Isarescu ii replica lui Boc: Adoptarea timpurie a euro ar crea probleme

Zilele trecute premierul Boc a luat-o pe urmele fostului sau omolog ungur, care insista ca statele est-europene ar trebui integrate in zona euro mai rapid ca sa fie protejate de criza financiara. Mi se pare ca prostia se propaga peste granita de vest.

Mie mi se pare o prostie sa vrei sa intri in zona euro - lasand la o parte ca suntem acum departe de indeplinirea criteriilor nominale de la care europenii nu fac abateri - in conditiile in care nu ai luat masuri structurale, pentru a fi aproape de convergenta reala.

Cum un responsabil al FMI a sugerat ca aderarea mai rapida la zona euro ar reduce din problemele statelor est-europene in conditiile crizei economice, premierul crede ca o astfel de idee e justificata. Doar are legitimarea FMI:

"Eu cand am pus in discutie devansarea lui 2014 ca aderare la moneda euro, am fost ironizat spunand ca nu stiu ce vorbesc. Acum se ajunge la ceea ce am spus. Cu cat Romania ajunge mai repede in zona euro cu atat este mai bine pentru toata lumea. Si pentru romani si pentru economie", a declarat premierul acum o saptamana pentru RRA.

Europenii, decidentii si cei de la BCE, nu iau in seama astfel de declaratii - precum cele ale premierulor ungur si roman (lui Gyurcsany i-au spus clar la pranzul informal de la Bruxelles, din 1 martie, ca nici nu se pune problema) si probabil ridica din umeri: "lasa-i sa vorbeasca".

In ceea ce priveste sugestiile FMI, evident ca au fost deranjati de astfel de idei, pe care le vad ca pe o tentativa anglo-americana de subminare a zonei euro, care - per total - se tine destul de bine in aceste conditii de criza.

Le ajunge ca ii au pe italieni, greci si irlandezi in zona euro acum, nu au nevoie de alti factori destabilizatori, cum sunt tarile est-europene, cu economii inca prea fragile sa faca fata unei monede puternice precum euro. (Veti zice ca grecii si italieni ameninta cu iesirea din zona euro. Cred ca sunt doar declaratii politice, in ce situatie ar fi acum Grecia daca nu ar avea moneda unica? Si cum s-ar realiza, practic, iesirea din zona euro? In cat timp s-ar ptuea emite noile monede, ar putea reveni la lira sau drahma?)

Am remarcat astazi ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a iesit cu o declaratie care pare o replica la ceea ce a spus Boc. Continutul este deja cunoscut, e un refren pe care l-a tot rostit: "Adoptarea timpurie a monedei euro poate provoca probleme", il citeaza RFI.

"Adoptarea euro nu se poate substitui politicilor de ajustare. Adoptarea euro ar fi benefica pentru societatea romaneasca, acesta este un truism, asa cum convergenta este de dorit", afirma Mugur Isarescu. Numai ca dorinta este alta decat putinta, iar decizia depinde atat de Comisia Europeana, cat si de statele membre.

Mi se pare inutile si stupide declaratii precum cea a premierului. Este clar ca in conditiile in care este economia Romaniei, lucrurile nu trebuie grabite. Si nici nu este posibil sa fie grabite, iar Isarescu o spune si el, din nou: "Banca Centrala Europeana a reiterat faptul ca sub nici o forma nu se poate adopta euro, daca criteriile de convergenta nu sunt indeplinite".

In plus, el mai remarca ceva: o eventuala abatere de la calendar trebuie atent pregatita, pentru ca ar putea fi perceputa negativ pe plan international.

Ma intreb daca este momentul acum sa vorbim despre aderarea la euro, despre devansarea ei. Vorba lui Isarescu: "Cat de usor ne va fi sa intram in zona euro, cand noi nu suntem in stare sa construim o autostrada?"

G20 - Obama: Nu sunt presedintele Japoniei

Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a cmunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Fotografia de mai sus este facuta intr-un moment in care lua intrebari de la jurnalisti, nu de la cei e pe lista. Toti vroiau sa fie alesi si mai mult decat sa ridice maine ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan...take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez cue politica itnerna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa:

"Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aicvi si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din india, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premeirul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.
"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.
"Ai vreo contributie la asta. Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el si toata sala a inceput sa rada.
"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau tota ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

G20 - Obama vrea sa obtina consensul mondial, nu sa impuna cu forta dorintele Americii (III)

Presedintele american Barak Obama crede ca summit-ul de la Londra este unul istoric. "Este istoric gratie multitudinii participantilor si a provocarilor pe care le avem, dar si promptitudinii si a magnitudinii raspunsului nostru".

Iata cateva din ideile exprimate de liderul de la Washington:

• Intr-o perioada in care economiile noastre sunt mai interconectat decat oricand, intreaga lume a fost afectata de criza economica devastatoare. Astazi, liderii mondiali au raspuns printr-un set de masuri coordonate si fara precedent.
• Confruntata cu provocari economice similare in trecut, lumea a reactionat lent, iar oamenii au platit un pret enorm. (...) Astazi am invatat lectiile istoriei. Stiu ca in zilele premergatoare summit-ului, unii analisti si jurnalisti au confundat o dezbatere onesta si deschisa cu diferente ireconciliabile. Dar dupa saptamani de pregatire si doua zile de negociere am cazut de acord asupra unor pasi fara precedent pentru a readuce cresterea economica si a evita astfel de crize.
• Suntem hotarati sa cream locuri de munca, aproape toti liderii G20 au actionat pentru stimularea cererii, iar valaorea totala a stimumilor fiscali va fi de peste 2000 de miliarde de dolari. (...) Aceste eforturi vor fi amplificate de partenerii nostri din G20, care au in continuare astfel de programe de stimulare fiscala.
• Am cazut de acord sa intreprindem masuri curajoase de sustine a tarilor in curs de dezvoltare.
• Am respins protectionismul care ar fi putut adanci criza. (...) aceasta cooperare intre economiile-lider ale lumii indica sustinerea noastra pentru piete libere si pentru angajamentul notru multilateral de finantare a comertului, care va duce la cresterea exporturilor si crearea de noi locuri de munca.
• Ne-am angajat la o reformare a sistemului financiar. (...) Pentru a preveni crize viitoare, am decis cresterea transparentei si protejarea capitalului institutiilor financiare. extindem supravegherea asupra tuturor institutiilor importante din sistem, piete si produse, inclusiv fonduriolor de risc (hedge funds). Ii vom identifica pe cei care nu coopereaza, inclusiv paradisurile fiscale, si vom lua masuri sa aparam sistemul financiar.
• Vom reforma FMI si banca mondiala, ca sa fie mai eficiente, sa aiba rezultate si sa fie reprezentative.
• Ii protejam pe cei care nu au intotdeauna o voce in G20, dar care au suferit enorm in urma crizei. SUA vrea sa fie lider in acest sens. In zilele urmatoare voi lucra cu Congresul sa oferim 448 de milioane de dolari asistenta imediata populatiilor vulnerabile si sa dublam sustinerea pentru dezvoltarea agricola la mai mult de un miliard, pentru a le da oamenilor instrumente sa se ridice din saracie. Nu este un act de caritate, aceastea sunt pietele noastre viitoare si viitori vectori ai cresterii economice.
• Provocarilor secolului XXI nu le poti face fata fara actiuni colective. (...) sunt hotarat sa respect diferite opinii si sa lucrez la ajungerea la consens, mai degraba decat sa dictam ppropriii nostri termeni. asa am facut progrese in ultimele zile. Si asa vreau sa avansam si sa ne impunem idealurile in lunile si anii viitori.

