To the Tower... of London

Mi-am dorit foarte mult sa vizitez Tower of London si am facut-o saptamana trecuta. Cand te gandesti ca acum platesti sa intri acolo, iar in trecut nu stiai cum sa-l eviti, pentru ca, de cele mai multe ori, insemna condamnarea ta la moarte.

Turnul Londrei a fost o luxoasa resedinta regala, fortareata si inchisoare, loc de executii, dar si gazda a bijuteriilor Coroanei. De fapt este un complex, cu doua randuri concentrice de ziduri de protectie, cu turnuri.

Este aproape de Tower Bridge si se invecineaza cu City of London, centrul financiar al Londrei.

Aproape de intrare, in curtea interioara, intre cele doua randuri de ziduri de aparare concentrice. In dreapta imaginii este intrarea in Palatul Medieval.

City of London, vazut din Tower of London. Pe cele doua maluri ale Tamisei trcutul se impleteste cu modernitatea, fortareata din piatra a carei constructie a inceput in secolul XI sta vizavi de cladirile moderne din sticla.

Tower Bridge este unul dintre locurile in care imi place cel mai mult sa merg in Londra, desi bate un vant care te face sa grabesti pasul. Mi-a placut cum se vedea Tower Bridge dintr-o incapere a Palatului Medieval.

Pe unul dintre pasajele de trecere intre turnuri, cu Tower Bridge in spate si White Tower in fata mea.

White Tower a fost construit in 1078 de William Cuceritorul si a fost gandit sa ii protejeze pe normanzi de locuitorii Londrei si de invadatori. Richard Inima de Leu a dispus, un secol mai tarziu, construirea unor ziduri de aparare in jurul cladirii. Oricum, la baza zidurile au 4,5 m grosime, iar spre varf putin peste 3 m. De prin 1200, White Tower a fost resedinta regala pana in vremea lui Oliver Cromwell. Aici se afla expusa armura lui Henric VIII, dar si ale altor monarhi englezi.

Cum sunt doua randuri de ziduri de aparare, sunt si numeroase turnuri, precum cel din spatele meu. Cradle Tower este acesta.

Curtea interioara, in spatele cladirii in care se afla bijuteriile Coroanei.

In turnuri, unde au fost inchisi de-a lungul vremii prizonierii, sunt o multime de inscriptii pe pereti, unele mai simple, altele, precum cea de mai sus, extrem de elaborate, adevarate sculpturi in piatra. Asta depinde in mod sigur de perioada pe care au petrecut-o in turn. Unii dintre ei au au conditii relativ confortabile, altii, dimpotriva. Oricum, la cata piatra e acolo, chiar cu semineele existente, trebuie sa fi fost extrem de frig. Mai sus este un calendar, cu zodiile, facut de Hew Draper din Bristol, inchis deja de 14 luni la momentul in care facut inscriptia de pe zis. Acuzatia sub care a fost inchis in Turn a fost vrajitoria.

In astfel de incaperi cu inscriptii pe ziduri sunt camere de filmat. N-am resitat tentatiei de a face o fotografie ... :)

Intr-unul dintre turnuri ti se spune o poveste. Imagineaza-ti ca esti unul dintre cei 30 de soldati care apara zidul si ti se dau arme si echipament. Ma rog, sunt expuse, le poti incerca, asa cum am facut eu, insa ele sunt legate cu niste lanturi destul de solide sa nu ai tentatii de a le lua acasa. Oricum, sunt destul de grele, atat coiful, cat si camasa de zale sau arbaleta pe care le-am cercetat eu. Insa niste pusti germani care vizitau turnul in acelasi moment cu noi erau extrem de incantati.

Bijuteriile Coroanei, o parte dintre ele, se afla in aceasta cladire. Sunt aici din 1303, dupa ce au fost furate si recuperate din Westminster Abbey. Se pare ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost duse in seiful unei case de asigurari. Aici poti vedea un film cu incoronarea reginei Elizabeta II, din 1953, si insemnele regalitatii purtate de ea la incoronare, precum si o serie de coroane de regi. Pe peretii unei incaperi sunt toate emblemele regilor incepand cu 1066, cucerirea normanda, pana la actuala regina. Am constatat ca ambele Elizabete, precum si regina Victoria au domnit foarte mult, in comparatie cu reprezentatii masculini, mai putin norocosi. :) Pe peretii respectivi mai incap doi monarhi. Ma intreb mereu daca Charles mai are vreo sansa sa devina rege, sau coroana va trece direct la William.

