Bites of China (3): Autostrazile suspendate din Shanghai

Cand am ajuns in Shanghai, prima impresie mi-a facut-o infrastructura rutiera. Intr-un oras cu aproximativ 17 milioane de locuitori, 13 milioane rezidenti permanenti si alte 3-4 milioane neoficiali sau temporari, este absolut necesara o infrastructura foarte bine dezvoltata.


Shanghai-ul s-a pregatit aproape 10 ani pentru Expozitia Mondiala care a fost inaugurata in 1 mai, iar aceasta pregatire a presupus construirea de autostrazi, de linii de metrou, tuneluri pentru fluidizarea circulatiei, prelungirea linii de tren de mare viteza Maglev (care functioneaza pe principiul levitatiei) sau un nou terminal pentru aeroport.

Mai exact, in cifre, situatia este urmatoarea: Shanghai-ul are, cu zonele limitrofe, o suprafata de 6340 de kilometri patrati, doar centrul sau avand 1500 de kilometri patrati si o populatie de 9 milioane. Sistemului de autostrazi existent i s-au adaugat alti 40 de kilometri, doua tuneluri de fluidizare a circulatiei au fost construite, linia de metrou a fost extinsa, astfel incat Shanghai-ul are acum cea mai intinsa retea de metro din lume.


Notiunea de autostrada suspendata a capatat si mai mult sens cand am vazut Shanghai-ul. Si glumele intre noi, jurnalistii, au fost ceva de genul: oare in urma unei vizite aici i-a venit lui Oprescu ideea cu autostrada suspendata?

Imaginile sunt spectaculoase, dar reteaua se continua si in centrul orasului. Si nu arata deloc rau. Prin oras sunt poduri rutiere peste poduri rutiere, unele pietonale pentru a putea trece strada. Imaginile vorbesc de la sine.


Imaginea de mai sus este de-a dreptul spectaculoasa, intrucat se vad foarte bine cum se impletesc, una deasupra celeilalte, autostrazile.

Chinezii au icnercat sa faca pasajele pietonale cat mai decorative, stalpii lor, scarile, stalpii autostrazilor au fost inveliti, in oras, in vegetatie si flori.

Ma intreb in ce masura ar fi posibil sa avem un astfel de peisaj urban in Bucuresti. Trec peste banii care sunt necesari si dorinta autoritailor locale de a face astfel de proiecte. Ma gandesc in ce masura locuitorii Bucurestiului ar accepta sa vada pe fereastra picioare beton care sustin autostrazile. Constructia pasajului Basarab a suscitat atatea comentarii si rezistenta. Ma gandesc la acele ONG-uri care ar putea argumenta ca astfel de constructii strica peisajul urban.

Mie Shanghai-ul nu mi s-a parut ca arata urat, cu acele autostrazi suspendate. Si la cat de utile sunt, nu cred ca principala problema e una estetica. Oricum, Bucurestiul nu e Viena, sa strici nu stiu ce arhitectura, a fost gandul meu atunci cand am incercat, cu imaginatia, sa vizualizez astfel de autostrazi in orasul in care locuiesc. Cel mai important e sa te poti misca. Iar intr-un oras in ascensiune asta e din ce in ce mai greu. Si totusi, in Shanghai nu am stat blocati in trafic, nu am prins ambuteiaje, totul decurgea normal. Tocmai gratie acelei retele impresionante de autostrazi.

Ceea ce mi se pare cu adevarat important este interesul chinezilor de a participa la mari proiecte de infrastructura in Romania. Totul e sa reuseasca sa se bata palme in acest sens.

FOTOGALERIE Bites of China (2): Papusi din portelan

Mi-am zis sa imi continuu povestile despre China cu ceva usor si mai mult vizual, ca tot este week end. Imi plac copiii la nebunie si zic ca ma imprietenesc repede cu ei, odata aflati la varsta la care pot comunica. Am spus mereu ca micutii asiatici si cei de culoare, africani - daca vreti, arata spectaculos cand sunt la varste foarte mici, de pana in 3-4 ani. Nu ca ai nostri, "caucazieni", nu ar fi frumosi, nu ma intelegeti gresit.

