Audierile de ambasadori, o poveste...

Audierile de ambasadori de astazi au fost asa cum ma asteptam. O poveste! Incepand cu inceputul, adica cu faptul ca fusesera anuntate pentru ora 15.00, dar ele au inceput, de fapt, la ora 13.30. Intr-o sala micuta pentru interesul manifestat, a comisiei de politica externa din Camera Deputatilor, desi, in general, ele se desfasurau la Salonul Alb, la Senat, o incapere mult mai ofertanta si pentru presa. Pentru ca, asa cum stiti, din fericire, aceste audieri sunt publice.

I-am gasit pe colegii mei, vreo patru, inghesuiti pe o canapea de doua locuri, cu laptopuri si carnetele in poala. Am intrebat cam pe unde stau presedintii si urmaream daca se ocupa toate scaunele de la masa care forma o elipsa, sa vad unde ma pot aseza si eu. Apoi am cerut un scaun, care mi s-a adus. De obicei, la audieri de ministri sau ambasadori, jurnalistii pot sa stea intr-un capat mai retras al mesei, ca sa nu scrie pe genunchi, atunci cand nu exista locuri pentru ei.

Pe cand sa inceapa sedinta, m-am asezat pe un astfel de loc, sa fiu aproape de reportofon si sa controlez inregistrarea, sa pun time codes pe problematici, asa cum fac de obicei. Ei bine, un "domn" a venit la mine si mi-a zis ca nu pot sa stau la masa cu parlamentarii. Ma intelegeti, nu se poate. Chiar daca am argumentat ca sunt locuri libere si ca as vrea sa fiu aproape de reportofon. Nu, parlamentarii sunt fiinte superioare alaturi de care tu, un biet muritor de rand, un jurnalist, nu ai cum sa stai.

Mai tarziu, acelasi trepadus, a incercat sa ridice de la masa niste asistente de parlamentari sau angajate ale Comisiei, fetele alea care graviteaza prin cadru in astfel de ocazii, dar care nu sunt parlamentari, pentru ca Tariceanu, care intarziase, sa stea langa presedintii de comisii. Fostul premier insa, un om educat, a insistat ca doamnele si domnisoarele sa ramana pe locurile ocupate, nu de alta, dar nu ridici o femeie pentru un barbat, fie el si fost premier. Numai ca trepadusul nu stia ca regulile de politete se aplica in toate cazurile.

Sa trecem insa la problema de fond. La audieri. Am scris despre ele pe HotNews.ro, dar simt nevoia unor comentarii personale, mai potrivite pe blog decat intr-un articol informativ.

Propunerile astea au fost problematice din start. Lista cu cei sase ambasadori propusi a fost trimisa Parlamentului pe ultima suta de metri a guvernului Ungureanu. Candidatii au fost audiati de comisiile de politica externa din care au lipsit reprezentantii opozitiei, aflati atunci in greva parlamentara. Si au primit atunci avizul pozitiv al comisiilor. Apoi Titus Corlatean a vorbit despre aceste audieri - la care presa n-a prea fost prezenta sau despre care n-a prea stiut - este cazul meu si al altor cativa colegi care se ocupa de MAE. Nici numele nu erau cunoscute, cu exceptia celui al Danei Constantinescu, propusa pentru postul din Italia.

Evident ca actuala putere, atunci in opozitie, a contestat-o. O considerau o apropiata a presedintelui Basescu, ambasada din Italia este una importanta si diaspora numeroasa. Si ei suspectau ca punerea unui om apropiat lui Basescu (a lucrat cu el in Ministerul Transporturilor) ar putea duce la o fraudare a alegerilor in Italia, asa cum acuza ca s-a intamplat la Paris, cand ambasador era Teodor Baconschi. Sunt temerile eterne ale PSD, sunt acuzele lor constante, eu doar le reproduc aici si explic situatia, pentru a o intelege si cei care nu sunt atat de bine initiati in ale politicii interne sau/si externe.

Andrei Marga a tot spus ca e o problema cu propunerea pentru Italia, aratand clar ca presedintele o agreeaza, in timp ce noul guvern si noul ministru de exerne nu sunt de acord cu propunerea. Insa MAE a retrimis la Parlament acea lista. De ce? Pentru ca, legal, nu poate face altceva. Nu poate interveni in acest proces pana cand mandatul acestor ambasadori propusi nu se va fi incheiat. A explicat-o chiar Dan Petre, secretar de stat in MAE, in timpul audierilor.

Ideea este ca propunerea a fost facuta legal, de ministrul in functie Cristian Diaconescu, iar singura solutie era nu indepartarea de pe lista a candidatilor actuali, ci retragerea lor de buna voie. Chiar si in conditiile in care Dana Constantinescu si Valeriu Nistor, propus pentru ambasada din Qatar, nu au primit avizul pozitiv, ei pot deveni ambasadori, intrucat decizia finala este a presedintelui. El acrediteaza ambasadorii, nu exista nicio ambiguitate asupra acestei atributii.

Era evident ca Danei Constantinescu ii vor face zile grele. Au si preferat sa o audieze prima, in ciuda ordinii de pe lista. Au argumentat prin faptul ca e singura doamna. Oricum, ei i-au dedicat extrem de mult timp din ora si jumatate avut la dispozitie pentru audieri.

In momentul in care Mircea Geoana i-a pus intrebarea care sunt numele ministrilor de externe, interne si ai economiei si finantelor din guvernul Monti era clar ca a prins-o.

Trebuia sa stie numele tuturor membrilor guvernului italian, avand in vedere ca urma sa mearga acolo la post?