Despre atmosfera de la conferinta de presa urmeaza sa scriu mai tarziu. Va zic doar o declaratie a lui Obama: "Eun sunt presedintele SUA, nu presedintele Chinei, nu presedintele Japoniei, sau al oricarui stat prezent aici".

Vedeti ceva in neregula? Hmmm, Obama a uitat ca Japonia are imparat. :))

G20 - Din culise (II)

Conferinta de presa a lui Gordon Brown a inceput cu o intarziere de vreo 20-30 de minute si toti jurnalistii comentau ca s-ar putea ca discutiile sa fi fost aprinse. Rezultatul acestora il puteti citi in original aici.

Purtatorul de cuvant al lui Brown a alternat jurnalistii britanici cunoscuti cu altii de la media internationala, dar prioritate au avut marile publicatii, agentii si televiziuni. Intrebarile... so and so, iar cei din presa internationala mai putin cunoscuta au intrebat asa niste generalitati incat am avut sentimentul ca Brown a irosit timp pretios raspunzand la ele, iar raspunsurile au fost, evident tot generale.

Sarkozy si-a programat conferinta de presa in acelasi timp cu presedintia UE, adica premierul ceh Topolanek, si Comisia Europeana, adica Barroso. Niciodata nu l-am vazut mai slab pe Barroso intr-o conferinta de presa. Si interesul jurnalistilor a fost scazut, erau doar cateva zeci in sala.

Urmeaza conferinta de presa a lui Obama. Cativa mai descurcareti - am crezut noi - am ramas in sala conferintei de presa, sperand sa prindem un loc in fata. Am apucat sa vad ca desurubau podiumul sa il ridice pentru Obama, care e mai inalt decat Gordon Brown, dar apoi ne-au scos afara sa ne asezam la coada, ca sa intram din nou. Sunt destul de in fata, inaintea mea sunt foarte multi fotoreporteri, asa ca poate o sa prind un loc in fata. Acolo ai mai mari sanse sa fii vazut cand vrei sa pui intrebari, fireste.

Asa ca acum stau la coada la Obama.:)

13 miliarde de euro de la FMI, 5 de la UE, 1 de la Banca Mondiala si 1 de la BERD - primii bani ar putea veni in Romania in mai

Comisia Europeana a facut o analiza privind necesarul de finantare al Romaniei, iar suma este de 20 de miliarde de euro pentru perioada 2009-2011, au declarat surse europene intr-o intalnire pe care am avut-o la Bruxelles. Este o cifra vehiculata si in Romania, nouatatea este insa impartirea pe surse a banilor. Evident FMI are contributia cea mai mare, adica 13 miliarde. UE va contribui cu 5 miliarde, Banca Mondiala si BERD cu cate unul.

Se asteapta ca pe 8 aprilie recomandarea privind imprumutul sa fie trimisa Consiliului, ca acesta sa il aprobe in 5 mai. Board-ul FMI ar urma sa ia decizia de acordare a asistentei financiare Romaniei in 6 mai. In aceste conditii, Comisia estimeaza ca memorandumul de intelegere si imprumut cu FMI sa fie finalizat in iunie, dar primii primii bani sa fie primiti de Romania in mai, apoi la inceputul lunii iulie, iar imprumutul de la Banca Mondiala la inceputul toamnei.

Deficitul bugetar prognozat la 6,2% in 2009 trebuie redus la 5,1% in acest an

Parametrii macroeconomici estimati de Comisie nu sunt incurajatori. Cresterea economica are valoare negativa, - 4% (la fel ca estimarea FMI) Comisia prognozand 0% crestere economica pentru 2010. Deficitul bugetar pentru 2009 este estimat la 6,2%, dar Romania trebuie sa il ajusteze la 5,1%. Va reveni sub 3% doar in 2011, considera analistii Bruxelles-ului.

Deficitul de cont current este prognozat sa scada de la 12,5% in 2008 la 7-8% in 2009 si sa ajunga sub 7% in 2010, in timp ce investitiile straine directe ar scadea la 3,5 miliarde de euro, fata de 9,1 miliarde in 2008. Suma este ediscutabila, in conditiile in care statistica a demonstrat ca in ianuarie 2009, investitiile au avut o valoare mai mare decat in ianuarie 2008. Ele ar urma sa inregistreze din nou cresteri incepand cu 2010, dar acestea vor fi sub nivelul ultimilor ani.

Comisia nu va prezenta analiza facuta planului de convergenta - Bruxelles-ul nu a apreciat intarzierea cu care a fost trimis acesta Comisiei - pana cand toate discutiile privind acordul cu FMI nu sunt finalizate. Opinia CE pe planul de convergenta si recomandarile ar fi trebuit prezentate azi, marti. In plus, este certa si deschiderea procedurii de deficit excesiv, dar momentul in care se va intampla asta depinde tot de semnarea acordului cu Fondul.

Povestea G-ului

Se intetesc informatiile despre London Summit, intalnirea G20 de la Londra din 2 aprilie, si este tot mai evident, cel putin in acest moment, ca viziunea asupra situatiei de cele doua parti ale Atlanticului difera.

Guvernul britanic a facut un site cu foarte multe informatii, iata-l aici, unde veti gasi tot ce v-ar putea interesa despre eveniment. Mai mult, HotNews.ro si Ambasada Marii Britanii fac un concurs, in urma caruia poti castiga un Notebook, daca te pasioneaza sa gasesti solutii la criza economica actuala. Forbes publica un articol foarte bun despre ce ar trebui sa se intample luna viitoare la Londra.

Deocamdata nu vreau sa scriu despre ceea ce se asteapta de la summit. La sfarsitul saptamanii voi avea, impreuna cu colegii mei, o intalnire cu un tip din Treasury ( ministerul de finante britanic) care a lucrat la pregatirea evenimentului si o sa va spun dupa aceea cam care sunt asteptarile de la aceasta reuniune.

Eu vreau sa vorbesc putin despre G si despre vocile care vor exista la London Summit. Cu cat vor fi mai multe, cu atat este mai greu de ajuns la o decizie unitara, dar pe de alta parte toata lumea se vrea acolo. Stiu, dintr-o alta discutie cu organizatorii Summit-ului, ca singura problema pe care au avut-o cu tarile lumii a fost aceea ca toate se voiau invitate. Nu a existat discutia ca un continent ar fi mai mult reprezentat decat altul, desi americanilor li se pare ca Europa este supra-reprezentata. Asa ca o sa vorbesc un pic despre reprezentarea asta, despre toate formulele de G care au fost experientate si de ce.

Apropo, un alt tip din Treasury si-a inceput prezentarea (i se face multa reclama evenimentului, cred ca departamentul de diplomatie publica din FCo este la fel de ocupat ca si "comandamentul" care pregateste efectiv summit-ul) cu o glumita de genul: "Let me tell you about G, and it is not about the G spot" (in traducere: Sa va vorbesc despre G, si nu este vorba despre punctul G). :D

Asa ca, let me tell you about G. Se pune intrebarea daca este cea mai buna formula, desi G20 reuneste 90% din PIB-ul mondial, 80% din schimburile economice mondiale si 2/3 din populatia globului. Dar acolo unde sunt atatea voci, e mai greu de luat o decizie si este nevoie despre un nucleu care sa fie capabil de asta, spun specialistii.

De fapt, povestea a inceput cu un G5 = SUA, Japonia, Germania, Franta si Marea Britanie, cele mai industrializate tari din lume si a inceput prin intalniri ale ministrilor de finante, care discutau politici economice.

Mai apoi, au avut ideea ca intalnirile sa aiba loc si la nivel de sefi de stat si de guvern, insa in aceste conditii, Italia s-a simtit marginalizata si a fost si ea inclusa. G5 a devenit G6. Cum insa americanii au considerat ca prezenta europeana in grup este mult prea pregnanta, s-a decis in 1976 includerea in grup a unui partener nord-american: Canada. Astfel s-a nascut cunoscutul G7.

