vineri, 2 iulie 2010

Inundatiile arata cel mai bine cum suntem noi, romanii

Inundatiile in Romania ne arata asa cum suntem. Oamenii aceia sunt de compatimit, isi pierd agoniseala de-o viata, pierd uneori fiinte dragi, fie ca e vorba despre membri ai familiei sau animale care insemnau insasi existenta. Ca sa nu mai vorbim ca toata munca lor si hrana pe anul in curs se duce efectiv pe apa sambetei.

Vedem intens la televizor imagini de la inundatii, de la evacuari, dar putine follow ups, adica reportaje de dupa inundatii. Si totusi, ProTV a dat la un moment dat, in emisiunea Romania te iubesc, daca nu ma insel, un reportaj despre Rast. Va mai amintiti ce dezastru a fost la Rast acum cativa ani. Ei bine, in functie de ceea ce am vazut la televizor la momentele respective, de criza, precum si in reportaj, am tras o concluzie: inundatiile ne arata asa cum suntem. Iar cand spun asta, ma gandesc la o imagine cu totul defavorabila. Ma voi explica:
  • Am vazut dimineata un reportaj in care un barbat si familia lui refuzau evacuarea: "Nu plec, nu-mi las lucrurile, n-am plecat nici acum doi ani", spune el nervos, cu inversunare. "Si ce veti face cand vine apa?", il intreaba reporterul. "Urc in faneata, in pod, acolo am stat si acum doi ani. Nu vreau, dom'le sa plec", inversunarea omului crestea. "Da, si acum doi ani am ramas fara mancare, fara apa, tarziu ne-au adus", spunea cu repros sotia lui.
Halucinant, nu-i asa? Eu m-am simtit revoltata. Cum adica ai tupeul sa reprosezi autoritatilor ca n-au venit sa iti aduca apa, cand tu ai refuzat sa faci ce ti-au cerut: adica sa pleci spre un loc sigur, in care aveai la dispozitie de-ale gurii. Pana la urma, orice ai avea in casa aia - si ce mari averi pot avea in ele, ce lucrurin pretioase pe care sa nu le poata lua cu ei? - e mai importanta viata si sanatatea proprie decat niste lucruri. Statul iti da bani sa recuperezi si sa reconstruiesti. Nu suficienti, e foarte adevarat, insa ce valoare au toate lucrurile pe langa viata ta?

