gratie orientarii spre minimizarea costurilor si importul de medicamente mai ieftine. India ar mai putea fi un important furnizor de expertiza in privinta IT in domeniul medical, la fel ca si Germania, dar si pentru ca reprzinta o piata pentru turismul medical.

Marile companii farmaceutice europene ar putea sa isi vanda produsele pe piata SUA, mai ales daca va exista o cooperare mai stransa intre US Food and Drug Administration si Uniunea Europeana. Germania ar putea fi unul dintre castigatori gratie experientei sale in IT in domeniul medical, dar si al productiei de aparate medicale.

Ikea mobileaza Biroul Oval pentru Obama - la ce s-au gandit advertiserii de ziua inaugurarii

2o ianuarie, ziua in care primul presedinte de culoare al Americii, Barak Obama, depune juramantul a devenit un vis implinit pentru advertiserii americani, comenteaza Financial Times, care adauga ca audienta in acel moment va fi comparabila cu cea de la Super Bowl, de zeci de milioane de oameni. Daca esti un nume, trebuie sa fii acolo in ziua inaugurarii noii administratii americane si toate companiile vor sa isi asocieze brandul cu cel al presedintelui ales. Financial Times si USA Today dezvaluie la ce s-au gandit advertiserii si care sunt clientii lor.

A construit propria sa versiune a Biroului Oval in gara din Washington Union Station, in care tot mobilierul este de la Ikea. In plus, un SUV si o limuzina cara cunoscutele cutii si mobila, sugerand faptul ca noua familie de la Casa Alba se muta foloosind produsele companiei scandinave. Ideea este ca mobilarea casei se face "cu responsabilitate fiscala" si ca "schimbarea incepe de acasa". Mai mult, daca intrati pe http://www.embracechange09.com/, puteti sa decorati Biroul Oval asa cum vreti voi.

Foloseste ziua inaugurarii ca pretext de a-si lansa noua campanie, "Pepsi optimism project". Angajati ai companiei vo iesi inca de vineri pe strazile din Washington DC pentru a imparti esarfe, palarii si insigne pe care scrie "Speranta" si "Schimbare". Noul logo, schimbat pentru a semana cu logo-ul din campania lui Obama - va fi postat pe autobuze si pe in garile din capitala americana. Reclamele vor folosi un nou slogan, "obama-escul" "Yes, you can".

Quaker Oats esyte divizia de produse alimentare a Pepsi Co. Ea va furniza cereale pentru 11 petreceri ale bloggerilor din ziua inaugurarii, pentru a-si promova noua campanie "incepe cu substanta", care are drept scop sa hraneasca un milion de familii sarace.

Dunkin Doughnouts - Lanseaza un nou tip de gogosi, "Stars & Stripes" - denumirea steagului american. Gogoselele vor fi presarare cu rosu, albastru si alb si vor fi vadute in perioada 17-23 ianuarie pentru 89 de centi.

Honest Tea - Marca de ceai a si-a sporit notorietatea in momentul in care Obama a fost vazut band un ceai Black Forest Berry in campanie. Asa ca un numar redus de sticle redenumite "Barack Forest Berry" si avandu-l pe Obama pe eticheta vor fi date jurnalistilor. Compania va mai imparti astfel de sticle cu ceai in Washington, la 20 de evenimente prilejuite de inaugurarea noii administratii, pe strazi si in statiile de autobuz. In total vreo 20.000 de sticle din platic, pe care se va putea citi faptul ca America este o tara plina de oportunitati, fie ca esti un candidat pentru cea mai inalta pozitie din stat, fie ca infiintezi o companie de racoritoare.

Hillary Clinton: SUA nu vor negocia cu Hamas in conditiile actuale. Brzezinski si Scowcroft au un alt sfat pentru presedintele american

"Nu poti negocia cu Hamas pana nu renunta la violenta, nu recunoaste Israelul ca stat si nu accepta sa respecte acordurile anterioare", a spus Hillary Clinton, secretarul de stat american, in timpul audierilor din Senat pentru confirmarea pe post. "Aceasta este pozitia guvernului Statelor Unite. Aceasta este pozitia presedintelui ales", a completat Clinton.

Ce sfaturi ar da Brzezinski si Scowcroft

Pozitia enuntata de Secretarul de Stat american este opusa sfaturilor pe care le-ar fi dat doi mari specialisti noului presedinte american referitor la conflictul arabo-israelian. Aceste sfaturi le-am gasit intr-o carte publicata spre a doua jumatate a anului 2008, in timp ce cursa electorala in America era in plina desfasurare si cand inca se mai credea ca presedintele Bush nu va parasi Casa Alba fara sa faca totusi ceva pasi inainte in conflictul acesta.

