Slum tourism - o noua idee pentru dna Udrea

Turistii testeaza conditiile de viata din slum. (foto: CNN)

Am vazut un reportaj pe CNN despre slum tours sau slum tourism in Jakarta, insa am inteles ca se practica si in alte orase din lume: Rio de Janeiro, Mumbai - celebru si dupa filmul Slumdog Millionaire - Mexico City si Nairobi.

In ce consta turismul asta? In tururi prin haznalele marilor orase, prin cartierele extrem de sarace, pentru a vedea si modul de viata al marginalizatilor societatii.

Reportajul de pe CNN era din Jakarta, cum am spus (aici aveti fotografii), si era despre doua cupluri de australieni care au preferat sa faca un slum tour. Unul locuia in Jakarta, celalalt venise in vizita si primii s-au gandit sa le arate prietenilor "viata reala", nu numai partea stralucitoare si civilizata a metropolei. Aveau un ghid care asta face, duce turisti in ceea ce noi am numi haznalele orasului, iar acestia vad cum isi gatesc si ce anume oamenii aici, corturile sau prelatele sub care dorm, ce mai, intregul jeg si saracia extrema.

Dupa filmul Slumdog Millionaire, periferia extrem de saraca a Mumbaiului a devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi si au aparut imediat si ghizi care sa ia un banut de la turisti. Si, spun ei, o parte mica din suma ajunge si la acei saraci. Ma rog, este discutabil. Ce s-au gandit atunci si altii: nu doar Mumbaiul are slums, de ce n-am face si noi acest gen de turism. Si, potrivit CNN, orasele pe care le-am amintit mai sus ofera astfel de vizite la periferiile sarace.

Acum apare intrebarea: ai vrea sa mergi in astfel de locuri? De obicei le ocolesti, pentru ca le consideri periculoase. Probabil ca ghidul te duce prin niste locuri pe care le stie si riscul este diminuat, insa totusi. Mie mi se pare, cand vizitez un oras in care n-am mai fost, ca nu apuc sa ii vad toata partea turistica, darmite sa caut si periferiile. Am insa curiozitatea sa ma abat de la partea turistica, sa vedem viata reala, insa incercam sa evitam zonele considerate periculoase. de obicei ele sunt chiar aceste slums (definitia, conform dictionarului Webster: o zona de obicei urbana populata, foarte aglomerata, in care sunt case murdare, saracie si dezorganizare sociala).

Inainte de ceremonia de decernare a premiilor Oscar, unde Slumdog Millionaire a avut foarte multe nominalizari, si mai apoi premii, am vazut la BBC un reportaj despre locul despre care vorbeste filmul si in care traiau cei doi micuti.

Casa in care traia fetita se afla la capatul unei... alei, in imediata vecinatate a unor munti de gunoaie. In varful unuia dintre ei era un adolescent, care facea pipi, in picioare, in vazul tuturor. Era filmat. M-a socat descoperirea ca saracia extrema duce si la lipsa notiunilor de jena si de intimitate, nici cei din apropierea lui nu pareau deranjati de gest, nici el jenat de faptul ca era "in public". Reporterul britanic spunea ca mirosul era imposibil de descris, dar ca nu mai experimentase asa ceva in viata lui si imi imaginez cu putea sa puta acolo unde pe langa gunoaiele marelui oras mai erau si resturile biologice ale oamenilor care traiau acolo.

Eu va marturisesc ca nu as vrea sa vad un astfel de loc, ca o destinatie turistica. Poate si pentru ca asociez turismul cu ceva ce imi face placere, iar un astfel de tur ar ptuea sa imi satisfaca o curiozitate jurnalistica, insa in niciun caz nu mi-ar face placere.

Cand am vazut reportajul m-am gandit ironic si amuzat la o noua forma de turism pe care ar putea-o promova dna Udrea. Slum tourism, cum ii spun anglo-saxonii. Numai ca probabil la noi n-ar fi asa spectaculos ca in metropolele descoperite de CNN ca ar practica acest turism. In Jakarta cica vreo 4 milioane de oameni traiesc in conditiile alea.

Fox il refuza pe Obama: un serial, mai important decat conferita de presa la 100 de zile de mandat

Fox este primul post de televiziune care a refuzat sa transmita conferinta de presa de miercuri a presedintelui american, prilejuita de bilantul primelor 100 de zile ale mandatului sau, informeaza Huffington Post.

Banul conteaza mai mult, se vede, in aceste vremuri de criza, motiv pentru care Fox nu renunta la difuzarea serialului tv programat in prime time, si implicit la publicitate, dar ii directioneaza pe cei interesati sa il vada/auda pe Obama pe alte canale: Fox News Channel si Fox Business Network.

ABC, CBS, NBC, CNN, MSNBC si CNBC vor difuza live conferinta de presa a presedintelui american, asa ca alternative exista.