Trebuia sa aiba printata lista cu numele acestora?

Nu stiu, pentru ca a avut un discurs liber, n-a avut scris nimic, a cautat in memorie elementele discursului ei si, in ciuda faptului ca Tariceanu a caracterizat prezentarea sa drept "o totala brambureala", a fost structurata. A abordat chestiunile intr-o ordine logica, numai ca, din punctul meu de vedere, a inceput slab, cu evocarea istoricului relatiilor diplomatice si obiectivele generale precum sprijin pentru Schengen si pe MCV.

Ambasadoarea a raspuns sincer: nu stiu aceste nume. Si a aratat logic ca nu e un impediment, pentru ca inaintea unei intalniri normal ca te pregatesti si ii afli mai mult decat numele ministrului, ii studiezi CV-ul si probabil afli si informatii personale despre el.

Situatia nu e transata odata cu avizul negativ al comisiilor parlamentare. Daca Traian Basescu vrea, ea poate ajunge ambasador.

I-am citit CV-ul. el arata asa: :

• 1992-1996 expert relatii internationale - Min. Transporturilor
• 1996-1999 sef serviciu relatii internationale - Min. Transporturilor
• 1999-2003 dir gen.al directiei generale Relatii internationale - Min. Transporturilor
• 2003-2006 dir.gen. al Directiei Generale integrare Europeana si Relatii Internationale - Min. Trasporturilor
• 2006-prezent Ambasador al Romaniei in Slovenia

Judecati voi daca aceasta experienta o califica sau nu.

Niciodata nu am vazut in comisiile de politica externa ale parlamentului dezbateri ca astazi asupra prestatiei ambasadorilor propusi si merg de ani buni la audieri. Pentru mine, ca jurnalist, a fost interesanta aceasta parte, pentru ca eram convinsa ca nu-i vor da avizul si atunci curiozitatea mea era suscitata de teatrul pe care urmau sa il joace in fata presei pentru a construi respingerea Danei Constantinescu.

Nu ma intelegeti gresit, nu ii iau apararea.

Cred si eu ca in Italia, la fel ca in SUA, Germania, Franta, R. Moldova, Spania si Rusia este nevoie de diplomati de cariera, experimentati.

Nici antecesorul doamnei Constatinescu nu era insa un diplomat experiementat. Razvan Rusu  nu invatase inca italiana cand a preluat postul de la Roma si l-a nemultumit teribil pe presedintele Basesescu prin absenta de la un eveniment de ziua nationala a Romaniei organizata la Roma, fapt care a si determinat rechemarea lui in tara.

Ramane de vazut ce se va intampla in cazul ei, daca presedintele va accepta alte propuneri. Ministrul Marga spunea vineri, intr-un interviu pe care i l-am luat, ca are vreo trei. Hm, trei diplomati grei, disponibili, care sa corespunda criteriilor cerute de parlamentari?

A fost urata si atitudinea celor doi reprezentanti ai MAE prezenti la audieri, secretarii de stat Ovidiu Dranga si Dan Petre. In momentul in care i s-a pus Danei Constantinescu intrebarea referitoare la numele ministrilor, au avut un zambet care spunea totul: "Hm, a prins-o!".

Dan Petre a raspuns la toate interprelarile parlamentarilor, aratand faptul ca MAE se afla in imposibilitatea de a face noi propuneri in aceste cazuri.

Cat despre Valeriu Nistor, nu stiam detalii multe despre el. Insa cand i-am citit CV am vazut ca are o experienta ampla ca manager. Vine din mediul economic, corporatist si, vorba lui Calin Popescu Tariceanu, cand vorbesti despre Qatar nu prea vorbesti despre relatie politica, ci despre una economica.

Iar economic, toate lucrurile pe care le-a spus in scurta sa interventie, mi s-au parut foarte ok. M-a deranjat insa atitudinea 'de sus' a liberalului Daniel Stamate Budurescu, care i-a sugerat sa inceapa ca atasat economic pana sa ajunga la postul de ambasador. I-a zis ceva de genul: apreciez ca sunteti ca si mine inginer, dar eu am mai trecut pe la MAE inainte sa devin ambasador. Si i-am consultat CV acestui domn deputat, sa vad cu ce activitate se lauda el. Iata-l:

• 2005 - 2008 - Şef cabinet primar - Primăria sector 1
• 2004 - Director - DAIP - Primăria sector 1
• 2002 - 2005 - Administrator societate comercială
• 1999 - 2001 - Ambasador al României în R. Senegal, Mali şi Burkina Faso
• 1993 - 1998 - Consilier, expert, consultant parlamentar în Senat
• 1992 - Secretar II, referent de spaţiu la Direcţia Africa - M.A.E.
• 1990 - 1991 - Şef birou senatorial
• 1982 - 1990 - Inspector pt. verificarea calităţii utilaje pt. Uzina de apă grea
• 1978 - 1990 - inginer proiectant gr. III - IPROCHIM
• 1974 - 1977 - inginer stagiar la IA Slatina, IMUC, IUC Griviţa 

Sincer, ma impresioneaza mai mult CV-ul unui om care a ajuns director general al unei multinationale in Austria. Acum are o firma de consultanta de management si afaceri din mai 2007, iar inainte a lucrat pentru compania Xerox. Din iulie 1997, cand a inceput ca manager marketing si operatiuni pentru Xeron Romania si R. Moldova, pana indecembrie 2006, cand ajunsese deja director general al Xerox Austria, dupa ce, timp de 3 ani, intre 2001 si 2004 ocupase aceeasi pozitie, in cadrul aceleiasi companii, insa in Romania si Republica Moldova.

