miercuri, 9 noiembrie 2011

Botezul se dovedeste adesea prima confruntare dura cu viata a bebelusilor

Vad astazi la Stirile ProTV de ora 13.00 un botez in urma caruia bebelusul a fost aproape de moarte. Saptamana trecuta parca am citit in Gandul (acum l-am gasit aici) un articol despre un alt caz similar, cand copilul a fost resuscitat de catre un medic aflat printre invitati. Anul trecut parca, am citit despre un caz care s-a petrecut in republica Moldova, insa acolo botezul i-a fost fatal copilasului. Din ce in ce mai multe si mai dese aceste cazuri in care botezul devine pentru bebelus o serioasa confruntare cu viata, iar pentru familia lui un cosmar, nu un eveniment placut.

De multa vreme ma tot intreb: e Biserica Ortodoxa invechita si, prin urmare, si ritualurile ei, sau e vorba despre preoti? M-am intrebat mereu de ce botezul - un gest simbolic - nu poate fi ca la catolici, cand li se toarna celor mici niste apa pe cap. Nu, noi ii dezbracam pe copii - iar bisericile sunt racoroase in general, chiar si vara - ii cufundam in apa in cel mai fericit caz, in cel mai nefericit, ii punem sa faca scufundari in cristelnita. Iar apa, daca sunt norocosi, e calda si placuta, cum a fost la Ingrid, insa daca e doar calduta la inceput, va dati seama ca pana ajunge bebe in ea s-a racit.

Va marturisesc ca una dintre marile mele temeri a fost botezul, eu nu vroiam ca lui Ingrid sa inceapa sa ii fie frica de apa. Ma gandeam ca o scufundare nereusita in cristelnita putea anula tot ce construisem noi in cateva luni, jucandu-ne la baita si facand in asa fel incat fetita sa isi doreasca orice interactiune cu apa.

Cu vreo cateva saptamani inainte de botezul lui Ingrid, am vazut botezul fetitei Danielei Gyorfi. M-a sunat mama ca il dau in direct si sa vad ritualul, sa stim sa ne pregatim. In acel moment m-am ingrijorat si mai tare, pentru ca am vazut ca nasa se speriase avand impresia ca fetita nu are aer dupa ce a scos-o din cristelnita.

Asa ca mi-am rugat prietena si, in acelasi timp, nasa lui Ingrid sa insiste la preot sa nu scufunde capul copilului in apa. Nu stiu daca a fost cazul sa ii spuna sau nu, insa Printele Laurentiu Urian de la biserica din Sercaia, acolo unde am ales sa o botezam pe fetita a fost minunat.

A luat copilul si l-a scufundat de la gat in jos, ca apoi sa ii toarne cu mana apa si pe cap.

Ma gandeam chiar sa fac sau sa ma alatur unui grup care sa ceara generalizarea acestor metode in ritualul botezului, pentru ca am auzit foarte, foarte multi parinti care au avut copiii chinuiti in acest moment atat de special si care ar trebui sa ramana in amintirea familie ca un eveniment cu adevarat fericit. Cum a fost cazul nostru.

luni, 31 octombrie 2011

Alioli Tapas, un restaurant-fantoma

Asa cum am mai facut, in cazul Hanului Drumetului, va mai spun din experientele noastre neplacute in privinta restaurantelor din Bucuresti. In ultimul an am iesit mai putin, avand in vedere ca ni s-a nascut bebelusa si tocmai de aceea timpul nostru e foarte pretios. Iar atunci cand am iesit, de cele mai multe ori am fost insotiti de Ingrid, prin urmare orice sincopa ne creeaza un disconfort imens.

Ultima peripetie este legata de restaurantul cu specific spaniol Alioli Tapas, de pe strada Bacani nr.1, din Centrul Vechi. In septembrie am achizitionat un voucher de pe Groupon privind un meniu de 2 persoane. Am vrut sa il folosim in urma cu vreo 3 saptamani, intr-o sambata, intrucat avusesem treaba prin oras si ne-am zis sa luam masa acolo. Am sunat sa facem o rezervare si ni s-a spus ca nu au locuri pentru acea seara, pentru ca in zilele de week end sunt foarte ocupati si trebuie rezervare facuta din timp. Nu cu vreo 3 ore cum incercasem noi.