Mai mult, cum am vazut acum cativa ani, niste batrane au refuzat sa plece si mai apoi cei de la ISU au trebuit sa se intoarca cu barcile, sa faca tot felul de manevre complicate prin apa pentru a le scoate din casa. Iar ele erau terifiate. Sa iti fie mila de ele? Mi-a fost mila de oamenii de la ISU care au trebuit sa se intoarca intr-un loc in care situatia trebuie rezolvata dinainte de a se complica, doar pentru ca au fost niste batrane incapatanate. Si ce isi aparau? O cosmelie. Oricat de legat sentimental esti de casa ta, viata e mai pretioasa, repet. Oarmenii de la ISU puteau oferi ajutor in alta parte, era nevoie de ei in alta parte, dar nu, ei trebuiau sa se intoarca si sa faca evacuarea in conditii de 10 ori mai dificile.
  • Sinistratii, parte dintre ei, se mai comporta si ciudat, de parca militarii, oamenii de la ISU sau orice reprezentant al autoritatilor sunt slugile lor. Va mai amintiti - e imposibil sa uiti - imaginea de dupa inundatii (cred ca erau alea din judetul Timis, de acum cativa ani), cu apa inca de cativa zeci de centimetri, cu soldati care culegeau gainile moarte din apa, in putoare de hoit, in timp ce niste sateni, sinistrati, stateau pe scaune inalte la birt si isi luau portia de tarie. Fenomenala imagine - am cautat-o pe google, dar n-am gasit-o, probabil ca era totusi la tv - vin unii si isi curata curtea de animale moarte, iar tu ce faci? Te dezinfectezi cu niste tuica, nu?
  • Dupa inundatii, multe sate au fost stramutate sau s-a avut aceasta intentie. De ce a ramas la nivel de intentie? Pentru ca oamenii voiau sa isi reconstruiasca locuintele exact acolo unde au fost anterior. Nu conteaza ca e zona inundabila. Asta deja este nu e numai prostie, dar si nepasare. Asa ca apelurile la solidaritate incep sa te lase rece. Mi-a placut ce scria o colega pe Facebook si cand am vazut asta mi-am spus ca a exprimat exact gandul pe care l-am avut si eu: Daca donez intr-un an pentru unii care sunt inundati, sunt miloasa. Daca donez in alt an pentru aceiasi inundati, sunt marinimoasa. Daca donez si a treia oara pentru aceiasi inundati, sunt o proasta care ii incurajeaza sa refuze stramutarea care li se ofera de fiecare data.
  • Am vazut reportajul ProTV despre Rast. Casele construite pentru sinistrati erau goale, era un sat parasit noul Rast, oamenii refacandu-si casele, evident in zona inundabila. Se plangeau ca sunt prea mici, ca nu au nu stiu ce finisaje. Si mi-am spus: cat de ingrati sunt oamenii. Doar nu era statul sa le construiasca, sau donatorii, vile cu 3 etaje. De la acea casa minimalista puteau incepe o constructie mai pe gustul lor. Dar nu, ei au preferat sa bage bani in refacerea vechii locuinte. Care oricand poate fi, din nou, luata de ape. E adevarat, casele construite aveau tot felul de hibe, dar erau o baza de pornire.
Nu am trecut niciodata printr-o situatie de acest gen, multumesc lui Dumnezeu, si nu imi doresc sa trec eu sau cei dragi mie prin asta. Asa ca nu pot pretinde ca stiu exact ce simt oamenii aceia. Dar stiu, din bun simt, niste lucruri:
  • Daca se pune problema intre viata mea si a alor mei si niste lucruri, oricat de pretioase material sau sentimental ar fi ele, as alege sa ne salvam vietile.
  • Daca mi se ofera ajutor, nu as ingreuna sarcina celor care mi-l ofera. E nedrept, timpul pierdut cu negocierea sa plec, sa nu plec, poate fi folosit de oamenii aceia care imi ofera ajutorul pentru a salva alte vieti.
  • Daca primesc ceva in urma nenorocirii, nu ma apuc sa stramb din nas. Accept, multumesc si fie incerc sa imbunatatesc conform dorintelor mele, fie incerc sa imi reconstruiesc viata altundeva.
  • In niciun caz nu as fi tentata sa imi refac viata in exact aceleasi conditii, in exact acelasi loc, unde pot fi izbita de aceeasi nenorocire peste doi, trei sau 20 de ani. O zona de risc e o zona de risc, trebuie s-o evit, nu sa accept fatalitatea. Mai ales cand am de ales.
Spunand toate acestea, adaug si ca voi participa, dupa posibilitati, la efortul de a strange bani pentru sinistrati si voi face, la fel ca si data trecuta: voi aduna haine si lucruri utile din casa si le voi duce in locuri amenajate (nu am auzit inca unde sunt) pentru a le fi transportate. Imi aintesc insa si data trecuta, cand am dus 3 saci de haine, cum femeia care s-a uitat prin ei mi-a zis: "Dar doamna, sunt haine foarte bune, le dati?". O alta impresia neplacuta. Normal ca le dadeam, normal ca le-am spalat inainte, ce naiba, oamenii aia n-aveau timp sa spele si sa usuce haine, aveau nevoie sa le imbrace imediat. Si donatiile astea arata o alta fata urata a noastra, a romanilor - dam lucruri urate si murdare, am auzit astfel de povesti, de parca oamenii aia n-ar avea nevoie imediata de a le folosi. Insa despre asta voi scrie in alta postare.

Asa ca inundatiile - situatiile de criza, in general - ne arata urati, ingrati, lenesi, stupizi si irationali. Nu pe toti, nu vreau sa generalizez. Dar nenorocirea nu e o scuza, chiar nu este. Oamenii aceia sunt de compatimit, autoritatile sunt de condamnat ca nu au luat masurile necesare - diguri, impaduriri, conditii mai bune sinistatilor, o mai mare generozitate, daca ai de unde - insa nu vorbesc aici despre autoritatile care isi fac sau nu treaba, care folosesc populist astfel de ocazii. Asta este o alta discutie. Vorbesc despre cum trecem noi, oamenii, romanii, peste astfel de situatii.

18 comentarii:

  1. e greu sa-i faci sa plece cand li se fura din gospodarie.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim: ce li se fura de e atat de valoros incat merita sa iti risti viata? animalele au fost sfatuiti sa le duca pe dealuri. lucruri de prin casa? pai pe cele pe care le considera valoroase si banii pe care ii au ii iau cu ei. o grebla, o lopata de prin curte, o masina de taiat lemne? zau daca vad sensul sa iti risti viata pentru asta, oricat de scumpa ar fi. deci asta nu mi se pare ca se sustine.

    RăspundețiȘtergere
  3. De unde stii tu valoarea lucrurilor pentru ei? Sau ce lucruri au ei in casa?