M-a amuzat, si in cazul lui Nistor, baletul intre parlamentari si cei doi secretari de stat de la MAE. Adica mesajul eram cam acesta: mai baieti, de ce ne propuneti ambasadori oameni care nu au niciun pic de practica diplomatica? Ca Dan Petre sa raspunda (parafrazat si citit printre randuri): pai stiti, nu e lista noastra si n-aveam, LEGAL, cum sa propunem o alta.

Iar sugestia lui Geoana adresata MAE de a-l tine aproape pe Nistor este hilara. Sponsorul, cum l-a caracterizat unul dintre parlamentari pe Valeriu Nistor, nu cred ca sta el in stagiu de pregatire la MAE, sa invete diplomatie.

Cum a ajuns maidanezul constitutional?

Vreau sa ma lamuresc. Cum a ajuns maidanezul obiect al analizei si judecarii Curtii Constitutionale?

Din cate stiu eu, Curtea Constitutionala se pronunta asupra unei legi care, prin prevederile ei, ar incalca Constitutia Romaniei. Unde, in Constitutia Romaniei scrie despre cainii maidanezi/comunitari sau cum ii mai putem numi?

Le-as sugera deputatilor PNL si PSD - care au trimis legea la judecata Curtii Constitutionale - si judecatorilor acesteia sa adopte toti maidanezii Romaniei, pentru ca eu nu vreau sa ii mai vad pe strazi.

Inteleg ca au fost declarate neconstitutionale exact articolele care stipulau posibilitatea eutanasierii. Deci clar, in acest moment, acest lucru nu se mai poate intampla in Romania. In nicio conditie.

Pozitia mea referitoare la aceasta tema este aici, aici si aici.

UPDATE: Nu ratati comentariul colegului meu Dan Tapalaga.

Cine este spreechwriter-ul discursului regelui Mihai?

(foto: www.familiaregala.ro)
Discursul de astazi din Parlament al MS Regele Mihai a fost, dupa umila mea parere, unul extrem de bun. Peste tot ce am auzit rostit de clasa noastra politica. De ce? Pentru ca a atins teme importante si pentru ca a tras vreo doua palme intr-un mod regal, extrem de elegant si de subtil, dar suficient de puternic incat ele sa fie percepute.

Un discurs cu tema sociala, asa cum sunt, in general, discursurile moderne ale reprezentantilor caselor regale din Europa, un discurs in care subliniaza importanta Casei Regale pentru Romania - asta pentru a legitima rolul si locul succesoarei sale -, in care vorbeste despre rolul elitelor romanesti, dar si un discurs in care nu i-a uitat pe romanii din teritoriile care au apaartinut odata Romaniei.

In timp ce il ascultam s-a nascut intrebarea cine a scris acest discurs. Stim foarte bine ca toti liderii politici mondiali, presedinti sau regi, premieri, politicieni marcanti sau oameni de afaceri de calibru au "scriitori de discursuri" (speechwriters). In mod cert si Regele Mihai a avut unul.

As fi foarte curioasa sa stiu cine a lucrat la acest discurs scurt si cuprinzator, bine temporizat. Din punctul meu de vedere, Majestatea Sa a dat exemplul unui bun om de stat la acest capitol. In ciuda dificultatii sale de vorbire, mie mi se pare ca mesajul transmis a fost exact asa cum probabil a fost gandit: si-a atins tinta si a aratat inalta tinuta a celui care l-a rostit.

Nu intru in polemica despre Rege, nu sunt monarhista, de altfel azi ma gandeam daca sunt republicana sau monarhista si inca mai cantaresc argumentele pro si contra fiecarei variante, stiind sigur ca in timpurile pe care le traim nu este posibila decat o monarhie constitutionala modernizata. Am vazut postari pe bloguri extrem de virulente la adresa Regelui si a "pupincuristilor" (scuzati-mi expresia) din ultimele zile. Nu intru nici in discutia asta.

Mie insa mi s-a parut ca atingem un grad de civilizatie prin prezenta Regelui in Parlament si nu am inteles inversunarea unor politicieni - de la cel mai inalt nivel si nu numai - de a nu permite un eveniment precum cel care a avut loc. Asta nu arata decat cat de necivilizati suntem.

Cine il vede pe regele Mihai sau Casa Regala a Romaniei ca pe o amenintare are nevoie de ochelari. Adica greseste. In ultimele luni au fost discutii sterile pe aceasta tema, presedintele Basescu a aruncat cu abilitatea-i de animal politic pe piata niste declaratii ca sa aiba ce sa "macane" comentatori din toate domeniile. Iar presedintele s-a atins scopul: ca opinia publica, societatea sa ignore problemele cu adevarat importante ale acestei tari, precum cele legate de economie. Basescu a aruncat momeala, pestii s-au aruncat pe ea.

Revin insa la momentul de astazi: unul istoric si care arata ca putem fi si civilizati. Iar Regele Mihai a fost pe masura asteptarilor: discursul sau a dat clasa intregii clase politice. Prin urmare, continuu sa ma intreb: cine a fost speechwriter-ul discursului Regelui?

Cum vede Ghise profesia de jurnalist? Examene psihologice anuale, atestare o data la 3 ani si activitatea desfasurata in cabinete jurnalistice

Rumoare si amuzament in redactie la citirea unei stiri aparute pe Mediafax.