Prin urmare am sunat vineri (28 octombrie) sa fac rezervare pentru sambata. Initial, la numarul de mobil de pe voucher - 0730.402.404 - nu raspundea nimeni. Era vineri in jur de ora 14.00. Am sunat apoi la 021.311.22.65. Mi-a raspuns o voce feminina si mi-a notat rezervarea pentru sambata, la ora 15.00.

Prin urmare, sambata la ora 15.10 eram in fata restaurantului, impreuna cu Ingrid. Ne-am zis ca e un pranz intarziat, dupa ce am scos copilul in parc.

Parcam practic in fata restaurantului si totul parea cam pustiu. Doar o duba alba stationa la doi pasi de usa de la intrare. Ne indreptam spre usa, cand colo - era inchisa. Inauntru era intuneric. Mai zgaltai o data usa, incurajata de programul afisat. Sambata, programul incepea la ora 13.00. Sorin si-a scos telefonul sa faca o poza programului si iat-o mai jos.


- Doamna, deschid la 4, ca si noi asteptam aici sa le livram marfa, imi spune unul dintre cei doi barbati din duba. Si noi stam aici dupa ei.
- Cum sa deschida la ora 4, cand programul lor e de la 1?, am intrebat retoric, enervata.

Am scos mobilul si am sunat la numarul la care facusem rezervarea.


Nu ma asteptam sa imi raspunda cineva, se vedea ca restaurantul era pustiu, era intuneric, totul era inchis.

Eram un car de nervi. Sorin vroia sa plecam cat mai repede din zona, pentru ca era si un miros ciudat pe-acolo.
- Cand mai cumperi oferte sa te uiti si unde sunt localizate restaurantele astea. Ai vazut ce miros era, cine stie in ce conditii gatesc, cum si daca au apa.

Prin urmare, la restaurantul asta spaniol, cu un site bine elaborat, cu oferte, care organizeaza petreceri si ofera servicii de catering la petreceri, care are chiar un club al clientilor fideli, e o mare teapa, din punctul nostru de vedere.

Ceea ce primesti in calitate de client e bataie de joc. De ce nu mi-a spus femeia cu care am vorbit pentru rezervare ca sambata deschid mai tarziu? Sa nu mai vorbim ca programul afisat pe usa e nerespectat.

Am incercat sa fac sambata reclama la Protectia Consumatorilor, insa, evident, telefonic nu a fost posibil. Prin urmare, in aceasta dimineata am trimis un email in care le semnalam aceasta discrepanta intre oferta si realitatea de la fata locului. Voi posta aici raspunsul acestei institutii, daca va fi vreunul. Le-am precizat ca voi folosi raspunsul lor intr-un articol si ca voi vorbi si despre masura pe care au luat-o impotriva acestui restaurant.

Cercetand sa ma informez mai bine despre restaurant, am observat ca nu prea sunt hotarati in privinta programului. Asa ca, daca va asumati riscul de a merge la ei, e mai bine sa sunati inainte, sa vedeti daca "ii gasiti acasa", adica e deschis. In fotografia de mai sus vedeti ce program variat au de la o zi la alta. Luni e inchis, de marti pana joi deschid la ora 16.00, iar de vineri pana duminica la ora 13.00.

Daca va uitati pe voucherul pe care l-am achizitionat de la ei, spun ca restaurantul e operational de luni pana duminica, intre orele 12.00-03.00. Mai jos, in conditiile de utilizare a voucherului, probabil devin lizibile daca deschideti mare fotografia dand click pe ea, scrie: voucher valabil de luni pana duminica intre orele 12.00-23.00.


Daca intri la ei pe site si te uiti la contact, la orar, acesta este de luni pana duminica intre orele 10.00-24.00. Ma rog, sa zicem ca e intervalul in care ii poti contacta.

M-a amuzat insa cand am gasit o oferta de pranz la ei. Aceasta:


De ce? Pentru ca ei iti ofereau un pranz, e adevarat, la sfarsitul lunii octombrie, cu pret redus, daca il mancai intre orele 12.00 si 17.00. Cum era asta posibil avand in vedere programul afisat la usa? Sau l-au schimbat subit, sambata. Si asta arata maxima seriozitate.

Pentru noi timpul este extrem de pretios, am mai spus-o, iar programul ni-l stabilim acum cu ceva vreme inainte, din cauza copilului. Asa ca faptul ca am gasit restaurantul inchis dupa ce sunasem cu o zi inainte sa fac rezervare mi s-a parut inadmisibil. Si sper ca Protectia Consumatorilor sa ia masuri. Sunt un consumator inselat. Nu ma intereseaza sa mai mananc la ei nici gratis. Mirosurile din zona ne-au taiat pofta de a consuma orice decat apa imbuteliata.