Din China, cele mai pretioase bunuri cu care m-am intors sunt fotografiile cu pusti si pustoaice chinezi. Copiii m-au dat gata, sunt atat de frumosi. Asa cum am scris si intr-un articol de pe Hotnews.ro, micutii imi amintesc de o papusa pe care am primit-o in copilarie, o chinezoaica supla, cu tricou galben si salopeta de blugi indigo. Avea doua codite, era bruneta, fireste, si cauciucul din care era facut chipul ei, capul, de fapt, era total diferit de al celorlalte papusi pe care le aveam. A fost prima reprezentare pe care am avut despre notiunea "ten de portelan". Imi amintesc ca doamnele pe care le intalneam pe strada, cunostinte ale mamei sau bunicilor mei, spuneau despre mine ca am un ten de portelan si asa imi ramasese in minte aceasta expresie. Pentru mine, papusa aceea avea ten de portelan si nu arata deloc ca mine.

Ei bine, micii chinezi pe care i-am imortalizat in Shanghai sunt ca niste papusi din portelan. Judecati si voi dupa pozele, multe - recunosc, de mai jos. Mi-a placut faptul ca parintii lor nu au avut nimic impotriva sa ii fotografiez, dimpotriva, unii chiar ii puneau sa stea la poza. Nu era tocmai ceea ce imi doream, vroiam mai degraba sa ii surprind, insa mi s-a parut fantastic.

Nu vi s-a parut ca in Europa, de exemplu, parintilor nu prea le face placere sa le pozezi copiii? De niciunde nu m-am intors cu asa portofoliu de poze cu pusti. Si, in plimbarile mele prin Europa, cand am fotografiat copii am facut-o de la distanta sau disimuland. Nu stiu de ce am feelingul ca parintilor europeni nu le prea place sa le pozeze copiii un necunoscut. Dar e foarte probil sa fie o impresie gresita.

Pustiul statea calare pe un elefant din metal, in orasul vechi in Shanghai. Prea un picut suparat, dar mami il pusese acolo pentru o poza.

Mi-a placut la nebunie grasunelul asta care dormea imperturbabil in aglomeratia din orasul vechi, din apropierea Gradinii Yuyuan.

Pitica din bratele mamei e adorabila. Mai jos, am fotografiat si o varianta masculina. :) Pustiul de mai jos, care e de milioane. Mi se pare cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata. Nu am o explicatie rationala, pur si simplu mi se pare fabulos! E fotografia mea preferata facuta in China.

Caldura mare in Shanghai, la inceput de mai. Asa ca la plimbarile prin Expo, pustii erau cu sticlele cu ceai sau apa la ei.

Fetita din imaginea de mai sus era extrem de sic, dar si cu personalitate. Am vrut s-o fotografiez din fata, dar n-am reusit. N-a vrut sa stea si se tot ascundea in spatele tatalui ei, care era foarte mandru de interesul meu pentru copil si incerca s-o convinga sa se lase pozata. Mie mi-a placut mai mult asa: un copil care face ce vrea. I-am respectat dorinta.

O simpaticuta cu papion.

O alta pustoaice ce mi-a placut la nebunie. Cu umbreluta ei care s-o fereasca de soare, parca era o printesa. Si avea si atitudine de printesa.

In pavilionul danez, era o suprafata din care, la un moment dat, tasnea apa. Copiii au fost prinsi la mijloc si, dupa ce in primul moment nu au inteles ce se intampla, apoi s-au distrat de minune. Cu atat mai mult cu cat era cald afara si o racoreala le facea bine.

Ce ochisori, ce nasuc, ce mutrita simpatica! Unul dintre copiii mei preferati fotografiati in Shanghai.

Fotografia asta are o istorie amuzanta. Cand baiatul mai mare a vazut ca incerc sa le fac poza, l-a strivit pur si simplu pe fratele lui, ca sa iasa el in evidenta, asa cum se vede si din imagine. Ma intreb ce fac cand sunt doar ei, imi imaginez ca cel mic o incaseaza adesea de la fratele lui.

Unii pusti pur si simplu iti pozeaza atunci cand te vad cu aparatul foto in mana. Cum sa-i ratezi?

Baiatul asta mi-a astras atentia penru ca avea la gat ceea ce semana cu o cravata de pionier din copilaria mea. :)

Uimire, curiozitate...

Fetita asta isi striga mama sa o vada unde se catarase. Insa mama nu era deloc atenta. Asa ca pustoaica striga precum o placa stricata. Genul de copil istet, care vorbeste mult si cere atentie.

Pitica din imagine are in mana un castravete. Am mai vazut asta plimbandu-ma prin expo, in acele zile calduroase. E un mod foarte bun de a te hidrata. Ceea ce ii atrasese atentia era mica Sirena, simbolul Copenhagai expus in pavilionul danez.