PNL-istul Ioan Ghise propune o noua modalitate de exercitare a profesiei de jurnalist si sanctiuni aferente.

Iata ce zice Ghise despre delictul de presa:

• prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane
• răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanţilor autorităţilor publice, prin transmiterea de informaţii eronate, proprietarului de multiplicarea de publicaţii, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului şi autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist
• delict= orice fapt voluntar (ilicit) şi dăunător al persoanei, îndeplinit prin acţiune sau omisiune, săvârşit cu intenţia de a păgubi altă persoană
• cvasi-delict = tot un fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă
• poate fi tras la răspundere din cauza unui delict de presă cel ale cărui fapte îndeplinesc simultam condiţiile: constituie o culpă sau greşeală prin omisiune sau acţiune, constituie cauza prejudiciului a cărui reparare se cere, au cauzat o daună morală sau materială, sunt ilicite, pot fi imputate autorului.

Cine verifica si pedepseste pentru delicte si care ar fi pedepsele:

• Ghişe propune înfiinţarea unui organism, denumit Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă

• Ombusman-ul ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării.

• Ombusman-ul monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă şi le evaluează în grile care să pună în corelare valoarea despăgubirilor solicitate cu veniturile realizate de producătorul delictului de presă şi cu valoarea pagubei suferite.

• Ombusman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.

Cel putin interesante sunt conditiile in care sa se desfasoare profesia de jurnalist:

• profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist"
• produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.
• pentru a putea fi jurnalist ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.
• Nu pot fi jurnalişti cei care au fost condamnaţi definitiv pentru furt, viol, tâlhărie, crimă, escrocare, trădare de ţară "şi alte fapte incompatibile cu morala socială
• profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.
• impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16%, cu posibilitatea unei reduceri a impozitului pe venit, în condiţiile angajării a cel puţin cinci absolvenţi de învăţământ superior.
• jurnaliştii pot fi sancţionaţi disciplinar, în raport cu gravitatea faptelor, de la mustrare, avertisment, amendă de la două la zece salarii medii pe economie, interdicţia de a exercita profesia de la o lună la un an până la excluderea din profesie.

Sanctiuni pentru editori si patroni:

• introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară
• Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.
• Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie

Mai e nevoie de comentarii? E nevoie de o astfel de lege?

Cat de ridicola poate fi Teo Trandafir!

Mi s-a parut aiurea cand PDL i-a propus lui Teo Trandafir sa candideze pentru un post de deputat, dar, dupa ce am vazut rezultatul, mi-am zis: iata, au avut dreptate, a castigat. Insa, ma intreb, cat de greu era sa castigi in fata Iulianei Minca? O femeie de-a dreptul ridicola, cabotina si mahalagioaica.

Asta nu inseamna ca o simpatizam pe Teo - ca om de televiziune a promovat manelistii si asta a fost inceputul "manelizarii" (daca-mi permiteti termenul) televiziunilor si al spatiului public, in general. Teo e o femeie inteligenta, dar asta nu o scuteste sa faca multe, foarte multe greseli si sa devina ridicola. De la plecarea ei pe usa din spate de la Pro TV si declaratiile ca asteapta inca un telefon de la Sarbu, sperand ca el ii va ierta tradarea, la "prostituarea" in emisiuni cu invitati non-valori, dar care ii aduceau bani si audienta n-a facut decat sa fie ridicola.

Si ridicola a fost si cand a votat motiunea, cu atata teatralitate in gesturi si atata sfidare la adresa guvernului si a colegilor ei din PDL. Poate ca PDL merita asta.

Numai ca acum Teo vine cu o explicatie halucinanta si toata inteligenta ei este pusa la indoiala. Sa nu mai vorbim ca se umple de ridicol. Toate reactiile si gesturile ei de dupa introducerea bilelor in urne, imbratisarile cu parlamentari ai opozitiei, ea le explica acum astfel, in ziarul Ring:

„Mă simţeam foarte rău atunci când am făcut acel gest din parlament în ziua votului. Am încercat să urc treptele, să pun bilele şi apoi să cobor. Când am văzut că pot să fac chestiile astea, am spus: «Oh, my God!» şi, când am coborât, am zis: «Yes, am reuşit, am reuşit, am putut!» Toată lumea m-a blamat”. Întrebată dacă regretă gestul, Teo a răspuns: „Sigur că îmi pare rău. Fiecare poate să aibă momentele lui proaste, cum am eu acum“.

Apoi, întrebată dacă are informaţii cu privire la o posibilă cădere a guvernului, ea a exclamat: „Sper să nu. E singurul care ne-a mai rămas”.

E ridicola si prin faptul ca se justifica peste tot pe unde poate: acum o aud pe Realitatea TV.

Mai intelegeti ceva? Acum se discuta daca ar trebui sau nu exclusa din PDL, la fel ca pe toti cei care au votat motiunea, iar ea apare cu astfel de declaratii. Nu vi se par ridicole? Cand citesti acele randuri din Ring ai impresia ca Teo ii considera pe toti aceia care citim declaratia ei si care i-am vazut gestul drept prosti. Noi am fi prosti, daca am crede declaratia ei de un ridicol imens.

Dar ea este politician acum, nu-i asa? Si, pana la urma, in politica se admite totul: si prostia, si ticalosia, si ridicolul. In circul politicii romanesti mai e un circar, un bufon. Nimic neobisnuit, pare sa se inscrie in peisaj mai bine decat si-ar fi imaginat.

No smoking

Ce m-a surprins azi la audierea lui Baconschi in comisiile parlamentare?

