UPDATE: Basescu mananca la Chisinau ciorba de prepelita si costite la gratar

Urmaresc cu atentie vizita lui Traian Basescu la Chisinau. Presa on line de-acolo urmareste cu mare atentie orice miscare a presedintelui, de la faptul ca a gustat din painea moldoveneasca atunci cand a aterizat pe aeroportul de la Chisinau, pana la faptul ca a luat aceeasi masina cu presedintele Ghimpu, care l-a intampinat.

Ei bine, ascultand o emisiune pe Jurnal.tv, inteleg ca delegatia romana mananca la Casa Vinului si ca acolo, in meniul presedintelui Romaniei ar fi "ciorba de prepelita si costite la gratar". Acum nu stiu daca se confirma aceasta informatie, dar mi se pare amuzanta.

UPDATE: Jurnal.md publica joi meniul real al lui Basescu. Doar costitele se confirma. Iata-l: "Salată din somon, cu rucola şi roşii ceri cu sos picant. Fileu de raţă, cu sos de pomuşoare şi pară marinată în spumant. Costiţe de viţel cu mix de legume, coapte la grătar. La desert, pandişpan cu fructe şi caramelă. Pentru fiecare fel de mâncare, Băsescu a servit câteva gâturi de vin de diferite feluri."

Ideea este ca presa de la Chisinau pare sa urmareasca vizita lui Basescu asa cum urmarim noi vizitele presedintilor americani. Numai atunci am remarcat atata mobilizare de forte, atatea informatii, de la cele de politica externa la cele mondene.

Tot pe acelasi site am vazut si momentul in care presedintele roman a fost la monumentul lui Stefan cel Mare unde, chiar in ciuda ninsorii si a temperaturilor scazute, erau oameni adunatisa il vada pe presedinte. Unimedia spune ca au fost 800 de persoane.

Basescu a facut o baie de multime, am vazut secventa in care un barbat il imbratisa cu foarte mare caldura si entuziasm.

PS. Am remarcat si eu - ca doar s-a dat obsesiv, chiar daca o ratai in discursul live - faptul ca presedintele va merge la Kabul. Kabul, Cahul... tot aia, nu? :) E evident ca e o eroare nu din nestiinta, ci pur si simplu ca asa i-a iesit. Sper ca ma emisunile de analiza din seara asta sa nu se vorbeasca numai despre asta, ci sa se analizeze continutul discutiilor si deciziile ce se profileaza dupa vizita asta.

Am remarcat niste decizii importante:

• Vineri, printr-o OUG, se va infiinta agentia pentur acordarea cetateniei, cu sediul la Bucuresti si cu 5 filiale, in Iasi, Galati, Suceava, Timisoara si Cluj.
• Acordam 100 de milioane de euro nerambursabili Chisinaului, pentru dezvoltarea infrastructurii in educatie.
• Am acordat, pana in 2008, 2400 de cetatenii romanesti moldovenilor, dar anul trecut, in 2009, dupa adoptarea noii legislatii, Romania a dat 20.000 de cetatenii moldovenilor, dintre care 14.000 de moldoveni sunt deja romani si restul asteapta finalizarea formalitatilor.
• Acordul privind micul trafic la frontiera va fi operational pana la sfarsitul lui martie.
• Romania este dispusa sa mai deschida un consulat, in afara de cele de la Chisinau, Cahul si Balti.

Basarabia sau Republica Moldova?

Multi dintre cititorii HotNews.ro, atunci cand comenteaza, se refera la tara vecina ca Basarabia. Cetatenii sunt... evident basarabeni. Foarte multi dintre cei care comenteaza vorbesc despre unire. Nu e asta o noutate.

Pe de alta parte, inteleg de la un prieten roman care e in Republica Moldova ca pe moldoveni - sau, ma rog, probabil pe unii dintre ei, sa nu generalizez - ii deranjeaza ideea de basarabia. De ce? Pentru ca, spun ei, Basarabia este numele dat de rusi. Asa ca ei prefera Republica Moldova.