Cat despre recuperarea banilor - o suma modica, insa tin sa o primesc inapoi in aceste conditii - am sunat la Groupon si mi s-a spus sa trimit un email, urmand ca banii sa imi intre in contul din care le-am facut transferul initial. Ramane sa vad in cat timp se va intampla asta si daca se va inampla.

In ultimele luni, am inceput sa achizitionez diferite produse si servicii de pe Groupon sau FunDeal. Printre oferte s-au aflat si unele de la niste restaurante cu specific. Mi-am spus ca asa e mai angajant, adica daca stiu ca am un voucher pentru restaurant, intr-o perioada data, ne urnim mai usor cu copilul de-acasa.

Prin urmare, am fost la un restaurant indian din Pipera, Agra Palace, unde a fost foarte ok. Noi nu cautam portii uriase, ci varietate, iar meniul indian asta ne-a oferit. Si mancarea a fost pe saturate.

Am fost si la Restaurantul Bavaria, de pe str. Cuza. Voucherul a inclus o friptura si un suc. Nu am fost extrem de incantati, desi friptura a fost buna si mare, insa am fi preferat varietate. Oferta la voucher este extrem de redusa, spre deosebire de alte locuri.

Am luat sushi de la Shushi Mania si am fost multumiti de raportul pret-calitate-cantitate. Asta in cazul in care ati fi interesati de astfel de oferte.

UPDATE (2 DECEMBRIE 2011): In 29 noiembrie am primit telefon de la Protectia Consumatorilor, o doamna care tocmai a mers sa controleze restaurantul in urma sesizarii mele. Mi-a confirmat ca am avut dreptate, ca era o inadvertenta intre programul afisat la restaurant si cel de pe voucher si faptul ca mi s-a facut rezervare cand localul era inchis, de fapt. Si mi-a zis ca va aplica o amenda restaurantului.

marți, 25 octombrie 2011

Cine este spreechwriter-ul discursului regelui Mihai?

(foto: www.familiaregala.ro)
Discursul de astazi din Parlament al MS Regele Mihai a fost, dupa umila mea parere, unul extrem de bun. Peste tot ce am auzit rostit de clasa noastra politica. De ce? Pentru ca a atins teme importante si pentru ca a tras vreo doua palme intr-un mod regal, extrem de elegant si de subtil, dar suficient de puternic incat ele sa fie percepute.

Un discurs cu tema sociala, asa cum sunt, in general, discursurile moderne ale reprezentantilor caselor regale din Europa, un discurs in care subliniaza importanta Casei Regale pentru Romania - asta pentru a legitima rolul si locul succesoarei sale -, in care vorbeste despre rolul elitelor romanesti, dar si un discurs in care nu i-a uitat pe romanii din teritoriile care au apaartinut odata Romaniei.

In timp ce il ascultam s-a nascut intrebarea cine a scris acest discurs. Stim foarte bine ca toti liderii politici mondiali, presedinti sau regi, premieri, politicieni marcanti sau oameni de afaceri de calibru au "scriitori de discursuri" (speechwriters). In mod cert si Regele Mihai a avut unul.

As fi foarte curioasa sa stiu cine a lucrat la acest discurs scurt si cuprinzator, bine temporizat. Din punctul meu de vedere, Majestatea Sa a dat exemplul unui bun om de stat la acest capitol. In ciuda dificultatii sale de vorbire, mie mi se pare ca mesajul transmis a fost exact asa cum probabil a fost gandit: si-a atins tinta si a aratat inalta tinuta a celui care l-a rostit.

Nu intru in polemica despre Rege, nu sunt monarhista, de altfel azi ma gandeam daca sunt republicana sau monarhista si inca mai cantaresc argumentele pro si contra fiecarei variante, stiind sigur ca in timpurile pe care le traim nu este posibila decat o monarhie constitutionala modernizata. Am vazut postari pe bloguri extrem de virulente la adresa Regelui si a "pupincuristilor" (scuzati-mi expresia) din ultimele zile. Nu intru nici in discutia asta.

Mie insa mi s-a parut ca atingem un grad de civilizatie prin prezenta Regelui in Parlament si nu am inteles inversunarea unor politicieni - de la cel mai inalt nivel si nu numai - de a nu permite un eveniment precum cel care a avut loc. Asta nu arata decat cat de necivilizati suntem.