O familie de chinezi care venise in pavilionul moldovenesc pentru a degusta vinurile si niste placinte traditionale care atunci se faceau.

Pitica din imagine dansa in timp ce rudele ei creau fondul muzical. E amuzanta foc. Si imi place ca e imbracata intr-o rochita traditionala.

O fetita rusinoasa.

Am remarcat in China un lucru interesant in vestimentatia copiilor mici. Sau, mai degraba, ciudat. Copiii - in general cei care inca mai au nevoie de pampersi - poarta niste salopete cu o taietura intre picioare. Dunga aceea albastra care se vede in imaginea cu pustiul de mai jos. Ei bine, el are pe el pampers, dar am vazut si cazuri in care nu mai aveau nimic. E o modalitate mai usoara probabil de a-i ajuta in cazul urgentelor naturii, sa le zic asa, insa e o imagine ciudata. Am vazut in parc un pici care statea pe iara cu parintii lui si avea totul la vedere. E adevarat, avea pana in 2 anisori, insa a fost o imagine care m-a surprins. Dar probabil e foarte practic pentru parinti.

Ce face un parlamentar cand are pauza de aparitii tv?

Ii scrie o scrisoare Mariei Basescu. Am vazut pe profilul de Facebook al unui amic stirea ca doamna parlamentar PNL Cristina Pocora i-a scris o scrisoare doamnei Maria Basescu, in care o roaga pe aceasta din urma sa intervina pe langa sotul ei - presedintele - pentru a renunta la masurile economice anuntate recent. Aici e scrisoarea si stirea.

Cat de caraghiosi pot deveni parlamentarii? Demersul asta mi se pare de-a dreptul de rasul curcilor si demonstreza ca inventivitatea alesilor nostri este fara margini.

Probabil ca doamna Pocora, in pauza de aparitii tv - sau poate gresesc eu, dar nu m-am mai uitat zilele astea la dezbaterile de pe televiziunile de stiri - s-a gandit ca e cazul sa ii scrie sotiei presedintelui o scrisoare.

O si vad pe doamna Basescu seara, la cina, sau inainte de culcare, spunandu-i lui Traian ca ar trebui sa renunte la toate aceste masuri de austeritate, ca uite, a primit o scrisoare de la un parlamentar liberal - apartinand, de altfel, unui partid care a refuzat dialogul in ultima vreme cu Basescu - in acest sens.

Mai sa fie, probabil de-asta au refuzat liberalii sa dialogheze cu presedintele, ca sa il ia prin invaluire, prin sotia lui.

Vorbind serios, in afara de publicitate, ce a urmarit Cristina Pocora cu acest demers, din punctul meu de vedere, extrem de caraghios?

Cea mai luxoasa masina din istorie, un mester pantofar de la Ferragamo, primul Ferrari hibrid - atractiile pavilionului italian de la Shanghai

Criza economica? Nu exista, daca ii intrebi pe cei care conduc delegatia Italiei la Expo 2010 Shanghai - autoritatile italiene nu au facut reduceri de buget, companiile nu si-au redus sponsorizarile, pentru ca mediul de business din China este mult prea important pentru a-l aborda cu jumatati de masura. Cat despre vizitatorii chinezi, ei sunt atrasi de o expozitie de superlative: o masina Isotta Fraschini, cea mai luxoasa masina din istorie, primul Ferrari hibrid sau creatii de celebri designeri italieni. Nu in ultimul rand, la fiecare 100.000 de vizitatori se acorda cadouri substantiale.

Eleganti si sic, asa arata chiar si chinezii angajati la pavilionul italian.

Chinezii au dat buluc la pavilionul italian, astfel ca in prima zi de la inaugurare au avut 60.000 de vizitatori, chiar peste capacitatea pavilionului. La sfarsitul zilei, coada de la intrare era inca foarte mare, iar chiezii au vrut sa intre cu forta in pavilion, fara sa accepte ca acesta trebuie sa isi inchida, pana a doua zi, portile. Mai apoi, organizatorii italieni au redus numarul celor estimati sa vada pavilionul intr-o zi si au hotarat ca el sa se reduca la 40-50.000, pentru ca turul merge incet. "Credeam ca va fi un circuit continuu, care va merge mai repede, insa vizitatorii chinezi sunt foarte curiosi, se opresc si citesc tot", ne-a spus directorul executiv al pavilionului, Ernesto Miraglia.


