Studentie reloaded: viata de bursier Chevening

Sunt in a treia mea zi in Marea Britanie si vreau sa va povestesc putin despre cum este aici. Multi prieteni mi-au cerut sa le promit ca le voi spune primele impresii, asa ca aceasta postare le este dedicata in special lor.

Probabil ca o parte dintre cei care ma citesc au studiat in straianatate si li se va parea normal ceea cevoi povesti aici, dar pentru mine, fost student roman, intr-o facultate romaneasca in perioada 1995-1999, lucrurile aici sunt total diferite. Imi retraiesc studentia, insa la modul la care o visam atunci.

Ca bursier Chevenin - Chevening fellow - am un statut mai aparte, in sensul ca nu sunt student, ci asimilat cadrelor didactice aflate in vizita la Sussex University. Prin urmare, asa cum ne-a spus astazi directorul programului (care se numeste European Political Economy) suntem aici "la post", fiind platiti de Ministerul de Externe britanic, care finanteaza bursa.

Suntem un grup de 11 persoane din Europa Centrala si de Sud-Est, mai precis din Romania, Bulgaria, Macedonia, Croatia, Ungaria, Polonia, Serbia, Estonia, Slovacia, iar majoritatea dintre colegii mei lucreaza in administratie, in ministerele de finante, al economiei, al agriculturii sau la banca centrala, cum e cazul slovacului. Eu sunt singura de cealalta parte a baricadei, adica jurnalist, asa ca e putin ciudat.

Prima saptamana este orientativa, ti se explica despre program, chestiuni administrative si academice, dai un test de limba sa vada daca e nevoie sa iei cursuri suplimentare, gratis, evident. Apoi incep cursurile propriu-zise, de luni pana miercuri. Restul timpului este dedicat lecturii si vizitelor.

Sunt extrem de incantata de faptul ca vom face multe vizite in institutiile britanice, la Ministerul de Finante, la Trezorerie, dar si la think-tank-uri. Ultimele zile din saptamana sunt dedicate unor astfel de vizite.

La un moment dat, in februarie, vom avea o calatorie la Edimburgh, in Scotia, unde vom vorbi cu oameni din adminsitratie, iar in martie o saptamana la Bruxelles. Au facut un program interesant si pentru Bruxelles, pentru ca in afara de intalnirile cu specialisti din Comisie, au pus si intalniri cu oameni din think-tank-uri. Sper sa aflu lucruri interesante, pe care sa vi le impartasesc si voua. In plus, trebuie sa ne alegem un loc in care sa facem un scurt internship, iar ceea ce mi s-a spus e ca mi se poate aranja sa merg in redactie la The Economist pentru acea perioada. Colegii mei probabil ca vor alege institutii de stat britanice, dar mie mi se pare absolut fantastic sa ii vad la lucru pe oamenii pe care ii citesc saptamanal.

Pe masura ce va trece timpul va voi spune cum decurge, la nivel informational, acest program, dar acum as vrea sa va vorbesc mai mult despre partea non-academica.

Campusul este exact asa cum il vedeam noi in filmele americane in adolescenta noastra, iar in cladirea in care sunt cazata sunt camere cu baie proprie, telefon si conexiune la internet. Sunt 6 camere pe hol si exista un spatiu comun, un mic living si o bucatarie dotata cu tot ce e necesar.
Peste drum de cladirea in care stau este biblioteca, doua magazine cu de toate, o cafeanea cu wireless, o banca, farmacia si la doi pasi statia de autobuz in directia spre oras, spre Brighton.

Cladirile in care vor avea loc cursurile sunt la o distanta de 5 minute de mers pe jos maxim. Ai totul la indemana, nici nu ai avea nevoie sa iesi din campus, pentru ca am uitat sa va spun de un bar care e in apropiere.

Astazi, in prima zi oficiala a programului, dupa prezentarea partii academice am fost sa ne irnegistram, ni s-a facut o legitimatie pe care sa o folosim peste tot in campus. Apoi am fost la instructajul de IT, unde ni s-a vorbit despre accesul 24/7 la salile cu computere, despre cum putem printa documente- nu e gratis, ci cativa pence o copie - si ni s-a dat un user si o parola la contul de pe site-ul universitatii si de mail.

Cea mai neasteptata veste a fost aceea ca notebook-urile primite - Dell Inspiron 910 cu Windows XP pe ele - vor ramane ale noastre. Aveam oricum laptopul meu de acasa, insa a fost un anunt la care m-am asteptam. Evident ca preturile sunt mici, de-asta isi permit sa ni le dea de tot, insa oricum, ideea e ca iti pun la dispozitie tot ce ai nevoie si laptopul a devenit un consumabil, ca orice altceva, inclus in program.

Cand am ajuns la "camin", am avut un flashback si mi-am amintit cum, dupa ce am intrat la facultate, am cautat un loc in camin in Bucuresti. Am luat a patra pe facultate examenul, dar n-am obtinut loc de cazare, pentru ca cei din anii mai mari au avut prioritate. Asa ca am colindat, impreuna cu mama, caminele din campusul de la Leu - eu am facut Facultatea de Jurnalism, la stat - incercand sa imi cumpar un loc in camin. Dar cand auzeau cei de la liga studentilor sau administratorii ca sunt studenta la jurnalism nu vroiau sa accepte mita.

Oricum, imi amintesc prima senzatie pe care am avut-o cand am ajuns in Regie intr-un camin: m-a izbit un miros de mancare pe hol si am fost dezgustata de baia comuna la doua camere, in care dalele erau foarte murdare si ciobite. In anul doi, cand am obtinut loc in camin, n-am vrut eu sa mai stau acolo si am renuntat la el, fara sa-l vand, pur si simplu lasandu-l vacant. Asa ca am stat cu chirie toata studentia.

Cred ca daca era un camin precum cel in care stau acum as fi dat orice sa am un loc in el. Totul e curat, nu miroase nici a mancare, nici a grup sanitar. Odata cu inaintarea in varsta si atat de departe de anii studentiei, tinzi sa devii mai comod, mai pretentios si sa cauti confortul. Va marturisesc ca asa eram si in studentie, poate de-asta am si respins ideea de a mai sta in camin. Dar aici nu ma deranjeaza nimic.

Este o camera mica, dar nu am nevoie de prea mult spatiu, atata vreme cat locul in care stau este curat. Am la indemna de la magazine la restaurante si statie de autobuz, sunt la o ora de Londra si la 20 de minute de mare. Brighton-ul e un oras dragut, animat, asa ca simt ca in aceste trei luni exista toate premisele sa nu imi fac griji pentru nimic si sa profit de experienta mea britanica. Si sa retraiesc o studentie asa cum am visat-o in anii adolescentei.