Hillary Clinton: SUA nu vor negocia cu Hamas in conditiile actuale. Brzezinski si Scowcroft au un alt sfat pentru presedintele american

"Nu poti negocia cu Hamas pana nu renunta la violenta, nu recunoaste Israelul ca stat si nu accepta sa respecte acordurile anterioare", a spus Hillary Clinton, secretarul de stat american, in timpul audierilor din Senat pentru confirmarea pe post. "Aceasta este pozitia guvernului Statelor Unite. Aceasta este pozitia presedintelui ales", a completat Clinton.

Ce sfaturi ar da Brzezinski si Scowcroft

Pozitia enuntata de Secretarul de Stat american este opusa sfaturilor pe care le-ar fi dat doi mari specialisti noului presedinte american referitor la conflictul arabo-israelian. Aceste sfaturi le-am gasit intr-o carte publicata spre a doua jumatate a anului 2008, in timp ce cursa electorala in America era in plina desfasurare si cand inca se mai credea ca presedintele Bush nu va parasi Casa Alba fara sa faca totusi ceva pasi inainte in conflictul acesta.

Cartea se numeste America and the World. David Ignatius - care scrie comentarii pentru Washington Post, a fost editor executiv la International Herald Tribune si reporter pentru Wall Street Journal - ii intervieveaza pe doi dintre cei mai buni si celebri practicanti ai politicii externe americane, pe democratul Zbigniew Brzezinski si pe republicanul Brent Scowcroft. Primul a fost consilierul pe securitate nationala al presedintelui Carter si este mentorul lui Madeleine Albright, al doilea este mentorul Condoleezzei Rice si a ocupat aceeasi functie in timpul presedintilor Ford si Bush Sr., fiind si asistent pe probleme militare al presedintelui Nixon.

Scowcroft sustine ca trebuie sa existe un dialog al administratiei americane cu Hamas. La inceputul anilor '70, cand a inceput sa se implice in problema, nu era permis dialogul cu Fatah pentru ca era considerata o organizatie terorista, isi aminteste Brent Scowcroft, care spune ca americanii dialogau cu Fatah cu ajutorul Marocului. "In aceasta situatie ne aflam si astazi si cred ca ar trebui sa fim pregatiti sa dialogam cu Hamas. Hamas a sugerat o incetare a focului. Nu stiu ce inseamna asta, dar nu vom afla niciodata daca nu vorbim cu ei. (...) Izoland Hamas, Hamas va deveni mai puternica si va submina Fatah", mai spune el.

La randul sau, Zbigniew Brzezinski, aduce in discutie si o dimensiune morala a situatiei. "La nivel moral, daca nu vorbim cu Hamas inseamna ca il boicotam. Inseamna ca ii excludem de la orice. Asta inseamna sa pedepsim un milion si jumatate de oameni intr-un loc in care sunt seriose probleme umanitare - boala, foamete, dezintegrarea comunitatii. (...) Nu cred ca acesta e un bun mod de a negocia decat daca esti angajat intr-un conflict mortal. Daca am fi in razboi cu o tara, am fi pregatiti sa impunem conditii dure pentru populatia acesteia (...)Dar milionul si jumatate de oameni care traiesc in Gaza nu sunt dusmanii nostri, nu trebuie sa uitam asta", spune Brzezinki.

Oricum, cei doi cred ca rezolvarea conflictului arabo-israelian nu se poate face de catre cele doua parti. "Problema este prea profunda, prea mare, prea emotionala si are radacini prea adanci", asa ca este nevoie de ajutorul SUA pentru a media discutiile si a-i ajuta sa ajunga la un compromis. (OK, este american este opinia lui) Brzezinski vede situatia astfel in negocieri: americanii stabilesc niste parametri esentiale, dupa care cele doua parti pot discuta detaliile.
Care ar fi acesti parametrii?

1. Sa nu se acorde niciun drept de reintoarcere a palestinienilor in Israel - o pastila greu de inghitit pentru arabi, pentru ca intreaga structura a identitatii palestiniene a fost construita pe ideea ca au fost izgoniti nedrept din Israel.
2. Impartirea reala, pe bune a Ierusalimului - o pastila amara pentru israelieni; nu va exista o pace viabila daca moscheea cu cupola aurita, o parte a vechilui oras si estul Ierusalimului nu vor fi capitala Palestinei. Pacea nu va fi vazuta ca legitima si nu va exista un punct de pornire pentru o reconciliere.
3. Revenirea la granitele din 1967 - cu ajustari de ambele parti pentru a permite ca marile asezari urbane de cealalta parte a granitelor sa fie incorporate in Israel, in timp ce paletinienii sa primeasca concesiuni teritoriale echitabile in Negev si Galileea, ca sa nu mai piarda din teritoriu. Israelul detine deja 78% din vechea Palestina, in timp ce arabii au doar 22%.
4. Demilitarizarea statului palestinian.

Daca ar fi fost consilieri ai presedintelui Obama, astfel de idei i-ar fi pus pe masa.

Unii zic ca palestinienii sunt evrei :D

Oricum, noii administratii de la Washington ii va fi foarte greu sa rezolve acest conflict. Cum le-a fost, de altfel, si precedentelor. Insa cine stie, pana cand vor fi pregatiti sa transeze problema, nu va mai fi nevoie. Am citit chiar ieri intr-un supliment al The Times ca un mic grup de evrei si arabi cauta sa demonstreze faptul ca palestinii si israelienii sunt, de fapt, antropologic si genetic frati. :D

Teoria a fost prima data enuntata de David Ben Gurion, primul premier al Israelului, dar a capatat din nou importanta acum. Un studiu asupra unei rare boli de sange descoperita atat la israelieni, cat si la palestinieni, a dus la concluzia ca cele doua populatii sunt apropiate genetic, mult mai apropiate decat sunt palestinienii cu alte popoare arabe. Palestinienii si evreii sunt frati - sustine un tip care si-a abandonat profesia de IT-ist pentru a demonstra aceasta teorie si o face de vreo 12 ani.

Potrivit teoriei lui, parlestinienii sunt evreii pe care romanii nu i-au trimis in exil in secolele I si II e.n. Unora dintre evrei li s-a permis sa ramana sa lucreze pamanturile fertile din Iudeea si Samaria - cunoscute acum ca Fasia de Vest, West Bank - pentru a alimenta Roma cu cereale si ulei de masline. Treptat, ei si-au pierdut identitatea etnica si s-au convertit prima data la crestinism, sub dominatia bizantina, apoi la Islam. In acest timp, evreii si-au pastrat identitatea in exil, in timp ce evreii care au ramas in urma, in ceea ce a devenit Palestina, nu si-au parasit tara, ci si-au pierdut identitatea.:D