Primavara la Sussex University

Am tot vrut sa va arat imagini din campusul Universitatii Sussex, dar am fost cam ocupata in ultima vreme. Primavara a venit cam de o luna si jumatate aici, daca e sa ma iau dupa ghioceii care au inflorit in campus inca din ianuarie. Acum au inflorit si brandusele si arata totul minunat. Si ceea e imi place cel mai mult e faptul ca nimeni nu rupe florile, pentru a si le pune intr-o vaza in camera de camin.

In fotografia de mai sus, nu am rezistat tentatiei pe care o are toata lumea care studiaza la Sussex. E o fotografie-sablon, dar e fun.

City of London - un animal insangerat care-si linge ranile si merge mai departe

City of London este un animal insangerat acum, intr-o vreme de criza financiara, in care toti ii invinovatesc pe cei din sectorul asta ca au atras nenorocirea asupra economiilor din intreaga lume. Astazi am vazut de aproape acest animal ranit, care este pregatit sa isi linga ranile si sa mearga mai departe. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, pentru ca vrea sa iasa din ipostaza de a fi aratat acuzator cu degetul.

Am vorbit astazi, in cadrul programului la care particip, cu un director al City of London Corporation. Am aflat o serie de lucruri interesante despre City, pe care vi le voi impartasi mai jos, dar am vazut si o perspectiva asupra crizei actuale asa cum este simtita in City. Preocuparea lor mare este acum sa imbunatateasca imaginea unei industrii, cea a serviciilor financiare, care este grav afectata.

"Un manager al unei mari banci americane imi spunea anul trecut: aceasta industrie functioneaza pe baza lacomiei si a fricii. Am avut parte de lacomie, acum avem frica", a rezumat el simplu situatia.

Intrebarea pe care si-o pun acum cei din domeniu se refera la reglementare. De fapt, la nivel european si international se pune problema unei mai bune reglementari a domeniului, numai ca este greu sa se puna de acord asupra unei forme sau a alteia. Opiniile sunt impartite si difera pe cele doua tarmuri ale Atlanticului, precum si in subdiviziunile sectorului financiar. O discutie avuta in City in incercarea de a formula o pozitie a fost caracterizata de "heat and anger" si nu s-a ajuns la o concluzie clara.

O alta varianta a temei privind reglementarea este nu daca au fost reguli bune, presupunand ca au fost, ci daca ele nu au fost implementate din moment ce s-a ajuns la situatia actuala? "Uneori oamenii foarte inteligenti fac lucruri foarte rele", a spus interlocutorul nostru. "Problema acum este lipsa de umilinta, nimanui nu ii pare rau pentru ce s-a intamplat, nu am auzit niciun mare presedinte de banca spunand ca ii pare rau. Este nevoie de un comportament moral in industrie", crede el.

Omul este un diplomat, stie ce si cat sa vorbeasca si probabil spune ceea ce vor oamenii sa auda. Repet, exista in acest moment o mare preocupare pentru faptul ca industria e perceputa drept capul rautatilor, ca imaginea sectorului financiar este tavalita in noroi.

"Asa ne va fi imposibil sa ii atragem aici pe cei mai buni, pentru ca in City au fost cei mai buni din domeniu. Doar bancile au gresit, dar intreaga industrie a fost contaminata de eroarea lor", a aratat directorul City of London Corporation.

Daca aici au fost cei mai buni, de ce s-a ajuns in situatia actuala? Intrebarea nu a parut sa il bage in corzi, iar raspunsul lui a fost cat se poate de plastic: "Aici a fost ca la o petrecere, de la care nimeni nu vrea sa fie primul care pleaca. Castigurile erau enorme, riscul era diseminat, impartit cu altii, iar cei care au avertizat ca situatia nu va putea continua asa la nesfarsit au fost marginalizati. Si nu vrei asta, vrei sa fii cel mai popular tip de la petrecere, nu-i asa?"

Animalul ranit isi va linge ranile si va merge mai departe. Directorul the City of London Corporation este convins de asta. City exista din 1189 si s-a reinventat de-a lungul secolelor si modelelor economice. Asta va face si acum, insa se va reinventa intr-un mediu total diferit de ceea ce a cunsocut pana acum.