Numai ca o vor face cu un cost substantial, pentru ca marile retele de televiziune americane, primele patru, pierd cam 10 milioane de dolari din publicitate prin aceasta decizie. Motiv de profunda nemultumire si tocmai de aceea se pare ca presedintii retelelor si-au exprimat nemultumirea in discutiile cu cei de la Casa Alba privind frecventa conferintelor de presa din prime time ale presedintelui si ingrijorarea fata de banii pierduti. De altfel, conferinta de miercuri va fi a treia a lui Obama de la preluarea mandatului, a treia in prime time. La un calcul simplist si simplu, noul presedinte i-a cam costat vreo 30 de milioane de dolari pe cei din marile retele.

Analistii vad in Fox un castigator nu numai ca nu renunta la publicitate, ci si pentru ca este un moment in care audienta este atent urmarita pentru a stabili tarifele de publicitate locala, iar Fox va fi singurul canal care va oferi divertisment ca alternativa la discursul lui Obama. Serialul "Lie To Me", politist, este urmat apoi de "American Idol", o alta emisiune urmarita in SUA.

Tot analistii argumenteaza ca Fox n-are o divizie de analiza a evenimentului, de aceea nu i-a fost greu sa ia aceasta decizie. Asemenea evenimente sunt transmise si analizate de Fox News Channel.

Televiziunile de stiri scarbesc tot mai multi oameni

Ultimul episod, moartea handbalistului Marian Cozma. Va recomand sa cititi comentariul colegului meu Vlad Epurescu, de pe Hotnews.ro, dar si comentariile postate de cititori.

Mi se confirma tot mai des ca opinia pe care o am despre televiziunile de stiri, avide dupa rating si dupa senzational implicit, o au tot mai multi: lehamite, greata, dezaprobare, protest prin refuzul de a te mai uita la televizor.

In timpul anuntarii deciziei de la Haga in procesul impotriva Ucrainei spuneam ca sunt uimita cum nicio televiziune nu considera ca un astfel de eveniment, care se petrece probabil o data la o generatie, nu merita sa fie transmis live. Si am avut un schimb de opinii in contradictoriu cu Maria Coman de la Antena, care imi explica ratiunile unei televiziuni de stiri si ma facea frustrata ca, din cauza unei zapezi in Anglia, n-am mai putut ajunge eu insami la Haga, asa cum era programat. Am inteles ratiunile omului de televiziune, care imi spunea ca nu poate transmite doua ore de discurs tehnic, pentru ca ar fi plictisitor. Dar, pe de alta parte, vazand marele interes al oamenilor pentru subiect, in mod sigur sedinta ar fi fost urmarita de multa lume, nu numai de mine, care sunt jurnalist.

Opinie confirmata de cele 60 de intrebari adresate marti pe chat lui Bogdan Aurescu, care a dialogat cu cititorii din redactia HotNews.ro.

Mi-am mai exprimat revolta la adresa televiziunilor de stiri si a comentatorilor invitati de elein perioada crizei gazului rusesc, intr-un comentariu, cand tonul panicard si alarmist - in ciuda incercarilor unor explicatii rationale din partea unor specialisti intervievati la aceste posturi - m-a exasperat.

Comentariile cititorilor au fost numeroase, iar parerea mea am vazut ca este impartasita de foarte multa lume. Eu am ajuns ca acasa sa nu ma mai uit la televiziunile noastre de stiri, chiar daca sunt jurnalist. Se gaseste intotdeauna un coleg sau un prieten sa imi telefoneze daca e ceva cu adevarat important sau socant. In schimb ma uit la CNN si la Animal Planet. Sau vad filme pe DVD sau la HBO. E modalitatea mea de a protesta.

Mai nou vad ca televiziunile au transformat moartea unui om in cancan si au intervievat fara compasiune parintii. Nu sunt in tara sa fi vazut, dar ii cred pe cititorii care au comentat articolul colegului meu. Si vad, din nou, ca tot mai multa lume este scarbita de aceste televiziuni de stiri.

Pe de alta parte, sunt jurnalist si ma gandesc ca este nedreapta aceasta atitudine si opinie pe care o am fata de niste colegi de-ai mei care muncesc de le sar capacele. Am lucrat in trustul Realitatea, la agentia de presa NewsIn, pana acum un an. Am impartit aceeasi hala cu cei de la Realitatea TV si am fost pe teren, la conferinte de presa sau alte evenimente, alaturi de reporteri de-ai lor care chiar muncesc foarte mult. I-am condamnat in gandul meu pe unii pentru neprofesionalism, atunci cand m-au intrebat despre subiect, dovedind ca erau complet nepregatiti. Dar mi-am spus ca este de inteles, cand sunt luati de masina de serviciu dintr-o parte si trimisi in alta, sa faca transmita live de la un eveniment despre care nu stiu mare lucru pentru ca nu e pe domeniul lor.

Cunosc insa oameni - de la externe de la Realitatea - foarte buni si competenti, care stiu despre ce vorbesc. Si atunci cand critic aceste televiziuni de stiri imi spun ca sunt nedreapta cu acesti oameni pe care ii stiu si despre care stiu ca sunt si muncitori si buni in meseria pe care o fac.