Cine il vede pe regele Mihai sau Casa Regala a Romaniei ca pe o amenintare are nevoie de ochelari. Adica greseste. In ultimele luni au fost discutii sterile pe aceasta tema, presedintele Basescu a aruncat cu abilitatea-i de animal politic pe piata niste declaratii ca sa aiba ce sa "macane" comentatori din toate domeniile. Iar presedintele s-a atins scopul: ca opinia publica, societatea sa ignore problemele cu adevarat importante ale acestei tari, precum cele legate de economie. Basescu a aruncat momeala, pestii s-au aruncat pe ea.

Revin insa la momentul de astazi: unul istoric si care arata ca putem fi si civilizati. Iar Regele Mihai a fost pe masura asteptarilor: discursul sau a dat clasa intregii clase politice. Prin urmare, continuu sa ma intreb: cine a fost speechwriter-ul discursului Regelui?

luni, 17 octombrie 2011

Accidentul facut de Huidu: ce greutate mai are o viata de om?

Huidu traieste o tragedie si, spun din start, e de compatimit pentru asta. Parca tragediile se tin lant de el, dupa accidentul de la schi din iarna. Pe de alta parte, in ce masura si creeaza conditiile pentru intamplarea lor... ramane la aprecierea fiecaruia.

Eu constat insa, urmarind declaratia sefului Politiei Rutiere, Dinita, ca Huidu a luat in decursul anilor 14 amenzi, i-a fost suspendat permisul de 2 ori - o data pentru trecerea pe rosu (am dedus), alta pentru viteza -, a mai fost amendat in vara pentru depasirea vitezei cu 6 puncte, deci a fost la limita pentru a i se lua carnetul - asta daca ai depasit cu 50km/h viteza legala. Adica Huidu nu pare un sofer prea precaut. Si am mai invatat ca derapezi in curba, mai ales cand e soseaua uda (ca Dinita a prezentat drept cauza a accidentului derapajul), cand intri in curba cu viteza. E cam ciudata ipoteza politiei, dar asta o pot analiza mai bine specialistii. E clar insa ca ceva nu se leaga.

Urmaresc de dimineata toate discutiile de la televiziuni pe aceasta tema, am mai urmarit si ieri ceva si am ramas siderata de anumite afirmatii. Cred insa ca Gigi Becali a spus exact ce am gandit si eu: compatimesc familiile celor ucisi, oameni nevinovati care mergeau pe strada si si-au gasit moartea intr-o fractiune de secunda, doi dintre ei, si al treilea dupa mari suferinte.

Toti vorbesc despre conflictul intern care se va da in Huidu - e adevarat, nu e usor sa ai pe constiinta moartea a trei oameni -, despre faptul ca e terminat sau nu profesional sau despre ce pedeapsa i se va da pentru aceasta fapta.

M-a siderat prostia Oanei Roman care afirma duminica la Antena 3 ca Huidu nu poate face inchisoare pentru moartea acelor oameni, in conditiile in care nimeni in Romania nu face inchisoare pentru asta. Zau? Huidu nu poate face inchisoare pentru ca e vedeta? Adica sa nu fim mai duri cu el pentru ca e persoana publica? Stiti ca in America, de exemplu, vedetele - mult mai mari decat astea de pe la noi - sunt cu atat mai aspru pedepsite pentru a fi date exemplu si a-i descuraja si pe altii. Adica pe ideea: daca astia celebrii si cu bani sunt pedepsiti, imagineaza-ti ca si tu vei fi.

Cred ca oricum s-a facut o mare nedreptate in cazul nevestei lui Adrian Paunescu (caz similar care-mi vine in minte). Ea n-a facut inchisoare, in conditiile in care a omorat si ea oameni. Si presa ne-a prezentat azi si ieri si alte cazuri, oameni cu bani, cunoscuti sau nu, care au luat inchisoare cu suspendare. Ma intreb insa daca eu, un muritor de rand comit o astfel de fapta, tot asa pot scapa? Cu niste despagubiri (care pe mine m-ar ruina, la fel ca si pe doua generatii de-acum incolo) date familiilor victimelor?