La intalnirile sefilor de stat din G7 sunt invitati sa participe, din 1977, la initiativa Marii Britanii, presedintele Comisiei Europene si pe al Consiliului European, dar ei nu sunt membri, ci doar invitati.

Cum au ajuns rusii in ecuatie? Prin anii '90, Blair si Clinton au lansat Moscovei invitatia de a se alatura grupului, pentru ca liderii rusi au avut intalniri separate cu membrii G7 pe la summit-uri. Asa ca ce si-au zis cei doi? Sa largeasca putin conceptul si asa a aparut G8. G8 este un forum al guvernelor celor 8 natiuni din emisfera nordica, unde, in continuare, UE este invitat, dar nu membru.

Americanii au fost in continuare nemultumiti de prezenta masiva europeana si au gandit G20 ca pe o incercare de a dilua influenta europeana in G7. Explicatia oficiala este recunoasterea economiilor emergente si a importantei lor in economia globala, precum si gasirea unui raspuns la criza asisatica, de la sfarsitul anilor '90. Formal, a luat fiinta in 1999, insa lucrarile sale au fost cam lipsite de importanta, pana cand presedintele George Bush l-a resuscitat in noiembrie 2008, prin summit-ul de la Washington, care a avut ca tema discutarea si gasirea de solutii la criza economica actuala.

G20 = SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada, Rusia, Argentina, Australia, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia si Uniunea Europeana.

Mai sunt reprezentate FMI si Banca Mondiala, Comitetul International Monetar si Financiar si Comitetul de dezvoltare al FMI si al Bancii Mondiale.

Intalnirile G20 sunt in formatul - de acum, avand in vedere tema - ministrilor de finante si ai guvernatorilor bancilor centrale ai celor 19 tari, iar UE este reprezentata de presedintia Consiliului - la Londra, Cehia - si de presedintele BCE, Jean Claude Trichet.

Partea interesanta a fost la Washington, si se va decide/discuta si la Consiliul European de joi, referitoare la reprezentarea UE. Lucrurile sunt clare, ai putea spune, insa nu e chiar asa. E clar ca motoarele Europei sunt membri vechi in G - Germania, Franta - Marea Britanie si Italia sunt acolo. Conjunctural, Cehia a obtinut un loc la masa G20, prin faptul ca detine presedintia UE.

Au existat discutii privind dorinta Poloniei de a reprezenta noua Europa, noile state membre, dar se pare ca nu va fi neaparat o discutie la Consiliu despre asta, pentru ca, asa cum mi-a spus cineva din comitetul de organizare al summit-ului, "noile state membre ale UE sunt reprezentate: Cehia este invitata, ca presedinte al Consiliului". Nu stiu cum inghit pastila asta arogantii polonezi, care se considera liderii informali ai noii Europe...

Spania si Olanda au obtinut un loc, ca membre ale UE. Sarkozy a cedat in toamna un loc Spaniei, (intrucat avea doua, atat ca membru al G7, cat si ca detinator al presedintiei Consiliului European), in intalnirea de la Washington, dar a fost nevoie de aprobarea SUA, care a lansat invitatiile ca organizator. Zapatero a facut un intens lobby ca sa participe la intalnire, sa i se gaseasca un loc la masa, cum a spus el la vremea respectiva. "I cant' find my G spot", a glumit el. (Se pare ca e o gluma la moda in astfel de ocazii). De altfel, Spania era indreptatita sa participe, intrucat e a opta economie mondiala, iar sistemul sau financiar a facut fata crizei mai bine decat oricare altul din Europa.

Cehia a vrut si ea un loc in toamna, motivand ca va fi succesorul Frantei la presedintia UE, asa ca un oficial ceh a facut parte din delegatia franceza, iar Olanda tocmai ce-si nationalizase niste banci si era teribil de preocupata de criza financiara. Asa ca au fost prezente, iar acum se pare ca si-au castigat un loc in format, ca membre ale UE.

Dar toate aceste discutii despre participarea la un astfel de eveniment au redeschis tematica privind reprezentativitatea in G7, G8, G20 sau cate formate G or mai inventa. Este clar ca trebuie sa existe un nucleu dur ca sa poata fi luate decizii, dar intrebarea este cine sa il constituie?

Se vorbeste despre un:

G5 = China + India + SUA+ Japonia + Zona euro/UE

China e al doilea exportator din lume
India este o putere emergenta considerabila
Japonia este a doua mare economie nationala din lume (UE e a doua, insa e multinationala)
SUA si UE reprezinta 40% din economia mondiala

Dar in aceasta formula cine reprezinta Africa sau America de Sud? Si unde sunt producatorii de energie in ecuatia asta?

Se pare ca viitorul nu trebuie sa dea raspunsurile doar la reformarea institutiilor Bretton Woods, a sistemului financiar mondial si la gasirea unor solutii pentru criza mondiala, ci si la varianta optima de G.

Se mai gandeste cineva acum la aderarea la zona euro?

Caut prin presa ultimele informatii despre adoptarea euro de catre Romania si ele sunt cam vechi si totalneadaptate contextului actual. Miercuri am de facut o prezentare - si mi se pare total inutila - despre Romania si aderarea la zona euro.

Dupa ce colegul meu ungur a rostit, in fiecare seminar, pozitia guvernului sau (nu de degeaba lucreaza el in Ministerul de Finante de la Budapesta) si anume ca tarile din estul UE ar trebui integrate cat mai rapid in zona euro, ca sa fie protejate in aceste conditii de criza economica, am impresia ca profesorul nostru s-a plictisit sa il tot auda si mi-a propus mie si colegei mele poloneze sa prezentam situatia din tarile noastre.

Discutia mi de pare acum usor inutila, Guvernul a indicat in programul de convergenta trimis spre analiza Comisiei Europene ca obiectivul este 2012 pentru intrarea in Mecanismul Ratelor de Schimb II si, in continuare, 2014 pentru adoptarea euro. Daca pana la declansarea crizei economice guvernatorul BNR tot spunea ca nu este dificil ca Romania sa intruneasca acele criterii nominale de convergenta, e mai dificil sa existe convergenta reala si sublinia necesitatea unor reforme structurale inainte de aderarea la zona euro, dupa criza n-am gasit decat niste palide declaratii cu acelasi continut. Numai ca situatia s-a schimbat cu totul.

Intrebarea pe care mi-o pun este in ce masura si cum anume pregatirea pentru aderarea la euro - data acum peste cap de niste indicatori economici, ca rata inflatiei si deficitul, sa nu ii numesc decat pe doi dintre cei mai evidenti - este afectata de criza prin care trecem si daca este posibila inscrierea in termenele date in programul de convergenta: 2012, respectiv 2014. Sacrificam sau trebuie sa sacrificam aderarea la euro la termenul stabilit pentru a lua niste masuri acum care sa ne scoata din criza?

Cat despre relaxarea conditiilor de adoptare a euro, situatie aratata de anumiti analisti, eu raman sceptica. Mai ales ca nu a existat ABSOLUT nicio declaratie ca ar putea fi facute concesii criteriilor de la Maastricht. Junker, presedintele euro grup, a spus la acel pranz de lucru de la Bruxelles, din 1 martie, ca ar putea exista o concesie in scurtarea perioadei de 2 ani de obligativitate a te afla in Mecanismul Ratelor de Schimb II, in timp ce cu aceeasi ocazie cancelarul german, Angela Merkel, a fost extrem de ferm: nu va exista nicio concesie in ceea ce priveste criteriile de la Maastricht!