Va marturisesc ca nu sunt in masura sa spun cine greseste sau daca greseste cineva sau e o chestiune de sensibilitate. Oricum, e clar ca perspectiva romanilor si a moldovenilor este alta. Daca unora dintre noi li se pare normal sa vorbeasca despre Basarabia, iar moldovenilor sa protesteze cand tara lor e numita asa.

Poate unii dintre voi, care ati sutdiat istoria si stiti mai multe despre nuantele si subtilitatile acestei chestiuni, ma puteti lamuri.

PS. O anticipare a vizitei la Chisinau a presedintelui Basescu, aici.

Eurostat confirma o stare de fapt: increderea romanilor in televiziuni s-a dus rau la vale

De parca mai aveam nevoie de o confirmare... Si totusi, Eurostat 72, sondajul dat publicitatii luni, arata ca intre iunie 2009 si noiembrie 2009, procentul romanilor care aveau incredere in televiziuni s-a diminuat cu 9 puncte. Adica a scazut de la 70% la 61%.

Ok, suntem peste media europeana, care in iunie a fost de 51%, iar in noiembrie de 49%. La nivel european, scaderea increderii in televiziuni nu a fost decat de 2 puncte procentuale, dupa cum se vede.

Sondajul in Romania s-a facut in perioada 30 octombrie-11 noiembrie, adica inaintea primului tur al alegerilor si de aparitia filmului cu pustiul lovit de Basescu in campania electorala din 2004.

Oare faptul ca increderea in televiziuni a luat-o la vale intr-un mod abrupt si rapid, in numai cateva luni si inainte de perioada cu adevarat murdara care ne-a revoltat pe multi dintre noi, va conta pentru cei ce fac politica editoriala a televiziunilor?

Haiti

Urmaresc inca de la producerea tragediei informatiile despre Haiti si ma asteptam ca acum, cand avem corespondentii unei televiziuni, sa aflu mai multe. Deocamdata reportejele lui Zarescu nu se apropie macar de cele vazute pe televiziunile franceze sau belgiene, ca sa nu mai vorbesc despre CNN. Dar, cine stie, dupa ce va inceta sa se laude ca Realitatea e singura televiziune care si-a trimis corespondent - ceea ce e de apreciat, mai ales in aceste vremuri de criza, atat pentru presa, cat si pentru televiziunea respectiva - si sa ne spuna cat e de periculos sa fie acolo, va putea sa faca si niste reportaje foarte bune. Credeam ca sunt eu cam malitioasa, dar am descoperit si pe Catavencu aceeasi opinie. As putea spune ca mi-au luat-o inainte. :)

***

Haiti a fost si subiectul demersului teledonului de la Realitatea Tv de duminica, in care s-au strans inteleg peste 300.000 de euro. Este o dovada ca romanii pot fi miscati sau ca astfel de actiuni - cand vezi ca unii dau bani - mobilizeaza, chiar daca pentru a da 2 euro rpintr-un SMS sau cateva mii, cum a fost cazul unor firme. mai mult, inteleg ca au fost si oameni pe care ii intereseaza sa adopte orfani din Haiti. Am vazut si pe Euronews si pe CNN povesti despre miile de copii care au ramas orfani in urma cutremurului.

***

Tot situatia din Haiti e in centrul unei confruntari in francezi si britanici. Ati auzit bine, nu francezi si americani, despre asta a scris indelung presa internationala saptamana trecuta. Dar francezii o ataca puternic pe Catherine Ashton, noul Inalt Reprezentant pentru Politica Externa, care nu a mers in Haiti. Lipsa ei de experienta diplomatica si a unei echipe suficient de numeroase o fac destul de vulnerabila, iar o parte dintre europeni nu sunt deloc dispusi sa o crute.

Ashton si-a justificat absenta de la locul dezastrului prin faptul ca Natiunile Unite le-au sugerat demnitarilor straini sa nu mearga acolo, pentru a nu determina o deturnare a resurselor si atentiei de la ajutorul umanitar care trebuie acordat. Adica oamenii care le-ar asigura protectia ar fi mult mai utili in alt scop. Totusi, comisarul pentru ajutor umanitar, Karel de Gucht, aflat la final de mandat in comisia Barroso I, dar membru in continuare in noua echipa a portughezului, a fost in Haiti.