Pavilionul italian promoveaza ideea Orasul Omului - City of Man si incearca sa transmita chinezilor mesajul ca un oras nu trebuie sa fie masiv si grandios ca sa fie un mediu bun de locuit pentru oameni. Ca nu e nevoie sa razi cu buldozerul cladiri vechi, frumoase, ca sa construiesti zgarie nori din sticla si fara personalitate. Ascultandu-l pe tanarul director al pavilionului nu-ti poti ascunde un zambet: in China, in acei zgarie nori din sticla, de zeci de etaje, sunt adapostiti mii de oameni, e un pic bizar sa incerci sa promovezi o astfel de idee intr-o tara in ascensiune si cu o populatie numeroasa precum a Chinei.

Cum s-a ajuns insa la aceasta idee? In 2007, in Italia s-a facut un grup de 30 de experti din mai multe domenii - media, arta, arhitectura, lideri de opinie cunoscuti - care au cautat mai multe idei si apoi s-au fixat asupra acestui concept: orasul trebuie sa aiba atentia centrata pe om. Iar economiile emergente pot invata de la cele dezvoltate cum sa isi construiasca orasele pentru ca ele sa serveasca omul, ca omul sa nu fie prizonierul oraselor.

Intrarea in pavilionul Italiei.

Criza? Cum sa reduca bugetul cand participare la expo e atat de importanta?

Pavilionul Italiei te poarta printr-o calatorie in cultura, istoria si economia italiana si este al doilea ca dimensiune din expozitie dupa cel al Chinei. Chiar daca Miraglia a refuzat sa spuna o cifra atunci cand a fost intrebat de costul pavilionului sau de bugetul pe care l-a alocat Italia participarii la expozitie, am aflat ca pavilionul a costat in jur de 10 milioane de euro. El e facut din materiale produse de firmele italiene si ele au fost aduse chiar din Italia, ceea ce a ingreunat un pic procesul de constructie, cu toata birocratia de la vama chineza.

Spui Italia, spui pantofi. Giganticul pantof a fost un punct de atractie. Iar tocul e o adevarata expozitie.

"Am vrut sa implicam cat mai multe companii italiene, pentru a se promova in China", a explicat directorul pavilionului italian. De altfel, companii italiene au sponsorizat pavilionul, furnizand materialele de constructie gratuit. Ele au vazut relevanta participarii la expozitie si a prezentei constante acolo, a explicat Miraglia, existand companii ai caror reprezentanti vor fi in Shanghai pe tot parcursul celor 6 luni de expozitie.

Rochia rosie D&G, unul dintre simbolurile modei italiene. Un intreg perete al parterului pavilionului este acoperit cu rochii ale celebrilor designeri italieni.

Intrebat daca masurile luate de autoritati si companii din cauza crizei a dus la o reducere a bugetului participarii la expozitia mondiala - fie el de promovare sau alte costuri - Ernesto Miraglia a fost categoric: nu au existat reduceri bugetare, iar interesul guvernului italian si al companiilor nu s-a diminuat, dimpotriva, a crescut. "Au inteles ca este o piata-cheie. Interesul Italiei pentru China este foarte mare si chiar a crescut acum, de la inaugurare, o serie de asicuatii industriale sunt itneresate sa vina aici. E o tara si o expozitie mult prea importanta sa nu le tratam cu maximul de atentie", a spus directorul italian.

Pacat ca autoritatile romane nu au avut aceeasi gandire si nici chiar companiile romanesti nu par atat de ahtiate dupa vanatoarea de cooperare economica in China. Bugetele noastre de promovare au fost reduse, reprezentarea economica la inaugurare a fost la un nivel scazut, oamenii de afaceri par mai degraba blazati si complexati de piata chineza, iar autoritatilor par sa nu le pese de interesul chinezilor de a investi in proiecte de infrastructura.

Italienii au mers pe ideea de a promova in fiecare luna cate o industrie si au debutat probabil cu cea mai celebra in China: designul - prin creatii de moda, incaltaminte si mobila. Chinezii care falsifica totul s-au imbulzit sa vina sa vada originalele Prada, D&G, Versace sau Zegna.

Un artist pantofar care lucreaza pentru Ferragamo face pantofii sub ochii vizitatorilor. rezultatul muncii lui, adica ravnitele perechi de incaltaminte, vor fi facute cadou vizitatorilor. celor mai norocosi dintre ei, adica unuia din 100.000 care trec pragul expozitiei.

