Sistarea livrarii de gaz rusesc catre Romania - de ce refuz sa ma panichez?

Ma irita atitudinea alarmista privind sistarea livrarii de gaz rusesc catre Romania si refuz sa ma panichez. Eu nu cred ca in Romania vor fi efecte catastrofale si nici relatarile reporterilor care vor arata ca la aragaz presiunea gazului e mai mica sau vor invoca frigul din locuinte nu mi se vor parea decat fortari ale subiectului.

Sa ne uitam la niste cifre, prezentate azi de premierul Boc si de ministrul economiei, Videanu:

• consumul zilnic din Romania este in prezent de 61,5 milioane de metri cub (mc) de gaz pe zi
• sursele sunt urmatoarele: 33 de milioane de mc productie interna curenta zilnica, 26 de milioane de mc din rezerve si 2,5 milioane mc din import
• consumul populatiei este de maxim 34 de milioane de mc pe zi
• prin statia de la Isaccea intrau in tara 4,7 milioane de mc pe zi
• mai importam gaz rusesc prin statia Mediesu Aurit, o cantitate de 2,5 milioane de mc pe zi
  

Cum vor fi suplinite cele 4,7 milioane de mc de gaz? Productie interna, cantitati din rezerve, reducerea consumului CET-urilor si trecerea la combustibili alternativi, pacura si carbune.

Din discutiile mele cu cativa directori de CETuri, acestea au rezerve suficiente si, in plus, energia produsa din pacura si carbune este si mai ieftina decat cea produsa folosind gazul. Potrivit directorului CET Mintia, care asigura energie pentru Deva, in judetul Hunedoara, pretul pacurei a scazut foarte mult in ultimele doua luni si jumatate, ajungand la nivelul din 2004. Deci si daca ar trebui sa importam costurile combustibililor alternativi nu ar creste.

Dar, exista intotdeauna un dar, vom polua mai mult. Pentru ca apare intrebarea legitima de ce nu folosim mereu acesti com bustibili, daca sunt mai ieftini decat gazul?

1. Pentru ca polueaza. Suntem stat UE si trebuie sa tindem spre obiectivul 20-20-20 pana in 2020, adica reducerea cu 20% a emisiilor de CO2, folosirea resurselor alternative in proportie de 20% si 20% imbunatarire a eficientei energetice pana in 2020. Centralele pe baza de carbune polueaza foarte mult, pentru ele trebuie cumparate certificate de emisii, date gratuit intr-o anumita proportie (70%) dupa ultimul Consiliu European. Totusi energia provenita din pacura si carbune trebuie redusa, pentru a trece la surse alternative, nepoluante.

2. Pentru ca echipamentele, sistemul, este facut sa functioneze pe gaz si doar in plan secund pe pacura. Prin urmare, pentru ca in aceasta situatie fortam un pic infrastructura.

Deci, proportia de gaz rusesec nu este mare in consum, avem alternative - pacura si carbune - cu costuri mai mici, iar rezervele sunt suficiente, spun autoritatile. In aceasta situatie prefer sa le cred, situatia nu se va agrava, cu atat mai mult cu cat Romania e membru UE, UE deja s-a implicat in rezolvarea situatiei, chiar daca a subliniat ca "nu vrea sa fie un mediator". De ce sa ma panichez? Dimpotriva, sunt pregatita sa privesc cu un ochi critic si sa nu consider perfect credibile relatarile panicoase ale reporterilor. Sau poate ele nu vor exista...

Cine e vinovatul? Ucraina sau Rusia?

Ei bine, aici eu zic clar: Rusia. Si am fapte pe care ma bazez. Intai ma intreb, cat ar putea fura Ucraina si de ce ar risca o deteriorare a relatiei cu state care ii sustin aspiratiile europene si euroatlantice?

In al doilea rand, autoritatile de la Bucuresti au primit un grafic privind livrarile de la Gazprom. Ioan Rusu, directorul general al Transgaz, a spus sambata la Money Channel ca s-a primit un grafic privind livrarile de gaz, in care Gzaprom arata o reducere a cantitatii cu o treime pana in 11 ianuarie. De ce? Rusii nu au dat nicio explicatie.

Si atunci de ce Gazprom spune ca nu exista cantitatea necesara pentru ca o fura Ucraina? Raspunsul pe care l-a primit ministrul Videanu de la reprezentantul Gazprom la Bucuresti privind sistarea livrarii gazelor spre Romania a fost: "sistarea nu se datoreaza Gazprom, ci unor probleme pe reteaua de transport".

Ce zice UE? Dar, mai ales, ce face UE?

In timp ce scriu aceasta postare ascult in casti briefingul de presa de la Bruxelles, de la Comisia Europeana. Evident ca de o jumatate de ora intrebarile sunt numai despre aceasta situatie.

Si, bineinteles, diplomatia caracteristica Bruxelles-ului, exprimata prin raspunsuri standard si repetitive, se manifesta in toata splendoarea ei. Totusi, a existat un ton dur in declaratia comuna a CE si a presedintiei cehe a UE: "Situatia este complet inacceptabila... cerem ca reluarea livrarilor sa fie imediata si celor doua parti sa inceapa imediat negocierile pentru rezolvarea deficinita a disputei".

Cine e sursa problemei? "Problema tranzitului este intre cele doua parti. ele trebuie sa se aseze la masa negocierilor pentru a rezolva situatia, astfel incat ea sa nu afecteze consumatorii europeni", a spus purtatorul de cuvant al CE. Cine e de vina? UE se abtine. Sper sa nu o faca in intalnirile la nivel inalt cu ambele parti, cu Putin si Timosenko, si sa adopte o pozitie ferma.

UE este destul de vaga si cum pot fi ajutate statele UE afectate. Exista o directiva europeana din 2004, "gas security directive", care prevede masuri si convocarea Grupului de Coordonare privind Gazul (o traducere schioapa, recunosc, asa ca voi folosi termenul original Gas Coordination Group), care se va reuni DE-ABIA vineri.

Am aruncat un ochi pe directiva. Statele membre trebuie sa ia masuri, sa gaseasca solutii la nivel national, dar exista si niste solutii la nivel european, UE intervine atunci cand situatia excedeaza autoritatile din statele membre afectate.

Iata masurile care apar in anexa directivei, care mie mi se par nu masuri de urgenta, cu exceptia catorva, ci pe termen lung: recurgerea la stocuri de rezerva, flexibilitatea sistemului, contracte pe termen lung, existenta unor piete de gaz lichefiat, utilizarea unor combustibili alternativi sau a unor centrale electrice alternative, crearea unor capacitati transfrontaliere, construirea unei infrastructuri si interconectarea ei ca sa fie posibile livrarile itnre statele membre, cooperarea intre autoritatile din statele membre care se ocupa de transportul gazului, coordonarea intre operatorii din distributie si sistemul de transport, diversificarea surselor de gaz, investitii in infrastructura, productia interna ca alternativa.