Cum ii ajuta ziaristii pe Boc si Vladescu sa iasa bine in scandalul contributiilor

de Diana Zaharia

Ce ar putea intelege cineva care nu are nicio legatura cu DDA, PFA si alte initiale din asa zisele dezbateri de la TV ? Ca ziaristii fac ca toti dracii pentru ca sunt pusi la plata, ca au evazionat statul pana acum cu nerusinare, ca Boc si Vladescu au curajul sa-si asume isteria presei facand un lucru principial corect...Sau asa si-ar dori domnii de la guvern sa inteleaga cei care privesc siderati harmalaia televizata, cozile, tipetele .. Si din pacate ziaristii insisi ii ajuta cu varf si indesat pe Boc& co sa transmita acest mesaj fals. De ce? Sa o luam pe rand:

1. Ordonanta 58 si normele ei sunt o varza. Daca cineva ar avea rabdarea sau interesul sa le citeasca ar ramane perplex. Fiind pentru neavizati - persoane fizice, oameni care nu au dorit si nici nu doresc sa intre cu de-a sila in tainele contabilitatii -, trebuia sa fie clara, concisa. Numai ca are grave probleme atat de fond, cat si de forma. Nici macar contabilii nu o pot descalci. E atat de absurda si de ilogica incat e imposibil de pus in practica constiincios si serios. Fiecare a facut cum a crezut. Vom vedea consecintele. Din start, orice tentativa de lamurire din partea ziaristilor, s-a lovit de reactia autoritatilor, care se poate rezuma asa: sunteti prosti, n-ati inteles nimic. Nu e asa! Dar cum? Altfel!

2. Aproape toti au scris si au vorbit in presa de DDA. Au intrebat actori, scriitori, pictori si toate breslele artistice. A reiesit ca cei loviti de legislatia asta sunt numai cei platiti pe DDA. Si chiar mai rau..ca din cauza ziaristilor (care au facut evaziune) acum sufera si artistii, ajunsi victime colaterale. Fals, ziaristii sunt vreo 15.000 in Romania (daca or mai fi atatia dupa criza). OUG si normele ii vizeaza pe toti cei care au venituri din activitati independente, adica alte 550.000 de persoane, cam asa arata statisticile ANAF.

3. De cate ori au dat nas in nas cu Boc&co, ziaristii au intrebat exclusiv: cum rezolvati problema DDA? Evident, la intrebarea asta servita pe tava, raspunsurile au fost lovituri consecutive sub centura. Mai intai, Vladescu a amenintat-o fatis pe o ziarista ca "trebuie vazut" daca nu e evazionista. Apoi Boc si Seitan care se faceau ca nu vad cozile de la ghisee (asta e alta nebunie jurnalistica, de parca numai cozile conteaza nu si de ce stai pe acolo). Ba chiar au spus stupefiant ca nu exista, ca le-au inventat ziaristii. Iar acestia ce au facut?? Au dat intr-una imagini, pana la exasperarea publicului, cu minunatele cozi si insistau ca acolo sunt oameni care platesc pentru DDA. Mirific!

Cu toate astea, ziaristii au insistat si l-au intrebat iar si iar pe Boc de DDA (dandu-i apa la moara si ignorand restul de jumatate de milion de oameni loviti de aberatia legislativa). Si atunci, le-a zis-o direct: ca pentru ei a dat legea asta, ca evazionau, ca luau salariul minim pe cartea de munca si nu plateau nimic pe DDA...Culmea!! Nu s-a gasit nimeni printre ziaristii de acolo sa-i zica: Domnule Boc, am platit si pana acum pe DDA impozit de 16% si contributie de sanatate de 5,5%. A ramas cum a zis Boc: nimic. Cine nu cunoaste, l-a crezut din moment ce n-a fost contrazis.

Apoi care evaziune?! Toti cei cu DDA au fost platiti conform Codului Fiscal in vigoare. Veniturile au fost declarate. Evaziunea inseamna ascunderea veniturilor, or ele erau declarate. Intr-adevar nu se plateau contributia de pensie si cea de somaj, dar tocmai pentru ca nu se pot calcula stagiile de cotizare, vechimea in munca si celelalte, ca in cazul unui venit constant si fix (iar in OUG de acum despre plata indemnizatiei de somaj nu se pomeneste nimic..cica va fi modificata legea peste 3 luni, pe scurt platesc la somaj fara sa aiba vreun beneficiu).

Au fost soferi platiti pe DDA, arunca Boc anatema. Cu alte cuvinte au fost niste abuzuri. De ce nu i-a identificat Fiscul pe aceia ca sa-i pedepeseasca? De ce nu au facut legislatia foarte clara astfel incat abuzurile sa fie cat mai putine? In plus, orice lege e incalcata in Romania, mai ales cea fiscala. Adica astia sunt cam toti evazionistii gasiti de Boc&co? Niste soferi platiti cu DDA? In rest, se intelege ca toata legislatia fiscala era fara fisura. Aici era una si acum, slava Cerului, a fost acoperita.

Concluzie: Boc&co au clocit urmatorul scenariu: zicem doar de DDA pentru ca asta ii doare, ducem toata discutia in directia asta si ne pica la fix (ailalti 500 de mii n-au unde sa se planga, asa ca vor indura si se vor supune la toate aberatiile pe care le nascocim). Surpriza foarte placuta pentru Boc&co a fost ca ziaristii i-au ajutat cat au putut ca sa dea mesajul care le convine.

FT: Masurile de austeritate din Romania sunt peste standardele actuale din UE

Cam asta e concluzia jurnalistilor de la Financial Times. Speriati de deficite este articolul care inventariaza situatia mai multor tari in care deficitele bugetare au dus la masuri de austeritate. O recapitulare succinta a situatiei din 7 tari europene si SUA. Romania, Islanda, Spania, Lituania, Irlanda, Grecia si SUA sunt tarile analizate succint de reporterii FT. Un articol usurel, dar merita vazuta perspectiva lor asupra lucrurilor. Pentru cei care nu aveti abonament la FT si nu puteti acesa intreg articolul, voi rezuma ideile principale pentru Romania si voi trece ideile principale (in engleza) pentru celelalte. Sa le luam pe rand:

Romania - Furtuna maniei colective

• Masurile de austeritate din Romania sunt dure, chiar peste standardele actuale ale UE: 25% reducere a salariilor celor 1,4 milioane de angajati in sectorul public, 200.000 de locuri de munca din sectorul public desfiintare si 15% reducere din pensii si ajutor de somaj.
• Ministrii spun ca, fara luarea acestor masuri, deficitul va ajunge la peste 9% anul acesta si FMI ar fi nevoit sa retraca asistenta financiara, arata FT, care aminteste de faptul ca anul trecut am facut imprumutul de la FMI si UE de 20 de miliarde de euro.
• Ministrul de finante Sebastian Vladescu a spus ca guvernul "ar fi putut minti inca 6 luni", dsar s-ar fi aflat in situatia de a nu mai fi capabil sa plateasca salarii si pensii.
• Intr-o tara neobisnuita cu protestele de masa, politicile de austeritate - catalogate de opozitia social-democrata drept "genocid social" - au dezlantuit furtuna maniei publice care a amenintat sa rastoarne guvernul.
• Alegerea masurilor de austeritate care sa fie aplicate de guvern au aratat si tensiuni cu FMI, dupa ce acesta a aratat ca era in favoarea majorarii taxelor. Bucurestiul a respoins cresterea cotei unice de 16%, argumentand ca asta ar sufoca redresarea economica.
  

Islanda - Viteza si agresivitate

Alegeri dure, dar de neocolit, considera FT ca a trebuit sa ia Islanda. O crestere de 45% a taxelor scolare ar fi o pastila amara pentru orice student, din orice tara, insa in Islanda, unde universitatile de stat au cerut o asemenea crestere, impactul ar ptuea fi puternic.

Standardul educational de inalta calitate si serviciile publice in aceeasi masura par acum puse in pericol de batalia dura a tarii de a reduce deficitul bugetar care a depasit 9% din PIB anul trecut. Datoria publica a crescut si ea de la 56% din PIB inaintea crizei la mai mult de 100%.

Drept raspuns, guvernul islandez a adoptat un program de austeritate dur, sub supravegherea FMI. Guvernul a incercat sa protejeze serviciile de baza, dar nimeni nu e imun la reduceri. Pensiile, cheltuielile privind protectia sociala, bugetul educatiei si ajutoarele de somaj au fost reduse. Numeroase taxe au fost majorate, inclusiv cele pe venit. Somajul nu are un nivel mai mare decat in alte parti ale Europei, la aproximativ 8%, dar acel nivel este fara precedent. Totusi, Islanda a fost apreciata de autoritatile itnernationale pentru viteza si agresivitatea consolidarii fiscale.

O imagine completa asupra economiei islandeze am scris in urma vizitei mele acolo, de acum 3 saptamani. O puteti citi aici.

Spania - Marea reducere

Cand e vorba despre calmarea pietelor nelinistite de un deficit bugetar scapat de sub control, de un somaj de 20% si de o indatorare mare a sectorului privat, nu este timp sa amani niste masuri, sustine FT, si acest lucru s-a dovedit contraproductiv in cazul Spaniei.

Premierul spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, a refuzat sa recunoasca faptul ca Spania e in criza pana cand a fost sufocat de dovezi in acest sens. Reactia lui initiala, un program keynesian menit sa reduca somajul si sa creasca consumul, a ridicat deficitul sectorului public de la un nivel extrem de mic, aproape de zero, la peste 11% din PIB in doi ani. Asa ca acum guvernul, de la inceputul anului, nu a facut decat sa incerce sa convinga pietele internationale ca poate aduce deficitul la 3% pana la sfarsitul lui 2013.

Planul initial de austeritate n-a fost suficient - cresterea varstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, eliminarea unor scutiri de taxe, o reducere de 6 miliarde de euro in lucrarile publice si inghetarea angajarilor in sectorul public. Pentru luna viitoare a fost anuntata o majorare a TVA-ului cu 2 puncte procentuale.

Spania a luat alte masuri dupa ce criza din Grecia a iesit la iveala, iar ele au constat in 5% reducere a salariilor celor 2,8 milioane de angajati din sectorul public si inghetarea lor la acest nivel pentru un an. Ministrii au pierdut 155 din salariu. Pensiile au fost inghetate, a fost eliminata indemnizatia de primita la nasterea copilului de 2500 de euro si ajutorul extern a fost redus cu 600 de milioane de euro. S-au facut economii in sistemul sanitar, prin presiuni asupra furnizorilor de medicamente.

Masurile au nemultumit sindicatele, dar au fost apreciate de bruxelles si au calmat pietele internationale in ceea ce privea Spania.

Lituania

Premierul Andrius Kubilius a dat primul exemplu de austeritate, prin reducerea salariului cu 40%, ca masura in reducerea deficitului bugetar de 8% din PIB anul trecut, care trebuie sa ajunga la 3% in 2012. FT citeaza gluma sa potrivit careia premierul spune ca s-a consultat cu sotia sa in ceea ce privea scaderea, in spiritul consultarii "partenerilor sociali".

Lituania a redus anul trecut 8% din defict si a anuntat recent masuri similare pentru acest an. reducerile au rezultat din majorarea taxelor, 5% reducerea pensiilor si o scadere de 10% a salariilor din sectorul public.

Ireland: No Greek-style riots

Tackling the crisis head on

Even after slashing public sector pay, and cutting child benefit and other welfare programmes, Ireland is still set to borrow 11.6 per cent of national income this year - almost four times the 3 per cent deficit limit set under the EU's stability and growth pact. The deficit is set to return to 3 per cent by 2014.

