Revolta mea impotriva "apostolilor apocalipsei"

Ieri am simtit ca am ajuns la o limita a suportabilitatii ascultand perspectivele apocaliptice prezentate la televiziuni de o serie de analisti si jurnalisti. Am scris-o si aici pe blog, am scris-o si pe HotNews.ro.

Am constatat, din comentariile postate de cititori, ca foarte multi sunt scarbiti de atotcunoscatorii natiei. Probabil insa ca vor fi unii care imi vor spune astazi: de ce nu privesti alarmist lucrurile, cand situatia este foarte grava si Videanu a anuntat SITUATIE DE URGENTA. Nu e stare de urgenta, ca sa fim bine intelesi.

Le multumesc celor care au apreciat ceea ce am scris, le multumesc si celor care m-au criticat.

Ceea ce vreau sa lamuresc aici este faptul ca nu am negat ca este o situatie serioasa, ingrijoratoare, dar nici nu suntem in infern, asa cum deduci cand te uiti la televizor. Pana la urma ce inseamna o presiune ceva mai redusa la aragaz sau un grad-doua in calorifer. Sa fim seriosi, avem rezerve sa nu depindem de gazul rusesc. Asta am vrut sa zic, atata vreme cat marea parte din consum nu e acoperita de gazul rusesc, nu este cazul sa ne panicam. Devenim mai cumparati, trebuie sa devenim astfel, pentru ca sunt absolut convinsa ca exista o mare risipa, mari pierderi in sistem. Asta ne inspaimanta? Ca trebuie sa devenim un pic mai cumparati?

Mie cifrele prezentate de autoritati mi se par lamuritoare. Nu trebuie sa merg eu in depozite sa masor rezervele, vreau sa cred ca autoritatile nu ma mint. Oricare ar fi aceste autoritati, de oricare parte a spectrului politic.

Si am toate motivele sa cred in acele cifre, pentru ca am vorbit cu oameni din domeniu, cu specialisti, cu oameni din afara jocului politici si toti mi-au spus acelasi lucru: nu este cazul sa ne alarmam, avem resurse sa trecem peste iarna, adica 2-3 luni. Ascultati-i pe specialisti si veti vedea ca si mesajul lor este unul echilibrat, linistitor.

Multi dintre interlocutorii mei de ieri, oameni din domeniu, carora le-am cerut informatii si explicatii, mi-au marturisit ca sunt si ei ingroziti de modul in care este prezentata situatia. "Noi spunem ca nu trebuie sa ne facem probleme, chiar daca am mai rationaliza consumul, dar acest lucru nu este auzit", au spus ei. Mai mult, au remarcat ca se intampla ceva si in piata, desi eu consider ca este oarecum firesc din punct de vedere economic. Pacura avea un pret de putin peste 200 de dolari/tona, dar deja exista semnale ca el se indreapta spre 300 de dolari.

Prin urmare, continuu sa cred ca situatia nu este dezastruoasa in Romania, pentru ca exista solutii si alternative. Si ca "apostolii apocalipsei" - cum le-am spus eu comentatorilor care intretin si induc frica prin comentariile lor, fie ca este vorba despre pretul gazului, factura la intretinere, pretul alimentelor sau biletele de tratament pentru pensionari - ard gazul, pretiosul gaz, de pomana. E foarte simplu, cand nu ai cifre, cand nu stii cifre si nu vorbesti pe lucruri concrete, sa emiti opinii si sa recurgi la apelul la sentimente primare.

Eu cred in cifre, eu cred in studii bine documentate si prefer sa vorbesc pe ele.