"Sectorul financiar va supravietui, dar va fi mai mic - redus cu 25-30% - insa nu are cum sa dispara pentru ca el sta la baza economiei. Nu vor mai exista insa produse riscante, ci doar cele de baza, iar managementul va cunoaste si el o schimbare, astfel ca daca o parte a business-ului nu merge bine, ea sa nu polueze intreaga afacere". Asa arata viitorul vazut din City.

Ce nu stiam despre City of London?

City of London Corporation este ca un stat in stat, este o autoritate locala cu o mare autonomie si in acelasi timp o organizatie, de fapt care are trei mari scopuri:

• sa sustina si sa promoveze Square Mile - inima financiara si de afaceri a Marii Britanii, prin mentinerea statutului sau de important centru international financiar si de afaceri


• sa ofere servicii guvernamentale locale de cea mai buna calitate celor din Square Mile, celor care locuiesc aici si celor care muncesc aici


• sa adica servicii Londrei si Marii Britanii, prin parteneriate cu unitatile administrative invecinate

Cam asa si-a inceput prezentarea directorul din City pe care l-am intalnit. Marturisesc ca informatiile mele despre City erau la modul foarte general si mi s-a parut extrem de interesanta povestea acestei entitati care dateaza din 1189. "De fapt asta era Londra, in jurul ei erau niste sate, orasul este acesta, iar in locul in care ne aflam noi, sub cladire, sunt niste ruine romane", a spus el.

In Sqare Mile locuiesc acum 9000 de persoane iar alte 340.000 muncesc aici, iar City are chiar si 125 de "parlamentari" alesi de cetateni si de corporatiile care functioneaza aici. Ei sunt independenti politic si promisiunile lor electorale vizeaza imbunatatirea vietii in City si a mediului de afaceri. Firmele cu sediul in City au drept de vot in aceste alegeri si, in functie de numarul de angajati, li se repartizeaza un numar de voturi.

Pentru a veni in Square Mile, regina trebuie sa ceara permisiunea, obicei ce dateaza din trecut, dar niciodata nu i s-a refuzat accesul aici. Relatia cu primarul Londrei este una speciala, de colaborare, dar City nu intra sub jurisdictia acestuia. City of London Corporation - aceasta autoritate locala, este condusa de Lord Mayor, care este ales in fiecare an, in a doua sambata din noiembrie.

Simplificat, Lord Mayor - anul acesta postul este detinut de Alderman Ian Luder - este un ambasador al industriei serviciilor financiare, pentru ca City of London Corporation asta face, reprezinta sectorul financiar britanic.

Interviu - Jim Rollo, expert britanic: Romania are nevoie de un acord cu FMI pentru a redobandi credibilitate pe pietele internationale

Varianta presedintelui Basescu de a imprumuta bani de la UE sub supraveghere FMI ar fi cea mai buna, insa exista problema ca UE sa vrea sa faca ea regulile jocului. Pe de alta parte, FMI s-ar putea sa nu agreeze propunerea doar de a supraveghea un imprumut asupra caruia nu are nicio parghie de control. Un imprumut de la FMI este insa singura modalitate prin care Romania poate redobandi credibilitatea pe pietele internationale, spune Jim Rollo intr-un interviu pe care l-am facut joi, la Sussex University.

Rep: Exista acum in Romania discutia referitor la mmodalitatea de finantare a deficitului printr-un imprumut extern si discutia este de unde ar trebui sa se imprumute guvernul: de la UE sau de la FMI? Nu a fost pana acum anuntata o cifra oficiala a necesarului de finantare, dar estimarile variaza de la 5 la 23 de miliarde de euro. In opinia ta, unde ar trebui sa faca o tara precum Romania un imprumut: la UE sau la FMI?

Jim Rollo: Depinde de perspective si depinde de conditiile atasate banilor de la UE si banilor de la FMI. FMI face un program prin care da drumul banilor, dar permite in acelasi timp ca alte tari, institutii financiare si chiar banci comerciale sa imprumute tara respectiva. Asa ca toata lumea imprumuta sub auspiciile FMI. iar daca UE nu poate oferi intregul necesar de bani Romaniei, atunci probabil ca va trebui ca guvernul sa se adreseze si FMI. S-ar putea ca nici macar sa nu existe o alegere in aceste circumstante, sa fie amandoua de ambele surse.