Yeoman Warder sau Beefeater - paznicii Turnului, in trecut in sarcina lor intrau prizonierii si pazeau bijuteriile Coroanei, astazi sunt ghizi care iti povestesc istorii ale Turnului, intrigi, tradari, executii, prizonieri celebri. Denumirea de Beefeaters vine fie din faptul ca se spunea ca aveau privilegiul sa primeasca o bucata de carne de vita - considerata o delicatesa, pe care nu si-o permiteau muritorii de rand - de la masa regelui sau pur si simplu mancau vita ca parte a unei diete pentru trupele de elita, pentru a fi puternici. Acesti oameni traiesc in Turn, insa trebuie sa aiba si o casa in afara lui, pentru momentul in care vor iesi la pensie.

Yeoman Warders sunt pregatiti orcand sa iti spuna povestile celebrilor prizonieri din Turn. Eu sunt fascinata de dinastica Tudorilor, gratie HBO, care are un serial cu acest nume la care ma uit si care m-a impulsionat sa citesc mai mult pe subiect si, in Marea Britanie, sa caut sa vad cat mai multe. Asa ca m-a interesat sa fotografiez niste imagini cu Anne Boleyn (sus), cea de-a doua sotie a lui Henric VIII, acuzata de tradare, adulter si incest, inchisa in Turn si apoi decapitata. Ea este mama Elizabetei I (foto jos), inchisa si ea in Turn sub acuzatia de tradare si complot impotriva surorii ei vitrege aflate pe tron, Mary I, cunoscuta ca Bloody Mary, dar fiindca vinovatia nu a putut fi demonstrata, ea fost eliberata. Si a devenit unul dinter monarhii care au marcat istoria Angliei. Potretele Tudorilor se gasesc la National Portrait Gallery in Londra, dar si intr-o incapere din Camera Lorzilor, unde sunt pictati Henric VIII si cele sapte sotii ale sale.

Corbii sunt celebrii in Tower of London si sunt aici din timpul lui Charles II. Evident, nu aceleasi pasari. :D Legenda spune ca daca pasarile vor parasi vreodata Turnul Londrei, inseamna ca Turnul si monarhia britanica se vor prabusi, vor disparea. Corbii se plimba liberi prin curtea castelului, dar aripile lor sunt putin taiate, ca sa nu poata zbura la distante mari. Sunt hraniti cu carne de vita, probabil ei sunt adevaratii beefeaters, si de ei are grija unul dintre paznici, Ravenmaster, e functia lui. Inteleg ca cel de-acum are 77 de ani si el le cumpara in feicare zi carnea de vita. In cel de-al doilea razboi mondial al fi murit majoritatea dintre ei, din cauza socului in urma bombardamentelor asupra Londrei, dar atunci cand s-a redeschis publicului Tower of London "echipa" a fost refacuta. Astazi sunt vreo 9-10 corbi, fiecare cu numele lui, iar cel mai batran are vreo 20 de ani.

Cat de complicat e divortul unui cuplu binational?

Criza financiara duce la tot mai multe divorturi ale unor cupluri "globalizate", daca imi permiteti sa inventez acest termen: adica cei doi soti au nationalitati diferite, locuiesc intr-o tara straina, au bunuri in alta, iar copiii lor studiaza intr-o a treia tara. Divortul unui astfel de cuplu devine foarte complicat, din lipsa armonizarii legilor divortului in lume. O armonizare, de altfel, imposibila avand in vedere civilizatii diferite si sisteme juridice diferite.

The Economist face aceasta analiza si, pentru cei care nu veti avea rabdarea sa cititi in original textul - care e foarte lung - extrag o serie de idei care mi-au atras atentia.