The markets initially responded favourably, with Irish bond spreads narrowing. But with the eurozone debt crisis worsening since the start of the year, those gains have been largely given up, and Ireland is again seen as vulnerable to sovereign risk.

However, where Ireland has set itself apart from its troubled south European partners is in its readiness to tackle the crisis head on. And this has been largely achieved without triggering Greek-style social unrest.

Arguably the bulk of the heavy lifting has now been achieved, with around €12bn of adjustments made over the past two years - either spending cuts or tax rises - including €4bn in the current year. This amounts to a fiscal consolidation equivalent to 5 per cent of GDP.

The main burden of adjustment has fallen on public spending rather than tax. Pay for everyone in the public sector has been slashed, and state workers have also been forced to make increased pension contributions - in effect a further reduction in take-home pay. On the welfare side, Ireland has cut rates, rather than trying to means-test universal benefits.

Greece: Bail-out stalls default

The grim face of consolidation

If one country has come to represent the grim face of budget consolidation it is Greece. The socialist government last month agreed to a €30bn, three-year austerity package in return for a €110bn bail-out by its eurozone partners and the IMF in order to avert a looming default.

A frontloaded package aims at reducing the budget deficit by almost 10 percentage points of gross domestic product by 2014 with more than half the adjustment coming this year.

The social costs are heavy. Public sector workers will see their incomes fall by up to 20 per cent this year. In the private sector, severance pay will be drastically cut. Reform of the crumbling pay-as-you-go pension system will raise the retirement age from 58 to 65 for men and women, and reduce the average pension from 90 per cent to less than 70 per cent of final salary.

Yet for now, at least, it appears to be producing the desired effect. Greece breezed through the first test of its three-year deficit-cutting programme last week, with monitors from the EU and IMF saying they were cautiously optimistic about progress.

A 10 per cent reduction in budget expenditure in the first five months, together with a 6 per cent increase in VAT receipts, indicated the country's fiscal consolidation was on track, the officials said.

The official jobless rate reached 11.7 per cent in the first quarter, the highest in a decade. But the real rate is believed to be much higher as many women and entrants to the workforce fail to register as unemployed.

US: Less pressure to cut

Luxury of having a dominant currency

The dollar's place at the heart of the global financial system means that the US has the luxury of tightening fiscal policy at its own pace. While the US has a bigger fiscal deficit than the eurozone - the Organisation for Security and Co-operation in Europe expects it to be 10.7 per cent of output in 2010 - the Greek crisis has prompted a flight to, rather than from, the safety of the dollar and US Treasuries.

The yield on 10-year Treasuries has fallen from 4 per cent at the start of April to 3.3 per cent today. As a result, Washington is feeling little market pressure to cut its deficit, and few economists expect that to change as long as US finances look healthy relative to other countries.

Instead of bond market fears, the US has an intense political debate about deficits and whether to spend more on fiscal stimulus. Steny Hoyer, the Democratic leader in the House of Representatives, has talked of "spending fatigue". His Republican opponents have set up "YouCut" - a weekly public vote on which spending to cut in the style of American Idol.

The main effort at deficit control in President Barack Obama's budget - not yet passed by Congress - is a three-year freeze on spending not related to defence or entitlements such as social security. But defence, entitlements and debt interest make up more than 80 per cent of spending. Meanwhile, many Republicans have signed a pledge never to raise any taxes.

"In case after case there's an expression of concern about deficits and debt but an unwillingness to act on that," says James Horney, director of federal fiscal policy at the Centre on Budget and Policy Priorities.

An ageing population will make it hard to cut social security spending, and there is little appetite to revisit healthcare after the gruelling battle over reform. That leaves tax rises - which even Democrats are unlikely to push for in an election year.

As remarca ceva: tarile aflate pe lista sunt cele despre care s-a scris si s-a spus - in ultimii doi ani sau un an si jumatate - ca sunt profund afectate de criza. Romania este printre ele. Numai ca ele au inceput inca de anul trecut sa ia masuri dure si sa incetineasca prabusirea sau, ajunse pe fundul prapastiei, sa incerce o redresare.

UPDATE: Imi cer scuze: mi-e greu sa fiu solidara

Mi-e greu sa fiu solidara cu categoriile profesionale afectate de masurile anuntate de Guvern. Rectific, sunt solidara cu mamicile si cu pensionarii.

Nu pot fi solidara cu cei din administratie, cu bugetarii. Imi pare rau, dar sunt atatea loaze printre ei, atatia spagari, incat mi-e greu sa fiu solidara cu ei. Sunt si oameni minunati si foarte buni profesionisti, muncitori, care tin in spate niste oameni cu pile care nu fac nimic. Dar sunt si "frecatori de menta". Si cunosc personal din ambele categorii.

Nu va aruncati sa ma faceti praf in comentarii. E opinia mea si am dreptul sa mi-o exprim. A plans cineva de mila celor care munceau in sectorul privat si care si-au pierdut locurile de munca anul trecut? A plans cineva de mila celor care inca mai muncesc in privat dar pe salarii injumatatite uneori? Si aia nu sunt profesori care mai pot da meditatii si face un ban in plus, sau medici care primesc plicul in buzunar de la pacient si nici carausi de hartii prin ministere care luau un salariu dublu fata de al lor fara sa faca nimic si "spargand usa" la ora 16.00. Sunt oameni care muncesc, de multe ori peste program fara sa li se fi platit vreodata orele suplimentare, oameni care au si ei rate si copii de crescut si parinti mai in varsta de intretinut. De mila lor n-a plans nimeni, ei nu au iesit in strada, ci merg in continuare la birou - ajung mai greu azi daca lucreaza in Bucuresti si trebuie sa treaca prin Piata Victoriei - si muncesc si platesc taxe la stat.

Am insa o intrebare acum: nu-i asa ca ziua de astazi nu le va fi platita bugetarilor din banii nostri, ai contribuabililor? Pentru ca n-au fost la serviciu, ci au fost in strada. E dreptul lor, la protest pasnic, chiar daca nu le dau dreptate, insa aceasta zi banuiesc ca nu le va fi platita. De obicei, stiu ca ar trebui sa fie platiti de sindicat pentru asta. De sindicatele alea care au ajuns niste business-uri de succes pentru liderii lor, adevarati manageri si oameni de afaceri, decuplati de la nevoile celor pe care ii reprezinta.

Inchei exprimandu-mi o curiozitate: se vor aduna, intr-adevar, 60.000 de oameni? AC/DC a adunat atatia si au venit in mod benevol, nu mobilizati de cineva si carati organizat cu autocare in Bucuresti. Sa vedem ce vor reusi sa faca sindicatele.

NUANTARE: Vorbesc pe messenger cu o buna prietena - nu stiu cat de buna ma va considera dupa postarea asta si conversatia noastra - despre ceea ce am scris mai sus si despre bugetari. Ea lucreaza in sectorul public si este una dintre persoanele pe care le incradrez la profesionisti si competenti. Este suparata pe mine pentru ceea ce am scris si imi spune: "daca tu pui problema asa, de la restul jurnalistilor sau ce-or mai fi am si mai putine sperante".

Ea imi reproseaza ca merg de aceeasi inversunare a privatului fata de sectorul public, pe ideea "sa moara si capra vecinului" si imi spune ca daca ea sau alti bugetari raman fara job, nici mie nu-mi va fi bine. In concluzie, imi reproseaza ca n-am fost mai nuantata si in urma explicatiilor pe care i le-am dat imi spune ca astea i le spun ei, dar nu apar in postare. Asa ca voi nuanta:

• Nu, nu toti bugetarii sunt la fel, iar asta am spus-o. Sunt oameni competneti printre ei, care muncesc de le sar capacele, peste program, pentru a tine in spate clienti politici, pilosi si loaze. Insa ma intreb a cui e problema asta: de ce nu protesteaza bugetarii si pentru impunerea meritocratiei in randul lor?
• Eu sper ca prin aceasta criza sa se eficientizeze sistemul. Asa cum am sperat ca presa se va curata de neaveniti si urechisti - adica aceia care scriau si comentau dupa ureche, nu documentat - odata cu inchiderea unor publicatii sau concedierea unora, asa sper ca si sistemul public se va curata de incompetenti.
• Ea imi spune ca ideea mea cu eficientizarea nu se sustine, ca in Romania, de niciunde nu va plecat cel incompetent, daca vorbim de sectorul public. De ce? De ce toti acei oameni ca lumea din sectorul public nu se revolta impotriva clientilor politici?
• Ma intreaba daca stiu cat e salariul unui profesor si daca stiu cat de important e el pentru viitor, pentru ca ne educa copiii. Da, stiu cat are salariu, vreo 800 de lei, insa stiu si profesori care dau meditatii si fac, la sfarsitul lunii mii de lei, unii un salariu mult mai mare decat al meu. Nu, nu ii indiviez, ci doar spun ca unii de la privat care lucreaza acum 9-10 ore pe zi nu au cum sa munceasca in plus - si nici nu prea e momentul in care sa gasesti un part time - ca sa isi suplimenteze veniturile. Da, profesorii sunt importanti, are dreptate, dar si printre ei sunt o gramada atat de slab pregatiti incat nu mi-as lasa copiii pe mana lor.
• Are dreptate, si ea munceste, si ea plateste taxe la stat, exact ca si mine, in mediul privat. Si ea, un om bine pregatit, se teme acum pentru job-ul ei. Si imi atrage atentia ca vor ramane fara job tocmai cei care merita cel mai putin sa li se intample asta. Imi pare rau pentru asta, cu totii ne intrebam daca in selectia celor care vor fi dati afara va conta competenta si tindem sa zicem ca nu, ca vor ramane cei "cu spate". Si imi pun, din nou intebarea: de cine tine ca lucrul asta sa se schimbe? Nu de cei din sistem? Nu stiu, intreb, nu am un raspuns la asta.
• Imi atrage atentia ca, din explicatiile pe care i le-am dat despre modul in care vad eu lucrurile, ar trebui sa spun ca "sunt solidara cu un proces de eficientizare a sistemului public".
  
• Oricum, nu reusim sa ne punem de acord, asta e evident. Perspectivele noastre asupra lucrurilor si situatie sunt diferite. Ii multumesc insa ca mi-a atras atentia si ca am avut dialogul asta. Si in acest sens am vrut sa nuantez postarea initiala. Insa e clar, opinia mea ramane aceeasi; suntem in plina criza, trebuie luate masuri, mediul privat le-a luat, e randul sistemului public sa le ia. Oricum sunt convinsa ca spre toamna vom fi si mai tare loviti, cu totii, prin cresterea de taxe. Asta e, traim vremuri grele, dar in vremuri de criza trebuie sa existe si astfel de masuri. Au existat in toate tarile afectate de criza economica.

Pana la urma, cati protestatari s-au strans azi la miting? Citesc pe HotNews ca estimarile organizatorilor spun 50.000, ale jandarmilor 30.000. Colegii mei prezenti la miting au estimat si ei cam tot 30.000. Deci AC/DC e mai tare decat criza, nu? Trupa chiar a adunat 60.000 de oameni in piata. :D

Mana de fier in manusa de catifea: Comisia Europeana reduce suveranitatea guvernelor in alcatuirea bugetelor nationale

Analiza mea asupra deciziei Comisiei de a analiza ex-ante bugetele statelor membre si stirbirea suveranitatii acestora. Am scris-o pe Hotnews.ro. Aici.

Opinia generala la Bruxelles: Romania a luat decizia cea mai buna intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor

Parerea unanima la Bruxelles, fie ca vorbesti on sau off the record cu oficiali din DG Afaceri economice si monetare, este ca romania a luat saptamana trecuta cea mai buna decizie intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor bugetare.