PS. Apropo de euro, citesc acum o super-carte, povestea monedei unice europene de la creare pana acum - eu sunt abia la inceputul ei, ca numai ce mi-am cumparat-o, dar pana acum e fascinanta, cu toate intrigile politice, toate dedesubturile legate de euro si crearea sa. Cartea se numeste: The Euro. The Politics of the New Global Currency si e scrisa de David Marsh, un tip din City, presedintele Oxford Capital Markets, o companie financiara si de investitii, foarte apropiat de si familiarizat cu Bundesbank.

Ipoteza de lucru dificila - O politica fiscala comunitara. Poate fi gasit consensul in UE?

Se vorbeste atat de mult despre criza si solutii pentru viitor pentru o reglementare a sectorului financiar aici in Marea Britanie. G20 din 2 aprilie de la Londra se apropie, profesori de-ai mei lucreaza la inputul britanic la pozitia europeana comuna pentru summit.

Vorbeam astazi la un curs de EMU (European Monetary Union) despre faptul ca tarile din zona euro nu sunt de acord cu neaplicarea criteriilor de convergenta, doar pentru ca tarile din afara zonei euro sa intre mai repede si sa fie protejate. Colegul meu din Ungaria exprima opinia propriului guvern, el crede ca Ungaria trebuie integrata in zona euro, pentru ca moneda sa are nevoie de protectie si ca forintul nu ar putea face fata atacurilor speculative.

La reuniunea informala de duminica, Angela Merkel a fost foarte clara: criteriile de la Maastricht nu sunt abolite. Junker a fost un pic nuantat: ar putea exista, eventual, o flexibilitate in privinta perioadei in care o tara trabuie sa stea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERMII), antecamera pentru doi ani inainte de aderarea la zona euro.

Replica profesorului nostru, economist si consultant in timp si pentru Comisia Europeana si pentru guvernul britanic, a fost ca aderarea la euro probabil trebuie sa fie off the agenda pentru ceva vreme de-acum inainte, ca va trebui ca situatia sa fie prea grava ca sa se ia decizia de a baga toate statele UE din afara zonei euro in zona euro, pentru a le proteja.

Pe de alta parte, la un moment dat, a avansat urmatoarea idee: Vad mai degraba oportuna existenta unei autoritati fiscale comunitare si luarea de la statele membre a politicilor fiscale.

Woow, in ce conditii ar fi dispuse statele membre sa renunte la prerogativele construirii propriei politici fiscale? m-am intrebat. In ce conditii s-ar putea gasi consensul politic la nivel european?

Va marturisesc ca ma gandesc la raspuns. Voi ce credeti? Mie mi se pare o idee cam hazardata.

Cat de dezbinata este Europa? Protectionismul si economiile est-europene incing spiritele la summit-ul de la Bruxelles

Protectionismul si situatia economica reala a tarilor din centrul si estul UE sunt principalele teme care vor incinge spiritele la summit-ul informal de la Bruxelles. Taberele sunt destul de clare, dar ele difera in functie de subiect: e Franta, cu atitudini protectioniste - negate de oficiali francezi, care au explicat planul de criza al guvernului francez -, contra restului Europei, sunt statele din zona euro contra celor din afara ei.

Pe agenda mai este si conturarea pozitiei europene comune referitor la reformarea institutiilor financiare mondiale, care va fi discutata la G20 de la Londra, din 2 aprilie. O unica voce europeana - acesta este dezideratul pentru G20, dar cat de usor va fi de realizat ramane de vazut, in conditiile in care marile tari ale UE vor fi prezente, si ca membri ai G7, Cehia va fi prezenta ca detinatoare a presedintiei UE, Comisia Europeana - prin Barroso - iar Spania si Olanda ar vrea si ele un loc la masa discutiilor. Mai mult, Polonia se vrea reprezentanta noilor state membre ale UE.

Presedintele Basescu este la Bruxelles si, inainte de inceperea summit-ului in formatul de 27 - la ora 15 a Romaniei, participa la intalnirea sefilor de stat si de guvern a tarilor noi din UE (cu exceptia Ciprului si a Maltei), tarile grupului de la Visegrad, tarile baltice, Romania si Bulgaria.

"Scopul acestei intalniri este pregatirea reuniunii informale si realizarea unui schimb de opinii privind masurile pentru solutionarea crizei economico-financiare adoptate in Statele Membre care nu fac parte din zona Euro, reafirmarea importantei respectării regulilor Pietei Unice si a evitării protectionismului", arata comunicatul de presa al Administratiei Prezidentiale.

Ma astept ca reuniunea sa fie una tensionata pe axa noi state-vechi state membre, mai ales, ca potrivit FT, initial Sarkozy propusese o reuniune doar a statelor din zona euro, ca la insistentele Angelei Merkel sa se ajunga la reuniunea in format 27.

PROTECTIONISMUL - Franta a suscitat nemultumirea Germaniei, Marii Britanii si a tarilor nordice, dar si a statelor est-europene, cand a anuntat planul sau de criza care viza masuri protectioniste pentru industria sa de automobile. Sarkozy vrea un plan european de salvare a industriei auto, insa Comisia se opune. Verheugen, comisarul pentru industrii, spunea la un moment dat ca, in timp ce asiaticii construiau motoare hibrid, Europeanii scoteau 4x4 mari consumatoare de combustibil si poluante si ca industria auto trebuie sa se ajute singura, daca a intarziat reformele structurale care trebuia sa aiba loc acum ceva timp.

• Cu doua zile inainte de summit vreo doi ministri francezi au incercat sa explice mai bine ca planul economic nu este protectionist, ca cele 6 miliarde de euro acordate constructorilor auto Peugeot-Citroen si Renault nu sunt ajutor de stat, chiar daca se vorbea despre pastrarea numarului de angajati in uzinele din Franta - ceea ce ar insemna concedierea altora din unitati din afara tarii, adica din restul Europei - si localizarea in Franta a fabricilor. Asa ca francezii au revenit si au zis ca este o conditie doar pentru 2009 sa nu concedieze muncitori din fabricile din Franta, iar in ceea ce priveste unitatile de constructie nu exista o conditie ca ele sa fie in Franta ca sa beneficieze de ajutorul financiar. Asa ca CE s-a declarat multumita, dar si vigilenta pentru a nu exista clauze secrete in aceste acorduri dintre guvernul francez si constructorii auto, care sa distorsioneze piata unica si legile concurentei.
• Pe de alta parte, o postare de pe blogul A fistful of euros ridica urmatoarea intrebare: cum poate fi interpretata actiunea statului german de a cumpara actiuni la Opel, Opel vinde o uzina de-a sa lui Daimler, care renunta la a mai construi uzina din Ungaria pentru ca are acum una in Germania?

SITUATIA ECONOMIILOR DIN CENTRUL SI ESTUL EUROPEI este motiv de ingrijorare pentru statele din zona euro care se vorbesc deja despre o replica subprime in Europa, in sistemul bancar, mult extins spre noile state membre, care sa aiba originea in statele din estul Uniunii. Statele din zona euro considera ca noii membri au parit mai mult decat ii tineau puterile, ca au vrut sa ajunga repede la standardul de viata vest-european prin imprumuturi in moneda straina.

