Suntem tentati sa vedem "criza gazelor" din acet moment ca fiind un conflict intre Rusia si Ucraina sau ca o cearta intre intre Rusia, Ucraina si Europa, fiecare cu atuurile si slabiciunile sale. Cred insa ca asistam doar la efectele unui conflict interior, asa cum o izbucnire nervoasa de la un moment dat releva tensiuni acumulate in timp. Daca ne uitam la politica energetica a Rusiei, trebuie neaparat sa distingem intre politica, cu prioritatile ei, si interesele economice, cu propria lor agenda. Este greu sa o facem, pentru ca de obicei cele doua se suprapun. Dar criza de acum arata tocmai distantarea dintre cele doua paliere, cel politic si cel economic, intr-un moment in care am fi tentati sa credem contariul, din moment ce fostul presedinte al Gazprom este acum stapan la Kremlin.
Cred cu tarie ca, daca strategia politica ar fi fost in ton cu cea economica, nu am fi avut acest conflict. Moscova nu avea nevoie de asa ceva acum cand:
- de-abia isi lustruieste imaginea dupa conflictul din Georgia
- europenii coaguleaza o politica energetica comuna
- Ucraina incearca sa se apropie cat mai mult de Vest
- liderii democrati de la Kiev se aliaza, chiar si temporar
- se va discuta in curand mai mult despre scutul antiracheta atat de iritant pentru rusi
- apar noi furnizori de gaze naturale lichefiate pentru UE
gazului trebuie sa fie redus pentru prieteni. In acelasi timp, interesul economic cere cel mai mare pret posibil. Daca politica ar fi mers mana in mana cu economia, Rusia ar fi facut cateva concesii Ucrainei. De binele
afacerii pe termen lung si al prieteniei intre popoare. Esecul negocierilor este graitor pentru psihanaliza cauzelor care au determinat criza.
Incapacitatea Rusiei de a deveni un stat modern, bazat pe o economie post-industriala, putin dependenta de pretul materiilor prime, explica cel mai bine criza gazelor din prezent.
Postări
Divergenţa politic-economic este reală, dar deloc nouă, ci mai degrabă inerentă sistemului centralizat din Rusia.
RăspundețiȘtergereÎn criza gazelor, ca şi în cea georgiană, politicul conduce şi economicul se supune, ca simplu instrument.
Rusia se simte în putere şi în control în relaţia cu UE, ignorând eventualele riscuri pe care o atitudine prea îndrăzneaţă le-ar putea isca. În fapt, pe termen scurt, Rusia nu riscă nimic, UE fiind inexistentă ca adversar politic sau economic al Rusiei. Companiile europene şi guvernele incorporated din UE îşi văd mai ruşinate sau mai sfidătoare de propriile interese!
Şi totuşi, paradoxal, războiul gazelor se duce între Rusia şi UE, miza fiind Ucraina!
Kremlinul încearcă să distrugă mitul UE ca ţintă pentru Kiev, să expună găunoşenia promisiunilor exprimate sau sugerate dinspre Bruxelles. Totul pentru a extinde influenţa externă a Rusiei, spre gloria tandemului Putin-Medvedev şi pentru satisfacţia de vânzare către publicul intern. În plus, statelor europene li se arată pisica şi guvernelor complice li se dau argumente: Ucraina este nesigură şi minte, cum aţi aflat deja!, a minţit şi Georgia! Pentru că traseul Rusia-Ucraina nu este sigura, mizaţi pe North şi South Stream. Altfel spus: negociaţi cu un singur bandit - cel care contează! - nu cu doi. Fiţi pragmatici şi realpolik-ci!
Pe de altă parte, UE îşi păzeşte confortul fără a fi dispusă la o confruntare directă cu partenerul "imoral", Rusia, în favoarea unui partener schizoid şi nesigur, cum apare astăzi Ucraina.
Politica nu merge mână în mână cu economia, ci o poartă în mână ca pe o armă!
power is nothing without control, spune o reclama la caciucuri. Daca rusii trec de un anumit punct, lucrurile degeneraza urat de tot. Care ar fi acel moment? sa moara europeni de frig, sa iasa lumea in strada prin europa de est? greu de spus. stim insa ce s/a intamplat in trecut / un mic incident a prabusit toata constructia lagarului comunist. imi vine in minte gestul ungariei de a deschide granita pentru RDG/isti, care a dus la caderea regmului comunist acolo. Deci/ rusii mai gresesc in calculele lor iar cateodata o gafa declanseaza o reactie in lant. Daca se va intampla acum, mana care tine arma economica e cam bleaga...
RăspundețiȘtergereDeci- politicul nu poate ignora economicul la nesfarsit in acelasi fel in care si nebunii au momente de luciditate
si chiar pentru cei care cred ca doar politica este la ea acasa in rusia - http://www.economist.com/displayStory.cfm?story_id=12856506
RăspundețiȘtergereda, Moscova ramane fara bani si merge la cacealma. Spune cineva cip?
Rusia şi Ucraina nu sunt prietene în acest moment. sunt foarte asemănătoare ca profil etnic, dar acum se duşmănesc. sau, luat altfel: Iulia Timoshenko este un premier rusofil, în timp ce Viktor Yushchenko este un preşedinte rusofob care trage cu ochiul spre Ţările Baltice şi Polonia. că doar nu au încercat ruşii să îl otrăvească degeaba.
RăspundețiȘtergeredin punctul meu de vedere, nu e o diferenţă între politicul şi economicul din Rusia, pentru că acolo totul depinde de politic. raţionamentele economice au fost întotdeauna secundare la Kremlin. pur şi simplu, îl vor pe Yushchenko plecat şi îi fac cât mai multe greutăţi.
sunt absolut convins că, dacă Ucraina ar coti spre est, preţul cerut de Gazprom ar scădea imediat la 170 de dolari, cum era înainte. în plus, dacă politicienii ruşi ar dori să sprijine Ucraina, nu s-ar apuca să arunce cu declaraţii în jurnaliştii români (asta după ce se spune că ar fi încercat discret marea cu degetul prin intermediul lui Voronin, la ultima întâlnire cu Băsescu, care ar fi refuzat scurt). ba dimpotrivă, raţionamentul rusesc pe care îl percep eu e: "dacă tot e criză la Kiev, de ce să nu dăm crizei o mână de ajutor?"
Moscova nu crede în lacrimi.