• Nu faptul ca o discutie care trebuia sa fie pe politica externa a fost deturnata pe tema fraudarii alegerilor la Paris si la ciocniri verbale intre parlamentarii PSD si PDL.
• Nu ironiile reciproce aruncate de Valeriu Zgonea si Teodor Baconschi referitoare la episodul votului de la Paris.
• Nu faptul ca discursul ministrului propus a fost extrem de general si previzibil, rostit de parca i se parea o formalitate acea audiere si abia astepta sa scape de ea.
• Nu modul ferm si oarecum je m'en fich-ist (daca-mi permiteti acest cuvant) in care a raspuns intrebarilor, mod pe care l-am apreciat, pentru ca n-a parut un ministru propus doritor sa obtina binevointa membrilor comisiei, care transmitea: eu sunt sigur pe mine, e normal sa ma votati, stiu cine sunt, ce sunt si ce am facut.
• Nu insistenta lui Titus Corlatean de a-l acuza pe Baconschi de a fi "mai la dreapta de dreapta", pentru ca ar fi scris prefata unei carti a unui tip care este adeptul viziunilor legionare. I-a pus intrebare si in audiere, a subliniat asta si in declaratiile de la sfarsit facute presei.

Ei bine, pe mine m-a surprins, as zice chiar socat, sa vad dezinvoltura lui Hrebenciuc si, mai apoi, a lui Sever Voinescu fumand in sala de sedinta. Nu incepuse inca audierea, iar Hrebenciuc fuma tacticos, parca se pregatea pentru ce urma. L-am surprins facand asta si in timpul audierii. Insa in timpul audierii l-am vazut si pe Sever Voinescu fumand tacticos o tigara.

E adevarat, eu merg destul de rar prin Parlament, in special la audieri de ministri de externe, ambasadori, la evenimente organizate acolo, dar a intrebat si eu daca e o obisnuinta sau nu. "Ei, e Hrebe", mi-a raspunhs o colega de la Antena.

Nu-mi venea sa cred! E adevarat, pe holuri se fumeaza, jurnalistii fumeaza pe-acolo, la fel si politicienii, deci poti fuma prin Parlament, insa chiar in sala de sedinta? Chiar in timpul audierii unui ministru propus?

Instantaneu m-am gandit la Parlamentul European. Cred ca atunci cand merg la Bruxelles fumez cel mai putin, din comoditate, nu ies afara doar pentru o tigara. E adevarat, nu sunt un fumator inrait. La Bruxelles este un loc in care poti fuma in interior, intr-o incapere special amenajata la barul de la etajul 3, insa mirosi ca naiba cand iesi de-acolo. E ceata, nu alta, dar viciosii au un loc.

La Strasbourg la PE eu nu stiu sa fie in interior un loc, eu ies intr-o curte interioara de la sala de presa. E adevarat ca am fumat in PE la Strasbourg, in biroul presedintelui de politica externe, Jacek Saryusz-Wolsky, un polonez. Am fost sa ii iau un interviu si m-a servit cu o tigara. Am savurat acel Davidoff light cu o placere nedisimulata, ceea ce l-a amuzat. Insa m-am aratat uimita: "Fumati aici?". "Ei, doar la mine in birou, e voie", mi-a raspuns el, aratand ca e important.

Insa regulile sunt reguli, in comisii sau in alte intalniri nici nu s-ar gandi cineva sa fumeze. Multi dintre ei nu fumeaza in birourile proprii, pentru ca e interzis.

Asa ca puteti intelege uimirea mea cand am vazut ca in Parlamentul Romaniei se fumeaza in salile de sedinta si chiar in timpul sedintei. Eu cred ca asta e o lipsa de respect - nu numai fata de reguli, ci si fata de momentul respectiv si de insusi ministrul propus.

Ciudat, nu, dar asta e impresia care ma domina dupa audierea de azi a lui Baconschi.

Crin Antonescu: Din 2013 toate tarile UE ar trebui sa aiba parlamente bicamerale. Gresit!

Am fost solicitata de B1TV sa comentez declaratia lui Crin Antonescu.

• Din 2013, toate tarile Uniunii Europene vor avea forme de parlament bicameral. Ceea ce domnul Basescu nu spune oamenilor si nu spun nici prietenii sai, este ca noi riscam sa ne aflam in urmatoarea situatie: sa facem acest referendum acum, sa iasa «DA» pentru parlament unicameral, sa facem niste comitete si comisii, modificam Constitutia, mai facem un referendum sa se pronunte asupra articolului de Constitutie modificat si facem parlament unicameral din 2012. in 2012, facem alegeri si avem parlament unicameral si in 2013, conform reglementarilor UE, facem un nou referendum ca sa modificam Constitutia si sa avem parlament bicameral.

Voi comenta asta prin telefon, la "6! vine presa". E insa oportunitatea de a explica si aici de ce Antonescu greseste. Forteaza lucrurile.

1. UE nu poate impune o organizare a legislativelor statelor membre, este exclus, nu tine de competentele ei. Prin urmare, UE nu ne va impune din 2013 sa revenim la parlament bicameral, daca intre timp el va deveni unicameral.

2. Exista totusi o explicatie la ceea ce a spus Antonescu, adica probabil el a interpretat electoral o prevedere a Tratatului de la Lisabona.