Inainte de asta insa imi amintesc ca Bloomberg scria acum o luna ca dimpotriva, criza economica descurajeaza divorturile, pentru ca preturile activelor familiilor au scazut si niciunul nu vrea sa imparta ceva de valoare mica, pentru a se alege practic cu nimic.

In tabelul de mai jos, The Economist sintetizeaza situatia si arata unde e mai bine sa divortezi, in fucntie de ce te intereseaza: custodia copiilor, acordurile premaritale, impartirea bunurilor, pensiile alimentare sau costurile si durata procedurilor.

Se pare ca masivele concedieri din City au dus la probleme in cupluri care isi permiteau in trecut un standard de viata ridicat, iar dintre familiile de oameni bogati care divorteaza, in general unul dintre parteneri este strain. In conditiile astea conteaza unei are loc divortul, pentru ca fiecare tara pune accentul pe alte elemente.

Impartirea averii

• In ANGLIA ar fi ignorat un contract prenuptial, iar Curtea ar fi tentata sa acorde o mai mare importanta nevoilor imediate, astfel incat averea cuplului va fi impartita, indiferent daca a fost facuta in timpul casatoriei, sau inaite sau este o mostenire.


• In FRANTA, Curtea ar fi mai atenta la comportamentul avut de cei doi soti, daca vreunul a fost infidel. Un divort tipic stabileste o alocatie pentru sotie pentru cel mult 8 ani, iar prevederile contractului prenuptial sunt obligatorii. In ceea ce priveste averea, este impartita doar partea acumulata in timpul casatoriei.


• In AMERICA legea difera de la un stat la altul. Majoritatea exclud de la impartirea averii bunurile acumulate inainte de casatorie (exceptii: Michigan si Colorado) si mostenirile (exceptii: Massachusets si Oregon). In majoritatea contractele prenuptiale sunt luate in considerare de judecatori, dar nu si in Alaska. Curtea accepta ca motiv "diferente ireconciliabile", dar cazul New York-ului e diferit.


• In NEW YORK divortul este cam costisitor, pentru ca judecatorul ar putea decide ca unuia dintre parteneri sa ii revina o parte din averea viitoare a celuilalt, atunci cand
  acesta are o profesie buna in urma unui MBA sau a facultatii de medicina. Se considera ca astfel de studii au fost posibile gratie unui efort comun al cuplului. Mai mult, partenerii trebuie sa semneze un acord de separare, atlfel Curtea are nevoie de dovezi care sa demonstreze agresivitate, adulter sau abandon.


• Ascunderea unor bunuri este posibila in statele americane, pentru a evita impartirea lor la divort, cu exceptia CALIFORNIEI, care cere transparenta totala. La polul opus sunt AUSTRIA sau JAPONIA unde nu exista transparenta si cei doi parteneri nu sunt obligati sa dezvaluie toate bunurile detinute.

Custoria copiilor

Banii si copiii merg in directii diferite, apreciaza The Economist. Tarile care favorizeaza partenerul mai bogat, in general barbatul, in privinta averii, sunt mai stricte in ceea ce priveste custodia copiilor si o acorda mamei.

Legile atat de diferite de la o tara la alta au dus la aparitia multor cazuri de rapire a copiilor de catre un parinte, iar in general, mai precis in 68% din cazuri mama este cea care rapeste copilul.

Legal, exista Conventia de la Haga, semnata in 1980, care spune ca un copil rapit trebuie redat parintelui care traieste in jurisdictia in care a trait copilul anterior divortului. Multe tari nu au semnat insa aceasta conventie, de aceea le este greu anumitor parinti sa isi recupereze copilul luat de partener si dus in tara sa natala.

• Tarile musulmane - cu exceptia Turciei si Bosniei - nu au semnat aceasta conventie. Potrivit traditiei, un copil mai mare de 8 ani este crescut de tata, nu de mama.


• Nici JAPONIA nu a semnat conventia, asa ca tatii straini nu prea au sanse sa isi recupereze copilul facut cu o japoneza. Japonia da semne ca ar semna acest document, dar el nu se aplica retroactiv.


