GAZELE DE ŞIST, OMG-URILE SI SIDA

Tehnologia modifică dramatic raportul de forţe dintr-o piaţă. Jucătorii care nu se adaptează dispar peste noapte. Miza este deci uriaşă. Să ne gândim doar la intrarea greilor din IT Apple şi Google pe piaţa telecom si ce a insemnat acest lucru pentru Nokia sau Blackberry. Dar există şi alte exemple, mai tulburătoare. Intrarea unei noi tehnologii pe o piaţă enormă ca cea a Uniunii Europene, cea mai mare din lume după venituri, ridică multe probleme. Ce se întâmplă cu campionii naţionali sau europeni care au mizat pe o altă tehnologie sau nu pot adopta rapid invenţiile altora? Ce fac ei pentru a rămâne pe piaţă? Trebuie ei protejaţi pentru că aduc miliarde de euro ţărilor europene?

Sute de pacienţi au dat în judecată statul francez pentru că au fost privaţi, la începutul anilor 80, de testele care depistau HIV. Motivul- o companie franceză lucra frenetic la un astfel de test, care era deja disponibil pe piaţă, dar de la o companie rivală, americană. Autorităţile au preferat varianta franceză, care a venit însă prea tarziu pentru multi bolnavi.

În anii 90 companiile americane au dezvoltat soiuri de porumb şi soia modificate genetic rezistente la dăunători. După câţiva ani, au vrut să le exporte în Europa. Europenii au interzis iniţial cultivarea lor, pe motiv că nu se cunosc consecintele consumului asupra oamenilor şi nu este evaluat impactul de mediu al noilor soiuri. După o luptă surdă de peste un deceniu, Comisia Europeană a lăsat la latitudinea statelor membre decizia de a cultiva sau nu astfel de plante. Ironia este că, în tot acest timp, europenii au importat masiv produse derivate din OMG- gluten din porumb MG, ulei de soia MG pentru sosuri etc. Daca tot am mâncat OMG cu acceptul autorităţilor europene, de ce nu au putut fermierii cultiva astfel de plante?? Gurile rele spun că tehnologia OMG aplicată în Europa ar fi eliminat din piaţă furnizorii de seminţe şi de pesticide europeni, lucru intolerabil în logica campionilor naţionali/ europeni.

Şi ajungem la gazele de şist- tehnologia de extracţie comercială, eficientă, este americană. Dacă statele europene (Franţa se pare că are rezerve uriaşe de gaze de şist, alături de Polonia) acceptă această tehnologie, înseamnă că profiturile se duc peste Ocean. O idee cât se poate de proastă pentru multe guverne europene. Aşa că accentul pe care îl pun ecologiştii pe riscurile de mediu aferente acestei tehnologii sunt bine venite pentru "big oil"-ul european. Nu ştiu cât de riscantă este tehnologia de extracţie a gazelor de şist, dar pot să spun că am auzit în trecut de pericolul contaminării - în cazul plantelor OMG. Ecologiştii susţin, şi unii îi cred, că există în Europa pericolul de contaminare cu polen provenit de la plantele modificate genetic. Adică polenul de la plantele MG riscă să ajungă la rudele lor sălbatice. Problema e că în Europa nu există porumb sălbatic şi nici soia sălbatică din simplul motiv că aceste plante provin din America de Sud şi Asia!
S-ar putea ca tehnologia extragerii gazelor de şist să fie interzisă în Europa, din raţiuni de mediu. Şi poate că datorită acestui embargo, mulţi europeni vor fi protejaţi de intoxicarea cu apa îmbibată cu metan. Poate. Sunt însă sigur că abandonarea acestei tehnologii ar aduce zâmbetul pe buzele unor CEO şi politicieni din Paris (dar şi din Moscova...).

NOTA : Replicile la comentariile voastre le veti primi de la autorul articolului, adica Bara. Dupa cum puteti vedea, eu ii gazduiesc postarile pe blogul meu. De aceasta data, postarea ii apartine.