Cresterea taxelor este un subiect politic sensibil in Europa, asa ca varianta a doua in reducerea deficitului bugetar este de preferat. Oricum, nivelul este mare, insa toata lumea se fereste sa spuna daca procentul stabilit - de 25% privind salariile din sectorul public - este unul maximal, avandu-se in vedere ca pachetul de masuri stabilite saptamana trecuta trebuie sa treaca prin Parlament si probabil va suferi ceva modificari.

"Masurile luate au fost necesare, dificile, dar necesare, insa va urma dezbaterea politica si noi vom analiza rezultatul acesteia, cum vor arata masurile dupa dezbaterea din Parlament", mi-a spus purtatorul de cuvant al lui Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice si monetare. "Tocmai de aceea Comisia nu elibereaza banii pana nu vede aplicarea masurilor, pentru ca vrem ca ele sa fie luate, nu vrem doar planuri si declaratii", a spus acesta la o zi dupa ce ministrii de finante ai zonei euro tocmai decisesera pachetul de salvare a Greciei.

Ce urmeaza in viitor?

Viitorul va fi mai dur, asta e sigur, dupa ce au vazut ce se poate intampla cu un stat din zona euro. Miercuri vor fi anuntate niste masuri care presupun un control mai riguros asupra finantelor statelor membre, pentru a nu mai aparea surprize. Inventariate, ele arata cam asa:

• In primul rand si de interes pentru Romania este conditionarea fondurilor europene de tinerea sub control a deficitului si de indeplinirea reformelor structurale. Am cerut amanunte cum se va face asta, cand se a lua decizia asta, in functie de ce nivel al deficitului, pentru cat timp si cum se stabileste in ce procente vor fi reduse, n-am primit lamuriri. Se pare ca ele nu vor fi date in totalitate nici maine, cand va fi facut anuntul oficial. Ideea e ca probabil se va hotari si din mers, cand vor trebui aplicate. Masura porneste de la exemplul Greciei si de la ideea ca s-au bagat o multime de bani nerambursabili pentru ca aceasta tara sa faca reformele structurale necesare, iar ele nu au fost facute. Asa ca nu este obligat contribuabilul european sa alimenteze o gaura neagra, daca rezultatul nu se vede. Contraargumentul e urmatorul: ma intreb cum sa faca o tara precum Romania reformele strucutrale necesare daca nu primeste acesti bani nerambursabili. Raspunsul e simplu: amenintarea cu taierea fondurilor vor mobiliza mai bine aceste tari membre si vor face cu banii ceea ce trebuie. In plus, exista strategia Europa 2020 care isi si indica liniile pe care trebuie sa mergi. Daca nu indeplinesti obiectivele acestei strategii ti se vor taia din fonduri. Probabil ca vor fi evaluari de etapa. Deocamdata situatia nu este foarte clara - sper ca miercuri sa se mai clarifice, desi am vorbit cu oameni din cabinetul lui Olli Rehn si sustin ca nu au conturata atat de in detaliu ideea - insa este clar ca vad aceasta masura ca pe un element de presiune necesar, in lipsa altuia. Cuvantul pe care il aud de doua zile incoace la seminarul despre euro si economia UE este competitivitate - nu exista o alta solutie decat cresterea competitivitatii.

• O alta masura este aceea ca la nivel european sa fie analizate bugetele pe care tarile membre vor sa le adopte. In primavara fiecarui an, cand ar trebui sa existe drafturi de bugete ale statelor membre, ele sa fie discutate cu Comisia si in Ecofin, iar daca nu e un buget credibil sa se lucreze pe el. E vorba despre ex-ante screenings, adica analize ale bugetelor pe care guvernele sa le discute la nivel european inainte de a le definitiva si supune aprobarii parlamentelor nationale.

• In afara de deficitul bugetar si a datoriei externe a unei tari in Comisie si consiliu va exista o mai mare atentie in ceea ce priveste consilidaera fiscala din statele membre, vor fi analizate si politicile privind munca, angajarea, flexibilitatea pietei muncii, sistemul de pensii, competitivitatea, etc. Dupa cum se stie, potrivit ultimelor date, Romania si Bulgaria sunt pe ultimelemlocuri in UE privind competitivitatea.
  

• In ceea ce priveste aderarea la zona euro, cei din Comisie spun deocamdata ca, pentru ei, regulile nu se schimba - adica criteriile de la Maastricht -, intrucat nu e nimic in neregula cu ele, ci cu aplicarea lor. Totusi, exista discutii privind introducerea sau analizarea unor noi criterii cand analizezi tarile aspirante la zona euro.

• Crearea unui mecanism de management al crizei. De fapt probabil ca procesul a inceput duminica, atunci cand s-au stabilit cele doua instrumente: European Stabilisation Mechanism - sub articolul 122 din Tratate, care exista deci, dar mai mult pentru tarile din afara zonei euro, Romania a primit imprumutul de la Comisie prin acest mecanism - si Special Purpose Vehicle - acel fond de 440 de miliarde de euro, nivelul pana la care se pot face imprumuturi sustenabil de tarile din zona euro, bani alocati guvernelor care au nevoie prin negocieri bilaterale. Intrebat care e diferenta intre acest instrument si un Fond Monetar European - idee despre care se vorbeste de cateva luni - un oficial european a spus ca nu necesita o modificare de tratate, cum ar necesita existenta unui Fond Monetar European. "Pana la urma, nu conteaza cum e numit, conteaza sa existe", a fost concluzia.

• Se lucreaza deja la sporirea atributiilor Eurostat - propunerea Comisiei a fost facuta, e in Consiliu, adica la statele membre - in ideea ca Eurostat sa poata verifica datele care stau la baza statisticilor transmise de statele membre atunci cand au rezerve asupra acestora, cum a fost in cazul Greciei.

Un zbor sigur - garantat de un om care castiga intre 3000 si 5000 de euro pe luna

EVZ publica un articol despre controlorii de trafic aerian care, in ciuda unor salarii intre 3000 si 5000 de euro pe luna, vor salarii mai mari, altfel ameninta cu plecarea din tara pentru salarii mai mari. M-am intrebat adesea, in sederile mele prin aeroport, cam cat mai castiga aceasta categorie profesionala.

In plus, mai argumenteaza articolul, aceasta categorie de salariati la stat vor avea mariri de salariu de 3,7%. Ei mai vor sa iasa la pensie la fel ca pilotii, la 50 de ani. Iar autoritatile nu prea au ce sa faca, intrucat o greva a acestora ar produce haos.

Citind asta mi-am amintit de Ronald Reagan care a concediat, la putin vreme dupa ce isi incepuse mandatul in 1981, peste 11.000 de controlori de trafic din 13.000 pentru ca intrasera in greva, o greva ilegala, pentru ca sindicatele federale nu aveau dreptul, potrivit legii, la greva. Locul acestora a fost luat de personal administrativ si militar, au inceut sa scoleasca alti controlori de trafic si, desi estimasera ca schema va fi completa in 2 ani, ea a fost completa in 10.

Revenind la articolul din EVZ, am vazut comentariile si revolta oamenilor ca aceasta categorie de angajati la stat au asemenea salarii. Sincer, cred ca sunt nejustificate. Chiar daca au ajuns acolo pe pile, ei sunt totusi competenti, altfel nu ar ocupa acele locuri. Controlorii de trafic au o raspundere imensa si, zic eu, isi merita banii.

Prefer sa stiu ca omul care coordoneaza din turnul de control sa fie multumit de cat castiga, pentru a fi apt 100% pentru job-ul pe care il face. Vreau sa il stiu odihnit, sanatos, multumit, fericit. :) De fiecare data cand calatoresti cu avionul trebuie sa te gandesti ca ajungerea in siguranta la destinatie depinde de niste oameni pe care vrei sa ii stii cel putin platiti regeste.

Zbor destul de des si destul de mult, asa ca citind articolul colegilor de la EVZ nu am fost revoltata cand am citit ca ei castiga chiar mai mult decat seful lor, al carui salariu a fost plafonat la nivelul salariului unui secretar de stat. Sa fim seriosi, un controlor de trafic raspunde de niste vieti, directorul companiei Romatsa as indrazni sa spun ca are un job mai usor.

2 miliarde de euro pentru Moldova - mai exista vreun dubiu privind directia: Est sau Vest?

Guvernul Filat - premierul a fost insotit in delegatie de numerosi ministri si Rethink Moldova este un program al guvernului - se intoarce de la Bruxelles, de la Conferinta Donatorilor, cu o pusculita plina: 1,936 miliarde de euro pentru perioada 2011-2013, potrivit Interlic.

"Sint convins ca toti colegii mei pleaca de aici cu mult optimism in ceea ce priveste viitorul tarii noastre. Ne intoarcem acasa si cu o mai mare responsabilitate, vrem sa va demonstram prin fapte ca avem o guvernare eficienta, transparenta, orientata spre nevoile oamenilor", a spus premierul Vlad Filat citat de intreaga presa moldoveneasca.

Asa cum am constatat si eu la Chisinau vorbind cu aproape toti liderii partidelor AIE, ei sunt constienti ca acum este momentul sa capitalizeze pe increderea, sprijinul si deschiderea pe care o au occidentalii in Republica Moldova. La Bruxelles, Vlad Filat a spus ca a constientizat acest sprijin: "Si aici nu ma refer doar la sprijinul financiar, ci si la consultanta pe care ne-o acordati. Si as vrea sa punctez aici excelenta comunicare pe care o am cu ambasadorii tarilor dumneavoastra la Chisinau, cu organizatiile internationale care isi desfasoara activitatea in tara noastra".

"Statele Unite se angajeaza sa sustina liderii Republicii Moldova in implementarea reformelor democratice si relansarea economica, menite sa ridice nivelul de trai al tuturor cetatenilor Republicii Moldova. In acelasi timp, indemn donatorii sa profite de aceasta oportunitate si sa ajute Moldova in dezvoltarea acesteia", a fost mesajul transmis de Hilary Clinton.

"Pentru Uniunea Europeana, Moldova este mai mult decit un vecin. Moldova este un partener apropiat cu care noi colaboram pentru ca aceasta regiune din vecinatatea UE sa fie mai stabila si mai prospera. Stabilitatea la frontiera UE, de asemenea, ar aduce stabilitate si pentru UE", a spus comisarul european pentru extindere si politica de vecinatate, Stefan Fule.

Este o declaratie importanta, dar si la nivelul UE nu trebuie sa se reduca totul la declaratii. E adevarat ca perspectiva aderarii R. Moldova la UE este extrem de indepartata sau, poate inexistenta. O tara care are trupe ruse pe teritoriul sau nu este tocmai ceea ce s-ar numi un stat dezirabil in UE, nu-i asa. Oricum exista o dezbatere mai ampla la nivel european despre ce sa se ofere acestor state cu perspectiva indepartata de aderare: poate instrumente de asociere mai largi, mai aprofundate, in care aceste tari sa beneficieze de o integrare economica si o libertate de circulatie a cetatenilor, dar fara a fi membri si a avea dreptul de a vota deciziile UE. Adica preluarea standardelor si deciziilor UE, fara posibilitatea de a le influenta.

Am publicat ieri un interviu cu ministrul economiei, Valeriu Lazar. Aici. Ceea ce mi-a atras atentia atunci cand am avut dialogul cu el, vinerea trecuta - in 19 martie -, a fost ideea de a se uita mai atent spre Est, spre Rusia.