Cred ca s-a facut o greseala ca astfel de cazuri au fost rezolvate cu atat de multa indulgenta. Normal, acum multi spun: pai si ce, sa se inceapa cu Huidu, cand altii au scapat? Asta ma face sa ma gandesc la cum evaluam o viata de om. Una sau doua sau trei. De fapt, punem un pret pe ea si noi ne continuam viata. Si stam la volan in continuare, odata cu decizia definitiva a instantei, nu-i asa? Inteleg ca Huidu are dovada de circulatie pentru 15 zile. Minunat! Omoara 3 oameni si il lasa in continuare la volan? Ca e socat si presupun ca are atata creier si nu va vrea el sa conduca e altceva.

Ma uimeste cum tonul televiziunilor si invitatilor duc spre o concluzie: compatimirea lui Huidu - vinovat sau nu - uitand de mortii aia si de familiile lor. Apropo, stiti cum ii cheama? Lungu Stefan Balogh de 65 de ani, Magda Draghici de 54 de ani si Ion Garbis de 57 de ani.

Lui Huidu ii gasim o serie de circumstante: soseaua umeda, masina, accidentul din iarna. Dar, oameni buni, niciuna dintre ele nu-i va consola pe cei care si-au pierdut niste persoane dragi.

Daca nu era in stare sa conduca din cauza accidentului de la schi, atunci ar fi trebuit sa-si ia sofer. Cred ca isi putea permite, mai ales ca mergea cu familia in masina. E adevarat insa, cand ai "un tanc" precum al lui, stii sigur ca mare lucru nu ti se poate intampla, asa cum s-a dovedit. (Am avut si noi un episod cand o duduie cu un SUV era cat pe ce sa se urce pe Corsa noastra, ca ei ii venise sa initoarca acolo unde nu avea voie cu niciun chip. Si asta stiam si eu, ca nu e voie, la vremea aceea nefiind sofer. Insa mi-o zicea bunul simt).

Nu ma intelegeti gresit: n-am nimic cu Huidu, il compatimesc pentru ce i s-a intamplat, o tragedie, insa cele 14 amenzi si 2 suspendari ale permisului imi spun ca nu e tocmai cel mai disciplinat sofer. Insa vreau ca atunci cand se judeca acest caz sa nu se dea vina pe drumuri - asta e, avem un DN pana la Brasov, foarte aglomerat si pana se va face autostrada trebuie sa te adaptezi conditiilor existente - sau sa nu se afirme ca trebuie sa beneficieze de clementa doar pentru ca, in mod gresit, s-a aratat clementa in astfel de cazuri si pana acum.

Au murit 3 oameni. Si ma tot intreb, de cand am aflat de accidentul asta, ce greutate vor avea cele trei vieti? Ceva imi spune ca foarte mica si noi, romanii, si acceptam asta. Ca o viata de om nu e pretioasa. Altfel n-am vedea crime din cele mai absurde motive, copii aruncati in gunoi sau supusi unor torturi inimaginabile.

PS. In urma cu 3 saptamani mi-am luat permisul de conducere. Din prima. Am facut si ore suplimentare de condus pana la examen, pentru ca am avut la dispozitie timpul scurs intre terminarea oficiala a scolii de soferi si programarea examenului. Am avut un instructor minunat si am mers si la cursurile de legislatie rutiera organizate de scoala de soferi. Pentru un incepator, mi s-a spus ca ma descurc foarte bine. Si totusi, sunt extrem de precauta nu neaparat pentru ce prostii as putea face eu, ci din cauza celorlalti participanti la trafic. Si pentru ca e evident ca soferie inveti in trafic, indubitabil. In timpul scolii de soferi ti se dau notiuni de baza si inveti deprinderile la volan, toate lucrurile care sunbt deja automatisme la soferii mai vechi.

Sunt o multime de "nerabdatori" in trafic, oameni care fac in fata ta manevre sau te claxoneaza violent, chiar daca vad ca esti incepator. Ca doar mi-am lipit "lamaia" pe parbriz si pe luneta.

Din ce constat, regulile de circulatie se respecta numai in timpul scolii de soferi. La trecerile de pietoni soferii nu opresc, circula in oras cu mai mult de 50 km/h, nu se inscriu pe banda pe care trebuie intersectii. Si daca faci toate astea, te trezesti claxonat in trafic si tratat cu condescendenta: ei, lasa-l naibii, e incepator. :)

joi, 9 iunie 2011

Premiile APTR - legitimarea delirului in presa

Am vazut aseara la TVR inregistrarea decernarii premiilor APTR. Inteleg ca ceremonia a avut loc la inceputul saptamanii, insa de cand o am pe Ingrid vestile ajung cu intarziere la mine. Mi-am propus sa imi dedic timpul ei, asa ca m-am cam rupt de actualitate sau, cel putin, de breaking news. Sau pur si simplu de aflarea stirilor atunci cand se petrec.