• Urmeaza sa semneze conventia Rusia, India si China


• Honduras nu respecta prevederile Conventiei de la Haga, in timp ce alte noua tari: Bulgaria, Brazilia, Ecuador, Chile, Mexic, Germania, Grecia, Polonia si Venezuela au indicat semne ale incalcarii conventiei.


• Cat despre America, judecatoriinu par sa fi auzit de aceasta conventie, cu exceptia unor din state precum Florida, California sau New York.

Pe de alta parte, din cauza acestor diferente, este normal ca partenerii dintr-un cuplu binational sa caute sa intenteze divort acolo unde lege este in favoarea sa. UE - unde o cincime din cele 875.000 de divorturi anuale sunt binationale - a incercat reglementarea pentru a impiedica aceasta tendinta.

Bruxelles II, introdus in 2001, stabileste regula ca primul tribunal caruia i te adresezi pentru divort sa fie cel care judeca respectivul caz. Asa ca sotii europeni s-au luat la intrecere care sa intenteze primul divortul. Un avocat specializat in dreptuil familiei spune ca acest sistem nu incurajeaza reconcilierea sau rezolvarea situatiei in afara tribunalului si ca un caz poate fi pierdut doar pentru ca celalalt sot a avut inspiratia sa intenteze divort cu cateva minute mai devreme.

Ca sa evite astfel de cazuri, UE a mai dat o reglementare, Roma III, care incearca sa stipuleze ca o casnicie trebuie terminata dupa regulile legii care a guvernat-o la inceput. Adica daca te-ai casatorit intr-o tara, dupa acel sistem judiciar trebuie judecat divortul. Exista insa probleme cand sistemele sunt foarte diferite. Este dat exemplul - care se practica - curtilor olandeze si al celor nord-europene. Daca, de exemplu, un cuplu de francezi divorteaza in timp ce partenerii muncesc in Olanda, curtea olandeza aplica legea franceza. Este insa o chestiune complicata si se pune intrebarea cum ar putea o curte suedeza sa aplice sharia, de exemplu, unui cuplu de musulmani din Arabia Saudita stabilit in Suedia.

City of London - un animal insangerat care-si linge ranile si merge mai departe

City of London este un animal insangerat acum, intr-o vreme de criza financiara, in care toti ii invinovatesc pe cei din sectorul asta ca au atras nenorocirea asupra economiilor din intreaga lume. Astazi am vazut de aproape acest animal ranit, care este pregatit sa isi linga ranile si sa mearga mai departe. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, pentru ca vrea sa iasa din ipostaza de a fi aratat acuzator cu degetul.

Am vorbit astazi, in cadrul programului la care particip, cu un director al City of London Corporation. Am aflat o serie de lucruri interesante despre City, pe care vi le voi impartasi mai jos, dar am vazut si o perspectiva asupra crizei actuale asa cum este simtita in City. Preocuparea lor mare este acum sa imbunatateasca imaginea unei industrii, cea a serviciilor financiare, care este grav afectata.

"Un manager al unei mari banci americane imi spunea anul trecut: aceasta industrie functioneaza pe baza lacomiei si a fricii. Am avut parte de lacomie, acum avem frica", a rezumat el simplu situatia.

Intrebarea pe care si-o pun acum cei din domeniu se refera la reglementare. De fapt, la nivel european si international se pune problema unei mai bune reglementari a domeniului, numai ca este greu sa se puna de acord asupra unei forme sau a alteia. Opiniile sunt impartite si difera pe cele doua tarmuri ale Atlanticului, precum si in subdiviziunile sectorului financiar. O discutie avuta in City in incercarea de a formula o pozitie a fost caracterizata de "heat and anger" si nu s-a ajuns la o concluzie clara.

O alta varianta a temei privind reglementarea este nu daca au fost reguli bune, presupunand ca au fost, ci daca ele nu au fost implementate din moment ce s-a ajuns la situatia actuala? "Uneori oamenii foarte inteligenti fac lucruri foarte rele", a spus interlocutorul nostru. "Problema acum este lipsa de umilinta, nimanui nu ii pare rau pentru ce s-a intamplat, nu am auzit niciun mare presedinte de banca spunand ca ii pare rau. Este nevoie de un comportament moral in industrie", crede el.