Atitudinea lui privind aderarea la UE este una pragmatica si nu e falsa: "pana la urma nu suntem, nici noi naivi, intelegem foarte bine procesele din UE si nu cred ca putem vorbi acum despre aderarea la UE. Aderarea in sensul politico-administrativ. Mie acest lucru imi este foarte clar. (...) Momentan nu cred ca este obiectivul nostru aderarea politico-administrativa la UE, nu este gata nici UE, nici R. Moldova, cel putin mesajele care vin din partea Bruxelles-ului asta inseamna. Noi trebuie sa ne ambitionam sa facem pe intern reformele necesare, sa preluam standardele europene', spune el.

Au existat destule critici privind Parteneriatul Estic, ideea ca intentiile trebuie puse in practica, si iata ca un ministru al guvernului unei tari componente a Parteneriatului simte ca acesta nu functioneaza deloc: "Pe de alta parte, exista un mare semn de intrebare. Pentru ca Parteneriatul Estic, la nivel de discutii functioneaza. La nivel practic - din discutiile pe care le port cu cunoscuti la Bruxelles - nici ei nu stiu ce mancare de peste este acest Parteneriat Estic". Asta ar trebui sa dea de gandit Bruxelles-ului.

Numai ca pe mine m-a uimit o declaratie pe care am si dezvoltat-o si am avut o intreaga discutie in contradictoriu cu ministrul pornind de aici. El a spus un lucru absolut corect: aspiratiile europene nu trebuie sa fie contradictorii cu o relatie buna cu Rusia, o afirmatie facuta inainte cu doua zile si de premierul Filat in interviul pentru HotNews.ro. Argumentul lui Lazar insa este ca ar fi ciudat ca Moldova sa aiba divergente cu Rusia, din moment ce UE are o relatie mult mai buna cu Moscova pe anumite teme decat Moldova.

Contraargumentul meu a fost ca exista doar anumite teme referitoare la relatia cu Rusia pe care UE are o pozitie comuna, altfel totul se reduce la o relatie bilaterala buna cu rusii a unor state din UE si asta suscita mereu o dezbatere si o nemultumire in interiorul Uniunii. Tarile noi din UE sunt uneori chiar iritate de faptul ca nu exista o pozitie omogena si unita a UE pe tema relatiei cu Rusia, tocmai din cauza unor relatii bilaterale foarte bune dintre capitale europene - Paris, Berlin sau Roma - cu Moscova.

Cu usoara aroganta, ministrul moldovean mi-a replicat (iar afirmatia sa este corecta): Da, dar sa vedem care sunt aceste tari: Germania, Franta, Italia, adica tarile care conteaza in UE. Tari care conteaza, am fost eu de acord, insa la masa UE si restul tarilor au voturi si adunate ele le depasesc pe ale celor trei.

Oricum, am observat si la ministrul Lazar o atitudine pe care o vazusem la un coleg macedonean anul trecut, cand eram la bursa in Anglia. El spunea ca la un moment dat Macedonia se va plictisi sa astepte in antecamera UE. Serios?, a fost replica mea si a prietenei mele poloneze. Mai sa fie, cine are nevoie mai mare de apartenenta Macedoniei la UE: Uniunea sau Macedonia? Exact la asta ma gandeam si cand l-am auzit pe ministrul moldovean apropo de faptul ca Moldova nu poate fi tinuta mult in antecamera UE.

El a aratat ca, in doi-trei ani, Moldova se va afla in fata unei alegeri: "fie in Parteneriatul Estic ramane doar Moldova - si atunci vom insista la Bruxelles sa avem si noi o agenda de integrare europeana mai ambitioasa -, fie, daca asta nu se va intampla, noul proces va fi catalizat de noua pozitie a Rusiei. Federatia Rusa se ofera sa fie nucleul unui proces de integrare in aceasta regiune, pe baza CSI. Au zis (n.r. rusii) ca inteleg foarte bine ca tarile membre CSI nu sunt gata momentan sa delege o parte din suveranitatea lor unor structuri supra-statale, dar vor vrea ca tarile CSI sa ofere mai multa claritate asupra intentiilor lor, sa spuna pana unde sunt gata sa se integreze in structurile a ceea ce va urma dupa CSI: "Vreti sa va opriti la nivel de acord de comert liber, e ok; vreti sa mergeti mai departe, fiti bineveniti; vreti sa participati la spatiul economic comun, welcome; vreti sa mergeti si mai departe, si mai bine; voi decideti". Numai ca au zis sa nu ne asteptam la acelasi nivel de deschidere a tarilor din aceasta organizatie egal intre toti, ci pe baza nivelului de integrare. Mai devreme sau mai tarziu acest fenomen ne va face sa fim mai expliciti si mai clari."

Avand in vedere ca vorbisem cu doua zile in urma cu premierul Filat si cu presedintele interimar Ghimpu, care mi-au aratat clar ca Moldova priveste spre Vest, l-am intrebat pe ministru daca pozitia sa este doar a partidului caruia ii apartine, Partidul Democrat, sau este pozitia intregului guvern.

Afirmatia sa venea in contradictie cu ceea ce imi spusese premierul: indubitabil calea Moldovei este spre Vest, dar ca isi doreste relatii 'predictibile, pragmatice' cu Rusia. Ele insa nu trebuie sa incetineasca parcursul european al Chisinaului.

"Este, cu certitudine, o pozitie a partidului nostru, a spus Lazar, si ea este impartasita si de colegii nostri de coalitie. Mesajul este consolidat. Noi suntem pentru un proces de integrare europeana mai consistent, mai rapid, dar agenda pe care UE este dispusa sa o accepte e mai putin ambitioasa", mi-a spus acesta.

Pe mine ministrul Lazar nu m-a convins ca alternativa integrarii intr-un spatiu al CSI, al carui nucleu sa fie Rusia este pozitia guvernului, a Aliantei pentru Integrare Europeana.

Si, in conditiile in care guvernul Filat se intoarce cu aproape 2 miliarde de euro de la donatorii occidentali, cat de prudenta este o astfel de afirmatie? Eu o interpretez ca pe o declaratie pentru electoratul PDM simpatizant al Rusiei, intrucat ministrul Lazar mi s-a parut un politican care priveste spre vest. Pe de alta parte, o astfel de afirmatie ar putea fi un mic santaj adresat UE: Aveti grija ce ne oferiti, stim ca nu ne oferiti un Acord de asociere cum au avut alte state, sau chiar vecinul de la vest, Romania, nu ne amagiti chiar asa, pe fata, ca avem o alternativa care voua nu va place.

Moldova poate avea leverage in negocierile Acordului de Asociere, in privinta regimului de vize si nu numai. Totul e sa-si joace bine cartea. Iar Valeriu Lazar stie asta, asa cum o stie si Filat. Insa doar primul risca cu niste afirmatii, in acest moment.

PS. Moldova Azi, care preia interviul cu Lazar publicat de mine pe HotNews.ro, are o precizare la finalul acestuia: Menţionăm că interviul ministrului moldovean al economiei pentru publicaţia HotNews a fost publicat chiar în ziua în care la Bruxelles s-a desfăşura conferinţa donatorilor pentru R. Moldova.

Fiind in Moldova am inteles, din discutia cu oamenii, ca totul se interpreteaza si uneori se dau conotatii pe care nici nu le-ai gandit. Prin urmare, simt nevoia sa fac o precizare: era normal sa public interviul cu ministrul economiei intr-o zi in care are loc Conferinta Donatorilor, caci altfel jumatate din discutie ar fi devenit neutilizabila dupa eveniment, nu-i asa? A fost o judecata pur jurnalistica. In plus, iau interviurile pe rand si le public, si am venit abia luni de la Chisinau, asa ca e si o chestiune de organizare a muncii mele in aceste zile. Voi tot publica, zilele urmatoare, interviuri si articole de-acolo, pe masura ce le scot de pe reportofon.

Ma-ntrebam cand va iesi dulaul sa latre...

Dimineata l-am vazut pe presedintele Basescu la TMCTV care prelua interviul in direct la Realitatea FM. Mie mi s-a parut importanta ideea ca din 2011-2012 ar fi posibila o coborare a cotei unice de impozitare de la 16% la 14 sau chiar 12%.

Pe de alta parte am remarcat ca pensiile si salariile vor fi platite integral in noiembrie si decembrie, dar cu bani imprumutati de pe piata interna, mai scumpi decat cei de la FMI. Presedintele va promulga azi legea care prevede desfiintarea unui numar al agentiilor guvernamentale, ceea ce inseamna usurarea sistemului cu 9000 de oameni.

Despre bugetari, ideea ca fie vor pierde sporuri si tot felul de indemnizatii preferentiale, fie isi vor pirde locul de munca.

Si iata ca la Realitatea apare dulaul sa latre: un lider sindical. De aceasta data eternul pe televiziuni Marius Nistor.

Va marturisesc sincer ca sindicatele au reusit sa ma antagonizeze atat de mult incat imi repugna orice iesire publica a liderilor lor. De fapt, probabil ca liderii imi repugna, ipocrizia lor, pentru ca inteleg ca exista o reala ruptura intre lideri si membri.

Eu sunt pentru reducerea drastica a numarului de bugetari. Sunt multi care freaca menta prin institutiile statului si o faceau pe bani foarte buni. O cunostinta imi povestea la un moment dat cat de tare se plictisea la serviciu, ca invata pentru concursurile EPSO, dar ca in lunile proaste lua vreo 7000 de lei. In lunile bune, peste 10.000. Evident, avea sporuri de fonduri europene. Si pierdea vremea cu gratie.

Pai de-astia sunt o multime prin ministere si prin alte institutii, sunt convinsa. Si mai sunt convinsa ca oamenii care isi fac treaba bine nu trebuie sa se simta amenintati ca isi vor pierde locul de munca. Pe de alta parte, sunt la fel de convinsa ca vor ramane si multe loaze, gratie "spatelui" pe care il au si ca unii mai muncitori si mai constiinciosi vor fi pusi pe liber. Insa in ciuda acestor evidente, cred ca numarul lor trebuie redus.

Cu cap, nu irational. Eu, in calitate de contribuabil, sunt revoltata de toate iesirile sindicatelor si de stradania statului de a hrani aceasta bestie gonflata, care e sistemul public, cu bani care trebuiau sa mearga in investitii. Cat din cei 10% din PIB anuntati la inceputul anului de guvern au mers, real, la investitii? Cand si banii de la FMI intra in salarii, lucru nemaintalnit pana acum si neacceptat. Este evident ca nu vom mai fi mult pasuiti sa luam masurile drastice care se impun.

Si ma enerveaza faptul ca nu exista curajul de a lua masuri foarte nepopulare, dar extrem de necesare. Sper ca macar dupa alegeri asta sa se intample. Oricum am ratat o serie de momente, n-am inceput privatizarile la momentul potrivit si am ramas in urma tarilor grupului de la Visegrad, n-am facut reforme necesare si am intrat mai tarziu decat ele in NATO si in UE. Si uite-asa acum vom iesi mai tarziu si mai "bubuiti" din criza.

E ca si cu un plasture: fie alegi sa il dezlipesti incet si sa te doara cate putin si sa dureze mai mult, fie il smulgi dintr-o data si gata, asta e. Eu prefer a doua varianta. Si as pune plasturele ala pe gura dulaului. Ca a devenit total insuportabil!

In conditiile in care cei din privat au suferit si stagnari sau scaderi de salarii, si concedieri, si pierderi de bonusuri si nu ies in strada, sindicalistii vin si cer mariri de salarii si mentinerea sporurilor. Asta e nesimtire. Si nesimtire e si sa spui FMI sa nu mai dea Romaniei urmatoarea transa din imprumut. Pana la urma, in ce tara traiesc sindicatele astea?

Prima casa - dau bancile bani sau nu?