Prin urmare, abia vizionand ceremonia de aseara am vazut cine sunt castigatorii premiilor pentru excelenta jurnalistica, nu-i asa? Adica cele mai bune productii si ei, cei mai buni profesionisti din breasla noastra, a junalistilor.

Si recunosc ca m-am crucit. Ma intreb ce inteleg studentii de la jurnalism despre modul in care trebuie facuta presa, cand vad cine a luat aceste premii si ce laudatio au facut cei care le-au decernat castigatorilor.

Radu Tudor, Dana Grecu, Victor Ciutacu, Mihai Gadea, Mircea Badea, Oana Stancu si Adrian Ursu - marii profesionisti ai presei de astazi!

Delirul pe televiziuni, intoxicarea, dezbaterea tendentioasa, ignorarea elementarelor norme deontologice ale profesiei, aservirea patronilor si ipocrizia, atacul la persoana si vulgaritatea, toate acestea au fost premiate si legitimate de juriul APTR. Toate acestea au fost preschimbate, in viziunea distinsilor membri ai acestui juriu, in obiectivitate, informare temeinica, lupta pentru informare corecta.

Lipsesc din presa de aproape o jumatate de an, dar nu vreau sa cred ca nimic din ce inseamna onestitate si corectitudinea si buna credinta cu care iti faci meseria au fost total inlocuite de tarele pe care le vezi in evolutia premiantilor si in emisiunile lor. Nu vreau sa cred ca lucrurile s-au schimbat in asa masura in ultimele luni - in ciuda aparitiilor unor stenograme ale discutiilor dintre manageri de presa si patroni, a acceselor de sinceritate ale unor jurnalisti ce raspundeau la comenzi pana mai ieri si astazi i-a lovit, precum un fulger, onestitatea si in ciuda legitimarii unor evolutii delirante pe televiziuni prin acordarea premiilor destinate profesionistilor in televiziune.

Aseara am avut senzatia ca premiile astea sunt facute exclusiv pentru Antene. Am vazut insa ca, printre castigatori, s-au strecurat si jurnalisti de la TVR si un reality show de la Prima.

E minunat ca Luca Niculescu a primit premiu pentru emisiunea lui de la TVR, "Fara Frontiere". Cand ma uitam eu la ea era sambata la pranz, o ora imposibila, o zi imposibila, in loc sa fie undeva in prime time. Dar o emisiune fara circ si conflictualitate - asa cum e ea inteleasa la noi - nu isi gaseste locul in ore de prime time. E prea decenta, prea buna si informativa ca sa poata fi pusa la orele la care ni se da circ. Ma bucur pentru Luca si il felicit pe aceasta cale.

Ma gandeam, la inceputul crizei, ca presa se va curata de ageamii si de toti cei care credeau ca jurnalismul este doar o rampa pentru a prinde un loc caldut pe undeva, printr-o companie sau ceva consilier pe langa vreun om politic, dar ca sa se intample asta trebuia sa faca niste jocuri, sa ridice niste osanale, sa manipuleze si sa se lase manipulati.

Nu ma gandeam ca dupa criza vor disparea numele premiate luni seara, nu ma intelegeti gresit. Ci unii, mult mai multi, anonimi, dar care sunt niste petarde. Am mai scris pe-aici despre ei, despre cei care fac profesia de ras. N-a fost asa. Si constat ca randurile jurnalistilor se vor ingrosa cu acelasi gen de "profesionisti", in conditiile in care exemple de "asa nu" in presa sunt legitimate prin premii adresate profesionistilor. Si in conditiile in care aceiasi oameni premiati luni seara ii invata pe altii, la scoala de jurnalism a trustului Intact, cum se face presa.

Recomandarea mea este - pentru a scapa de confuzie - sa consultam marile publicatii itenrnationale, sa urmarim ce jurnalisti si ce materiale primesc Premiul Pulitzer. Macar sa tindem spre hibele lor, ale celor care fac presa libera de zeci de ani, decat sa le aprofundam si perpetuam pe ale noastre.

Un text excelent, mult mai argumentat, despre premiile APTR am gasit aici.

joi, 26 mai 2011

Caut instructor auto

M-am hotarat: vreau si trebuie sa imi iau permisul auto. Prin urmare, vreau ca din iunie sa incep scoala de soferi. Orice sfat imi e folositor, asa ca nu va sfiiti. Condusul nu e, in situatia mea, un moft, ci o necesitate, asa ca nu mai am nicio scuza sa aman momentul luarii carnetului de sofer.