Dintr-un punct de vedere pur economic, probabil ca FMI este mai riguros in conditiile pe care le pune. Sunt mult mai multi membri ai FMI, decizia acordarii unui imprumut se ia in board - in care statele membre sunt reprezentate - dar exista o decizie thehnica luata de economistii FMI si aprobata de board.

UE este diferita: sunt doar 27 de state, decizia este luata in Consiliul de Ministri, dar in esenta este una politica. Si aici revin la perspectiva: atunci cand UE pune conditiile, guvernul Romaniei este foarte probabil sa faca apel la solidaritatea politica in cadrul UE si, in acest sens, sa obtina un spatiu de manevra mai mare referitor la modul in care cheltuieste banii, sau in care isi plateste datoria sau referitor la politica economica.

In schimb daca te adresezi Fondului, trebuie sa fii mult mai tehnic si probabil mai putin politic. Nu spun ca UE nu este tehnica, in definitiv are pactul de Stabilitate si Crestere, o serie de angajamente pe care trebuie sa le iei fara sa imprumuti bani, tinte de deficit si de inflatie - asa ca exista conditii si aici.

Rep: Presedintele Romaniei a vorbit despre varianta de a face un imprumut de la UE sia incheia un acord cu FMI de supraveghere a respectarii angajamentelor luate fata de UE. Este posibila si plauzibila o astfel de varianta?

J.R.: Este perfect plauzibila. Cum am spus la inceput, ceea ce face adesea un acord cu FMI este sa permita angajarea mai multor imprumuturi, din surse diferite, fie ele Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii. Pot fi bani din imprumuturi bilaterale sau din surse UE. sau pot fi chiar imprumuturi de la banci comerciale, dar doar cu conditia sa adopti un program al FMI.

Prin urmare combuinarea de surse va avea loc oricum, fiindca este putin probabil ca Fondul sa vrea sa imprumute Romaniei intreaga suma necesara. Si cred ca asta este foarte probabil sa se intample.

Dar implicit apare o problema, pentru ca daca UE imprumuta banii, va vrea sa stabileasca ea conditiile. Exista economisti competenti in UE care vor ajuta la intocmirea unor programe, dar ei nu au experienta celor ai FMI in ceea ce priveste imprumuturile si conditionalitati si managementul programelor. UE este mai degraba o organizatie monetara decat una de implementare de programe.

Rep: Exista un mecanism de cooperare intre cele doua organizatii - UE si FMI - care sa faca posibila aceasta combinatie: bani europeni sub supraveghere FMI? Ai mentionat dorinta fireasca a UE - care da banii - de a vrea sa stabileasca regulile jocului. Au pus in practica un mecanism care sa permita asta, in cooperarea anterioara in cazul imprumuturilor acordate Ungariei si Lituaniei?

J.R.: O asemenea cooperare este posibila. Ar fi insa dificil ca UE sa nu aiba un cuvant semnificativ de spus in intomcirea programului FMI, in conditiile in care ea da banii. La nivel tehnic, ar fi destul de usor ca economistii FMI si economistii UE sa ajunga la un acord - in colaborare cu guvernul Romaniei - asupra a ceea ce trebuie sa faca acesta.

Dar daca presedintele vrea ca Romania sa imprumute bani de la UE pentru a obtine conditii mai usoare, nu este prea clar daca FMI va fi de acord cu asta. Cred ca termenii FMI vor fi termenii FMI. Fondul incearca sa aiba progrme prin care redresarea sa fie mai rapida, mai degraba decat mai indelungata. de obicei, programele lor sunt pe 1-3 ani si FMI vrea o mare ajustare a cheltuielilor publice foarte repede.

Banuiala mea este ca, in termeni tehnici, si UE va vrea asta. Romania va putea sa faca apel la partenerii sai din Consiliul de Ministri pentru conditii mai bune, dar nu mi-e foarte clar cum va reactiona FMI in aceste conditii. Probabil ca nu cu foarte mare entuziasm.

Rep: Crezi ca un acord cu FMI - fie pentru un imprumut, fie pentru supraveghere - ar avea influenta asupra ratingului de tara al Romaniei?