Am vazut primul cuplu fericit semnand creditul in produsul "Prima casa". Ma intereseaza si pe mine programul asta, imi incerc sansele, vreau si eu casa mea. :) Insa vorbind in piata, vorbind cu brokerul meu de credite, citind comentariile la articolele publicate despre prima casa toata lumea spune ca inca bancile nu dau produsul asta.

Vreau si eu sa imi fac dosarul dar inca nu stiu exact cum arata produsul asta la mai multe banci.

Voi ce stiti? Se dau credite si pentru cei carora nu le sufla Boc in ceafa atunci cand semneaza actele?

Eu am primit raspuns negativ. Va astept pe voi sa-mi dati unul pozitiv. Nu vreau sa ma gandesc ca asta a fost o chestie pur publicitara, electorala sau ca stiu doar unii, cu dosarele deja depuse, cum sa ia un astfel de credit.

Aaa, am uitat: am nevoie de o pila in banca, in orice banca, poate asa am si eu o sansa!:D Chiar daca pentru a-mi baga capul in jug, cum zic unii, si a ma indatora pe urmatorii 25 de ani. Ca deh, eu sunt mai batrana decat cei care au luat casa, deci nu vor fi 30. :))

Cati romani l-ar aprecia pe Basescu daca ar face ca Putin?

Mi se pare foarte tare stirea de pe HotNews.ro, aici, referitoare la vizita lui Putin la supermarket si ordinul lui de a micsora preturile. Simt o frustrare ca nu stiu rusa pentru a intelege exact ce se spune in stire, integral.



Asa ca folosesc tot sursa citata, HotNews.ro:

<<Iata mai jos dialogul dintre Vladimir Putin si Iuri Kobaladze, directorul pentru relatii comerciale al grupului X5 Retail, care detine lantul de supermaketuri, redat de cotidianul Kommersant.

* Putin: Pentru ce costa acesti carnati 240 de ruble (7,5 dolari)? Este normal acest lucru?
* Kobaladze: Dar sunt carnati de inalta calitate! Priviti, acestia de aici costa doar 49 de ruble
* Putin: "E prea scump
* Kobaladze, timid: Nu...
* Putin, fluturand o hartie: Pot sa va arat marja de profit pe care o aveti. Uite, pentru acest tip de carnati, marja este de 52%

La raionul de carne, premierul s-a lansat intr-o noua tirada impotriva preturilor practicate de supermarket, estimand ca pretul este cu 200% mai mare decat cel normal.

"Este dublu fata de pretul normal. Vi se pare normal asta? E prea scump", l-a criticat Putin pe Kobaladze, care a cedat si a promis sa reduca preturile incepand de vineri.>>

Va vine sa credeti?!!!?? Omul se va executa, piata care regleaza preturile nu conteaza, daca premierul zice ca sunt prea mari, atunci ele trebuie reduse. E evident ca Putin se comporta ca un dictator, dar sunt popoare, care au nevoie de un lider autoritar. Rusii in mod sigur, in perioade repetate ale istoriei lor.

Dar si multi romani aplauda iesirile presedintelui Basescu, manifestarile lui autoritare si evident ca m-am intrebat cati dintre concentatenii nostri l-ar aprecia pentru o astfel de initiativa si cati ar fi ingroziti de ea. Evident ca numarul celor din urma ar fi mult mai mare. Dar va puteti imagina o miscare mai populista acum, in vremuri de criza?

Falimentul GM: impartirea prazii sau strangerea resturilor?

By Bara

Am fost tentat sa scriu un titlu de genul - GM, impartit intre rusi si chinezi - dupa stirile privind noul actionariat de la firma germana detinuta de General Motors si vanzarea brandului Hummer catre o firma asiatica. Dar mi-am adus aminte de alte industrii care de-a lungul timpului s-au aflat in aceeasi situatie. Numiti repede doua branduri americane care fac cuptoare cu microunde. Masini de spalat? Aer conditionat? Televizoare? Frigidere? (Firma care a lansat comercial produsul se cheama... Frigidaire si e amaricana). Ei bine, in industria bunurilor de larg consum lucrurile stau in general asa. Apare un produs care suceste mintile consumatorilor. Pentru ca preturile sunt bune si piata suficient de mare, apare competitia, apoi razboiul preturilor, outsourcing-ul in Asia pentru reducerea costurilor. Apoi preluarea companiei americane sau aparitia unor rivali care trimit in corzi primii jucatori.

Si ce legatura are asta cu industria auto veti intreba. Cele mai mari branduri se gasesc in tarile avansate, iar productia este putin externalizata, fata de alte industrii. Producatorii auto s-au tinut bine un timp. Comertul nu a fost liberalizat ca in cazul televizoarelor sau textilelor. Dimpotriva, japonezii si mai nou coreenii au fost nevoiti sa deschida fabrici in SUA sau Europa ca sa aiba acces la cele mai mari piete auto. De ce acest protectionism? Simplu - sub amenintarea pierderii locurilor de munca (in toate industriile conexe), guvernele au preferat sa faca granitele cat mai sigure. Importurile din Asia au fost tinute departe, dar pe barba consumatorului occidental, care a platit pretul pastrarii industriei auto in Vest (puneti fara grija aici si Japonia si Coreea).

In timp, in SUA lucrurile s-au schimbat. Pe cea mai competitiva piata din lume, imaginea brandurilor locale s-a erodat. Un super exemplu mi se pare fabrica comuna a GM si Toyota care faceau practic acelasi model de camioneta, dar cel japonez se vindea la un pret mai bun! Pe masura ce apareau alte piete promitatoare - de exemplu software - interesul investitorilor a scazut pentru piata auto. Valoarea la bursa s-a diminuat, iar falimentul a inceput sa bantuie prin Detroit. Cei Trei Mari ar fi putut sa dispara fara mari probleme, dar protectionismul de care beneficiat le garanteaza inca imunitatea- milioane de americani ar ajunge pe strazi daca s-ar inchide fabricile celor trei mari- GM, Ford si Chrysler. Dar gigantii pot fi vanduti pe bucati sau in intregime, ca in cazul Chrysler, cu conditia pastrarii locurilor de munca.

In SUA, industria auto nu mai are stralucirea de alta data, nu este considerata de importanta nationala. Are mai degraba importanta sociala. In Germania si Japonia, masina este no.1 in topul induastrial si este putin probabil sa vedem prea curand inchizitorii de genul celor din suportate de bossii celor Trei Mari in Senatul american.




Deci de ce se cumpara bucati din GM, iar companiile sunt din China si Rusia? Pe scurt, pentru ca alte industrii sunt acum importante si e cazul sa mergem mai departe.

In culisele Economist Intelligence Unit

Am facut un scurt stagiu la Economist Intelligence Unit (divizia de analiza si prognoza a trustului The Economist) in aprilie si de atunci mi-am tot propus sa scriu despre cum lucreaza ei, din ce am vazut. Am fost norocoasa ca am putut participa si la niste sedinte, asa ca i-am vazut cum colaboreaza oameni din departamente diferite. M-am decis sa scriu astazi despre culisele de la EIU suscitata de un articol de pe HotNews.ro. Iata-l aici.

Unul dintre cei trei analisti, Laza Kekic, a fost cel care si-a dat acceptul sa fac scurtul stagiu la ei si este seful diviziei de analiza pentru Europa de Est.

Oamenii sunt impartiti de arii geografice si unii pe specializari - industria auto, energie, etc. In fiecare departament analistilor le sunt alocate tari, Romania fiind impartita intre doi dintre cei de la departamentul Europa de Est. Ei fac rapoarte si au niste editori care reverifica informatiile si modul in care sunt redactate articolele.

Cum isi aduna informatiile? Au mai multe surse:

• rapoartele institutiilor internationale, FMI, WTO, Banca Mondiala, Comisia Europeana, ONU
• presa interna (din tarile respective) si internationala
• (cel mai important) vizite in tarile de care se ocupa
• discutii cu autoritatile tarilor de care se ocupa

Periodic, exista sedinte pe zone si sedinte generale, la care poate participa toata lumea. Ele se desfasoara in felul urmator: se anunta din timp care sunt temele si cine se ocupa de ele. eu am participat la sedinta dinaintea Summit-ului G20 de la Londra, din 2 aprilie. Asa ca in 1 aprilie a avut loc o sedinta in care specialistul pe aceste probleme a facut o prezentare. A vorbit despre temele aflate in discutie, a facut un mic rezumat al intalnirii anterioare, din noiembrie de la Washington si apoi a prezentat pozitiile fiecarei tari participante fata de temele noului summit. In final a facut o prognoza la ce s-ar putea obtine si ce nu, una extrem de bine argumentata si, dupa cum s-a demonstrat, foarte exacta.

Dupa prezentare au inceput sa fie puse intrebari, ca la un seminar, colegii o puneau sa dezvolte o afirmatie facuta sau sa explice de ce SUA are o anumita pozitie si Franta o alta, dar acolo se vorbea despre nuante, despre informatii din interior.

O a doua tema a fost situatia industriei auto din SUA si a suscitat discutii aprinse. Mi-a placut foarte mult atmosfera, oamenii isi spuneau parerea, puneau intrebari, adica toti cei prezenti la sedinta respectiva erau interesati de discutii si comentau tot ce se spunea.

In final, o tanara tocmai se intorsese dintr-o vizita in Cuba - se vedea pe unde a fost si dupa ten, ca era singura bronzata intr-o sala de palizi - si prezenta rezultatele vizitei. Care este situatia acolo, in contextul crizei economice, ultimele reactii la anuntul facut de presedintele Obama privind un dialog constructiv cu Cuba, o prognoza pentru viitorul apropiat.

De fapt, asta se intampla intotdeauna, cei care merg in vizite in tarile de care se ocupa se intorc si fac un briefing colegilor de departament despre discutiile avute acolo. In respectivele tari intra in contact cu autoritatile, cu analisti, cu oameni politici, participa la conferinte.

De exemplu cel care se ocupa de Ungaria a fost la Budapesta si il cunoscuse pe cel care urma sa devina premier, in locul lui Gyurcsany. Ii fusese prezentat la o conferinta la care participase si el anticipa ca respectivul politician are cele mai mari sanse sa devina premier, ceea ce s-a si intamplat.

Cei de la EIU au sau ar trebui sa aiba o buna colaborare cu ambasadele din Londra si sunt adesea invitati la intalniri organizate de ele atunci cand vin din tara fie oameni de afaceri, fie politicieni. Sursele lor de informare sunt multiple si vorbesc inclusiv cu jurnalisti. In ceea ce priveste Romania au o foarte buna relatie cu BNR, au acces la autoritati, gratie prestigiului EIU. Institutul de statistica si rapoartele lui sunt o alta sursa intens folosita de ei, fireste.

Impresia pe care mi-au lasat-o zilele petrecute acolo a fost ca e un mediu de dezbatere si de analiza foarte serioasa. Culeg informatii din toate sursele credibile posibile, accesibile si mai putin accesibile, si le supun unei discutii colective, atunci cand e cazul. Si cunosc foarte bine tara de care se ocupa, decidentii politici si economici, nuantele, controversele, absolut tot. Ce mai, un mediu profesioniat.

Cum arata documentul ECOFIN referitor la conditionarea imprumutului pentru Romania

"Independently of the lifetime and the framework of the assistance programme, the Commission will also, applying the existing relevant procedures, including the Cooperation and Verification Mechanism, continue to monitor progress in the areas contributing to transparent and effective public spending, in particular in the field of justice and implementation of structural funds in order to facilitate Romania to reinforce the impact of the Community assistance ", potrivit informatiei care mi-a fost pusa la dispozitie de surse din Consiliul European.