Acest document, odata adoptat, va intari rolul parlamentelor nationale, care vor fi consultate inainte de adoptarea legislatiei europene, din dorinta ca deciziile UE sa fie luate la un nivel cat mai aproapiat de cetatenii sai. Astfel, parlamentele nationale trebuie sa se asigure ca UE intervine cu legislatie doar atunci cand se pot obtine rezultate mai bune la nivel comunitar. Acesta este principiul subsidiaritatii, care devine obligatoriu. Insa aceasta functie a parlamentului trebuie facuta de camera sau parlamentul - daca e unicameral - care are reprezentativitate teritoriala. Nu exista niciunde stipulat ca trebuie sa existe doua camere, dintre care una cu reprezentantivitate teritoriala. Daca exista o singura camera, dar ea are si reprezentativitate teritoriala, si demografica, atunci e perfect.

Ca sa fiu mai clara, in Germania, camera superioara a parlamentului - Bundesrat - reprezinta landurile, in timp ce Bundestagul reprezinta populatia, la fel ca Senatul in SUA si Camera Reprezentantilor. Este o organizare a parlamentelor statelor federale, in general.

Pe de alta parte, la statele unitare, precum Franta, Italia, Cehia, Irlanda, ca sa le numesc doar pe cele din UE, in general camera superioara supravegheaza deciziile camerei inferioare si este camera decidenta. Daca ne gandim la Senatul francez, cel olandez sau irlandez, membrii acestor camere sunt alesi indirect.

Nu vreau sa complic lucrurile: atata vreme cat la noi ambele camere fac cam acelasi lucru, daca acel parlament unicameral va avea si reprezentativitate demografica, si teritoriala - asa cum au ambele camere acum - atunci va putea exercita acel rol cerut de Tratatul de la Lisabona.

Este fortata asertiunea lui Crin Antonescu. UE iti poate cere, la nivel institutional, doar existenta agentiilor care controleaza implementarea aquis-ului, in niciun caz nu iti poate spune cate camere sa aiba parlamentul national. Nu poate face nici macar o recomandare in acest sens.

Audierea lui Aurescu, dezbatere pe Tratatul Lisabona - o zi plina de chestii ce nu fac audienta

Astazi am avut o zi plina: de dimineata, am fost la o dezbatere pe tratatul e la Lisabona, organizata de Reprezentanta Comisiei la Bucuresti. Dupa-amiaza, am fost la Parlament, la audierea lui Bogdan Aurescu, propus pentru ministru de externe.

Ce cauta audienta in toata aceasta poveste? Pai va explic imediat. E simplu.

La dezbatere, Gabi Giurgiu de la TVR a reluat ideea lui obsesiva ca jurnalistii romani care scriu pe UE nu o fac bine, ca sunt comozi si nu se documenteaza si, in plus, iau totul mura-n gura, nu au spirit critic si analitic a ceea e se decide la Bruxelles si nici nu fac lucrurile interesante. Ca e vina lor ca oamenii nu sunt preocupati de UE, ca astfel de subiecte nu fac rating.

Ca in mult dati, nu sunt de acord cu Giurgiu, cu faptul ca generalizeaza - nu ma regasesc in descrierea lui referitoare la jurnalistii care scriu pe afaceri europene. Cat despre audiente, ma intreb de ce emisiunea lui este la o ora la care nu se uita nimeni, candva sambata la pranz? Cred ca mai e pe post, marturisesc ca e o ora la care nu ma uit la televizor, "preocupata" fie de un somn prelungit, fie de treburi administrative pentru casa, ca doar sambata am timp sa le fac. De ce nu a reusit, prin modalitatea pe care o recomanda de a trata subiectele europene, sa-si convinga in primul rand propriii sefi sa dea mai multa importanta emisiunii, sa o puna intr-un slot orar cu audienta? E totusi vorba despre o televiziune publica, finantata din banii nostri, caci despre cele private n-are sens sa vorbim.

Este foarte simplu: aceste teme chiar nu se bucura de o prea mare atentie, oricum le-ai scrie. Niciunde in Europa nu li se da atentie, sa fim sinceri. Recunosc asta, desi afacerile europene sunt domeniul meu, imi plac, mi se par interesante, tocmai de aceea m-am specializat in acest domeniu. Dar orice ar zice Gabi Giurgiu, oamenii sunt atrasi de alte subiecte. Cand postez articole pe HotNews.ro sau pe blog pe aceste teme, traficul nu este foarte intens. Cand am scris despre Madonna, Mihaela Radulescu, EBA sau Elena Udrea... ohooo, trafic si comentarii!

Si totusi, si pe blog, dar mai ales pe HotNews.ro m-am incapatanat sa scriu despre teme europene. Ii spuneam lui Cristi, redactorul sef de la HotNews.ro, acum cateva saptamani ca parca sunt catelul ala care latra la rotile masinilor: eu ii dau inainte cu tema comisarului european, pun stiri in sectiunea aceea pe care am lansat-o, cand nimenio nu e preocupat de subiect, nici macar decidentii care trebuie sa ii trimita propunerile lui Barroso. Insa am avut un feed back foarte bun de la colegi de presa, de la oameni de la Bruxelles. Sunt o mana de oameni, dar sunt cititori de calitate si interesati. Asta insa nu inseamna ca avem trafic pe sectiunea aia sa dam pe spate. Insa daca oamenii vor sa citeasca pe tema comisarului european, stiu ca acolo o pot face, sunt informatiile grupate si la indemana. Totusi, subiectele europene nu fac trafic sau audienta, pur si simplu. Lumea e scarbita de politica interna si e totusi fascinata de scandal, darmite de ceva asa indepartat cum e politica de la Bruxelles.