Cadouri pentru vizitatori

Italienii au avut si ideea de a face cadouri vizitatorilor pavilionului. In cea de-a doua zi au fost aproape de 100.000, iar vizitatorul cu acest numar urma sa primeasca un cadou: o excursie in Italia sau un scuter Piaggio, poate chiar o pereche de pantofi Ferragamo facuti in "atelierul" din pavilion.

Mobila Poltrona Frau. Chinezii vor putea vedea pe viu cum se face mobila sic italieneasca. Tot in cadrul atelierelor, in lunile urmatoare vor fi demonstratii de facut paste italienesti, dantela, dar si viori facute in atelierele de la Cremona, genti de la Tod's sau bijuterii Bulgari.

Primul Ferrari hibrid este expus in pavilionul Italiei. Italienii au facut o concesie, era evident ca nu putea fi rosu, ci verde, in toate sensurile. Si cei de la Fiat (jos) au vrut sa expuna la Shanghai un 500 hibrid. Care a avut succes la chinezi, cel putin in ce priveste dorinta de a se fotografia alaturi de el.

Cate un pic din ceea ce are Italia mai bun, ar putea fi interpretat intregul pavilion. Arta italiana, muzica, arhitectura, bucataria, totul e reprezentat acolo. Ca sa intruchipeze Opera Scala, italienii au suspendat pe perete o orchestra, adica instrumentele care compun o orchestra. Si ele sunt adevarat, organizatorii ne-au spus ca, evident, cel mai greu le-a fost sa ridice pianul si sa il fixele pe un perete vertical. (jos)


Nu in ultimul rand, sunt de mentionat rochiile, creatii ale unor designeri celebri italieni: Prada, D&G, Zegna.

Bites of China

M-am intors din China de o saptamana, insa plecarea la Bruxelles la doar cateva zile si oboseala cauzata de diferenta de fus orar m-au impiedicat sa scriu pe blog despre aceasta experienta extraordinara.

Am fost la Expo Shanghai 2010 si am facut o groaza de poze. Multe dintre postarile viitoare - pe care le voi scrie sub titlul general "Bites of China", bucati de China - vor fi in mare parte din fotografii.

Vor fi impresiile mele personale, ale unui vizitator in China, mai degraba decat articole. Articole despre expozitie am scris pe HotNews.ro. Ceea ce va urma va fi un jurnal al calatoriei mele in China, fara pretentia de a fi ceva cronologic sau riguros. Sunt, asa cum am spus, bucatile de China pe care am crezut eu ca merita sa le impartasesc.

Mana de fier in manusa de catifea: Comisia Europeana reduce suveranitatea guvernelor in alcatuirea bugetelor nationale

Analiza mea asupra deciziei Comisiei de a analiza ex-ante bugetele statelor membre si stirbirea suveranitatii acestora. Am scris-o pe Hotnews.ro. Aici.

Opinia generala la Bruxelles: Romania a luat decizia cea mai buna intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor

Parerea unanima la Bruxelles, fie ca vorbesti on sau off the record cu oficiali din DG Afaceri economice si monetare, este ca romania a luat saptamana trecuta cea mai buna decizie intre cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor bugetare.

Cresterea taxelor este un subiect politic sensibil in Europa, asa ca varianta a doua in reducerea deficitului bugetar este de preferat. Oricum, nivelul este mare, insa toata lumea se fereste sa spuna daca procentul stabilit - de 25% privind salariile din sectorul public - este unul maximal, avandu-se in vedere ca pachetul de masuri stabilite saptamana trecuta trebuie sa treaca prin Parlament si probabil va suferi ceva modificari.

"Masurile luate au fost necesare, dificile, dar necesare, insa va urma dezbaterea politica si noi vom analiza rezultatul acesteia, cum vor arata masurile dupa dezbaterea din Parlament", mi-a spus purtatorul de cuvant al lui Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice si monetare. "Tocmai de aceea Comisia nu elibereaza banii pana nu vede aplicarea masurilor, pentru ca vrem ca ele sa fie luate, nu vrem doar planuri si declaratii", a spus acesta la o zi dupa ce ministrii de finante ai zonei euro tocmai decisesera pachetul de salvare a Greciei.

Ce urmeaza in viitor?