In traducere: "Indiferent de durata si cadrul programului de asistenta, Comisia - aplicand procedurile existente relevante, inclusiv mecanismul de cooperare si verificare, va continua sa monitorizeze progresele privind cheltuielile publice transparente si efective, mai ales in domeniul justitiei si al implementarii fondurilor structurale, pentru a ajuta Romania sa intareasca/sporeasca impactul asistentei comunitare".

Prezenta in documentul Consiliului a acestei formulari nu a fost decisa ieri, cand a avut loc reuniunea ministrilor de externe, ci in EFC, reuniunea expertilor care fac recomandari ECOFIN, adica ministrilor de finante si, de fapt, locul in care se contureaza mare parte a politicilor pe care ECOFIN le negociaza si aproba. Autoritatile romane "au exprimat rezerve" privind aceasta formulare, imi spun sursele mele de la Bruxelles, si tocmai de aceea presedintia (adica ministrul ceh de finante) a mai avut consultari cu partea romana. Insa in sedinta ECOFIN nu a fost discutata aceasta formulare, ea fiind practic decisa.

Pe de alta parte, nu este o conditionare noua privind imprumutul, totul este o chestiune de formulare introdusa in concluziile ECOFIN, pentru a intari faptul ca Romania trebuie sa isi faca treaba. Si nu este o noutate nici macar aceasta formulare si amintirea faptului ca suntem monitorizati pe justitie si ca sunt cu ochii pe noi, intrucat insasi Comisia Europeana, atunci cand a anuntat aprobarea imprumutului (aici este comunicatul), a aratat urmatoarele:

Pentru o gestionare "sanatoasa" a fondurilor primite, se acorda un rol central institutiilor de audit si combatere a coruptiei, care trebuie sa fie independente si sa functioneze eficient. Bruxelles-ul a adus de atunci in discutie mecanismul de cooperare si verificare pe justitie, ca o conditie pentru acordarea banilor: "Comisia va continua sa monitorizeze, in cadrul mecanismului de cooperare si verificare, progresele in domeniul reformei judiciare si a combaterii coruptiei", arata comunicatul.

In plus, purtatoarea de cuvant a comisarului Almunia a repetat azi clar ca nu e nicio noutate, nu este o conditionalitate pentru acordarea banilor:

"Referirea la mecanismul de cooperare si verificare nu este o conditionalitate pentru asistenta de 5 miliarde de euro acordata Romaniei. Este doar o reamintire a faptului ca acest mecanism exista inca de la aderare.

Conditiile pentru acordarea imprumutului sunt clar stipulate in comunicatul de presa si decizia Consiliului: consolidare fiscala (in special printr-un program pe termen mediu pentru a aduce deficitul sub 3% pana in 2011), reforma bugetara (in special adoptarea unui cadru fiscal pe termen mediu si reguli fiscale - planificarea bugetara multianuala, in alte cuvinte), reforma sectorului financiar si reformele structurale, inclusiv imbunatatirea eficientei administratiei publice. Aceste conditii vor fi prevazute mai in detaliu in Memorandumul de intelegere care va fi semnat cu autoritatile romane.

Consiliul a aprobat ieri, si-a dat acordul politic, asistenta de 5 miliarde de euro. Inteleg ca aprobarea formala are loc astazi. Asta ne va permite sa ne concentram asupra elaborarii Memorandumului de Intelegere pentru a putea apoi plati prima transa.

MEMORANDUMUL DE INTELEGERE NU VA CONTINE NICIO REFERIRE LA MECANISMUL DE COOPERARE SI VERIFICARE", a conchis purtatorul de cuvant al comisarului Almunia.

Ce trebuie sa intelegem?

• Exista doua documente: concluziile Consiliului, document politic, care trasmite un semnal politic foarte clar autoritatilor de la Bucuresti si care le arata ca nu fac ceea ce trebuie pe reforma justitiei si lupta anticoruptie. In aceste concluzii este formularea de mai sus, pe care am pus-o si original, in limba engleza. Semnalul politici e indubitabil, dar asta nu inseamna o conditionare a banilor explicita. Comisia a transmis acest semnal inca din momentul in care a anuntat aprobarea imprumutului pentru Romania, Consiliul il intareste.
• Memorandumul de intelegere - care e documentul tehnic, care spune exact in ce conditii acorda Comisia cele 5 miliarde.

Prezenta in concluziile ECOFIN a acelei formulari care aminteste de faptul ca avem un mecanism de monitorizare pe justitie are trei semnificatii, din punctul meu de vedere:

1. Europenii vor sa le spuna autoritatilor romane ca daca nu fac progrese in justitie si in lupta anticoruptie ei putem pierde bani, nu din imprumut, ci din fonduri europene. Este evident ca cele 5 miliarde de euro nu sunt conditionate de reforma in justitie, ca altfel, asa cum a explicat presedintele Basescu (aici), nu cerea imprumutul. Ma rog, nu prea avea solutii, insa e clar ca nu sunt conditionati acesti bani.La fel de evident este insa ca sunt amenintati alti bani europeni pe care ar urma sa ii primim.
2. Europenii au si un al doilea mesaj pentru autoritatile romane: vedeti cum cheltuiti acesti bani. Declaratia presedintelui Basescu, potrivit careia banii din imprumuturi pot fi folositi pentru plata salariilor si pensiilor, daca e nevoie, nu a trecut neobservata. El a revenit, aratand ca acei bani sunt pentru investitii, iar pensiile si salariile vor fi platite de la buget, insa declaratia initiala a fost facuta.
3. Contributorii mari la bugetul UE au vrut o asigurare - Europa e in recesiune, iar banii sai sunt dati unei tari care este suspectata de coruptie? Nu e o galusca usor de inghitit de germani, britanici, olandezi, asa ca au vrut ca din concluzii Romania sa inteleaga clar ca trebuie sa fie responsabila. Si o spun public, sa auda toata lumea.

G20 - Obama vrea sa obtina consensul mondial, nu sa impuna cu forta dorintele Americii (III)

Presedintele american Barak Obama crede ca summit-ul de la Londra este unul istoric. "Este istoric gratie multitudinii participantilor si a provocarilor pe care le avem, dar si promptitudinii si a magnitudinii raspunsului nostru".

Iata cateva din ideile exprimate de liderul de la Washington:

• Intr-o perioada in care economiile noastre sunt mai interconectat decat oricand, intreaga lume a fost afectata de criza economica devastatoare. Astazi, liderii mondiali au raspuns printr-un set de masuri coordonate si fara precedent.
• Confruntata cu provocari economice similare in trecut, lumea a reactionat lent, iar oamenii au platit un pret enorm. (...) Astazi am invatat lectiile istoriei. Stiu ca in zilele premergatoare summit-ului, unii analisti si jurnalisti au confundat o dezbatere onesta si deschisa cu diferente ireconciliabile. Dar dupa saptamani de pregatire si doua zile de negociere am cazut de acord asupra unor pasi fara precedent pentru a readuce cresterea economica si a evita astfel de crize.
• Suntem hotarati sa cream locuri de munca, aproape toti liderii G20 au actionat pentru stimularea cererii, iar valaorea totala a stimumilor fiscali va fi de peste 2000 de miliarde de dolari. (...) Aceste eforturi vor fi amplificate de partenerii nostri din G20, care au in continuare astfel de programe de stimulare fiscala.
• Am cazut de acord sa intreprindem masuri curajoase de sustine a tarilor in curs de dezvoltare.
• Am respins protectionismul care ar fi putut adanci criza. (...) aceasta cooperare intre economiile-lider ale lumii indica sustinerea noastra pentru piete libere si pentru angajamentul notru multilateral de finantare a comertului, care va duce la cresterea exporturilor si crearea de noi locuri de munca.
• Ne-am angajat la o reformare a sistemului financiar. (...) Pentru a preveni crize viitoare, am decis cresterea transparentei si protejarea capitalului institutiilor financiare. extindem supravegherea asupra tuturor institutiilor importante din sistem, piete si produse, inclusiv fonduriolor de risc (hedge funds). Ii vom identifica pe cei care nu coopereaza, inclusiv paradisurile fiscale, si vom lua masuri sa aparam sistemul financiar.
• Vom reforma FMI si banca mondiala, ca sa fie mai eficiente, sa aiba rezultate si sa fie reprezentative.
• Ii protejam pe cei care nu au intotdeauna o voce in G20, dar care au suferit enorm in urma crizei. SUA vrea sa fie lider in acest sens. In zilele urmatoare voi lucra cu Congresul sa oferim 448 de milioane de dolari asistenta imediata populatiilor vulnerabile si sa dublam sustinerea pentru dezvoltarea agricola la mai mult de un miliard, pentru a le da oamenilor instrumente sa se ridice din saracie. Nu este un act de caritate, aceastea sunt pietele noastre viitoare si viitori vectori ai cresterii economice.
• Provocarilor secolului XXI nu le poti face fata fara actiuni colective. (...) sunt hotarat sa respect diferite opinii si sa lucrez la ajungerea la consens, mai degraba decat sa dictam ppropriii nostri termeni. asa am facut progrese in ultimele zile. Si asa vreau sa avansam si sa ne impunem idealurile in lunile si anii viitori.

Despre atmosfera de la conferinta de presa urmeaza sa scriu mai tarziu. Va zic doar o declaratie a lui Obama: "Eun sunt presedintele SUA, nu presedintele Chinei, nu presedintele Japoniei, sau al oricarui stat prezent aici".

Vedeti ceva in neregula? Hmmm, Obama a uitat ca Japonia are imparat. :))

Summit G20 - Din culisele unui summit care-si propune sa salveze economia mondiala

Sunt la ExCel Centre in Londra, acolo unde se desfasoara summit-ul G20 si mi-am propus sa va povestesc cam ce se intampla in spatele a ceea ce vedeti la televizor sau cititi in ziare, lucrurile care nu apar in stiri. Lucruri din "bucataria interna", din sala de presa. Jurnalistii nu au acces la sesiunile plenare, se fac doar pool-ul de presa pentru fotoreporteri si cameramani, ca la orice mare summit.

• Totul e organizat ca la carte si nu ai cum sa te ratacesti daca urmezi indicatiile din ghidul pentru jurnalisti. De la statia de tren politistii te indruma spre un cort alb, acolo unde arati confirmarea acreditarii si un act de identitate, dupa care esti transportat cu un autobuz spre ExCel. Si mergi o gramada, pe strazi pustii, treci de o serie de filtre de politie si in final ajungi la centrul de acreditare. Iti ridici legitimatia si din nou esti imbarcat intr-un autobuz, care te duce la centrul unde are loc efectiv conferinta.


• Elicopterele survoleaza zona, iar manifestantii sunt departe de cladirea ExCel. Privind CNN sau BBC ai impresia ca sunt foarte aproape, insa ei sunt la o distanta considerabila de cladire, in spatele unor cordoane de politisti si ai unor garduri. Sunt vreo 300-400 de persoane foarte pasnice, iar revendicarile lor sunt mai degraba politice. Lipsesc anarhistii de ieri (miercuri) din City.


• Centrul media este imens, ar trebui sa fie 1200 de locuri la mese, insa sunt mult mai multi jurnalisti. Eu n-am gasit loc la un astfel de post de lucru, asa ca am dat buzna peste niste mexicani si i-am rugat sa ma lase sa folosesc o priza pentru laptop. Am inceput sa le turui in engleza ce vroiam, prietenoasa, dup0a care unul imi raspunde in spaniola ca nu vorbeste engleza. Asa ca am folosit limba gimnastica si i-am aratat ca vreau sa folosesc o priza. Ne-am inteles perfect. Am devenit "compagnera" lor. Dar n-am gasit unul care sa imi vorbeasca in engleza. Sincer, nu ma asteptam la asta.