Aurescu a avut nevoie de cascheta si vesta antiglont pe granita dinter Georgia si Osetia de Sud, dar nu in Parlament, unde a primit aviz pozitiv de la comisiile care l-au audiat. Dar usor nu i-a fost...

La audierea lui Bogdan Aurescu, mi-am spus ca el si-a indeplinit scopul. Constatam impreuna, si intr-o conversatie avuta in Georgia, si acum cateva zile, ca pe nimeni nu pare sa intereseze politica externa. Iar el spunea ca audierea lui pentru postul de ministru va face sa existe, cel putin pentru o ora, o dezbatere pe probleme de politica externa.

Si a avut dreptate. Credeti ca el nu stie ca guvernul Croitoru n-are nicio sansa? El a exprimat-o elegant si diplomatic, dar e constient de asta. Insa pentru o ora si jumatate, parlamentarii din trei comisii - de externe ale Camerei si Senatului si cea de afaceri europene - au pus niste intrebari pe teme de politica interna. Multi s-au abtinut, fireste, si au preferat sa ii spuna ca e un ministru de sacrificiu, ca l-ar vota in mod normal, dar nu o fac ca sa nu se preteze jocului murdar facut de Basescu, sa il intrebe cine exact i-a propus sa fie ministru. Aici este discursul lui si o parte dintre opiniile parlamentarilor.

Si Aurescu a avut acum oportunitatea sa le spuna parlamentarilor si despre situatia bugetara proasta a MAE.

• MAE nu are bani pentru plata cotizatiilor Romaniei in organizatiile internationale din care face parte. Este vorba despre o suma de 1,2 milioane de euro.
• Bugetul MAE a fost in 2009 de 153 de milioane de euro, din care au fost reduse succesiv 16 si a ramas cu un deficit de 13.
• MAE are nevoie de un sediu nou: cel din Aleea Modrogan nu ar rezista unui cutremur si este si neincapator. "Daca - Doamne fereste - are loc in timpul zilei un cutremur in Bucuresti, atunci vom avea o problema de securitate nationala, fiindca nu va mai exista diplomatie in Centrala MAE", a spus Aurescu.

In conditiile in care toata nebunia interna se deruleaza sub ochii nostri si media o relateaza cu voluptate, cui ii mai pasa de evenimentele externe? Nici macar parlamentarilor, desi sunt ipocriti. Apropo de ei, intr-un studiu al Comisiei Europene prezentat azi de comisarul Leonard Orban, arata ca Parlamentul Romaniei nu a transmis Comisiei niciun aviz motivat pentru propunerile legislative ale Comisiei.

In 2006, Barroso a avut ideea de a trimite direct aprlamentelor nationale actele legislative ale Comisiei pentru consultare si pentru a avea opinia acestora. In acesti ani au fost trimise peste 550 de avize motivate pentru numeroase propuneri, insa Parlamentul Romaniei n-a transmis niciunul.

Orban crede ca exista o lipsa de expertiza pe afaceri europene a parlamentarilor, dar a atras atentia ca, fara implicarea parlamentului in procesul de luare a deciziilor europene - consultarea lui devine mai pregnanta odata cu adoptarea tratatului de la Lisabona, are rol consultativ pe legislatie inainte de adoptarea ei, adica isi poate exprima opinii pe propunerile Comisiei - Romaniei ii va fi greu sa aiba o voce in plan european.

Ei bine, acesti parlamentari indiferenti au vorbit astazi despre politica externa, ca l-au avut la audieri pe Aurescu. Televiziunile au fost acolo, agentiile au scris despre audiere, probabil o vor face si ziarele. Dezbaterea vruta de Aurescu, intr-un moment "de turbulenta interna".

De maine insa, se revine la subiectele de audienta, nu la "neimportantele" afaceri europene si politica externa.

Liderii de filiale PDL ne-au spus: Faceti ceva, nu mai putem. Si conducerea a facut

Este discutia unui eurodeputat PDL cu un grup de primari de comune, la Bruxelles. Primari PDL. Joi, aflasera ca ministri PSD au demisionat si bineinteles ca vroiau sa stie ce se intampla mai departe. Asa ca intalnirea cu un important europarlamentar a avut menirea sa ii lamureasca asupra intrebarii: ce vom face? Incerc sa reproduc cat mai aproape, ca forma (dupa notite), discutia, mai bine spus, raspunsul:

"Vom avea interimari 45 de zile, asa cum spune legea, apoi premierul trebuie sa mearga cu guvernul in Parlament. Insa dupa 45 de zile depasim alegerile. Ceea ce s-a intamplat astazi are un aspect pozitiv, dar si unul negativ. Pozitiv pentru ca PDL este plin de energie si sperante, negativ pentru ca alegerile vor fi contestate la greu nu numai de PSD, dar si e PNL, si de altii. Pentru noi va fi mai greu acum pentru ca n-avem voie sa facem nicio greseala.

Dupa interimat avem doua optiuni:

• ori sa formam o majoritate in parlament, cu tovarasi care trec dintr-un partid in altul fara nicio treaba, baieti buni, si sunt destui
• ori alegeri anticipate
  

Presedintii de filiale ne-au spus duminica: "Nu mai putem, trebuie facut ceva". Si conducerea partidului a facut ceva si acum bulgarele se rostogoleste la vale.

- Un nou guvern inseamna si un nou premier?, a intrebat un primar.
- Nu, premierul e Boc, pentru ca el a gestionat foarte bine. Chestiunea e o noua majoritate, in care PDL sa fie cel mai mare partener.
- O facem doar cu PNL?, a intrebat un altul.
- Da, cum PNL si cu UDMR, a spus eurodeputatul, in timp ce sala murmura. Vedeti cum e, iubirea se regenereaza, ea nu moare. Daca tara o cere, ne iubim din nou.