Cum spuneam, francezii o ataca pe Ashton - aici - in timp ce britanicii, jurnalistii britanici, sar in ajutorul ei atat pe Financial Times, cat si pe Economist.

Tectonica sentimentelor

Diane si Richard traiesc urmarile tectonicii sentimentelor (foto. TNB)

Tectonica sentimentelor este o piesa scrisa de Eric-Emmanuel Schmitt, pe care am vazut-o saptamana trecuta la TNB, sala Atelier. Nu sunt critic de teatru, asa ca nu fac decat sa exprim o parere de spectator, insa mi-a placut atat de mult incat am facut o gasca de prietene alaturi de care sa o mai vad o data. Din nefericire, insa, la urmatorul spectacol n-am mai gasit bilete. "O sa-ti placa in mod sigur", mi-a spus Ilinca Goia, cand am schimbat doua vorbe la HotNews.ro. "Place tuturor femeilor intre 25 si 40 de ani si nu numai", mi-a spus ea.

Iar Ilinca Goia, care joaca rolul principal, a fost absolut minunata in rolul Diane. Cronicile au fost bune, iar povestea este foarte actuala. Este o poveste despre iubirea in aceste vremuri in care femei frumoase, inteligente si realizate profesional nu reusesc sa gaseasca iubirea sau ii dau cu piciorul atunci cand o gasesc, despre faptul ca, in ciuda faptului ca sunt puternice, sunt totusi foarte fragile cand vine vorba despre sentimente.

Diane este deputat, o femeie frumoasa, inteligenta si instarita, si il iubeste pe Richard. Relatia lor pare total fara probleme. Numai ca intr-o zi ea incepe sa se intrebe daca iubirea lor e la fel, are aceeasi intensitate si faptul ca el n-o mai cere de sotie - dupa ce o facuse anterior de mai multe ori, iar ea refuzase - nu e cumva un semn al faptul ca sentimentele palesc. Si ii marturiseste asta mamei ei, ceva in genul (e rezumat, sau parafrazat): "Cand stam unul langa celalalt si citim, el casca. Atunci cand vine dintr-o calatorie de afaceri, nu mai alearga spre mine sa ma ia in brate la fel ca la inceput, nu ma mai striveste la pieptul lui cand ma imbratiseaza, iar calatoriile de afaceri nu mai par sa il faca sa sufere la fel ca inainte din cauza despartirii de mine". Mama sa ii sugereaza sa discute cu Richard, dar nu asa, direct, cum ii e stilul, ci sa-l ia"mai pe departe".

Asa ca atunci cand se intoarce el cu ziarul, Diane deschide aceasta discutie. Si il ia pe ocolite: "Nu ti se pare ca in ultima vreme sentimentele mele fata de tine au mai slabit, ca atunci cand citim eu casc adesea, ca nu ma mai arunc in bratele tale atunci cand vii dintr-o calatorie de afaceri, ca nu te mai las sa ma strivesti la pieptul tau cand ma imbratisezi si ca nu mai sufar atat cand mergi intr-o calatorie?" Confruntat cu acest discurs, Richard replica si se arata usurat ca a deschis ea acest subiect. Ma simt usurat, ii spune, simteam si eu mai de demult ca e asa, insa nu am spus-o. Si ajung astfel la concluzia ca ar trebui sa se desparta, dar sa ramana cei mai buni prieteni.

In cinci minute, soarta cuplului lor s-a schimbat profund. Ei par schimbati profund, de la ideea ca despartirea e dureroasa chiar si pentru 5 minute, cat ii ia lui sa cumpere ziarul, la ideea de a se desparti definitiv, pentru ca nu se mai iubesc. Sau cel putin pentru ca asa sustin, din orgoliu, amandoi.

Diane si Richard raman cei mai buni prieteni. Numai ca nu prietenia e ceea ce doreau amandoi.