Exista un om in Realitatea de la care, dupa 7 ani de presa pe care ii aveam in spate inainte de a o intalni, inca am mai avut de invatat jurnalism, jurnalism de agentie. Este unul dintre cei mai echilibrati si mai bine informati, documentati oameni care apar pe sticla, dupa parerea mea, si care refuza - din cate se vede in emisiuni - sa accepte abordarea colegilor sai mai inflacarati, dar fara substanta care modereaza emisiunile.

Fata de acesti oameni sunt nedreapta si de aceea va si vorbesc despre ei. Fac o munca pe care o apreciez si le-o recunosc.

Si totusi, nu ma mai pot uita la aceste televiziuni. Daca nu as lucra in presa, chiar nu as face-o deloc. Dar asa cum citesc toate ziarele romanesti si straine, cred ca este o obligatie de serviciu si sa ma uit la aceste televiziuni de stiri. Sau sa le ascult, mai degraba, la munca.

Ma intreb daca celor care iau deciziile editoriale le pasa ca exista o mare categorie de oameni, as spune inteligenti si cu spirit critic, care nu se mai uita la ei de ani de zile sau care ii dezaproba total pentru modul in care relateaza informatia. Cred ca nu, atata vreme cat exista rating. Ei sunt preocupati sa nu aiba concurenta ceva ce ei nu au. Iar oamenii de pe teren sunt atat de stresati incat cameramanii de la Antena 3 si de la Realitatea se aseaza umar la umar la evenimente, sa aiba cadre aproape identice, iar reporterii merg in tandem la declaratii.

I-am intrebat adesea pe cei de la Realitatea daca mai raman la un eveniment la care era evident ca partea importanta trecuse, ca lucrurile lancezeau, iar raspunsul a fost: "Da, stiu ca e o porcarie, dar atata vreme cat Antena ramane, raman si eu".

Firesc, nu? Cand lucram la agentia de stiri am fost si eu in situatia respectiva, pentru ca unul dintre colegii mei de la celelalte agentii nu vroia sa inteleaga ca nu de la o conferinta banala ii iese exclusivitatea. Uneori, cei mai slabi in meserie dau tonul, pentru ca nu se stie ce fel de sefi au cei mai buni.

Sanjay Gupta in echipa lui Obama

Sunt un telespectator fidel al CNN, nu numai cand sunt in strainatate, ci si acasa, unde televizorul meu stau in ultimul an fie pe CNN, fie pe Animal Planet.

Ei bine, am gasit cu surpriza si placere informatia ca unul dintre preferatii mei de la CNN, Sanjay Gupta, seful corespondentilor medicali, va fi in echipa lui Obama. I s-a propus postul de Surgeon General. Adica este principalul purtator de cuvant pe probleme de sanatate al guvernului american.

Imi place mult Gupta si emisiunile pe care le facea la CNN, Vital Signs si Planet in Peril. La Vital Signs prezenta povesti medicale intr-un mod fascinant. E clar ca exista o super-echipa care face emisiunea, dar el e omul din fata. Si te plimba si prin cartierele de tuberculosi din capitala peruana, dar si prin Okinawa, acolo unde batraneii traiesc in medie 100 de ani, sau prin clinici americane unde sunt testati prichindeii de 2-3 ani pentru ca specialistii de acolo cred ca exista o predispozitie spre performanta sportiva, iar ADN-ul ti-o poate confirma sau infirma. Si in clinica aia erau testati copilasii ai caror parinti vroiau sa stie daca au acasa un viitor campion olimpic sau nu.:)

Gupta este si neurochirurg, care cica isi mai practica meseria, chiar daca este o vedeta tv care se plimba prin intreaga lume. E chiar un tip fascinant. Si nu lipsit de controverse.

De exemplu, un senator american a initiat o petitie prin care vrea sa impiedice numirea lui Sanjay Gupta in acest post, pentru ca il considera necalificat. Pe de alta parte, mediul medical american spune ca ar fi cel mai potrivit pentru functie, pentru ca e cunoscut, are cunostinte medicale si cine altfel ar fi mai potrivit sa vorbeasca despre sistemul de sanatate americanilor.

Mai exista si riscul unui conflict de interese, din cauza conexiunilor lui Gupta cu companiile farmaceutice si de echipamente medicale care i-au sponsorizat emisiunea. Este un alt argument in mainile contestatarilor lui.

Oricum, mie imi place tipul si imi plac emisiunile pe care le face. Le compar inevitabil cu emisiuni medicale din Romania si mi se par atat de... provinciale. E adevarat, insa, nu au nici resursele CNN si nici deschiderea CNN.

Ma intreb ce se intampla cu Fareed Zacharia, un alt om pe care il consider fantastic. Are si el emisiune pe CNN, GPS se numeste, si va recomand cu caldura sa o urmariti. Toate evenimentele mondiale sau americane sunt analizate la modul cel mai serios si profesionist. Zacharia, din toate pozitiile exprimate de el fie pe CNN, fie in Newsweek - este redactorul sef al editiei internationale - s-a evidentiat clar ca un suporteral lui Obama. Oare a refuzat un post in administratie? Oare i-a fost oferit?