• Vineri, BEI, BERD si Banca Mondiala au anuntat un pachet de 24,5 miliarde de euro pentru statele din estul Europei, UE si non-UE, insa duminica Ungaria a venit cu propunerea unui pachet financiar de 160-190 de miliarde, potrivit AFP, pentru a impiedica ridicarea unei "noi cortine de fier" in Europa. Sunt sanse practic nule ca suma anuntata vienri sa fie suplimentata.
• Angela Merkel le-a cerut, potrivit FT, liderilor acestor tari sa arate explicit care sunt riscurile pentru sistemele lor financiare in urma deprecierii ratelor de schimb, a masivelor imprumuturi in valuta straina si a marilor deficite de cont curent.
• Liderii est-europeni este probabil sa isi exprime temerea ca bancile occidentale isi vor efondurile din subsidiarele est-europene si vor face apel pentru evitarea destabilizarii financiare a statelor din zona non-euro.
• La un moment dat, in urma cu o saptamana, ministrul german de finante, Peer Steinbruck, si-a aratat disponibilitatea ca Germania sa salveze (bail out) tarile din zona euro care au probleme. Probabil ca va fi un subiect discutat. Este o schimbare de atitudine a germanilor, dar, pe de alta parte, este teoretic imposibil, pentru ca Tratatele UE interzic asta. Insa nimeni nu a aratat aceeasi disponibilitate pentru tarile din zona non-euro. Ideea includerii lor in zona euro pentru a le feri de o volatilitate mai mare se vehiculeaza de ceva vreme, insa multi considera ca nu are sanse de materializare.
• Pe de alta parte, exista si in grupul noilor membri ai UE din est voci discordante. Cehia este una dintre ele, iar Praga insista pe a se face diferenta intre statele din regiune si sa nu fie considerata intreaga Europa Centrala si de Est ca o gaura neagra, pentru ca cehii au avut o politica de credite stricta si nu se afla in situatia celorlalte state din regiune.
• Probabil se va discuta si daca euro ar fi o umbrela suficient de cuprinzatoare si

Un proiect de declaratie comuna a summit-ului a fost deja consultata de Reuters. Iata principalele puncte, cu rezerva ca declaratia poate suferi modificari dupa discutii, fireste:

• Piata unica ramane motorul pentru redresarea economica si pentru crearea de locuri de munca.
• Statele UE admit ca declocarea canalelor de credit este cruciala pentru eficienta stimulilor fiscali acordati de statele membre

Domnule ministru de finante austriac va inteleg ingrijorarea, dar...

Vizita ministrului austriac de finante in regiunea noastra a fost un fiasco, spune presa austriaca citata aici, de Wall-Street.ro, care acuza de aroganta tarile din estul Europei, printre care si Romania.

Dupa ce bancherii austrieci l-au trimis pe ministrul lor la UE pentru o discutie exploratorie - adica constituirea unui fond destinat salvarii bancilor din Europa de Est - si in Italia si Grecia, alte doua tari cu mare expunere a bancilor pe pietele din estul continentului, sa faca o alianta si ca vocea lor sa fie mai puternica atunci cand merg cu jalba-n protap la Bruxelles, saptamana trecuta ministrul Josef Pröll a venit si pe la noi prin regiune.

Tarile est-europene nu par dispuse sa ajute bancile austriece de pe teritoriul lor in cazul in care ar avea probleme, iar statul austriac nu are resursele necesare pentru a recapitaliza si bancile din Est.

Romania ar putea pune umarul consistent la falimentarea Austriei, in conditiile in care patru mari banci de pe piata - Reiffeisen, Erste, Volksbank si Unicredit - sunt austriece, iar Romania are probleme cu deficitul mare de cont curent si cu marele grad de indatoarare al populatiei, mai ales la creditele in euro.

Cum tarile vizitate de ministrul austriac nu au aratat deschidere in a interveni pentru salvarea bancilor, daca statul austriac va face asta, atunci ar putea ajunge la faliment.

Cand a aparut pentru prima data ideea austriaca, italiana si greceasca de a solicita solidaritatea statelor UE in a aduna 150 de miliarde de euro necesare salvarii bancilor din Est l-am intrebat pe profesorul meu, Jim Rollo - un super-economist si o personalitate de referinta nu numai pentru guvernul britanic, dar si pentru Bruxelles - cum vede o astfel de idee si ce ar fi de facut?

Nimeni nu pre are lichiditati pentru infiintarea unui nou fond european, pentru a salva, de fapt, bancile austriece, italiene si grecesti care s-au extins supraproportional fata de marimea lor intr-o zona din care, pana acum un an au scos un profit frumusel.

Jim spunea ca ar fi varianta ca filialele romanesti sa fie capitlizate de stat, ca lender of last resort, dar cu conditia ca banii sa ramana in tara, sa se deblocheze creditarea, nu sa mearga in Austria. Mai spunea si despre varianta ca statul sa cumpre actiuni la aceste banci sau sa le cumpere inapoi de la bancile-mama.

Citeam zilele trecute ce spunea guvernatorul Isarescu in contextul discutiilor despre un imprumut extern al Romaniei, el pare cam suparat pe banci. Asa am citit eu printre randuri si pot sa ma fi inselat.

Banii din imprumutul extern (care presupun un cost de cateva sute de milioane pe care Romania le va suporta in viitor) ar finanta si un deficit de cont curent mare din cauza imprumuturilor sectorului privat. Iar in cadrul acestuia, un numar redus de banci si corporatii sunt cei mai mari datornici.

In 2008, sectorul privat detine 2/3 din datoria externa a Romaniei, adica vreo 46 de miliarde de euro din 70, iar 40% sunt imprumuturi pe termen scurt.

"Cum ar fi ca o banca centrala sau un guvern sa se imprumute? Ca sa ce?... Sa acopere un gol de finantare al sectorului privat care nu se stie cat de mare este? (...) La un acord apar costuri de sute de milioane de euro, care se vor resimti in viitor. Cineva le va plati?", a spus guvernatorul BNR.

Pai noi, la un moment dat in viitor. Cine stie cu ce datorie se vor naste copiii nostri? Am citit ca bebelusii britanici se nasc cu o datorie de 17.000 de lire deja.:)

Cred ca austriecii sunt suparati si probabil ca este normal. Au acordat in regiune credite de peste 300 de miliarde de euro. Pe de alta parte, chiar daca statele din regiune nu au avut probleme cu sistemul bancar pana acum, asta nu inseamna ca au fost scutite de criza. Se vede si in Romania, in numarul de someri - care a ajuns la 445.000 - in chinurile in care se naste bugetul.

Romania are problemele ei si din cauza asta e o zona problematica pentru bancile austriece.

"Romania este o zona problema pentru bancile din Austria care functioneaza acolo, din cauza gradului crescut de indatorare a populatiei, mai ales in moneda straina. Astfel, potrivit unui studiu, 32% din gospodariile din Romania platesc lunar credite in valoare de 30% din venitul lunar. In plus, ratele creditelor in euro au crescut foarte mult din cauza deprecierii leului", arata Die Presse citata de Wall-Street. La noi, fiecare al treilea leu este cheltuit pe credit.

Cred ca toate comentariile presei austriece, de genul "Tarile Estului european sunt foarte mandre de performatele lor economice si sunt ferm convinse ca pot evita criza", sau impresia ca reactiile partenerilor europeni au fost pana acum "oricum, numai prietenoase nu" sau ca au manifestat "un dezinteres fatis" trebuie privite intr-un context.

Nu cred ca o tara precum Romania mai poate trai cu ideea ca nu va fi afectata de criza, daca a avut anul trecut o crestere economica de 7.9%. 2008 reprezinta trecutul, iar 2009 va fi crucial si dur, foarte dur, nu numai in Romania, ci in intreaga Europa.

Nu stiu care e solutia, domnule ministru austriac, dar...

