Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, ministrul Muncii ia in calcul si mentinerea la 24 de luni a concediului de ingrijire a copilului, insa acest lucru ar insemna plafonarea indemnizatiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar.
Unde sunt mamele mari contributori, femeile de cariera care au castigat bine, inteligente si competente in profesia lor in intreaga dezbatere care are lor?
Unde sunt acele mame care au castigat plafonul de 4000 de lei, redus cu 600 de lei dupa taierea a 15% din indemnizatia pentru mame, si care acum castiga 3200 de lei?
V-ar conveni, doamnelor, ca dupa cat ati contribuit sa puteti sta acasa pe 1500 de lei pe luna? Alegeti sa stati pe 85% din venitul pe ultimul an, timp de un an de zile, sau pe 1500 timp de doi ani?
As vrea sa va aud si pe voi, acele femei care n-ati stat cu copilul acasa doi ani, unele nici macar un an, exprimandu-va. Nu v-ati construit o cariera tragand pisica de coada, ati muncit, de-asta ati ajuns sa fiti bine platite si sa beneficiati de indemnizatia maxima. Ma rog, in mod sigur, pentru unele dintre voi ar fi fost mai bine sa nu existe un plafon, pentru ca 85% din salariul vostru ar fi insemnat mai mult de 4000 de lei. Si asta a fost nedrept, din punctul meu de vedere. Pentru ca si contributia voastra a fost mai mare.
Mamelor revoltate, e mai bine asa? Sa stai acasa 2 ani pe bani mult mai putini? Sunt convinsa ca da, din moment ce pe multe dintre voi nici nu v-ar afecta plafonul. Dar va intreb pe cele care, de exemplu, dintr-o o indemnizatie de 2000 de lei mai pierd 500 de lei. Bani de lapte praf si de pampersi necesari pe luna.
In Romania constat ca se incurajeaza in continuare natalitatea intr-o anumita categorie sociala. Pentru ca femeile educate si cu cariera, contributori la bugetul statului, nu vor mai face copii. Dar ce conteaza asta, nu-i asa?
Mi-a atras atentia un comentariu la postarea mea anterioara pe aceasta tema. Cititi si cugetati. Stiu ca multe nu veti recunoaste ca cititorul/cititoarea respectiv/a are dreptate.
-
Am citit majoritatea comentariilor. Concluzia este una care imi intareste o opinie mai veche despre femeile din Romania. Pentru ele nasterea unui copil echivaleaza cu implinirea totala a menirii lor pe pamant. Complet gresit. Perpetuarea speciei e un act banal si comun. Dar cand altceva nu puteti, va autoiluzionati ca ati realizat ceva extraordinar pentru care ceilalti trebui sa va fie recunoscatori etern. Gresit, doamnelor! Apoi va mirati ca va inseala sau va parasesc sotii, ca nu va admira colegii, ca nu aveti succes la serviciu...
- 76.163 de mame primeau o indemnizaţie de creştere a copilului echivalentă cu 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni , dar nu mai mult de 4000 de lei
- 1.427 de lei era, în medie, suma pe care o primesc mamele care beneficiază de o indemnizaţie reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimul an (dupa reducerea cu 15% a indemnizatiei pentru mame e in jur de 1200 media)
- 121.051 de mame luau suma minimă de 600 lei - adica ele aveau venituri mai mici de 800 de lei inainte de a intra in concediu, sau sunt si femei care nu aveau venituri
Si totusi, un sondaj la care face referire un studiul al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, de prin 2009, constata ca trei sferturi dintre femei iau decizia de a face un copil in functie de situaţia financiara si 70% se tem ca le va fi afectată cariera profesională. Prin urmare, corelarea veniturilor cu indemnizaţia ar stimula natalitatea femeilor active.
Dar noi nu vrem asta, nu-i asa?
Intr-un document al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice se arata ca efectele introducerii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului sunt extrem de semnificative: s-a inregistrat o creştere a numarului de nou nascuti la femeile salariate. Aceasta crestere a fost moderata in 2003, de 5%, dar a fost semnificativa in anii urmatori, in 2004 - 10% si in 2005 - 15%.
Mai mult, aceste cifre crescute de natalitate s-au datorat si faptului ca in acea perioada indemnizatia pentru mame era de 85% din venit. Deci a contat pentru femeile care au decis sa devina mame.
Apoi s-a decis eliminarea acestei indemnizatii si plafonarea la 6 milioane de lei pentru toata lumea (ma rog, cuantumul s-a mai modificat in timp, dar era egala pentru toti, indiferent de contributie si de venituri), iar in 2006 care a fost natalitatea la femeile active a fost de numai 3%.
Faceti voi comparatia: 2003 - 5%, 2004 - 10%, 2005 - 15%, 2006 - 3%.
Deci cum stam cu argumentul ca banii nu conteaza cand ai copil sau decizi sa faci un copil? Si ca un copil creste cu afectiune? Se pare ca banii sunt totusi luati in calcul in decizia de a face un copil, daca nu ti-e indiferent ce viata vrei sa ii oferi.
Profesorul Vasile Ghetau spune, in studiul Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, ca - dupa introducerea indemnizatiei de 85%, în perioada 2003-2004, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic. (cititi de pe la pagina 42 a studiului - Invatamintele unei masuri de stimulare a natalitatii: concediul si indemnizatia de crestere a copilului)
Indemnizaţia de 85% a încurajat femeile active să îşi „planifice“ un copil. Pe de altă parte, analiza constată că şi calitatea natalităţii a fost mai bună, pentru că s-au născut copii în familii care le pot asigura un trai şi o educaţie superioare. În consecinţă, aceşti copii vor fi mai puţin dependenţi de ajutorul financiar al statului decât cei din familii nevoiaşe.
Decizia femeilor active economic de a avea copii ia în calcul posibilitatea de a împăca viaţa de familie cu cea de muncă este o constatare a tuturor studiilor sociologice din domeniu, inclusiv a celor europene.
Cercetătorii de la ICCV (Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii) identifică unele măsuri stimulatoare pentru mame: compensarea pentru pierderile de venituri, alternative la îngrijirea copilului şi flexibilitatea la locul de muncă.