• Jumatate din sala de presa este pentru jurnalistii din cele 20 de tari participante - au placute puse pe mese cu numele tarilor lor, cealalta jumatate, pentru restul lumii, dar e clar ca sunt peste 1200 de persoane.

• Dupa ce m-am carat cu toate incarcatoarele, ca sa nu raman in pana de baterie la telefoane, constat ca e un rand de mese cu tot felul de charger-e, pentru Nokia, Sony Eriksson, iPhone, HTC. E pentru prima data cand vad la un astfel de eveniment chiar si incarcatoare de telefon puse la dispozitia jurnalistilor.


• Mancare si bautura din plin, adica sandviciuri si salate, supe, chipsuri si sucuri, toate gratuit pentru presa. Si cafea.


• Exista in sala de presa locul pentru stand-up pentru televiziuni. L-am prins pe Alistair Darling, ministrul de finante al Marii Britanii. El a intrat live si la Sky News, si la BBC, si la CNN. Evident cu aceeasi placa: "Trebuie sa ne asiguram ca deciziile luate astazi reflecta realitatile cu care ne confruntam. (...)Exista diferente intre statele participante, insa stim clar ca trebuie sa ajungem la o pozitie comuna. (...) Franta si Germania nu au pozitii chiar atat de diferite fata de restul privind stimulul financiar. Majoritatea statelor din G20 au pus in practica masuri privind stimulul financiar, asa ca nu exista mari diferente intre aceste doua tari si restul. Toti suntem hotarati sa sustinem relansarea economiei mondiale".


• In sala de presa a venit si Bob Geldof, in calitate de activist. De obicei el si Bono sunt prezenti sunt prezenti in locuri in care se discuta economia mondiala, ca de exemplu la Davos, in fiecare an. Cand l-am vazut pe Geldof in sufletul meu a aparut speranta: poate e si Bono pe-aici. :D Ca fanatic fan (daca-mi permiteti pleonasmul, pentru accentuare) al trupei U2 si al lui Bono, normal ca mi-as dori sa il vad atat de aproape si sa ii pun intrebari. Deocamdata nimic, dar va tin la curent.


• Am urmarit cand s-a facut poza de familie. Fetele - adica doamnele Merkel si de Kirchner (presedinta Argentinei) - erau foarte vorbarete, au vorbit aproape tot timpul si pana s-au adunat toti liderii pentru fotografie, si pe urma. Barroso si Sarkozy au avut si ei ceva de comentat, altfel Sarkozy avea o figura cam acrita si parea destul de necomunicativ. Nici macar cand Lula, presedintele brazilian, l-a luat prieteneste - poate prea prieteneste - de dupa umeri, la sfarsitul pozei de familie, n-a schitat niciun zambet. Toti liderii il asteptau pe Obama, ca momentul foto sa inceapa, iar presedintele american a aparut ca o felina. Brown a rasuflat usurat, cu o expresie pe figura care spunea "You've come!", iar Obama, inainte sa isi ocupe locul, i-a strans mana premierului canadian, Harper, de parca nu l-ar fi vazut de ceva vreme. Ceva insa n-a iesit bine la poza de familie, asa ca a fost nevoie de repetarea momentului.
  
• In centrul de presa, pe plasme de mari dimensiuni sunt CNN, BBC World, Sky News. E oarecum amuzant pentru ca, daca vezi vreun oficial la cadru la o televiziune, alergi spre locul acela si gata, esti prezent la declaratii.
• Spre dupa-amiaza sunt conferinte de presa, a lui Gordon Brown la 15.30 (ora Londrei) si la 16.00 a UE/Comisiei Europene.
• Exista o zona speciala pentru audio-vizual, 150 de cabine de montaj pentru tv, 10 studiouri complet echipate de radio si 40 de posturi de montaj radio si sapte sali de conferinta de presa, cea mai mare de 800 de locuri. Va imaginati ca o sa fie plina la conferinta finala.

Va tin la curent cu ce se intampla pe-aici si voi posta si niste fotografii de la manifestatiile de ieri.

13 miliarde de euro de la FMI, 5 de la UE, 1 de la Banca Mondiala si 1 de la BERD - primii bani ar putea veni in Romania in mai

Comisia Europeana a facut o analiza privind necesarul de finantare al Romaniei, iar suma este de 20 de miliarde de euro pentru perioada 2009-2011, au declarat surse europene intr-o intalnire pe care am avut-o la Bruxelles. Este o cifra vehiculata si in Romania, nouatatea este insa impartirea pe surse a banilor. Evident FMI are contributia cea mai mare, adica 13 miliarde. UE va contribui cu 5 miliarde, Banca Mondiala si BERD cu cate unul.

Se asteapta ca pe 8 aprilie recomandarea privind imprumutul sa fie trimisa Consiliului, ca acesta sa il aprobe in 5 mai. Board-ul FMI ar urma sa ia decizia de acordare a asistentei financiare Romaniei in 6 mai. In aceste conditii, Comisia estimeaza ca memorandumul de intelegere si imprumut cu FMI sa fie finalizat in iunie, dar primii primii bani sa fie primiti de Romania in mai, apoi la inceputul lunii iulie, iar imprumutul de la Banca Mondiala la inceputul toamnei.

Deficitul bugetar prognozat la 6,2% in 2009 trebuie redus la 5,1% in acest an

Parametrii macroeconomici estimati de Comisie nu sunt incurajatori. Cresterea economica are valoare negativa, - 4% (la fel ca estimarea FMI) Comisia prognozand 0% crestere economica pentru 2010. Deficitul bugetar pentru 2009 este estimat la 6,2%, dar Romania trebuie sa il ajusteze la 5,1%. Va reveni sub 3% doar in 2011, considera analistii Bruxelles-ului.

Deficitul de cont current este prognozat sa scada de la 12,5% in 2008 la 7-8% in 2009 si sa ajunga sub 7% in 2010, in timp ce investitiile straine directe ar scadea la 3,5 miliarde de euro, fata de 9,1 miliarde in 2008. Suma este ediscutabila, in conditiile in care statistica a demonstrat ca in ianuarie 2009, investitiile au avut o valoare mai mare decat in ianuarie 2008. Ele ar urma sa inregistreze din nou cresteri incepand cu 2010, dar acestea vor fi sub nivelul ultimilor ani.

Comisia nu va prezenta analiza facuta planului de convergenta - Bruxelles-ul nu a apreciat intarzierea cu care a fost trimis acesta Comisiei - pana cand toate discutiile privind acordul cu FMI nu sunt finalizate. Opinia CE pe planul de convergenta si recomandarile ar fi trebuit prezentate azi, marti. In plus, este certa si deschiderea procedurii de deficit excesiv, dar momentul in care se va intampla asta depinde tot de semnarea acordului cu Fondul.

Povestea G-ului

Se intetesc informatiile despre London Summit, intalnirea G20 de la Londra din 2 aprilie, si este tot mai evident, cel putin in acest moment, ca viziunea asupra situatiei de cele doua parti ale Atlanticului difera.

Guvernul britanic a facut un site cu foarte multe informatii, iata-l aici, unde veti gasi tot ce v-ar putea interesa despre eveniment. Mai mult, HotNews.ro si Ambasada Marii Britanii fac un concurs, in urma caruia poti castiga un Notebook, daca te pasioneaza sa gasesti solutii la criza economica actuala. Forbes publica un articol foarte bun despre ce ar trebui sa se intample luna viitoare la Londra.

Deocamdata nu vreau sa scriu despre ceea ce se asteapta de la summit. La sfarsitul saptamanii voi avea, impreuna cu colegii mei, o intalnire cu un tip din Treasury ( ministerul de finante britanic) care a lucrat la pregatirea evenimentului si o sa va spun dupa aceea cam care sunt asteptarile de la aceasta reuniune.

Eu vreau sa vorbesc putin despre G si despre vocile care vor exista la London Summit. Cu cat vor fi mai multe, cu atat este mai greu de ajuns la o decizie unitara, dar pe de alta parte toata lumea se vrea acolo. Stiu, dintr-o alta discutie cu organizatorii Summit-ului, ca singura problema pe care au avut-o cu tarile lumii a fost aceea ca toate se voiau invitate. Nu a existat discutia ca un continent ar fi mai mult reprezentat decat altul, desi americanilor li se pare ca Europa este supra-reprezentata. Asa ca o sa vorbesc un pic despre reprezentarea asta, despre toate formulele de G care au fost experientate si de ce.

Apropo, un alt tip din Treasury si-a inceput prezentarea (i se face multa reclama evenimentului, cred ca departamentul de diplomatie publica din FCo este la fel de ocupat ca si "comandamentul" care pregateste efectiv summit-ul) cu o glumita de genul: "Let me tell you about G, and it is not about the G spot" (in traducere: Sa va vorbesc despre G, si nu este vorba despre punctul G). :D

Asa ca, let me tell you about G. Se pune intrebarea daca este cea mai buna formula, desi G20 reuneste 90% din PIB-ul mondial, 80% din schimburile economice mondiale si 2/3 din populatia globului. Dar acolo unde sunt atatea voci, e mai greu de luat o decizie si este nevoie despre un nucleu care sa fie capabil de asta, spun specialistii.

De fapt, povestea a inceput cu un G5 = SUA, Japonia, Germania, Franta si Marea Britanie, cele mai industrializate tari din lume si a inceput prin intalniri ale ministrilor de finante, care discutau politici economice.

Mai apoi, au avut ideea ca intalnirile sa aiba loc si la nivel de sefi de stat si de guvern, insa in aceste conditii, Italia s-a simtit marginalizata si a fost si ea inclusa. G5 a devenit G6. Cum insa americanii au considerat ca prezenta europeana in grup este mult prea pregnanta, s-a decis in 1976 includerea in grup a unui partener nord-american: Canada. Astfel s-a nascut cunoscutul G7.

La intalnirile sefilor de stat din G7 sunt invitati sa participe, din 1977, la initiativa Marii Britanii, presedintele Comisiei Europene si pe al Consiliului European, dar ei nu sunt membri, ci doar invitati.

Cum au ajuns rusii in ecuatie? Prin anii '90, Blair si Clinton au lansat Moscovei invitatia de a se alatura grupului, pentru ca liderii rusi au avut intalniri separate cu membrii G7 pe la summit-uri. Asa ca ce si-au zis cei doi? Sa largeasca putin conceptul si asa a aparut G8. G8 este un forum al guvernelor celor 8 natiuni din emisfera nordica, unde, in continuare, UE este invitat, dar nu membru.

Americanii au fost in continuare nemultumiti de prezenta masiva europeana si au gandit G20 ca pe o incercare de a dilua influenta europeana in G7. Explicatia oficiala este recunoasterea economiilor emergente si a importantei lor in economia globala, precum si gasirea unui raspuns la criza asisatica, de la sfarsitul anilor '90. Formal, a luat fiinta in 1999, insa lucrarile sale au fost cam lipsite de importanta, pana cand presedintele George Bush l-a resuscitat in noiembrie 2008, prin summit-ul de la Washington, care a avut ca tema discutarea si gasirea de solutii la criza economica actuala.

G20 = SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada, Rusia, Argentina, Australia, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia si Uniunea Europeana.

Mai sunt reprezentate FMI si Banca Mondiala, Comitetul International Monetar si Financiar si Comitetul de dezvoltare al FMI si al Bancii Mondiale.

Intalnirile G20 sunt in formatul - de acum, avand in vedere tema - ministrilor de finante si ai guvernatorilor bancilor centrale ai celor 19 tari, iar UE este reprezentata de presedintia Consiliului - la Londra, Cehia - si de presedintele BCE, Jean Claude Trichet.

