Speech-ul lui Obama s-a nascut la Starbucks

Unde altundeva se putea "naste" daca nu la Starbucks, cand autorul este un tip de 27 de ani care functioneaza pe cofeina de cand l-a intalnit pe Obama.

Am citit speech-ul lui Obama si nu am putut sa nu ma gandesc la cel care l-a scris si la povestea acestui tip de 27 de ani care a devenit cel mai tanar sef al echipei care scrie discursurile presedintelui SUA din istorie.

Jon Favreau se numeste el. Cunoscutii lui Obama spun ca ii citeste gandurile - Favreau poarta mereu la el autobiografia presedintelui, Dreams From My Father -, ca ii cunoaste intonatia si ca scrie discursurile exact pe stilul oratoric al presedintelui american. Si tocmai de aceea, Obama are incredere deplina in el, lucru mai putin obisnuit, dupa cum spun aceiasi cunoscuti, mai ales ca obama insusi are talent oratoric. Insa s-a lasat cu totul pe mana acestui tanar.

Favreau a fost descoperit de noul presedinte accidental, in 2002, cand se pregatea sa isi rosteasca discursul la conventia democratilor. In culise - tanarul era atunci in echipa care scria discusurile lui John Kerry -, Obama isi repeta discursul, iar Favreau l-a auzit si l-a intrerupt pentru a-i face cateva sugestii. Din acel moment, cei doi au fost practic nedespartiti. Favreau este cel care a inventat dictonul "Yes We Can".

In ultimul an si jumatate, "pustiul" a trait cu cafea si Red Bull, dar rezultatele muncii au fost fost uneori decisive in mersul campaniei. Discursul scris de el si rostit de Obama in Iowa este considerat ca fiind decisiv pentru mersul de mai departe al campaniei. Pentru alegefi a scris doua discursuri, unul pentru victorie, altuil pentru infrangere. A fost nevoie sa fie rostit primul, iar Favreau i-a scris unui prieten imediat dupa anuntarea rezultatelor: "Dude, we won. Oh my God!"

Pentru ziua inaugurarii, s-a apucat de discurs in noimebrie, iar prima schita a fost scrisa intr-o cafenea Starbucks din Washington. Se spune ca acolo si-a stabilit resedinta in aceasta perioada. De atunci, de la acea prima schita, discursul s-a plimbat intre cei doi de vreo patru sau cinci ori, asta dupa ce obama si favreau au stat de vorba vreo ora inainte de a se apuca de lucru pentru ca presedintele sa isi prezinte viziunea.

Tanarul a avut o intreaga echipa de asistenti care l-au ajutat si care au fost gata oricand sa ii aduca discursuril anterioare ale presedintilor americani, sa discute cu istorici si cu alti scriitori de discursuri, totul ca rezultatul final sa fie perfect. Am ascultat discursul si mi-a placut. oricum, Obama face totul din tonalitate, vorbeste ca un pastor, cu foarte mare elocinta. Continutul nu il comentez, mi-am propus sa nu o fac, sa nu cad in banal.

Mie mi-a placut insa povestea pustiului. Trebuie sa recunoastem ca pe langa toti cei din Washington, care vor fi in jurul presedintelui, tanarul de 27 de ani e chiar un pusti. Si, in ciuda talentului sau incontestabil, uneori chiar se comporta ca un pusti. Dovada cel mai jenant moment din viata lui publica, cand o fotografie cu el un pic cherchelit punand mana pe sanul lui Hilary Clinton, intr-o versiune de carton, a fost postata pe internet. Baiatul si-a cerut scuze, ulterior.

Jon Favreau a spus ca, dupa job-ul de la Casa Alba, paraseste politica. E si normal, ce si-ar putea dori mai mult in acest domeniu, daca la 27 de ani are un birou in West Wing si este seful scriitorilor de discursuri ai presedintelui american?

CORECTIE: Cititorul meu care a postat comentariul sub psedudonimul Supastar imi atrage cu insistenta atentia ca am gresit, ca Favreau nu este cel mai tanar sef al speechwriter-ilor. Cel mai tanar ocupant al acestei pozitii la Casa Alba a fost in timpul presedintelui Carter. Numele lui este James Fallows si era cu doua luni mai mic chiar decat Favreau. Ei bine, singurul care si-a dat seama de eroare - pe care am preluat-o si eu citind o serie de surse, in care exista aceasta eroare - este chiar impricinatul. Fallows atrage atentia, pe blogul sau, asupra erorii. Multumesc Supastar.