Omul este un diplomat, stie ce si cat sa vorbeasca si probabil spune ceea ce vor oamenii sa auda. Repet, exista in acest moment o mare preocupare pentru faptul ca industria e perceputa drept capul rautatilor, ca imaginea sectorului financiar este tavalita in noroi.

"Asa ne va fi imposibil sa ii atragem aici pe cei mai buni, pentru ca in City au fost cei mai buni din domeniu. Doar bancile au gresit, dar intreaga industrie a fost contaminata de eroarea lor", a aratat directorul City of London Corporation.

Daca aici au fost cei mai buni, de ce s-a ajuns in situatia actuala? Intrebarea nu a parut sa il bage in corzi, iar raspunsul lui a fost cat se poate de plastic: "Aici a fost ca la o petrecere, de la care nimeni nu vrea sa fie primul care pleaca. Castigurile erau enorme, riscul era diseminat, impartit cu altii, iar cei care au avertizat ca situatia nu va putea continua asa la nesfarsit au fost marginalizati. Si nu vrei asta, vrei sa fii cel mai popular tip de la petrecere, nu-i asa?"

Animalul ranit isi va linge ranile si va merge mai departe. Directorul the City of London Corporation este convins de asta. City exista din 1189 si s-a reinventat de-a lungul secolelor si modelelor economice. Asta va face si acum, insa se va reinventa intr-un mediu total diferit de ceea ce a cunsocut pana acum.

"Sectorul financiar va supravietui, dar va fi mai mic - redus cu 25-30% - insa nu are cum sa dispara pentru ca el sta la baza economiei. Nu vor mai exista insa produse riscante, ci doar cele de baza, iar managementul va cunoaste si el o schimbare, astfel ca daca o parte a business-ului nu merge bine, ea sa nu polueze intreaga afacere". Asa arata viitorul vazut din City.

Ce nu stiam despre City of London?

City of London Corporation este ca un stat in stat, este o autoritate locala cu o mare autonomie si in acelasi timp o organizatie, de fapt care are trei mari scopuri:

• sa sustina si sa promoveze Square Mile - inima financiara si de afaceri a Marii Britanii, prin mentinerea statutului sau de important centru international financiar si de afaceri


• sa ofere servicii guvernamentale locale de cea mai buna calitate celor din Square Mile, celor care locuiesc aici si celor care muncesc aici


• sa adica servicii Londrei si Marii Britanii, prin parteneriate cu unitatile administrative invecinate

Cam asa si-a inceput prezentarea directorul din City pe care l-am intalnit. Marturisesc ca informatiile mele despre City erau la modul foarte general si mi s-a parut extrem de interesanta povestea acestei entitati care dateaza din 1189. "De fapt asta era Londra, in jurul ei erau niste sate, orasul este acesta, iar in locul in care ne aflam noi, sub cladire, sunt niste ruine romane", a spus el.

In Sqare Mile locuiesc acum 9000 de persoane iar alte 340.000 muncesc aici, iar City are chiar si 125 de "parlamentari" alesi de cetateni si de corporatiile care functioneaza aici. Ei sunt independenti politic si promisiunile lor electorale vizeaza imbunatatirea vietii in City si a mediului de afaceri. Firmele cu sediul in City au drept de vot in aceste alegeri si, in functie de numarul de angajati, li se repartizeaza un numar de voturi.

Pentru a veni in Square Mile, regina trebuie sa ceara permisiunea, obicei ce dateaza din trecut, dar niciodata nu i s-a refuzat accesul aici. Relatia cu primarul Londrei este una speciala, de colaborare, dar City nu intra sub jurisdictia acestuia. City of London Corporation - aceasta autoritate locala, este condusa de Lord Mayor, care este ales in fiecare an, in a doua sambata din noiembrie.

Simplificat, Lord Mayor - anul acesta postul este detinut de Alderman Ian Luder - este un ambasador al industriei serviciilor financiare, pentru ca City of London Corporation asta face, reprezinta sectorul financiar britanic.