De ce renunta americanii la scutul antiracheta?

Dimineata citeam un articol in The Economist despre sfarsitul relatiei de dragoste dintre America si tarile Europei Centrale si de Est. Un articol interesant, in care se aminteste si disparitia interesului americanilor de a instala scutul antiracheta in Polonia si Cehia, ca un semn al diminuariii interesului pentru regiune. Pe de alta parte, nici est-europenii nu mai sunt indragostiti, este o relatie din care au disparut fiorii placerii in interactiunile celor doi, iar asta o demonstreaza un sondaj al German Marschall Fund, analizat de articol.

Pe masura ce parcurgeam articolul, imi spuneam ca am observat asta inca de cand au aparut primele informatii, la acea vreme pe surse, ca noua administratie de la Washington va renunta la instalarea scutului anti-racheta in Polonia si Cehia.

Apoi am deschis televizorul, pe CNN, France 24, EuroNews si BBC World, unde am vazut confirmarea planurilor americanilor de catre premierul ceh. Am zapat pe toate aceste canale sa vad analize, opinii, toata lumea era in stand by.

Si parca in acel moment am avut confirmarea la ceea ce ma gandesc de ceva vreme, cam de pe cand a inceput Obama sa ridice semne de intrebare privind oportunitatea scutului antiracheta. Si m-am gandit ca exista mai multe motive, unele acceptand explicatiile oficiale si analizele geo-politice si strategice, altele nespuse.

Primul motiv este tocmai pierderea acestui interes pentru regiune, am mai vorbit despre asta aici, o regiune stabilizata, cu tari membre ale UE si NATO.

Al doilea ar fi, daca e sa-i credem, revizuirea in scadere a amenintarii iraniene. Ajuns ei la concluzia ca iranienii nu isi fac rachete cu raza lunga de actiune, ci cu raza medie si scurta. Si atunci nu s-ar mai justifica. In plus, si ajung la al treilea motiv, e mai bine ca in administrarea acestei chestiuni iraniene sa ai Rusia intr-o pozitie aliata, dandu-i in schimb ceva, pentru a sti clar ca se poate conta pe ea. Rusia s-a opus intotdeauna, mai puternic sau nu, mai agresiv sau nu, amplasarii pe teritoriul Cehiei si Poloniei a unor rachete de interceptare si a unui radar, componentele, de altfel, ale scutului antiracheta.

Europenii din estul continentului se simt tradati, cei din cele doua tari vizate la fel, mai ales polonezii, iar liderii acestor tari foste comuniste au privit cu interes, dar si cu fiori intalnirea Obama-Medvedev-Putin. La fel ca si liderii tarilor din (fosta) sfera de influenta a Rusiei, in ciuda incercarii de a-i linisti facuta de vicepreseidntele Biden.

Eu insa m-am gandit si la un al patrulea motiv, probabil ca sunt mai multe, le putem inventaria impreuna sau voi reveni asupra lor. Prin anul 2000 am fost la niste conferinte in strainatate, la care participau decidenti, actuali si fosti, viitori din diferite administratii, specilisti in solutionarea conflictelor, in politica internationala, studii strategice, economisti, care au ajuns la concluzia ca industria de armament era in criza, era cam flamanda. La acea vreme ii ascultam cu antentie, gandindu-ma la ce spuneau ei. Unii erau adepti ai unor teorii conspirationiste, pe altii i-am vazut in ani de zile pe la CNN sau BBC World comentand fie atacutirle din 11 septembrie 2001, fie decizia de invadare a Irakului sau razboiul din Afghanistan.

Oricum, industria de armament nu mi se mai parea in criza. Iar scutul antiracheta era privit, de unii analisti, ca un cadou al administratiei Bush facut acestui sector de business. Mai apoi a aparut si ideea unui scurt antiracheta al NATO, complementar celui american, care urma sa acopere flancul sudic al Aliantei, deci si Romania, si sa ofere protectie impotriva rachetelor cu raza medie si scurta de actiune. Numai ca in NATO nu s-a putut ajunge la consens privind necesitatea lui si mai mult decat un studiu de fezabilitate nu s-a facut. Canadienii, nordicii nu vedeau relevanta sa.

Acum administratia Obama, in vremuri de criza si cu totul alte interese, considera probabil ca industria de armament este suficient hranita si ca atentia si banii trebuie indreptati altundeva. Pe langa considerentele politice, de orientare ideologica, acesta mi se pare un plauzibil motiv economic.