J.R.: Presupun ca ratingul a fost deja coborat si ca guvernul roman trebuie sa se adreseze UE si FMI pentru ca nu mai poate imprumuta bani de pe pietele de capital. Nu este o problema de rating, se pune intrebarea daca vrea cineva sa imprumute Romania. Un program FMI ar putea fi cerut tocmai pentru a debloca creditarea. La nivel global ea este inghetata, asa ca Romania nu este singura in aceasta situatie. Eu as spune ca un program al FMI este conditia necesara pentru deblocarea creditarii pentru Romania, dar s-ar putea sa nu fie conditia suficienta ca acest lucru sa se intample.

As vrea insa sa revin putin la discutia imprumut sau supraveghere. Cred ca FMI va vrea sa imprumute Romania, fiind ca daca nu imprumuta, nu are niciun fel de parghie. Supervizarea unui program asupra caruia nu ai nicio parghie si posibilitatea ca guvernul sa iti intorca spatele in orice moment nu este o propunere atractiva. Si din nou, presupunerea mea este ca aveti nevoie de un program FMI pentru a recapata credibilitate si pentru a-i permite Romaniei sa se imprumute de pe pietele internationale de capital.

Rep: Crezi ca Romania ar trebui sa faca totul pentru a evita agravarea crizei chiar daca asta inseamna sa prejudicieze situatia petnru aderarea la euro? ma gandesc doar la deficitul bugetar, care a fost 5,2% din PIB in 2008, potrivit ultimei prognoze a Comisiei Europene in 2009 va fi de 7,9%, in timp ce Guvernul are o tinta de 2,2% din PIB, cifra oarecum imposibila in aceste conditii de criza.

J.R.: Cred ca va fi imposibil pentru toata lumea, in urmatorii doi ani, sa indeplineasca criteriile de convergenta fara a impovara foarte mult populatia. Franezii, germanii, britanicii, olandezii vor avea un deficit public mult peste 3% din PIB. Probabil ca vor reduce rata inflatiei, dar vor avea datorii publice foarte mari. asta in cazul in care vor reusi sa gaseasca banii pe pietele internationale si exista mari dubii ca Iralanda sau grecia sau alte tari o vor putea face, chair daca vor vrea. Exista mari dubii ca Marea Britanie este in stare sa adune banii de care are nevoie.

Asa ca eu cred ca aderarea la zona euro nu este pe agenda pentru ceva vreme. Asta daca nu are loc o criza majora care sa determine decizia ca toata lumea sa fie bagata in zona euro, toate statele UE sa fie inchise acolo ca intr-un fort care isi deschde portile pentru a lasa lumea sa intre si apoi le inchide sa se protejeze. Dar nu suntem inca in aceas faza si nu exista niciun semn ca vom fi. Banca Centrala Europeana este foarte rezervata in ceea ce priveste extinderea zonei euro. Nu iti face misiunea mai usoara, dimpotriva, sunt foarte stricti in interpretarea criteriilor. Lituania nu a intrat in zona euro pentru ca rata inflatiei a fost doar cu 0,1% mai mare decat trebuia.

Asa ca nu cred ca se pune problema unei alegeri in acest moment. Cred ca principala provocare pentru Romania este sa fie credibila pe plan international pentru a putea imprumuta de pe pietele de capital. Si construirea unei pozitii din care esti credibil trebuie sa fie prioritatea guvernului. Iar asta necesita un program FMI, cu un imprumut FMI si conditiile sale severe. Si daca guvernul, din motive politice, vrea conditii mai usoare, atunci trebuie sa spuna clar ca asta inseamna o mai lunga perioada in suferinta inainte ca redresarea sa apara si sa existe din nou crestere economica.

Jim Rollo este profesor de integrare economica europeana la Universitatea Sussex din Marea Britanie si co-director al Sussex European Institute din 1999. Este editor la Journal of Common Market Studies si directorul Centrului de Economie Politica Europeana. A fost Chief Economic Adviser al Ministerului de Externe britanic si directorul programului de cercetare economica al Institutului Regal de Afaceri Internationale din Londra. Jim are o cariera de economist in administratia britanica, este recunoscut la Bruxelles pentru expertiza sa in extinderea europeana.

