MARTURIE: Ce simte un polonez...

Am o prietena foarte buna poloneza. Timp de trei luni am fost zi de zi impreuna in Anglia si prietenia noastra a ramas la fel de puternica in ciuda faptului ca eu traiesc in Bucuresti, iar ea in Varsovia, si ca nu mai vorbim atat de des. Si totusi, atunci cand am aflat despre tragedia care a lovit poporul polonez, primul meu gand s-a indreptat spre ea. Mai ales ca lucreaza in administratie, ca banuiam ca ar fi putut intalni, in contactele ei profesionale, oameni care se aflau in avion. I-am trimis un SMS in care imi exprimam regretul pentru ea ce s-a intamplat, iar raspunsul ei a fost: E o tragedie teribila. Prietenii mei si-au pierdut prietenii. Nu am cuvinte.

Si totusi, am intrebat-o daca vrea sa imi impartaseasca ceea ce simte si ceea ce gandeste acum, in aceste momente. Nu ii voi da numele, m-a rugat sa nu i-l spun, insa si-a gasit cuvintele sa imi povesteasca despre ceea ce simte ea acum. Sunt sentimentele unui polonez, un om cu un dezvoltat simt civic, cu opinii foarte ferme si bine conturate, foarte implicat in viata Poloniei. I-am pus niste intrebari care sa o ajute sa imi contureze imaginea sufletului polonez in aceste momente. O voi lasa pe ea sa vorbeasca:

Cred ca suntem cu totii tristi si in stare de soc. A fost atat de neasteptat si niciunul dintre noi nu era pregatit sa faca fata unei tragedii de asemenea proportii cu care se confrunta acesti oameni si familiile lor. Am aflat din media, unii dintre ei erau prietenii prietenilor nostri. Cand victimele sunt oameni pe care nu-i cunosti deloc, traiesti astfel de tragedii altfel. insa acum suntem cu totii afectati, pentru caii cunoastem de pe prima pagina a ziarelor. Multi dintre noi plang. Si eu plang.

Prima mea reactie a fost sa nu cred ca e adevarat. Credeam ca e o gluma stupida, un scenariu sci-fi. Eram la cumparaturi, cumparam mancare pentru pisica mea la un magazin din apropierea casei si vanzatorii mi-au spus ce s-a intamplat. Am alergat spre casa cat de repede am putut si am pornit televizorul. Am vazut confirmarea ca rpesedintele si sotia sa erau in avionul oficial care s-a prabusit in apropiere de Smolensk. Am fost devastata pentru ca stiam ca sunt si alte victime - de obicei presedintii invita cu ei alti oficiali, oaspeti speciali, reprezentanti ai unor asociatii. In orele urmatoare au inceput sa apara si numele celor care il insoteau pe presedinte si care au murit in accident. era atat de trist.

Printre ei sunt oameni pe care ii respectam pentru opiniile lor, pentru realizzarile lor, morala si activitatea facuta in sprijinul polonezilor din tarile Europei de Est. Cred ca toti am simtit la fel, pentru ca ne-am gandit la acei oameni ca la niste fiinte care si-au pierdut viata si m-am gandit la familiile lor. La asta ma gandesc de fiecare data cand le vad pozele la televizor. Imi pare rau pentru toti.

Mi-am sunat cativa prieteni sa ii intreb daca stiau exact cine se afla la bord. Si am aflat ca printre acei oameni erau unii pe care ii cunoscusem in ocazii legate de profesie, insa n-am pierdut pe nimeni apropiat, erau doar oameni pe care ii intalnisem in trecut. Mama mi-a spus ca matusa si varul meu au pierdut cativa prieteni - unii dintre ei lucrau pentru asociatii ale familiilor urmasilor ofiterilor polonezi ucisi la Katyn. Mai era printre ei si un preot, care era prieten cu sora bunicii mele. L-a vazut si a vorbit cu el acum doua saptamani, cand acesta i-a vizitat pe batranii din comunitate inainte de Pasti. Ma intrebam daca stie despre moartea lui sau nu si daca nu stie daca ar trebui sa ii spunem sau nu. Matusa are 86 de ani si e greu de anticipat ce reactie ar avea, insa pana cand am apucat noi sa vorbim cu ea aflase deja.

Nu prea am vorbit cu rudele noastre, eram cu totii in stare de soc, nu prea aveam cuvinte. Am fost cu parintii mei pe strada Krakowskie Przedmiescie Street unde este Palatul Prezidential si am pus cateva flori si lumanari. mai tarziu, am mers la Biserica Sfanta Cruce. Se afla tot pe strada Krakowskie Przedmiescie. Am fost in aceasta biserica in urma cu doua saptamani sa ma rog ca operatia unui membru al familiei mele sa iasa bine, in fata unei icoane miraculoase a lui Juda Tadeus. Printre cei care se rugau atunci acolo era si presedintele Kaczynski, a caruia mama era in spital in stare grava. Imi amintesc ca m-am gandit in acel moment ca este un om foarte bun, un fiu atent si iubitor si un sot atent. Dupa prabusirea avionului m-am gandit la mama sa bolnava si la posibilele implicatii ale unei asemenea vesti devastatoare asupra santatii ei precare.