Interviu - Jim Rollo, expert britanic: Romania are nevoie de un acord cu FMI pentru a redobandi credibilitate pe pietele internationale

Varianta presedintelui Basescu de a imprumuta bani de la UE sub supraveghere FMI ar fi cea mai buna, insa exista problema ca UE sa vrea sa faca ea regulile jocului. Pe de alta parte, FMI s-ar putea sa nu agreeze propunerea doar de a supraveghea un imprumut asupra caruia nu are nicio parghie de control. Un imprumut de la FMI este insa singura modalitate prin care Romania poate redobandi credibilitatea pe pietele internationale, spune Jim Rollo intr-un interviu pe care l-am facut joi, la Sussex University.

Rep: Exista acum in Romania discutia referitor la mmodalitatea de finantare a deficitului printr-un imprumut extern si discutia este de unde ar trebui sa se imprumute guvernul: de la UE sau de la FMI? Nu a fost pana acum anuntata o cifra oficiala a necesarului de finantare, dar estimarile variaza de la 5 la 23 de miliarde de euro. In opinia ta, unde ar trebui sa faca o tara precum Romania un imprumut: la UE sau la FMI?

Jim Rollo: Depinde de perspective si depinde de conditiile atasate banilor de la UE si banilor de la FMI. FMI face un program prin care da drumul banilor, dar permite in acelasi timp ca alte tari, institutii financiare si chiar banci comerciale sa imprumute tara respectiva. Asa ca toata lumea imprumuta sub auspiciile FMI. iar daca UE nu poate oferi intregul necesar de bani Romaniei, atunci probabil ca va trebui ca guvernul sa se adreseze si FMI. S-ar putea ca nici macar sa nu existe o alegere in aceste circumstante, sa fie amandoua de ambele surse.

Dintr-un punct de vedere pur economic, probabil ca FMI este mai riguros in conditiile pe care le pune. Sunt mult mai multi membri ai FMI, decizia acordarii unui imprumut se ia in board - in care statele membre sunt reprezentate - dar exista o decizie thehnica luata de economistii FMI si aprobata de board.

UE este diferita: sunt doar 27 de state, decizia este luata in Consiliul de Ministri, dar in esenta este una politica. Si aici revin la perspectiva: atunci cand UE pune conditiile, guvernul Romaniei este foarte probabil sa faca apel la solidaritatea politica in cadrul UE si, in acest sens, sa obtina un spatiu de manevra mai mare referitor la modul in care cheltuieste banii, sau in care isi plateste datoria sau referitor la politica economica.

In schimb daca te adresezi Fondului, trebuie sa fii mult mai tehnic si probabil mai putin politic. Nu spun ca UE nu este tehnica, in definitiv are pactul de Stabilitate si Crestere, o serie de angajamente pe care trebuie sa le iei fara sa imprumuti bani, tinte de deficit si de inflatie - asa ca exista conditii si aici.

Rep: Presedintele Romaniei a vorbit despre varianta de a face un imprumut de la UE sia incheia un acord cu FMI de supraveghere a respectarii angajamentelor luate fata de UE. Este posibila si plauzibila o astfel de varianta?

J.R.: Este perfect plauzibila. Cum am spus la inceput, ceea ce face adesea un acord cu FMI este sa permita angajarea mai multor imprumuturi, din surse diferite, fie ele Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii. Pot fi bani din imprumuturi bilaterale sau din surse UE. sau pot fi chiar imprumuturi de la banci comerciale, dar doar cu conditia sa adopti un program al FMI.

Prin urmare combuinarea de surse va avea loc oricum, fiindca este putin probabil ca Fondul sa vrea sa imprumute Romaniei intreaga suma necesara. Si cred ca asta este foarte probabil sa se intample.

Dar implicit apare o problema, pentru ca daca UE imprumuta banii, va vrea sa stabileasca ea conditiile. Exista economisti competenti in UE care vor ajuta la intocmirea unor programe, dar ei nu au experienta celor ai FMI in ceea ce priveste imprumuturile si conditionalitati si managementul programelor. UE este mai degraba o organizatie monetara decat una de implementare de programe.

Rep: Exista un mecanism de cooperare intre cele doua organizatii - UE si FMI - care sa faca posibila aceasta combinatie: bani europeni sub supraveghere FMI? Ai mentionat dorinta fireasca a UE - care da banii - de a vrea sa stabileasca regulile jocului. Au pus in practica un mecanism care sa permita asta, in cooperarea anterioara in cazul imprumuturilor acordate Ungariei si Lituaniei?

J.R.: O asemenea cooperare este posibila. Ar fi insa dificil ca UE sa nu aiba un cuvant semnificativ de spus in intomcirea programului FMI, in conditiile in care ea da banii. La nivel tehnic, ar fi destul de usor ca economistii FMI si economistii UE sa ajunga la un acord - in colaborare cu guvernul Romaniei - asupra a ceea ce trebuie sa faca acesta.

Dar daca presedintele vrea ca Romania sa imprumute bani de la UE pentru a obtine conditii mai usoare, nu este prea clar daca FMI va fi de acord cu asta. Cred ca termenii FMI vor fi termenii FMI. Fondul incearca sa aiba progrme prin care redresarea sa fie mai rapida, mai degraba decat mai indelungata. de obicei, programele lor sunt pe 1-3 ani si FMI vrea o mare ajustare a cheltuielilor publice foarte repede.

Banuiala mea este ca, in termeni tehnici, si UE va vrea asta. Romania va putea sa faca apel la partenerii sai din Consiliul de Ministri pentru conditii mai bune, dar nu mi-e foarte clar cum va reactiona FMI in aceste conditii. Probabil ca nu cu foarte mare entuziasm.

Rep: Crezi ca un acord cu FMI - fie pentru un imprumut, fie pentru supraveghere - ar avea influenta asupra ratingului de tara al Romaniei?

J.R.: Presupun ca ratingul a fost deja coborat si ca guvernul roman trebuie sa se adreseze UE si FMI pentru ca nu mai poate imprumuta bani de pe pietele de capital. Nu este o problema de rating, se pune intrebarea daca vrea cineva sa imprumute Romania. Un program FMI ar putea fi cerut tocmai pentru a debloca creditarea. La nivel global ea este inghetata, asa ca Romania nu este singura in aceasta situatie. Eu as spune ca un program al FMI este conditia necesara pentru deblocarea creditarii pentru Romania, dar s-ar putea sa nu fie conditia suficienta ca acest lucru sa se intample.

As vrea insa sa revin putin la discutia imprumut sau supraveghere. Cred ca FMI va vrea sa imprumute Romania, fiind ca daca nu imprumuta, nu are niciun fel de parghie. Supervizarea unui program asupra caruia nu ai nicio parghie si posibilitatea ca guvernul sa iti intorca spatele in orice moment nu este o propunere atractiva. Si din nou, presupunerea mea este ca aveti nevoie de un program FMI pentru a recapata credibilitate si pentru a-i permite Romaniei sa se imprumute de pe pietele internationale de capital.

Rep: Crezi ca Romania ar trebui sa faca totul pentru a evita agravarea crizei chiar daca asta inseamna sa prejudicieze situatia petnru aderarea la euro? ma gandesc doar la deficitul bugetar, care a fost 5,2% din PIB in 2008, potrivit ultimei prognoze a Comisiei Europene in 2009 va fi de 7,9%, in timp ce Guvernul are o tinta de 2,2% din PIB, cifra oarecum imposibila in aceste conditii de criza.

J.R.: Cred ca va fi imposibil pentru toata lumea, in urmatorii doi ani, sa indeplineasca criteriile de convergenta fara a impovara foarte mult populatia. Franezii, germanii, britanicii, olandezii vor avea un deficit public mult peste 3% din PIB. Probabil ca vor reduce rata inflatiei, dar vor avea datorii publice foarte mari. asta in cazul in care vor reusi sa gaseasca banii pe pietele internationale si exista mari dubii ca Iralanda sau grecia sau alte tari o vor putea face, chair daca vor vrea. Exista mari dubii ca Marea Britanie este in stare sa adune banii de care are nevoie.