Cartea se numeste America and the World. David Ignatius - care scrie comentarii pentru Washington Post, a fost editor executiv la International Herald Tribune si reporter pentru Wall Street Journal - ii intervieveaza pe doi dintre cei mai buni si celebri practicanti ai politicii externe americane, pe democratul Zbigniew Brzezinski si pe republicanul Brent Scowcroft. Primul a fost consilierul pe securitate nationala al presedintelui Carter si este mentorul lui Madeleine Albright, al doilea este mentorul Condoleezzei Rice si a ocupat aceeasi functie in timpul presedintilor Ford si Bush Sr., fiind si asistent pe probleme militare al presedintelui Nixon.

Scowcroft sustine ca trebuie sa existe un dialog al administratiei americane cu Hamas. La inceputul anilor '70, cand a inceput sa se implice in problema, nu era permis dialogul cu Fatah pentru ca era considerata o organizatie terorista, isi aminteste Brent Scowcroft, care spune ca americanii dialogau cu Fatah cu ajutorul Marocului. "In aceasta situatie ne aflam si astazi si cred ca ar trebui sa fim pregatiti sa dialogam cu Hamas. Hamas a sugerat o incetare a focului. Nu stiu ce inseamna asta, dar nu vom afla niciodata daca nu vorbim cu ei. (...) Izoland Hamas, Hamas va deveni mai puternica si va submina Fatah", mai spune el.

La randul sau, Zbigniew Brzezinski, aduce in discutie si o dimensiune morala a situatiei. "La nivel moral, daca nu vorbim cu Hamas inseamna ca il boicotam. Inseamna ca ii excludem de la orice. Asta inseamna sa pedepsim un milion si jumatate de oameni intr-un loc in care sunt seriose probleme umanitare - boala, foamete, dezintegrarea comunitatii. (...) Nu cred ca acesta e un bun mod de a negocia decat daca esti angajat intr-un conflict mortal. Daca am fi in razboi cu o tara, am fi pregatiti sa impunem conditii dure pentru populatia acesteia (...)Dar milionul si jumatate de oameni care traiesc in Gaza nu sunt dusmanii nostri, nu trebuie sa uitam asta", spune Brzezinki.

Oricum, cei doi cred ca rezolvarea conflictului arabo-israelian nu se poate face de catre cele doua parti. "Problema este prea profunda, prea mare, prea emotionala si are radacini prea adanci", asa ca este nevoie de ajutorul SUA pentru a media discutiile si a-i ajuta sa ajunga la un compromis. (OK, este american este opinia lui) Brzezinski vede situatia astfel in negocieri: americanii stabilesc niste parametri esentiale, dupa care cele doua parti pot discuta detaliile.
Care ar fi acesti parametrii?

1. Sa nu se acorde niciun drept de reintoarcere a palestinienilor in Israel - o pastila greu de inghitit pentru arabi, pentru ca intreaga structura a identitatii palestiniene a fost construita pe ideea ca au fost izgoniti nedrept din Israel.
2. Impartirea reala, pe bune a Ierusalimului - o pastila amara pentru israelieni; nu va exista o pace viabila daca moscheea cu cupola aurita, o parte a vechilui oras si estul Ierusalimului nu vor fi capitala Palestinei. Pacea nu va fi vazuta ca legitima si nu va exista un punct de pornire pentru o reconciliere.
3. Revenirea la granitele din 1967 - cu ajustari de ambele parti pentru a permite ca marile asezari urbane de cealalta parte a granitelor sa fie incorporate in Israel, in timp ce paletinienii sa primeasca concesiuni teritoriale echitabile in Negev si Galileea, ca sa nu mai piarda din teritoriu. Israelul detine deja 78% din vechea Palestina, in timp ce arabii au doar 22%.
4. Demilitarizarea statului palestinian.

Daca ar fi fost consilieri ai presedintelui Obama, astfel de idei i-ar fi pus pe masa.