***

Ca o paranteza, eu am ajuns la concluzia ca iubirea este un sentiment supraestimat. Adica iubirea, per se, eu nu cred ca e un sentiment. Ca asa ne-au bagat in cap toate filmele, operele literare, romanele de dragoste, cantecele si toate cele ce proslavesc acest sentiment sau il evoca, e o alta treaba. Ce e iubirea? Poti sa o definesti cu o singura simtire? Pentru mine iubirea inseamna atractie fizica, respect, apreciere, faptul ca esti mandru de celalalt si realizarile lui, sprijin/ajutor pe care i-l acorzi atunci cand are nevoie, generozitate fata de celalalt, loialitate, faptul ca te dedici celuilalt, un strop de gelozie - nu inteleasa in sensul ei bolnavicios, ingrijorare cand nu-i e bine, bucuria companiei lui. Toate astea cu plus intre ele. Poti fi indragostit la nesfarsit in relatia ta? Eu zic ca nu, ca sentimentele se transforma, exact ca in piesa despre care va vorbesc. Indragosteala e doar faza de inceput si de cunoastere si de atractie ce caracterizeaza o viitoare relatie de iubire intre doi oameni. Si asta se poate explica psihic si chimic, nu-i asa? Si atunci cand spui iubesc, dar nu sunt indragostit, la ce te referi? E si asta o replica-cliseu pe care o vedem prin filme, nu? Care intretine o alta iluzie sau furnizeaza o scuza.

***

Straniu, exact in momentul in care il iubea cel mai mult, Diane il pierde din cauza nesigurantei ei privind sentimentele barbatului iubit. Si cand il confrunta, o face total gresit. Cuvintele amandurora spun, in dragoste, exact contrariul a ceea ce simt. Ei traiesc, de fapt, tectonica sentimentelor - adica acea mutatie a sentimentelor, precum cea a placilor tectonice, care provoaca - in miscarea lor - cutremure, valuri imense, tsunami.

Rodica (dr) ii spune lui Diane (stg) ca o ajuta, pentru ca uraste. "Ura, doamna, este cel mai constant sentiment, nu te dezamageste niciodata", spune personajul.

Diane, eroina piesei, este cel mai bine descrisa de autorul ei. Am gasit un interviu cu Eric-Emmanuel Schmitt, in care spune: "Am incercat sa scriu un fel de traseu initiatic in iubire. Aceasta femeie ajunge sa iubeasca in final, cand e prea tarziu. Va fi ea capabila sa mai iubeasca dupa aceasta poveste? Nu stiu. Cand a avut posibilitatea de a iubi, din cauza indoileilor sale asupra ei insasi, a ratat oportunitatea de a iubi un om dispus sa o iubeasca. Ambii aveau ocazia foarte buna de a trai ceva foarte puternic. Insa indoielile pe care le avea ea fata de ea insasi si asupra celuilalt, faptul ca ea confunda iubirea si pasiunea, sentimentul si intensitatea lui, o fac sa distruga totul. Si isi intelege greseala. E asta un bagaj pentru viitor sau doar finalul?".

Sentimentele se schimba in timp, asta e ideea piesei, se muta, precum placile tectonice, mutatie care provoaca rupturi, dislocari, un vulcan psihologic si seisme care lasa urme profunde in fiinta celor ce iubesc. Fara a vrea sa va dezvalui prea mult din piesa, pentru cei care veti vrea sa o vedeti, mai spun doar ca Diane va afla ca Richard a mintit, ca atunci cand i-a spus ca si sentimentele lui nu mai sunt la intensitatea initiala. Era doar pentru a se apara, din orgoliu, reactia lui la vorbele iubitei, care nega tot ce traiesera ei inainte, toata iubirea lor.

Piesa este o drama, din punctul meu de vedere, insa are o serie de episoade amuzante, de dialog amuzant. Savurat de public, care, din punctul meu de vedere, a gasit amuzante episoade chiar dramatice.