    Si cu ce drept judeci oameni in a caror situatie recunosti ca nu ai fost pusa niciodata?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim 11.42: din bun simt. stiu ca viata valoreaza mai mult decat orice. orice ar avea in casele alea. si nu judec doar constat cu amaraciune cum suntem.

    RăspundețiȘtergere
  5. sunt de acord cu ce spui tu. membrii echipelor de interventiei isi risca viata, uneori, pt oameni care au refuzat sa faca ce e intelept si bine pt ei - sa plece din zona periculoasa. da, e drept ca a-ti risca viata este o chestie asumata odata ce te-i bagat in ISU. DAR una e sa faci asta pt cineva aflat, fara voia sau vina lui, intr-o situatie critica, si alta este sa te pui in pericol pt cineva care a ajuns in pericol pt ca a refuzat sa se ajute singur, intr-o prima faza.a dica sa plece din zona de risc.
    imaginea cu "sinistratii" care se dezinfectau cu tarie este absolut epocala, sunt de acord cu tine. si tare-tare trista si descurajanta. of! e tare trist ce li se intampla acestor oameni si este cel putin la fel de trist ce spun situatiile astea de criza despre cum suntem pe dinauntru.

    RăspundețiȘtergere
  6. Superb, m-ai uns pe suflet cu post-ul asta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt perfect de acord. Daca statul a platit odata pentru a-i ajuta la reconstructie, a doua oara i-as pune pe ei sa plateasca interventia pentru a le salva vietile. In nici un caz n-ar mai vedea un sfantz pentru alte case. In fond, nu sunt eu obligat sa platesc pentru toti prostii.
    De ce nu au asigurari? Pentru ca sunt prosti sau pentru ca n-au bani? Pai daca n-au bani nici de o neneorocita de asigurare, ce naiba stau sa pazeasca? Iar daca sunt prosti, merita oare efortul de a mobiliza zeci de oameni pentru a-i CONVINGE sa plece? De ce si-ar risca viata cei de la ISU pentru niste imbecili care nu vor sa faca ce li se spune?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Menaru

    Deh, cand lucrezi la mogul si scrii la comanda, e usor sa iti dai tu cu parerea despre saracia unora pe care nici nu i-ai vazut (pe ei sau pe altii ca ei) in viata ta. Punct

    RăspundețiȘtergere
  9. @Menaru

    Nu pot sa nu remarc, inca o data, cum te iei tu de Pro TV si protejezi Realitatea TV. Oare de ce??? Prietenii stiu de ce...

    RăspundețiȘtergere
  10. uite, un alt blogger de pe Hotnews, Dan Popa, a venit ieri cu iniţiativa lăudabilă, zic eu, de a pune mână de la mână şi de a ajuta cu ce se poate pe sinistraţi.

    am vorbit despre iniţiativa lui pe blogul meu, am pus nişte bani într-un cont, dacă reuşesc mai pun şi alţii. şi cred că dacă ne adunăm mai mulţi bloggeri în jurul acestei iniţiative vor exista nişte efecte pozitive.

    e adevărat că oamenii sunt exact aşa cum i-ai descris. totuşi, acest ajutor le va prinde bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiu daca trebuie generalizata concluzia.
    Sunt si d'aia si d'aia.
    Normalitatea nu face rating, asta e problema.
    Si inca ceva, atitudinea asta :"dati-ne noua statul ca sa va ajutam" , "statul trebuie sa ..." genereaza o complicitate intre smecherii de sus si "placintarii" de jos. Statul e al lor, unii cu votul ceilalti cu potul.
    Sunt convins- uitandu-ma pe net - ca exista si opinii ce nu agreeaza acest tip de stat "asistenta si hotie" dar... daca mai tine inca de ce sa nu profitam... dupa noi potopul.
    PS. Intre opinii nu-l includ pe Dom' Volpone Patriciu

    RăspundețiȘtergere
  12. @Anonim 2 iulie 20.59: Eu stiu ca HotNews.ro nu apartine niciunui mogul. dar poate imi dai tu informatii de culise, sa stiu si eu pentru cine lucrez, exact. daca tot esti atat de bine informat.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Anonim 2 iulie, 21.02: Tocmai ca laudam reportajul ProTV care arata exact cum este situatia de dupa inundatii. remarcam faptul ca ei au facut un folloiw up, dupa ani de la inundatii. deci cred ca nu intelegi ce citesti.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Menaru: Decat sa-i raspunzi anonimului aluia, mai bine spui al cui e HotNews-ul si ii lamuresti pe toti loserii. E mai cinstit asha si pentru tine, si pentru ei, zic eu. Daca nu, nu, cum zice si bulgarul.