Unii zic ca palestinienii sunt evrei :D

Oricum, noii administratii de la Washington ii va fi foarte greu sa rezolve acest conflict. Cum le-a fost, de altfel, si precedentelor. Insa cine stie, pana cand vor fi pregatiti sa transeze problema, nu va mai fi nevoie. Am citit chiar ieri intr-un supliment al The Times ca un mic grup de evrei si arabi cauta sa demonstreze faptul ca palestinii si israelienii sunt, de fapt, antropologic si genetic frati. :D

Teoria a fost prima data enuntata de David Ben Gurion, primul premier al Israelului, dar a capatat din nou importanta acum. Un studiu asupra unei rare boli de sange descoperita atat la israelieni, cat si la palestinieni, a dus la concluzia ca cele doua populatii sunt apropiate genetic, mult mai apropiate decat sunt palestinienii cu alte popoare arabe. Palestinienii si evreii sunt frati - sustine un tip care si-a abandonat profesia de IT-ist pentru a demonstra aceasta teorie si o face de vreo 12 ani.

Potrivit teoriei lui, parlestinienii sunt evreii pe care romanii nu i-au trimis in exil in secolele I si II e.n. Unora dintre evrei li s-a permis sa ramana sa lucreze pamanturile fertile din Iudeea si Samaria - cunoscute acum ca Fasia de Vest, West Bank - pentru a alimenta Roma cu cereale si ulei de masline. Treptat, ei si-au pierdut identitatea etnica si s-au convertit prima data la crestinism, sub dominatia bizantina, apoi la Islam. In acest timp, evreii si-au pastrat identitatea in exil, in timp ce evreii care au ramas in urma, in ceea ce a devenit Palestina, nu si-au parasit tara, ci si-au pierdut identitatea.:D

Sanjay Gupta in echipa lui Obama

Sunt un telespectator fidel al CNN, nu numai cand sunt in strainatate, ci si acasa, unde televizorul meu stau in ultimul an fie pe CNN, fie pe Animal Planet.

Ei bine, am gasit cu surpriza si placere informatia ca unul dintre preferatii mei de la CNN, Sanjay Gupta, seful corespondentilor medicali, va fi in echipa lui Obama. I s-a propus postul de Surgeon General. Adica este principalul purtator de cuvant pe probleme de sanatate al guvernului american.

Imi place mult Gupta si emisiunile pe care le facea la CNN, Vital Signs si Planet in Peril. La Vital Signs prezenta povesti medicale intr-un mod fascinant. E clar ca exista o super-echipa care face emisiunea, dar el e omul din fata. Si te plimba si prin cartierele de tuberculosi din capitala peruana, dar si prin Okinawa, acolo unde batraneii traiesc in medie 100 de ani, sau prin clinici americane unde sunt testati prichindeii de 2-3 ani pentru ca specialistii de acolo cred ca exista o predispozitie spre performanta sportiva, iar ADN-ul ti-o poate confirma sau infirma. Si in clinica aia erau testati copilasii ai caror parinti vroiau sa stie daca au acasa un viitor campion olimpic sau nu.:)

Gupta este si neurochirurg, care cica isi mai practica meseria, chiar daca este o vedeta tv care se plimba prin intreaga lume. E chiar un tip fascinant. Si nu lipsit de controverse.

De exemplu, un senator american a initiat o petitie prin care vrea sa impiedice numirea lui Sanjay Gupta in acest post, pentru ca il considera necalificat. Pe de alta parte, mediul medical american spune ca ar fi cel mai potrivit pentru functie, pentru ca e cunoscut, are cunostinte medicale si cine altfel ar fi mai potrivit sa vorbeasca despre sistemul de sanatate americanilor.

Mai exista si riscul unui conflict de interese, din cauza conexiunilor lui Gupta cu companiile farmaceutice si de echipamente medicale care i-au sponsorizat emisiunea. Este un alt argument in mainile contestatarilor lui.

Oricum, mie imi place tipul si imi plac emisiunile pe care le face. Le compar inevitabil cu emisiuni medicale din Romania si mi se par atat de... provinciale. E adevarat, insa, nu au nici resursele CNN si nici deschiderea CNN.

Ma intreb ce se intampla cu Fareed Zacharia, un alt om pe care il consider fantastic. Are si el emisiune pe CNN, GPS se numeste, si va recomand cu caldura sa o urmariti. Toate evenimentele mondiale sau americane sunt analizate la modul cel mai serios si profesionist. Zacharia, din toate pozitiile exprimate de el fie pe CNN, fie in Newsweek - este redactorul sef al editiei internationale - s-a evidentiat clar ca un suporteral lui Obama. Oare a refuzat un post in administratie? Oare i-a fost oferit?