Ajutor! Caut idei pentru o prezentare

Am revenit la viata studenteasca si odata cu asta am revenit si la teme. Tema mea pentru cursul Political Economy of EU Integration este sa fac o prezentare, care sa aiba de-a face cu economia si integrarea europeana.

Caut idei, ma ajutati?

Eu m-am gandit la urmatoarea tema: Avantaje si dezavantaje pentru Romania ale apartenentei la UE in contextul actualei crize economice.

Va marturisesc, nu sunt foarte incantata. Asa ca m-am gandit sa va cer ajutorul, sa va intreb ce tema ati alege in locul meu.

Ziua in care am fost Elizabeth Bennet

My soft side, cum spun englezii, se vede in placerea de a citi carti de Jane Austen. Cu ani buni in urma i-am citit majoritatea cartilor si im place sa ma uit la ecranizari dupa romanele ei.

Majoritatea personajelor ei feminine ieseau la plimbare pe campuri. Elizabeth Bennet, personajul principal din Mandrie si prejudecata si preferatul meu, avea o pasiune pentru plimbarile in aer liber. Ei bine, azi mi s-a intarit convingerea ca este un hobby national aici, in Marea Britanie. Si i-am urmat exemplul, facand o plimbare lunga spre mare, intr-un parc situat intre doua orase din sud-estul Angliei: Seaford si Eastbourne.

Am decis sa facem o excursie la Seven Sisters, care este un parc natural cu niste stanci calcaroase aproape de Canalul Manecii. Se numeste Seven Sisters (sapte surori) pentru ca sunt sapte stanci albe, lipite unele de altele si privelistea este minunata. Am inteles ca aici a fost locul de filmare al unor filme, tocmai pentru ca peisajul este spectaculos.

Dupa doua zile de ploaie in care ne-am amanat aceasta excursie, astazi a aparut soarele si a fost relativ caldut. Ca sa ajungem la malul marii, la stanci, am traversat niste pajisti verzi si niste mlastini, dar in ciuda noroiului de pe incaltaminte, plimbarea a meritat.

Ceea ce mi-a placut mai mult a fost sa vad familii de britanici iesiti la plimbare. Cu copiii in carucior si cu cate un catel pe langa ei, sau doar cu cainii - mijlocii ca talie - cu bicicletele sau pe jos, oameni de toate varstele faceau aceasta plimbare. Plibarea pare un sport national. Hiking in the country side, cum ii zic ei.

Sper ca fotografiile de mai jos sa va faca sa simti macar un pic din atmosfera acelui loc.

In spatele meu, mlastinile de la Seven Sisters

Familii cu copii si catei iesiti sa se incalzeasca la soare pe malul marii.

Marea, aproape de apus.

Unde va lucra Verheugen dupa terminarea mandatului in Comisia Europeana?

Am stat si m-am gandit - cu toata poveastea din ultimele saptamani privind criza gazului din Rusia prin Ucraina, si siguranta pe care au aratat-o europenii cand au spus ca rusii vor da drumul la gaz, iar Moscova a facut exact contrariul - care va fi de-acum atitudinea UE fata de cele doua tari.

Am intrebat la Bruxelles si mi s-a spus ca a fost total neasteptata schimbarea de pozitie a rusilor dupa ce se convenise reluarea furnizarii de gaz si ca situatia a deranjat la varful Comisiei Europene. Ca vor fi schimbari de atitudine atat la nivel politic, cat si economic. Eu insa am dubii in acest sens.

In alta oridne de idei, mi-am mai dat seama ca Verheugen, comisarul pentru industrii, face un lobby intens pentru construirea Nord Stream. Vorbeam cu un profesor de-aici de la Sussex University despre criza gazului, un tip familiarizat cu Ucraina, pentru ca ii este consultant, si am ajuns la intrebarea: unde va lucra Verheugen dupa ce-si termina mandatul?

Am dat raspunsul cel mai simplu: probabil la Nord Stream, in concern, la fel ca si Schroeder.:D Este o traditie de-acum a social-democratilor germani sa lucreze cu rusii, nu-i asa? Profesorul a fost de acord cu mine.

Voi unde credeti ca va lucra Verheugen?