Asa ca eu cred ca aderarea la zona euro nu este pe agenda pentru ceva vreme. Asta daca nu are loc o criza majora care sa determine decizia ca toata lumea sa fie bagata in zona euro, toate statele UE sa fie inchise acolo ca intr-un fort care isi deschde portile pentru a lasa lumea sa intre si apoi le inchide sa se protejeze. Dar nu suntem inca in aceas faza si nu exista niciun semn ca vom fi. Banca Centrala Europeana este foarte rezervata in ceea ce priveste extinderea zonei euro. Nu iti face misiunea mai usoara, dimpotriva, sunt foarte stricti in interpretarea criteriilor. Lituania nu a intrat in zona euro pentru ca rata inflatiei a fost doar cu 0,1% mai mare decat trebuia.

Asa ca nu cred ca se pune problema unei alegeri in acest moment. Cred ca principala provocare pentru Romania este sa fie credibila pe plan international pentru a putea imprumuta de pe pietele de capital. Si construirea unei pozitii din care esti credibil trebuie sa fie prioritatea guvernului. Iar asta necesita un program FMI, cu un imprumut FMI si conditiile sale severe. Si daca guvernul, din motive politice, vrea conditii mai usoare, atunci trebuie sa spuna clar ca asta inseamna o mai lunga perioada in suferinta inainte ca redresarea sa apara si sa existe din nou crestere economica.

Jim Rollo este profesor de integrare economica europeana la Universitatea Sussex din Marea Britanie si co-director al Sussex European Institute din 1999. Este editor la Journal of Common Market Studies si directorul Centrului de Economie Politica Europeana. A fost Chief Economic Adviser al Ministerului de Externe britanic si directorul programului de cercetare economica al Institutului Regal de Afaceri Internationale din Londra. Jim are o cariera de economist in administratia britanica, este recunoscut la Bruxelles pentru expertiza sa in extinderea europeana.

Imprumut de la UE cu supraveghere de la FMI - zice Basescu. De ce trebuie sa ne supravegheze mereu strainii ca sa fim responsabili?

Mai zilele trecute, presedintele spunea ferm ca "ultimul lucru pe care il va face Romania este sa se imprumute de la FMI" si ca deficitul de cont curent il putem finanta printr-un fond european pus la dispozitia tarilor UE care nu apartin zonei euro. Acest fond este insa de 25 de miliarde de euro, asa ca nu e prea mare si de el ar trebui sa beneficieze 11 tari din UE.

Astazi, presedintele reia ideea unui imprumut european, dar sub supravegherea FMI. Adica FMI sa nu impuna conditionalitati, dar sa vizeze respectarea de catre Romania a angajamentelor fata de UE daca ia banii de acolo.

Eu am o problema cu asta, in sensul in care: 1. de ce ar vrea FMI sa vizeze respectarea angajamentelor Romaniei fata de UE? si 2. avem intotdeauna nevoie de supraveghere externa ca sa ne facem treaba bine? Da, imi veti spune ca e si o chestiune de intarire a credibilitatii pe plan international.

Va marturisesc ca ma irita abordarea de genul: noroc cu Comisia Europeana ca ne mai trage de urechi sa ne facem treaba cu justitia asta, ca altfel... Fratilor, de ce sa fim intotdeauna copilul tras de urechi de catre straini. Noi, romanii, de ce nu ii putem trage de urechi pe cei care trebuie sa faca treaba?

Eu sunt un pro-european convins, insa ma irita atunci cand Comisia Europeana interfereaza in chestiuni interne ale Romaniei, si a facut-o evident de cateva ori, mai ales in vara anului trecut. A facut ceva necaracteristic ei insasi, ca institutie. Ma irita vizita ambasadorilor statelor UE in Parlament, ca sa le atraga atentia loazelor de parlamentari ca isi bat joc de justitie protejandu-i pe Mitrea si Nastase. Ma irita nu pentru ca nu au dreptate, dar pentru ca nu isi permit sa faca asta la Varsovia, sau Praga, sau Viena. Nu, isi permit sa faca asta in Romania, pentru ca si noi incurajam aceasta atitudine: lasa sa traga strainii si UE autoritatile de urechi, ca sa se puna pe treaba.

Acum avem nevoie de FMI sa supravegheze daca ne-am indeplini angajamentele fata de UE, in cazul unui imprumut? Noi fara supraveghere si monitorizare externa nu putem face nimic? Nu putem fi responsabili?

Pe de alta parte, revenind la imprumut, trebuie vazut care este necesarul de finantare al Romaniei. Ionut Popescu - consilier economic al premierului Boc - era citat de un ziar economic (imi cer scuze, nu mai retin care) ca am avea nevoie de 5-9 miliarde de euro.

Am mai auzit vehiculandu-se un alt numar apropiat, adica 10 miliarde, dar exista estimari la Bruxelles foarte sumbre si niste cifre mult mai mari decat cele de-acasa. De aici si atitudinea europenilor de a ne spune ca inainte de a incheia un acord cu FMI sa mergem sa vorbim cu ei, sa vedem cum ne pot ajuta. Presedintele Basescu vorbeste de un imprumut de 6-7 miliarde de euro.

Pana la urma, natura imprumutului, sau mai degraba sursa, depinde de suma de care avem nevoie. daca ne pot da europenii intreaga suma, atunci e ok, daca nu s-ar putea sa fim nevoieti sa apelam si la asta institutii financiare internationale, la FMI de exemplu.

Studiu Deloitte: Cine castiga de pe urma administratiei Obama?

Tarile cu experienta in energii alternative si proiecte de infrastructura, in farmaceutice, turism si asigurari, dar si tari cu traditie in productia de bunuri si export - este raspunsul dat de studiul Deloitte publicat astazi, in ziua inaugurarii administratiei Obama (foto: Reuters).

Intervievatii pe baza raspunsurilor carora s-a realizat studiul sunt lideri din sectorul public din state de pe toate continentele, de la Germania si Marea Britanie la Mexic, Canada sau Japonia si China.

Oportunitati privind energiile alternative

Tarile care vor avea cel mai mult de castigat de pe urma administratiei Obama sunt cele care au experienta in energii alternative, tarile in care este bine dezvoltat sectorul energiei solare si eoliene si au si capacitati de cercetare. Astfel de tari sunt Germania, Japonia si Spania, in timp ce pentru energia nucleara expertiza poate fi importata din Franta. Germania este cel mai mare producator de energie eoliana din lume, iar industria energiei solare angajeaza ca forta de munca mai mult de 40.000 de oameni.

Pe de alta parte, in privinta eficientei energetice, companiile japoneze le iau de departe pe cele americane. Spania este tara unora dintre cele mai mari companii de energii alternatice, industria sa eoliana crescad cu o rata de 30% pe an.

Din alt punct de vedere, sustinerea pe care o arata Obama pentru tehnologiile nepoluante ar putea ajuta tari puternic dependente de carbune - precum China si India - in a-si "inverzi" economiile.

Oportunitatile privind infrastructura

Liderii din administratiile tarilor chestionate care au raspuns in studiul Deloitte cred ca in ciuda faptului ca pachetul de masuri anuntat de Obama vizeaza doar SUA, un plan de infrastructura de aceste dimensiuni va aduce in joc multe companii din interior, dar si din afara SUA. Spania ar putea fi unul dintre beneficiari, inscriindu-se in categoria tarilor care au experienta in tehnologie, iar Spania are un istoric bun in privinta retelelor mobile si fixe.