Partea interesanta a fost la Washington, si se va decide/discuta si la Consiliul European de joi, referitoare la reprezentarea UE. Lucrurile sunt clare, ai putea spune, insa nu e chiar asa. E clar ca motoarele Europei sunt membri vechi in G - Germania, Franta - Marea Britanie si Italia sunt acolo. Conjunctural, Cehia a obtinut un loc la masa G20, prin faptul ca detine presedintia UE.

Au existat discutii privind dorinta Poloniei de a reprezenta noua Europa, noile state membre, dar se pare ca nu va fi neaparat o discutie la Consiliu despre asta, pentru ca, asa cum mi-a spus cineva din comitetul de organizare al summit-ului, "noile state membre ale UE sunt reprezentate: Cehia este invitata, ca presedinte al Consiliului". Nu stiu cum inghit pastila asta arogantii polonezi, care se considera liderii informali ai noii Europe...

Spania si Olanda au obtinut un loc, ca membre ale UE. Sarkozy a cedat in toamna un loc Spaniei, (intrucat avea doua, atat ca membru al G7, cat si ca detinator al presedintiei Consiliului European), in intalnirea de la Washington, dar a fost nevoie de aprobarea SUA, care a lansat invitatiile ca organizator. Zapatero a facut un intens lobby ca sa participe la intalnire, sa i se gaseasca un loc la masa, cum a spus el la vremea respectiva. "I cant' find my G spot", a glumit el. (Se pare ca e o gluma la moda in astfel de ocazii). De altfel, Spania era indreptatita sa participe, intrucat e a opta economie mondiala, iar sistemul sau financiar a facut fata crizei mai bine decat oricare altul din Europa.

Cehia a vrut si ea un loc in toamna, motivand ca va fi succesorul Frantei la presedintia UE, asa ca un oficial ceh a facut parte din delegatia franceza, iar Olanda tocmai ce-si nationalizase niste banci si era teribil de preocupata de criza financiara. Asa ca au fost prezente, iar acum se pare ca si-au castigat un loc in format, ca membre ale UE.

Dar toate aceste discutii despre participarea la un astfel de eveniment au redeschis tematica privind reprezentativitatea in G7, G8, G20 sau cate formate G or mai inventa. Este clar ca trebuie sa existe un nucleu dur ca sa poata fi luate decizii, dar intrebarea este cine sa il constituie?

Se vorbeste despre un:

G5 = China + India + SUA+ Japonia + Zona euro/UE

China e al doilea exportator din lume
India este o putere emergenta considerabila
Japonia este a doua mare economie nationala din lume (UE e a doua, insa e multinationala)
SUA si UE reprezinta 40% din economia mondiala

Dar in aceasta formula cine reprezinta Africa sau America de Sud? Si unde sunt producatorii de energie in ecuatia asta?

Se pare ca viitorul nu trebuie sa dea raspunsurile doar la reformarea institutiilor Bretton Woods, a sistemului financiar mondial si la gasirea unor solutii pentru criza mondiala, ci si la varianta optima de G.

Se mai gandeste cineva acum la aderarea la zona euro?

Caut prin presa ultimele informatii despre adoptarea euro de catre Romania si ele sunt cam vechi si totalneadaptate contextului actual. Miercuri am de facut o prezentare - si mi se pare total inutila - despre Romania si aderarea la zona euro.

Dupa ce colegul meu ungur a rostit, in fiecare seminar, pozitia guvernului sau (nu de degeaba lucreaza el in Ministerul de Finante de la Budapesta) si anume ca tarile din estul UE ar trebui integrate cat mai rapid in zona euro, ca sa fie protejate in aceste conditii de criza economica, am impresia ca profesorul nostru s-a plictisit sa il tot auda si mi-a propus mie si colegei mele poloneze sa prezentam situatia din tarile noastre.

Discutia mi de pare acum usor inutila, Guvernul a indicat in programul de convergenta trimis spre analiza Comisiei Europene ca obiectivul este 2012 pentru intrarea in Mecanismul Ratelor de Schimb II si, in continuare, 2014 pentru adoptarea euro. Daca pana la declansarea crizei economice guvernatorul BNR tot spunea ca nu este dificil ca Romania sa intruneasca acele criterii nominale de convergenta, e mai dificil sa existe convergenta reala si sublinia necesitatea unor reforme structurale inainte de aderarea la zona euro, dupa criza n-am gasit decat niste palide declaratii cu acelasi continut. Numai ca situatia s-a schimbat cu totul.

Intrebarea pe care mi-o pun este in ce masura si cum anume pregatirea pentru aderarea la euro - data acum peste cap de niste indicatori economici, ca rata inflatiei si deficitul, sa nu ii numesc decat pe doi dintre cei mai evidenti - este afectata de criza prin care trecem si daca este posibila inscrierea in termenele date in programul de convergenta: 2012, respectiv 2014. Sacrificam sau trebuie sa sacrificam aderarea la euro la termenul stabilit pentru a lua niste masuri acum care sa ne scoata din criza?

Cat despre relaxarea conditiilor de adoptare a euro, situatie aratata de anumiti analisti, eu raman sceptica. Mai ales ca nu a existat ABSOLUT nicio declaratie ca ar putea fi facute concesii criteriilor de la Maastricht. Junker, presedintele euro grup, a spus la acel pranz de lucru de la Bruxelles, din 1 martie, ca ar putea exista o concesie in scurtarea perioadei de 2 ani de obligativitate a te afla in Mecanismul Ratelor de Schimb II, in timp ce cu aceeasi ocazie cancelarul german, Angela Merkel, a fost extrem de ferm: nu va exista nicio concesie in ceea ce priveste criteriile de la Maastricht!

PS. Apropo de euro, citesc acum o super-carte, povestea monedei unice europene de la creare pana acum - eu sunt abia la inceputul ei, ca numai ce mi-am cumparat-o, dar pana acum e fascinanta, cu toate intrigile politice, toate dedesubturile legate de euro si crearea sa. Cartea se numeste: The Euro. The Politics of the New Global Currency si e scrisa de David Marsh, un tip din City, presedintele Oxford Capital Markets, o companie financiara si de investitii, foarte apropiat de si familiarizat cu Bundesbank.

Ipoteza de lucru dificila - O politica fiscala comunitara. Poate fi gasit consensul in UE?

Se vorbeste atat de mult despre criza si solutii pentru viitor pentru o reglementare a sectorului financiar aici in Marea Britanie. G20 din 2 aprilie de la Londra se apropie, profesori de-ai mei lucreaza la inputul britanic la pozitia europeana comuna pentru summit.

Vorbeam astazi la un curs de EMU (European Monetary Union) despre faptul ca tarile din zona euro nu sunt de acord cu neaplicarea criteriilor de convergenta, doar pentru ca tarile din afara zonei euro sa intre mai repede si sa fie protejate. Colegul meu din Ungaria exprima opinia propriului guvern, el crede ca Ungaria trebuie integrata in zona euro, pentru ca moneda sa are nevoie de protectie si ca forintul nu ar putea face fata atacurilor speculative.

La reuniunea informala de duminica, Angela Merkel a fost foarte clara: criteriile de la Maastricht nu sunt abolite. Junker a fost un pic nuantat: ar putea exista, eventual, o flexibilitate in privinta perioadei in care o tara trabuie sa stea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERMII), antecamera pentru doi ani inainte de aderarea la zona euro.

Replica profesorului nostru, economist si consultant in timp si pentru Comisia Europeana si pentru guvernul britanic, a fost ca aderarea la euro probabil trebuie sa fie off the agenda pentru ceva vreme de-acum inainte, ca va trebui ca situatia sa fie prea grava ca sa se ia decizia de a baga toate statele UE din afara zonei euro in zona euro, pentru a le proteja.

Pe de alta parte, la un moment dat, a avansat urmatoarea idee: Vad mai degraba oportuna existenta unei autoritati fiscale comunitare si luarea de la statele membre a politicilor fiscale.

Woow, in ce conditii ar fi dispuse statele membre sa renunte la prerogativele construirii propriei politici fiscale? m-am intrebat. In ce conditii s-ar putea gasi consensul politic la nivel european?

Va marturisesc ca ma gandesc la raspuns. Voi ce credeti? Mie mi se pare o idee cam hazardata.

Pranzul de la Bruxelles, o intalnire cu final asteptat

Cele trei ore de discutii de la Bruxelles au avut rezultatele asteptate: nu s-au luat mari decizii, dar s-au clarificat niste lucruri. Adica faptul ca francezii nu sunt protectionisti si ca europa este solidara, ca nu exista o divizare intre Europa vestica si bogata si cea estica si vulnerabila.

In rest, nu s-a aprobat un plan de salvare a Europei Centrale si de Est, cum isi doreau ungurii, cu finantare intre 160-190 de miliarde de euro, insa s-a stabilit ca fiecare tara sa fie ajutata in functie de nevoile ei. Mai multi lideri, atat vest-europeni cat si din regiune au respins abordarea "la gramada" a tarilor, intrucat situatia Ungariei este mult mai grava decat cea a Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei sau Bulgariei, spre exemplu.

Nici o aderare anticipata la zona euro nu a fost acceptata. Cum am scris inainte de intalnire, era de asteptat asa ceva. Ungurii sunt de inteles ca isi doresc protectia euro - si care alta tara din regiune nu ar vrea-o, Romania si Polonia au sustinut faptul ca moneda unica ar reduce vulnerabilitatea tarilor din regiune - dar statele din zona euro nu vor sa riste, iar Merkel a spus clar ca trebuie respectate criteriile de la Maastricht. Potrivit presei internationale, Jean Claude Junker, premierul luxemburghez, a spus ca s-ar putea arata o mai mare flexiblitate in privinta Mecanismului European al Ratelor de Schimb (ERMII) si ca tarile candidate la zona euro ar ptuea sta mai putin de doi ani in ERM. Romania insa nu este inca in mecanism, la fel ca Polonia, Cehia, Ungaria si Bulgaria.

Potrivit European Voice, oficiali ai statelor noi ale UE au admis ca doar in privinta ERM II ar putea exista flexibilitate, nu si in aplicarea criteriilor de la Maastricht, si au aratat ca au existat deja exceptii, Italia, Slovenia si Finlanda nefiind obligate sa stea doi ani in mecanism inainte de aderare.

In schimb a existat o noua declaratie de sustinere a presedintelui CE, Barroso, din partea lui Nicolas Sarkozy, care a aratat ca inainte de referendumul irlandez din toamna nu va fi ales un nou presedinte al Comisiei. Asta s-ar fi intamplat, in mod normal, la Consiliul din vara, dupa alegerile europene. Este varianta EUobserver.

Potrivit European Voice, Sarkozy ar fi fost ceva mai rezervat in sustinerea unei noi presedintii a lui Barroso. "I like Monsieur Barroso" - cuvintele presedintelui fracez au fost citite in doua chei diferite ce cele doua publicatii bruxelles-eze. European Voice considera ca au fost rostite fara entuziasm si nu reprezinta o sustinere fatisa a presedintelui Comisiei. Comparatia se face cu un moment din vara lui 2008, cand Sarkozy a spus: "Eu am un candidat" si l-a privit zambind pe Barroso.

Oricum, e clar ca presedintele CE isi continua campania, are sustinerea lui Berlusconi, probabil o va avea si pe a lui Sarkozy, intrucat fac parte din aceeasi familie politica europeana, iar cum popularii au mari sanse sa iasa din nou majoritari in Parlamentul European, nu este greu de prezis ca sansele lui Barroso pentru un al doilea mandat sunt destul de mari.

Se pare ca EUobserver e in eroare, din moment ce pe ideea unei rezerve a sustinerii lui Barroso de catre Sarkozy merge si jurnalistul de la Liberation, in postarea de pe blogul sau.