    RăspundețiȘtergere
  15. Romanii sunt o natie inculta si capoasa. Radem ca prostii de bulgari ca au ceafa groasa, dar nu ne vedem fruntea noastra de un deget. "Asa a facut bunelu, buna, tata si mama, asa fac si eu!". Am auzit toata copilaria mea vorbele astea din gura bunicii mele, o femeie simpla, cu 4 clase. Norocul ei ca s-a nascut intr-o zona de campie neinundabila, in afara albiei Oltului, altfel ar fi avut pana acum experienta viiturilor. Traditia transmisa prin viu grai la atata se rezuma: "asa a facut tata, si a trait bine, de ce sa fac altfel?". De ce sa evoluez, sa invat ceva nou, sa traiesc mai bine decat parintii? E bine asa. Cum sa poti convinge oamenii aia de prin Moldova (zona populata de oamenii cu IQ-ul cel mai scazut din Romania) ca inundatiile sunt ceva normal acuma, clima s-a schimbat, oamenii au distrus echilibrul natural prin defrisare. Nu are toata Europa bani pentru indiguirea Romaniei, trebuie mii de km de diguri dupa ce se face o harta hidrografica la juma de metru. Cu efortul si costul a cativa metri de dig (3-4m) se face o casa trainica din beton si caramida mai sus, pe deal, plus ca se elimina orice risc. Un dig nu e ceva definitiv si perfect, nu e un camp de forta ca in StarTrek, oricand poate veni un potop la propriu si digul poate fi depasit sau rupt, dar daca stai pe deal, te uiti linistit la noul fluviu ce trece pe langa casa ta si meditezi filozofic. Vor invata romanii si in special moldovenii lectia inundatiei la a treia sau a patra predare? Niciodata, vor transmite prin viu grai epopeele inundatiilor de la inceput de secol 21, care vor incepe cam asa: "Si cand stateam eu cu bunelu tau la birt si goleam a doua sticla de Unirea, odata s-a intunecat ceriul, apoi s-a deschis si mare potop a fost. Pana am scurs a treia sticla de ultima picatura, apa ne ajunsese la genunchi si ne-am urcat pe scaunele inalte ale carciumariului, ca ne intrase in cizmele de cauciuc, dar tot degeaba...si mare jale o fost cand am ajuns acasa...n-am mai gasit nici un poloboc in beci..."

    RăspundețiȘtergere
  16. Satul era amenintat de viitura.
    Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Bula, mai credincios din fire, nu se agita deloc.
    Vecinii lui il intreaba:
    - Ce faci, Bula? Nu vezi ca vin apele peste noi? Fugi, salveaza-te!
    - Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
    Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Bula, se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta.
    Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare.
    - Ce faci, Bula, acolo sus? Sari in barca, ca ai sa te ineci!
    - Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva!
    - Treaba ta!
    Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el.
    - Hai, Bula, sari in barca si salveaza-te!
    - Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva!
    - Ma, Bula, esti nebun, hai odata, ca te ia apa!
    - Nu!
    Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta.
    Apoi, Bula moare inecat si ajunge in Rai.
    Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
    - Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor ?!?
    - Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu.
    - Bula.
    Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Bula.
    - Mai, Bula, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ti-am trimis trei barci!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ce as vrea sa spun (si astept si alte comentarii) este ca in astfel de situatii statul (de la nivelul de sus si pina la Primarii) se dovedeste timorat. Chestia asta a inceput imediat dupa 90 si se prelungeste pina in ziua de azi. Sa ma explic.
    Ori de cite ori este nevoie de o decizie care sa impuna ceva cetatenilor (ceva necesar chiar daca impopular)autoritatile il iau in brate pe NU PUTEM. Sau cetatenii (ajutati de opozitie...caci intotdeauna va exista o opozitie) vor striga in gura mare ca autoritatile se comporta ca niste dictatori.
    In clasa a VIII-a (197_)am trait experienta unei posibile inundatii. Si imi aduc aminte ca am incarcat trei zile la rind saci cu nisip pe care camioanele ii duceau de urgenta catre digul raului acolo unde era pericol. Toti cei care puteau pune mana pe o lopata si puteau cara un sac au fost "rechizitionati" de primarie. La fel mijloacele de transport necesare.
    Ce opreste primariile (consiliile locale)de azi sa stabileasca in ce fel de situatii pot declara stare de necesitate (sau sa-i dea alt nume dar cu acelasi inteles) la nivel local. Stare prin care toti cei sanatosi si apti sa iasa la muncile necesare pentru salvarea orasului. Cand zic asta ma gandesc la Galati si la ce am vazut si auzit de acolo.

    RăspundețiȘtergere