Si altfel despre Adrian Paunescu...

Despre morti, numai de bine, e adevarat. Insa e gretos tot ce se vede la televizor dupa moartea lui Adrian Paunescu.

Eram mult prea mica sa merg la spectacolele Cenaclului Flacara, iar cand, in sfarsit, mama mi-a promis ca ma lasa cu niste copii mari din bloc, liceeni, acesta a fost interzis sau n-a mai venit prin Deva. Si asa am ramas cu regretul ca n-am fost si eu cu la spectacolele alea de pe stadion sau de la Sala Sporturilor despre care ii auzeam pe vecinii mei de bloc vorbind pe banca din fata blocului. Si ca n-am auzit si eu cantecele alea pe care le cantau vecinii mei, cand ieseau cu chitara in fata blocului.

Am insa o amintire personala legata de Paunescu. Atunci cand venea la Deva era cazat mereu la hotelul la care lucra mama mea. Imi amintesc ca toti stateau drepti cand aparea el pe-acolo, de la receptioneri si liftieri, la barmani, cameriste, ospatari si frizerul care il tundea. Erau practic terorizati de toanele lui.

Era cazat in apartamentul de la ultimul etaj, al saselea, al hotelului si angajatii pandeau cand mergea liftul acolo, sa fie pregatiti cand cobora. Numai ca intr-un week end, cand era liniste in hotel si el tocmai urcase - mama ma ascunsese in camera/oficiul din spatele receptiei, ca ma nimerisem in vizita la ea - am iesit si ma jucam cu unul dintre liftieri "de-a calul". Eram mica si el alerga cu mine in carca prin holul pustiu. Asta l-a distras si n-a mai vazut ca liftul a fost chemat la etajul 6. Din nu stiu ce motiv, Paunescu a coborat in hol. Avea nevoie de ceva. Mama si liftierul au inghetat. Se si vedeau dati afara. Numai ca poetul capricios in general era in toane bune. Stiu ca de-atunci, cand venea Cenaclul la Deva, nu mai mergeam in vizita la mama la serviciu. Iar mama mea povestestea mereu acest episod cand venea vorba despre Paunescu si despre spaima de a-si pierde serviciul din cauza unor toane de-ale lui. Asta e amintirea mea personala legata de el. Altfel, ma voi abtine de la opinii, se vor exprima si s-au exprimat deja multe. Si deja altii au spus multe lucruri pe care le gandeam si eu.

Perspectiva diferita despre care vorbeam in titlu, cu care rezonez, e a acestor oameni pe care i-am citit pana acum:Vlad Mixich, Vladimir Tismaneanu si Dan Tapalaga.