Astazi (n.r. duminica) am fost la biserrica si apoi am mers pe strada, sa aduc omagiu presedintelui, al carui trup a ajuns in aceasta dupa-amiaza in Varsovia si a fost dus la palatul Prezidential. Am stat in primul rand pe marginea strazii cand cortegiul a trecut pe langga mine. Oamenii aruncau flori. Coloana era urmata de vreo suta de oameni pe motocilete si biciclete, oameni care vroiau si ei sa aduca un omagiu. Crede-ma, mii si mii de oameni erau in fata palatului Prezidential ieri si astazi. Mii erau pe strazi astazi. Nu-mi pot imagina ce se va intampla la funeraliile oficiale.

(...) Nu stiu ce va insemna asta pentru administratia poloneza. Tot ce stiu e ca oameni buni, dedicati au fost ucisi. Printre ei, politicieni cu adevarat profesionisti si experimentati, pe care va fi foarte greu sa ii inlocuim cu altii. Au fost si cateva femei printre ei pe care le respect cu adevarat. de ce iti vorbesc despre ele? Probabiil pentru ca aveam doar in jur de 90 de femei parlamentar printre cei 460 de membri ai parlamentului Polonez si fiecare dinrte aceste doamne au contribuit la viata noastra politica. Ele au demonstrat in fiecare zi ca femeile pot fi si ele politicieni influenti si pot schimba lumea si a o face mai buna, la fel ca si colegii lor barbati.

Oamenii sunt inca in stare de soc, uneori furiosi, dar in general in stare de soc si tristi. Nici nu trebuie sa ii intrebi cum se simt. E de-ajuns sa te uiti la chipurile lor, la cearcanele de sub ochi si este clar ca sufera. Putini dintre ei fac vreo legatura intre evenimentele de acum 70 de ani si tragedia de ieri. spun doar ca acel loc e blestemat pentru noi. Multi dintre cei intervievati de media spuneau ca inca nu pot sa creada ce s-a intamplat, ca le pare rau de victime si de prietenii si familiile lor. Altii spuna ca mii de oameni s-au strans in fata palatului Prezidential si s-au rugat in biserici intr-o situatie similara, atunci cand Papa Ioan Paul al II lea a murit si ca asemenea manifestari de solidaritate si respect a existat printre polonezi.

Si aproape toti cei intervievati spuneau ca spera ca aceasta tragedie sa influenteze pozitiv viata politica - mai putine batalii murdare si mai multa solidaritate si cooperare intre politicieni. Comentatorii politici accentueaza ideea ca presedintele a fost un om bun, un patriot adevarat, loial credintelor sale, un sot si fiu iubitor. cei care l-au cunsocut spun ca si-l amintesc ca pe un om cald, prietenos si atent, cu mare respect pentru tara sa, istorie si vietile tuturor fiintelor. sotia sa este descrisa intr-un mod similar.

Fratele presedintelui Kaczynski trebuie sa fie devastat - si-a pierdut in accident fratele, cumnata, daar si multi dintre prietenii si colaboratorii sau apropiati (aproape toti liderii partidului sau). Acum are de infruntat o tragedie personala - pierderea membrilor familiei si starea de sanatate proasta a mamei sale - si noi responsabilitati ca lider al partidului de opozitie. Nimeni nu stie ce va face, daca va candida pentru postul de presedinte in alegeri, cred ca e prea devreme.

Imi pare rau ca nu-ti pot scrie mai mult despre toti cei care si-au pierdut viata. Fiecare dintre ei merita respect si amintire. Fiecare dintre ei a facut ceva special si, in ciuda opiniilor si convingerilor lor, toti au fost cu adevarat devotati tarii lor si muncii lor.

E greu sa iti scriu despre atmosfera de aici. oamenii sunt calmi si tacuti. si se roaga. In ultimele zile si probabil in urrmatoarele vei auzi in bisericile poloneze imnul Boże, coś Polskę (God save Poland), care este o rugaciune solemna pentru natiunea poloneza cantata in bisericile noastre. De obicei este cantat in momente speciale pentru intreaga natiune.

O, God who, through so many centuries,
surrounded Poland / with the brilliance of power and glory,
who has protected it / with the shield of your defense,
against the disasters that / were meant to defeat it.

To your altars we carry a prayer

Bless our free Homeland, Lord !

Acestea sunt cuvintele acestor momente, sunt sunetele care se aud in aceste momente. (n.r am lasat versurile acestui imn exact asa cum mi le-a trimis prietena mea, in engleza)