Viitorul va fi mai dur, asta e sigur, dupa ce au vazut ce se poate intampla cu un stat din zona euro. Miercuri vor fi anuntate niste masuri care presupun un control mai riguros asupra finantelor statelor membre, pentru a nu mai aparea surprize. Inventariate, ele arata cam asa:

• In primul rand si de interes pentru Romania este conditionarea fondurilor europene de tinerea sub control a deficitului si de indeplinirea reformelor structurale. Am cerut amanunte cum se va face asta, cand se a lua decizia asta, in functie de ce nivel al deficitului, pentru cat timp si cum se stabileste in ce procente vor fi reduse, n-am primit lamuriri. Se pare ca ele nu vor fi date in totalitate nici maine, cand va fi facut anuntul oficial. Ideea e ca probabil se va hotari si din mers, cand vor trebui aplicate. Masura porneste de la exemplul Greciei si de la ideea ca s-au bagat o multime de bani nerambursabili pentru ca aceasta tara sa faca reformele structurale necesare, iar ele nu au fost facute. Asa ca nu este obligat contribuabilul european sa alimenteze o gaura neagra, daca rezultatul nu se vede. Contraargumentul e urmatorul: ma intreb cum sa faca o tara precum Romania reformele strucutrale necesare daca nu primeste acesti bani nerambursabili. Raspunsul e simplu: amenintarea cu taierea fondurilor vor mobiliza mai bine aceste tari membre si vor face cu banii ceea ce trebuie. In plus, exista strategia Europa 2020 care isi si indica liniile pe care trebuie sa mergi. Daca nu indeplinesti obiectivele acestei strategii ti se vor taia din fonduri. Probabil ca vor fi evaluari de etapa. Deocamdata situatia nu este foarte clara - sper ca miercuri sa se mai clarifice, desi am vorbit cu oameni din cabinetul lui Olli Rehn si sustin ca nu au conturata atat de in detaliu ideea - insa este clar ca vad aceasta masura ca pe un element de presiune necesar, in lipsa altuia. Cuvantul pe care il aud de doua zile incoace la seminarul despre euro si economia UE este competitivitate - nu exista o alta solutie decat cresterea competitivitatii.

• O alta masura este aceea ca la nivel european sa fie analizate bugetele pe care tarile membre vor sa le adopte. In primavara fiecarui an, cand ar trebui sa existe drafturi de bugete ale statelor membre, ele sa fie discutate cu Comisia si in Ecofin, iar daca nu e un buget credibil sa se lucreze pe el. E vorba despre ex-ante screenings, adica analize ale bugetelor pe care guvernele sa le discute la nivel european inainte de a le definitiva si supune aprobarii parlamentelor nationale.

• In afara de deficitul bugetar si a datoriei externe a unei tari in Comisie si consiliu va exista o mai mare atentie in ceea ce priveste consilidaera fiscala din statele membre, vor fi analizate si politicile privind munca, angajarea, flexibilitatea pietei muncii, sistemul de pensii, competitivitatea, etc. Dupa cum se stie, potrivit ultimelor date, Romania si Bulgaria sunt pe ultimelemlocuri in UE privind competitivitatea.
  

• In ceea ce priveste aderarea la zona euro, cei din Comisie spun deocamdata ca, pentru ei, regulile nu se schimba - adica criteriile de la Maastricht -, intrucat nu e nimic in neregula cu ele, ci cu aplicarea lor. Totusi, exista discutii privind introducerea sau analizarea unor noi criterii cand analizezi tarile aspirante la zona euro.

• Crearea unui mecanism de management al crizei. De fapt probabil ca procesul a inceput duminica, atunci cand s-au stabilit cele doua instrumente: European Stabilisation Mechanism - sub articolul 122 din Tratate, care exista deci, dar mai mult pentru tarile din afara zonei euro, Romania a primit imprumutul de la Comisie prin acest mecanism - si Special Purpose Vehicle - acel fond de 440 de miliarde de euro, nivelul pana la care se pot face imprumuturi sustenabil de tarile din zona euro, bani alocati guvernelor care au nevoie prin negocieri bilaterale. Intrebat care e diferenta intre acest instrument si un Fond Monetar European - idee despre care se vorbeste de cateva luni - un oficial european a spus ca nu necesita o modificare de tratate, cum ar necesita existenta unui Fond Monetar European. "Pana la urma, nu conteaza cum e numit, conteaza sa existe", a fost concluzia.

• Se lucreaza deja la sporirea atributiilor Eurostat - propunerea Comisiei a fost facuta, e in Consiliu, adica la statele membre - in ideea ca Eurostat sa poata verifica datele care stau la baza statisticilor transmise de statele membre atunci cand au rezerve asupra acestora, cum a fost in cazul Greciei.