Tot din interviul citat mai devreme, cea mai buna concluzie despre piesa o trage tot autorul: "Piesa este, in acelasi timp, cruda si optimista. Ce ar fi optimismul fara cruzime, luciditate si constientizarea a ceea ce ne face rau? Optimismul nu este negarea greutatilor, ci dorinta de a continua, in ciuda tuturor piedicilor si suferintelor. Aceasta piesa arata dificultatea de a iubi, dar si faptul ca iubirea apare la unii cand dispare pasiunea. Iubirea incepe cand incetam sa mai fim indragostiti. Poate in momentul in care ne despartim ar trebui de fapt sa incepa totul, pentru ca pasiunea se evapora si il percepem pe celalalt asa cum e in realitate. Dispar iluziile si il vedem pe celalalt. Se intampla adesea ca atunci sa incetam sa iubim, cand, de fapt, de-acolo ar trebui sa incepem sa iubim".

Te iubesc, Richard. Te iubesc, Diane.

Vlad Filat: Thank you, Thank you, Thank you!

S-au grabit prietenii nostri moldoveni sa creeze pe Facebook un grup care sa il incurajeze pe premierul moldovean sa inceapa sa invete limba engleza (stirea aici, grupul aici).

Sunt cam rautaciosi, pentru ca in mod cert Filat stie engleza, avand in vedere vigilenta de uliu de care a dat dovada urmarind traducerea discursului sau. Atunci cand translatorul a evitat sa spuna ca Moldova a trecut prin regimuri autoritare, Filat a repetat de trei ori pana a fost tradus.

In plus, poate sa isi vorbeasca propria limba intr-o astfel de intalnire sau in declaratiile de la sfarsitul unei astfel de itnalniri. Nu stiu cum a fost discutia tete a tete (scuze, nu am pe-aici accente sau nu stiu cum sa le pun), probabil ca acolo chiar a vorbit in limba engleza. Altfel, Lavrov vorbeste in rusa dupa intalnire cu Clinton, Merkel vorbeste in germana dupa intalnirea cu Sarkozy si orice alt oficial isi vorbeste limba de stat. Romana in cazul lui Filat.

Ascultand discursul lui, cam lung, as spune, mi s-a parut extrem de emotionant. Am realizat, inca o data, unde e Republica Moldova in evolutia sa democratica. Filat era emotionat si emotionant si noi il putem intelege probabil foarte bine, probabil ca si puterea de la Bucuresti din perioada 1996-2000 era la fel cand vorbea cu americanii.

"Trebuie sa recunosc, din moment in care am ajuns in SUA a dormit foarte putin. Insa din momentul in care am ajuns in SUA am avut impresia ca visez cu ochii deschisi si am avut si am in continuare un vis frumos, pe care ni l-a dorit atat de mult", mi se pare induiosatoare retorica lui.

Cand am vazut stirea despre grupul pe Facebook mi-am amintit de episodul intalnirii lui Adrian Cioroianu cu Condoleezza Rice. Noi am fost mai duri cu el si era oarecum vorba despre altceva. Ii judecam usor - e adevarat, e treaba noastra sa fim vigilenti si sa ii urmarim - si uneori ignoram faptul ca ei nu gresesc neaparat. Ne simtitm noi mai destepti si suntem condescendenti si atragem atentia asupra greselilor lor.

In cazul lui Filat nu cred ca se justifica un astfel de grup pe Facebook. Dar iau asta ca pe o expresie a marilor sperante si asteptari pe care si le pun moldovenii, tinerii moldoveni, in premierul lor.

E ceva mai important decat flacara violet?

Daca te uiti la televizor si citesti presa iti spui ca nu. Cine crede si cine nu in stiinte oculte, in paranormal, cine pe cine a avut sa il protejeze energetic?

Doamne, e o intreaga nebunie!

Haideti sa fim seriosi! Asta e cea mai importanta discutie care trebuie sa se poarte in tara asta?

Oare au luat-o razna astia pe care ii preocupa flacara violet sau eu care cred ca sunt lucruri mult mai importante decat delirul asta. Voi ce credeti?:)