Asa ca am inceput sa consult forumurile sa vad care sunt cele mai bune carti dupa care poti invata, ce servicii ofera scolile de soferi, daca e mai bine sa apelez la una dintre firmele cunoscute sau sa caut un instructor independent.

Am vazut atatea povesti neplacute cu instructorii, incat imi acum caut pe cineva recomandat. Ideea e ca vreau sa fac scoala prin Drumul Taberei, e criteriul principal - pentru ca e langa casa si bebelusa mea nu imi lasa prea mult timp la dispozitie, asa ca n-as strabate Bucurestiul doar ca sa ajung la instructor si la orele de sofat.

Altfel, chiar vreau sa invat ceva - am constata din multe postari pe forumuri ca intalnesti si instructori de la care inveti si altii care nu te invata nimic. As vrea ca omul sa aiba rabdare. Sunt un elev silitor, insa recunosc ca nu m-am urcat in viata mea la volan. Adica sunt o tabula rasa in privinta sofatului.

Ce servicii ofera scolile de soferi? Se ocupa si de acte si de inscrierea la examen? Daca nu-ti place instructorul, nu exista empatie, nu te intelegi cu el, nu te invata nimic, il poti schimba? Si, in acest caz, trebuie sa platesti in plus sau ti-l schimba pentru ca nu ofera serviciile prevazute? Un taximetrist imi spunea ca el are si scoala de soferi - asta acum ceva ani si i-am pierdut contactele - si ii baga pe elevi intai pe simulator si apoi in trafic. Stiti pe cineva care face si asta? Sau e o varianta buna?

In plus, in chestionare, am vazut intrebari de mecanica. Sincer, nu inteleg nimic din ele. Si de pe forumuri, am inteles ca nu prea ai de unde sa inveti raspunsurile la intrebarile alea, decat daca ti le explica instructorul. Fac instructorii si asta?

Ideea e ca nu prea am timp de pierdut, sa incerc instructori pana gasesc unul care chiar isi face treaba si are rabdare sa ma invete sa sofez, as vrea sa incep cursurile de sofat in iunie si sa imi iau cat mai repede carnetul. Si mai bine, fireste. Ca n-as vrea sa am noroc la traseu, dar sa n-am habar sa conduc in situatii mai dificile. pana la urma, am o responsabilitate, copilul meu se va afla cu mine in masina, deci vreau sa fac serios scoala si sa imi iau pe bune carnetul, desi stiu ca sofatul il voi invata efectiv in trafic, conducand in fiecare zi.

Pe scurt, stiti un instructor bun pe care sa mi-l recomandati si care sa lucreze prin Drumul Taberei?

luni, 18 aprilie 2011

Sa impuscam cainii vagabonzi. Ce solutie!

Cand spun "ce solutie!" o spun ingrozita. Am vazut aici si aici stirea ca in Deva, orasul meu natal, in care ma aflu deja de o saptamana, cainii vagabonzi au fost impuscati. Reactiile edililor Devei au fost variate: de la rasul unuia dintre viceprimari si evitarea subiectului de catre altul, la bucuria exprimata de primarul Mircia Munteanu. El spune ca e singura problema pe care nu a reusit sa o rezolve in Deva.

Sunt doua lucruri despre care vreau sa vorbesc: aceasta infatuare a primarului Devei, gestul sau incalificalbil de a aprecia o astfel de barbarie, si actiunea de a ucide aceste animale.

Am plecat din Deva acum 15 ani, cand am intrat la facultate in Bucuresti si in primii ani veneam mai des acasa, iar apoi, dupa ce m-am angajat, adica in ultimii 12 ani, din ce in ce mai rar, dar cel putin de doua ori: de Paste si de Craciun. Orasul era curat, mai curat decat Bucurestiul, dar nici nu se sustine comparatia, avand in vedere dimensiunile celor doua orase si numarul de locuitori.

Mi-am intrebat mama si bunica ce cred ele ca s-a intamplat bun in Deva de cand e Munteanu primar: magazinele - mi-a zis mama, referindu-se la Bila, Kaufland, real, Plus, Metro, Carrefour si Profi. Normal, se gandeste la oferta variata acum si la optiuni, fata de magazinele pe care le avea mai demult la dispozitie. Sensurile giratorii care au mai decongestionat circulatia - asa zice mama. Aqualand si gondola ce urca pe cetatea Devei - spune bunica.

