Botezul se dovedeste adesea prima confruntare dura cu viata a bebelusilor

Vad astazi la Stirile ProTV de ora 13.00 un botez in urma caruia bebelusul a fost aproape de moarte. Saptamana trecuta parca am citit in Gandul (acum l-am gasit aici) un articol despre un alt caz similar, cand copilul a fost resuscitat de catre un medic aflat printre invitati. Anul trecut parca, am citit despre un caz care s-a petrecut in republica Moldova, insa acolo botezul i-a fost fatal copilasului. Din ce in ce mai multe si mai dese aceste cazuri in care botezul devine pentru bebelus o serioasa confruntare cu viata, iar pentru familia lui un cosmar, nu un eveniment placut.

De multa vreme ma tot intreb: e Biserica Ortodoxa invechita si, prin urmare, si ritualurile ei, sau e vorba despre preoti? M-am intrebat mereu de ce botezul - un gest simbolic - nu poate fi ca la catolici, cand li se toarna celor mici niste apa pe cap. Nu, noi ii dezbracam pe copii - iar bisericile sunt racoroase in general, chiar si vara - ii cufundam in apa in cel mai fericit caz, in cel mai nefericit, ii punem sa faca scufundari in cristelnita. Iar apa, daca sunt norocosi, e calda si placuta, cum a fost la Ingrid, insa daca e doar calduta la inceput, va dati seama ca pana ajunge bebe in ea s-a racit.

Va marturisesc ca una dintre marile mele temeri a fost botezul, eu nu vroiam ca lui Ingrid sa inceapa sa ii fie frica de apa. Ma gandeam ca o scufundare nereusita in cristelnita putea anula tot ce construisem noi in cateva luni, jucandu-ne la baita si facand in asa fel incat fetita sa isi doreasca orice interactiune cu apa.

Cu vreo cateva saptamani inainte de botezul lui Ingrid, am vazut botezul fetitei Danielei Gyorfi. M-a sunat mama ca il dau in direct si sa vad ritualul, sa stim sa ne pregatim. In acel moment m-am ingrijorat si mai tare, pentru ca am vazut ca nasa se speriase avand impresia ca fetita nu are aer dupa ce a scos-o din cristelnita.

Asa ca mi-am rugat prietena si, in acelasi timp, nasa lui Ingrid sa insiste la preot sa nu scufunde capul copilului in apa. Nu stiu daca a fost cazul sa ii spuna sau nu, insa Printele Laurentiu Urian de la biserica din Sercaia, acolo unde am ales sa o botezam pe fetita a fost minunat.

A luat copilul si l-a scufundat de la gat in jos, ca apoi sa ii toarne cu mana apa si pe cap.

Ma gandeam chiar sa fac sau sa ma alatur unui grup care sa ceara generalizarea acestor metode in ritualul botezului, pentru ca am auzit foarte, foarte multi parinti care au avut copiii chinuiti in acest moment atat de special si care ar trebui sa ramana in amintirea familie ca un eveniment cu adevarat fericit. Cum a fost cazul nostru.

Prea multa biserica in media in ultimele zile, prea multi bani risipi

Week end-ul a inceput cu povestea Catedralei Mantuirii Neamului, o ambitie a Bisericii Ortodoxe care costa 400 de milioane de euro. Povestea e in materialul video de mai jos:


Apoi il vad pe presedintele Basescu duminica la intronizarea Preasfintitului Vicentiu, ca episcop al Sloboziei si Calarasilor, ca azi sa fie undeva in Moldova, la intronizarea Preasfintitului Corneliu, episcop al Husilor.

Pentru mine, e prea multa biserica in media noastra in ultimele zile. Nu sunt atee, dar nici nu sunt de acord cu exhibitiile bisericii, mult prea ponpoasa si cheltuitoare, in opinia mea.

Citesc ziarele care sustin ca prezenta lui Basescu la cele doua evenimente are scop electoral si care sunt critice la adresa presedintelui. Totul este insa posibil si permis cand vrei sa iti asiguri sprijin si voturi, nu? Imi amintesc primii ani de dupa caderea comunismului, cand erau slujbe si preoti prezenti la orice eveniment. Dupa o lipsa totala din spatiul public in perioada comunista, aveam atunci exces de prezenta.

Mie mi se pare ca biserica are o inclinatie spre exces si la fel si traditiile bisericesti. La mine in Ardeal, masa pe care o dai de un parastas sau o pomana dupa inmormantare e la restaurant si e un adevarat ospat. Pai asta e exces, ca ii hranesti tot pe oamenii care nu duc lipsa, cunoscutii tai, majoritatea neluand saracii sa ii puna la masa in restaurant. De-asta mi se pare mai onest si mai bine tintite niste pachete impartite exact celor care au nevoie: saracilor, batranilor, copiilor sarmani.

Acum o alta forma de exces este Catedrala Mantuirii Neamului. Inteleg ca sunt mii de biserici de patrimoniu care stau sa pice, dar nu se obtin bani pentru renovarea lor. Nu stiu daca banii trebuie sa vina de la Ministerul Culturii sau de la Biserica Ortodoxa, insa daca biserica are atatia bani sa construiasca o catedrala de 400 de milioane de euro, daca exista foarte multe biserici noi construite si pentru ele s-au strans bani, de ce pentru unele vechi, dar cu valoare culturala si istorica nu se pot gasi bani?

Pe de alta parte, recunosc ca nu sunt un om care merge la biserica, dar asta nu inseamna ca sunt atee, am mai spus-o. Bunicul meu avea o vorba: unde se roaga un om, acolo este o biserica. Si am mers pe principiul ca nu trebuie sa stiu poezii/rugaciuni din carti si sa merg la biserica daca simt nevoia sa vorbesc cu Dumnezeu. Cred ca vorbele mele sunt mai potrivite decat rostirea mecanica a unei rugaciuni. Asa ca nu prea vad utilitatea unei Catedrale asa cum este descrisa in maretul proiect al Bisericii Ortodoxe.

Planul este impresionant: 12 porti, opt turle suflate cu aur, inalta cat un bloc de 30 de eraje, 12 lifturi, parcari, librarii. Este insa si util, ma intreb. Nu stiu... Mie mi se pare o mare risipa. Insa cine stie, probabil ca asa au gandit oamenii si in epoca in care a fost construita basilica St. Pietro, iar acum este unul dintre cele mai vizitate obiective din Roma. Insa ma indoiesc ca aceasta catedrala va fi o capodopera a artei moderne.

Oricum, senzatia care mi-a ramas dupa aceste zile ca e prea multa biserica in media, prea multa risipa de bani, de cuvinte de imagini.