Economic insa avem un singur risc major: sa iesim din acordul cu FMI si Comisia Europeana. Asta ar avea un impact major asupra situatiei tarii, ar rezulta deprecierea leului cu consecintele de rigoare. PDL nu are voie sa greseasca. I-am spus lui Pogea ca va trebui sa reziste la orice cerinta venita de oriunde, inclusiv din PDL, care ar putea da peste cap acordul."

Cu aceste cuvinte, discutia s-a incheiat, optimismul a cuprins sala si toti primarii au vrut sa faca poze cu eurodeputatul care i-a asigurat ca va fi bine.

Domnisoara Mai Mult Decat Atat

O ascult de ceva vreme pe Roberta Anastase. Eu am cunoscut-o pe vremea cand era euroobservator si, alaturi de Monica iacob Ritzi, imi placea pentru ca era tanara, activa, interesata si doritoare sa se implice im politica. E din generatia mea si mi-am spus ca e bine ca e in Parlamentul European, unde va invata politica ceva mai civilizata decat cea de pe malurile Dambovitei.

Mai apoi, am citit despre scandalul de la filiala PD din Prahova si cu Paula Ivanescu, am urmarit tot ce s-a spus despre ascensiunea ei, ca ar fi in grupul fidel si favorizat de Basescu, am devenit mai sceptica si am inceput s-o urmaresc cu un ochi si mai critic. Cand a fost numita presedinta a Camerei Deputatilor mi s-a parut o pozitie extrem de importanta, al treilea om din stat, pentru varsta ei.

Intotdeauna cand a vorbit in public a fost extrem de corecta dsi a avut acea tonalitate, falsa dupa parerea mea, soptita si sfatoasa. In ultima vreme insa, mi se pare si afectata si este chiar agasanta. Probabil ca impresia ei este alta, insa mie mi se pare ca isi cauta foarte mult cuvintele, e pretioasa si, din incercarea de a fi hipercorecta, cade in extrema cealalta.

Discursul de astazi in fata presei, reactia la propunerea presedintelui de a face referendum pentru a avea un parlament unicameral, este cea mai potrivita demonstratie.

Este ridicola: a promis alegatorilor ei din colegiul Ploiesti Vest ca se va lupta pentru ca Parlamentul Romaniei sa devina o institutie unicamerala. "Mai mult decat atat, discutand cu alegatorii mei din colegiul Ploiesti Vest, va pot spune ca adeseori in discutiile pe care le-am avut cu ei mi-au solicitat sa sustin acest proiect. (...) Mai mult decat atat, am credinta ca prin acest gest Parlamentului Romaniei i se ofera o sansa de a se reforma si, mai mult decat atat, de a castiga, recastiga increderea cetatenilor in aceasta institutie".

Mai mult decat atat, si mai mult decat atat, mult mai mult decat atat.... Fiecare idee era mai mult decat anterioara. Uitati-va la respiratia ei, la mimica. Doamne, este de o pretiozitate greu de digerat.

Adriana Saftoiu a facut o demonstratie valabila pentru Parlamentul Romaniei si pentru Parlamentul European

Citesc in Cotidianul ca Adriana Saftoiu a testat atentia si vigilenta colegilor ei deputati printr-o declaratie cu totul anapoda pe care a facut-o marti, in sesiunea de declaratii politice din Parlament.

Va recomand sa cititi declaratia Adrianei Saftoiu (este la sfarsitul articolului din Cotidianul), este incredibil, lipsit de sens, o compilatie de citate pe diferite teme, din presedinti americani, care nu au nicio legatura cu nimic.

Ea si-a explicat gestul: a vrut sa demonstreze ca nimeni nu da nicio atentie declaratiilor politice - care ar trebui sa abordeze probleme grave ale zilei, dar care nu sunt dezbatute, sunt un discurs - insa atunci cand este sa se contabilizeze activitatea parlamentara, alesii nostri arata cat de activi au fost si in functie de numarul acestor declaratii. Numai ca au vorbit in gol, pe banii nostri.

Ei bine, citind asta, am facut instantaneu legatura cu "one minute speech" din Parlamentul European. Este echivalentul declaratiilor politice din Parlamentul Romaniei. Cand au fost evaluati, in diferite moduri, eurodeputatii romani s-au aratat destul de ofensati fata de modul de evaluare. Unii au argumentat cu aceste luari de pozitie, cand toata lumea stie smecheria: vorbesti acolo, obtii timpii destul de usor, esti contabilizat ca avand activitate, dar nu are nicio importanta ceea ce spui. Nu te asculta nimeni, dar tu bifezi ca ai luat cuvantul in plen.

Aceste luari de cuvant sunt "cenusarese" si in parlamentul de la Bucuresti, si in cel de la Strasbourg. O demonstratie buna a cum vorbesc alegii in gol. M-ar interesa o demonstratie precum a Adrianei Saftoiu si in Parlamentul European. Probabil ca acolo s-ar sesiza de absurdul discursului interpretii, insa ei au obligatia sa traduca tot ce scot eurodeputatii pe gura. Sper ca unulo dintre eurodeputatii romani sa faca o astfel de incercare. Sa vedem macar daca acolo asculta cineva cu atentie, din acei peste 700 de oameni cati sunt, ceea ce spun colegii lor in one minute speech.