In privinta constructiei de drumuri, poduri, porturi si infrastructura tehnologica, printre cei care au de castigat sunt Olanda, Brazilia, Mexic sau Canada.

Castigatorii de pe urma reformei sistemului de santate american

Cartea castigatoare ar putea fi trasa de India, unul dintre producatorii de medicamente generice dintre cei mai cunoscuti. Ea ar putea avea oportunitatea de a intra pe o piata care i-a fost inchisa in trecut, doar gratie orientarii spre minimizarea costurilor si importul de medicamente mai ieftine. India ar mai putea fi un important furnizor de expertiza in privinta IT in domeniul medical, la fel ca si Germania, dar si pentru ca reprzinta o piata pentru turismul medical.

Marile companii farmaceutice europene ar putea sa isi vanda produsele pe piata SUA, mai ales daca va exista o cooperare mai stransa intre US Food and Drug Administration si Uniunea Europeana. Germania ar putea fi unul dintre castigatori gratie experientei sale in IT in domeniul medical, dar si al productiei de aparate medicale.

Cerul Bucurestiului se vede intunecat de la Bruxelles

Cateva consideratii despre previziunile economice ale Comisiei Europene in ceea ce priveste Romania. E cam neagra situatia, asa cum o vad cei de la Bruxelles, trebuie sa recunoastem. Sunt mult mai pesimisti decat guvernantii nostri, mai ales in privinta deficitului bugetar.

Prognoza lor este de 7,5% din PIB in privinta deficitului. Aflata la Bruxelles in noiembrie, cand europenii au facut public planul de relansare economica in care au vorbit de o flexibilizare a Pactului de Crestere si Stabilitate, si ma refer la o oarecare ingaduinta fata de deficitul bugetar excesiv, am incercat sa aflam o cifra pentru Romania.

Ei au spus asa: "nu incepem procedura de deficit excesiv daca o tara depaseste 3% din PIB cu cateva zecimale si pentru un an de zile". La vremea aceea guvernantii de la Bucuresti nu recunosteau ca Romania va depasi 3% in 2008, apoi au mai nuantat si vorbeau de cateva zecimale, pentru ca la sfarsitul anului sa aflam ca e mult mai mare. Iar de curand noul premier a spus si cifra: 5,2%.

Almunia nu vrut sa se pronunte asupra cifrei admise, cat ar putea fi acceptabil pentru Romania, iar sursele mele s-au ferit de asemenea, indicand ca nu exista o cifra admisibila, ca fiecare stat membru va fi analizat in parte. Insa mi s-a atras atentia ca Romania va fi privita cu mai mare atentie, pentru ca era atunci povestea cu marirea salariilor profesorilor cu 50% si marirea pensiilor si alte cheltuieli bugetare pe mariri salariale. Si se temeau de astfel de cheltuieli, le credeau riscante si prin urmare credeau ca guvernul dela Bucuresti este oarecum iresponsabil.

Ei bine, eu nu cred ca Romania ar trebui sa se bazeze pe criza si pe flexibilitatea de care a anuntat Bruxelles-ul ca va da dovada. Pana la urma cat de flexibil poti fi cu 5,2% sau cu 7,5% din PIB deficit?

In zilele urmatoarea va avea loc ECOFIN, Consiliul ministrilor de finante, si in afara lui este foarte posibil ca cei din directoratul lui Almunia si comisarul insusi sa aiba niste discutii cu noul ministru al finantelor roman. Ii intereseaza ce intentii avem referitor la un eventual acord cu FMI - desi presedintele a spus-o clar ca nu vom solicita acest ajutor. Insa estimarile economice ale celor de la Bruxelles ii ingrijoreaza in privinta Romaniei si isi pun intrebarea cum va putea fi finantat deficitul de cont curent, care ii ingrijoreaza foarte tare.

"Autoritatile comunitare ar prefera ca - daca Romania are nevoie de un imprumut extern - sa faca demersurile initiale la nivelul institutiilor UE, iar ulterior, daca considera ca este necesar, sa apeleze si la alte institutii financiare internationale", mi-au spus surse europene.

Cum spuneam la inceput, de la Bruxelles se vad nori negri plutind deasupra Bucurestiului.

UPDATE: Ministrul de finante, Gheorghe Pogea, considera prea pesimiste previziunile economice ale Comisiei Europene. Potrivit ZF, el spune ca prognoza privind deficitele pe 2009 si 2010 nu este corecta. "Estimarile Comisiei pot fi justificate doar prin prisma exercitiului bugetar pentru anul 2008", a mai zis el. Probabil ca se va lamuri foarte curand, la Bruxelles, cand va merge la ECOFIN.

Prognoza Comisiei Europene pentru Romania: 1,8% crestere economica, 7,5% deficit bugetar si 5,7% inflatie pe 2009

Comisarul european Joaquin Almunia tocmai a facut publice previziunile economice intermediare pentru 2009-2010. Situatia Romaniei este urmatoarea si o puteti consulta si aici (pagina 40 din raport).

CRESTEREA ECONOMICA se va reduce drastic de la 7,75% in 2008, peste potential, considera CE, la doar 1,75% in 2009, ca sa-si revina putin in prima jumatate a anului 2010, la o valoare sub 2,5%.

• In prognoza de toamna, data publicitatii la inceputul lui noiembrie, date insa despre care insasi CE a spus la mai putin de o luna ca s-au schimbat, cresterea economica a Romaniei pentru 2009 era estimata la 4,5% in 2009 si 5% in 2010. :)
• Premierul Emil Boc a estimat vineri, 16 ianuarie, o crestere economica de 2,5% in 2009, o valoare peste cea facuta de Comisia Europeana.
• Cauzele reducerii cresterii - diminunarea drastica a CERERII INTERNE din cauza reducerii creditului, a deteriorarii indicilor de incredere si a inrautatirii conditiilor de pe piata muncii, mai apreciaza Comisia.
• Scaderea CONSUMULUI PRIVAT de la 8% in 2008 la sub 2% in 2009, cel mai puternic declin fiind in investitii - o scadere de la 18% in 2008, la 1,5% in 2009.

DEFICITUL BUGETAR va fi de 7,5% din PIB in 2009, fata de o valoare oricum ridicata de 5,25% in 2008. Asta reflecta o crestere nefondata a pensiilor si impactul reducerii in 2008 a ratei contributiilor sociale, precum si costurile rezultate din pilonul doi de pensii, apreciaza Comisia. In 2010 deficitul public este prognozat sa ajunga la aproape 8%, mai exact 7,9%.

• Prognoza de toamna estima un deficit bugetar de 4% in 2009 si de 3,5% din PIB in 2010.
• Cifrele date vineri de premierul Boc sunt de in jur de 2% din PIB in 2009, fata de un nivel de 5,2% in 2008.

Incasarile din taxe si impozite vor fi afectate de scaderea economiei, dar si de anumite reduceri de impozite precum cele pe capital si dobanzi, reducerea TVA pentru constructia de locuinte sociale sau un tratament preferential fiscal pentru cheltuieli in cercetare si dezvoltare.

INFLATIA pentru 2009 este prognozata la 5,7%, iar in 2010 la 4,0%. Cifrele au ramas practic neschimbate fata de prognoza de toamna a CE pentru 2010, iar pentru 2009 era prognozata o inflatie de 5,75%.

RATA SOMAJULUI va creste de la 6,2% in 2008 la 7% in 2009 si este prognozata o usoara reducere in 2010, la 6,9%.

• Ministrul finantelor vorbea vineri despre 505.000 de persoane care isi vor piede locul de munca in 2009, dar nu a dat un procent al cresterii somajului.

DEFICITUL DE CONT CURENT este prognozat la 11,9% in 2009, cu o usoara reducere la 11,1% in 2010.