Primarul Munteanu este la al treilea mandat si lucrurile cu adevarat vizibile pe care le-a facut, din punctul meu de vedere, fost devean - am trait aici 18 ani -, sunt o gondola care urca dealul Cetatii Deva si un Aqualand, inteleg ca recent inaugurat. Aici sunt de acord cu familia mea.

Cat despre magazine, ele apareau oricum si aici, oricare primar ar fi fost - era in planul lor de extindere in tara si Deva e totusi resedinta de judet. Cat despre sensurile giratorii - doamne, sunt o nebunie. La fiecare intersectie, sens giratoriu. Realizari marete, as spune.

De o saptamana ma aflu la Deva cu fetita mea si nu fac decat sa observ neajunsuri. Imi plimb copilul cu caruciorul si credeti-ma, pe alocuri sunt niste trotuare ca dupa bombardament. Intamplator, ca sa merg spre parc, trebuie sa merg pe ele: e vorba despre portiunea din Eminescu, intre Balcescu si Carpati (pentru cunoscatori). E o adevarata aventura sa mergi cu un carucior pe-acolo si, credeti-ma, nu am un carucior fragil.

Tot strada Eminescu, carosabilul de aceasta data, este plina de gropi. Ca sa nu mai vorbesc despre centura, care, e adevarat, e drum national/ european si inteleg ca nu tine de primarie sa il asfalteze.

Sunt doua neajunsuri majore - strada si trotuarul - pe care le-am remarcat la o prima ochire, in plimbarea aproape dintr-un capat in celalalt al orasului, cu caruciorul. Si primarul spune ca singura problema nerezolvata sunt cainii vagabonzi? Am intrebat un taximetrist daca strazile sunt peste tot la fel de proaste ca Eminescu (e cam cum aratau strazile inainte de venirea lui Basescu la primarie - pentru mine ala e momentul in care a inceput asfaltarea, cel putin asa imi amintesc) si mi-a zis ca el nu crede ca devenii il vor mai vota pe Munteanu pentru un nou mandat, la ce strazi avem.

Sper sa nu il mai voteze. Cu atat mai mult cu cat aplauda un act barbar, acela al uciderii cainilor vagabonzi in acest fel.

Am spus mereu ca problema maidanezilor trebuie rezolvata, dar civilizat. Urmaresc cu regularitate emisiunile gen politia animalelor de pe Animal Planet si am vazut cum trateaza americanii animalele. Sunt in stare sa te bage in inchisoare pentru maltratarea unuia - justificat, as spune - insa eutanasiaza 10 catei pe zi din adapost, daca nu ii revendica sau adopta nimeni. Stiu ca imi vor sari multi in cap argumentand ca eutanasierea nu e o solutie, insa eu cred ca e. Humanly put to sleep - spun americanii si asa ar si trebui sa se intample. Nu impuscati in plina strada!

Sterilizarea nu e o solutie - un caine sterilizat musca in continuare si sunt acum si mai ingrozita de ei (am fost muscata de unul, am mai povestit, aici), de cand ma plimb cu caruciorul cu copilul. Incalc teritoriul haitelor, e normal, cand fiecare strada a ajuns teritoriul lor si ma deranjeaza ca nu am cum sa merg pe trotuar sa evit fecalele acestor animale. Mi-e sila cand trec cu caruciorul prin ele, uneori inevitabil.

Asa ca voi sustine mereu ca intre drepturile mele si siguranta mea si cele ale unor animale, cred ca cele ale oamenilor primeaza.

Numai ca m-a oripilat solutia gasita in orasul meu natal. Teribilism, a fost catalogat de unii gestul. Salbaticie, as spune eu. Cum e posibil ca primarul sa-i felicite pe cei care au facut un astfel de gest? Cat de mult si cum ne-am schimbat de am ajuns sa apreciem un astfel de barbarism?

luni, 7 februarie 2011

Ingrid


Ea este Ingrid, fetita mea care are aproape o luna de zile, s-a nascut in 11 ianuarie. Este motivul pentru care, o perioada, nu voi mai scrie pe Hotnews.ro, iar postarile pe blog vor fi mai rare.

Ingrid este principala mea prioritate in acest moment, ceea ce a dus la pauza pe care mi-o iau dupa 12 ani de jurnalism.