Francesca este povestea unei romance de 30 de ani care vrea sa plece in Italia ca menajera, iar acolo vrea sa deschida o scoala pentru copiii romani din Italia si sa imbunatateasca imaginea Romaniei acolo. Unele personaje din film incearca sa o descurajeze, amintindu-i ca romanii au acum o imagine proasta in Italia, sunt bande care ii sechestreaza pe romani si care ii anesteziaza, pentru a le fura organele pentru a le vinde pe piata neagra. Bunicul ei ii spune, la un moment dat ca: "Ne-au bagat in Uniunea Europeana ca sa devenim sclavii lor si pentru a profita de femeile noastre. Cel putin inainte veneau aici si plateau biletul de calatorie, acum le trimitem noi la ei acasa". Filmul vorbeste despre stereotipurile de ambele parti, atat ale italienilor fata de romani, cat si ale romanilor fata de "macaronari", un apelativ care reflecta si el un stereotip. Povestea am incropit-o citind ziarele italiene (Il messaggero, La Repubblica si Corriere Della Sera) semnalate de colegul meu ca referinte la finalul articolului de pe HotNews.ro.
Filmul incepe dur cu o replica de genul: "Nu ai auzit ca tarfa aia de Mussolini care ii vrea morti pe toti romanii? Si dobitocul ala de primar al Veronei care a declarat orasul liber de romani?", o incercare a tatalui personajului de a o descuraja sa plece. Spectatorii, presa italiana si internationala, au aplaudat acest inceput, aceste replici.
Pe de alta parte, Alessandra Mussolini a amenintat ca ii da in judecata pe realizatorii filmului si ca le va cere daune, pentru ca ea a prezentat argumente solide, cifre, cand a acuzat romanii din Italia, pe cand acest film demonstreaza si el ca "romanii sunt violenti si in limbaj".
- Mie mi se pare ca Bobby Paunescu a dat o super-lovitura: nu avea nevoie de un marketing mai bun decat tot scandalul cu Mussolini, care spune ca filmul n-ar trebui difuzat in italia. Insa distributia e asigurata, va fi prezent in cinematografe si fara sa fie scoase aceste secvente. Va imaginati ca multi vor fi curiosi sa mearga sa il vada, romanii din italia, dar si italieni. Are un super-awarness pe film, nici ca i-ar fi iesit ceva mai bine daca ar fi apelat la metodele clasice.
- Faptul ca filmul a suscitat aplauze la vizionare, indica faptul ca este echilibrat, ca nu preamareste romanii (adica nu le ignora hibele) in timp ce ii critica pe italieni, cel putin asta scrie presa italiana. Prezinta stereotipurile ambelor natii fata de cealata.
- Remarc tonul presei italiene, mult prea patimasa de multe ori. Insa citind despre film vad un ton normal, echilibrat, fapt ca au inteles exact mesajul si ca nu mai e loc de patimi. As fi tentata sa spun ca acele articole sunt scrise de jurnalisti care se ocupa de cultura, nu de politic in publicatiile lor, asa ca se explica. Pe de alta parte, dintr-o discutie cu ambasadorul nostru in Italia, am inteles ca presa s-a calmat, ca pot acum sa relateze fara excese cand este vorba despre romani, ca s-a polarizat si ca este oarecum evident cine a ales un discurs extremist si cine nu. Recunosc ca am descoperit cu surprindere tonul articolelor din presa italiana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu