Turism de check point. Destinatia: pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud

Calatoria mea in Georgia a fost cu totul speciala. Iar patrula pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud a fost o experienta pe care n-am mai intalnit-o. Probabil colegii mei acreditati pe Ministerul Apararii, care au fost in Afghanistan si Irak, care au fost in Kosovo, gasesc subtirica patrularea mea cu misiunea europeana din Georgia, EUMM, o misiune de observatori, nici macar militara. Insa va asigur ca, pentru mine, a fost extrem de interesanta. Nu numai ca am imbracat o vesta anti-glont, care, pe 25-27 de grade parea si mai grea si mai calduroasa, ci mai ales faptul ca am vorbit cu oameni care au experimentat conflictul si care au fugit din fata rusilor si a militiilor osetine.

O sa va spun povestea si in imagini, care mi se par mai graitoare decat cuvintele.

De ce turism de check point, poate va intrebati. Mi-a placut mult aceasta formulare, care ii apartine Alinei Doroftei, sefa misiunii romanesti din cadrul EUMM. En spunea ca sunt dotati acolo la Gori cu multe veste antiglont pentru ca foarte multi oficiali europeni vin in vizita acolo si sunt adusi la check point-ul de la Ergneti. Este locul in care rusii se afla la 150 de metri si unde, de doua ori pe luna, cele doua parti - rusa si europeana - se intalnesc si discuta despre incidentele recente, cauzele lor, incearca sa mentina situatia cat mai normala. Ideea e ca rusii au fost chiar impresionati de faptul ca UE a reusit, in doar 2 saptamani, sa desfasoare aceasta misiune de monitorizare. Numai ca europenii nu au acces si de cealalta parte a granitei, adica in Osetia de Sud. Asa ca nu poti sti ce e acolo, si oamenii aceia din tsinvali au povestile lor, versiunea lor asupra situatiei, insa eu n-am avut acces decat in partea georgiana.

Georgienii ar vrea prelungirea mandatului misiunii si dupa septembrie 2010, pe de alta parte, din ce am citit prin presa internationala, ar vrea extinderea prerogativelor misiunii, adica sa fie transfrormata din misiune de observatori in una de peace keeping si ar mai vrea si implicarea americanilor. Insa aceasta misiune europeana e un succes, asa ca cei de la Bruxelles nu vad relevanta implicarii unei a treia parti.


Nu puteam rata ocazia de a face o poza echipata asa cum trebuie, cu cascheta si vesta antiglont. Numai ca n-am folosit si cascheta - e extrem de grea, in mod normal as spune, ar trebui sa reziste patrunderii glontului - insa am pastrat vesta pe mine ore in sir. Era deja foarte cald afara, iar atunci cand urcam in masina ma simteam ca un robot, nu eram in stare sa imi misc decat capul. M-a amuzat faptul ca a trebuit sa semnez un formular inainte de plecarea in patrulare, un formular special.

Ce scria pe el? Ca eu imi asum riscurile care decurg din insotirea misiunii, ca nu pot calatori in masinile blondate, acele Toyota albe 4x4 si ca, in cazul unui deces, familia mea nu poate da in judecata pentru daune EUMM. Va dati seama, mi-am spus ca sunt clar pe barba mea. :) Am insotit patrula intr-o masina a ambasadei, tot un 4x4, iar cei monitorii au fost generosi si mi-au dat o vesta de-a lor. mai mult, sa fie siguri ca totul e ok, masina in care ma aflam a fost incadrata in coloana chiar in mijloc.

Eu as fi zis ca e este ceva foarte sigur, fara riscul unor pericole acum, isna faptul ca toti si-au pus vestele anti-glont mi-a indicat faptul ca nu este bine sa iti asumi niciun risc. Mai mult, am inteles ca strazile principale au fost curatate de mine, insa campurile si strazile mai putin circulate din regiunea aceea de granita cu Osetia de Sud nu sunt sigure 100%.

Am fotografiat punctul de control din masina, de la distanta, pentru ca monitorii romani m-au avertizat ca soldatilor georgieni nu le place sa fie pozati. Mai mult, mi-au sugerat sa imi las aparatul in masina, ca sunt si mai suspiciosi cand vad ca nu e o misiune normala, ca sunt in plus si alti oficiali. Cerand insa permisiunea de a fotografia "spre rusi", n-a fost nicio problema sa imi iau aparaatul.

Atasatul militar de la ambasada din Tbilisi, ambasadorul Barliba - care mi-a fost profesor la SNSPA - si unul dintre monitori vorbeau rusa foarte bine, asa ca ei se intelegeau cu soldatii georgieni. E paradoxal, ii urasc pe rusi, s-au ucis unii pe ceilalti, dar limba lor de comunicare este tocmai rusa.

Granita este marcata de un zid din saci umpluti cu pamant si niste blocuri de beton, de un steag georgian si niste Cobre amplasate pe baricada. Cobrele sunt niste arme, niste mitraliere mari. Iertati-mi explicatia stangace, insa nu e tocmai domeniul meu. :)

Dincolo erau rusii, iar cu zoom-ul la maxim de la aparatul foto am putut surprinde si check point-ul din Osetia de Sud. Distanta este foarte mica, 150 de metri, par atat de aproape. Este atat de usor sa aiba loc ciocniri in acea zona, intrucat e de-ajuns ca unul sa traga un foc de arma si sa existe riposta. Mai ales noaptea, imi imaginez ca soldatii aceia georgieni nu prea stau pe ganduri. Si nici cei rusi.

M-am fotografiat cu rusii in spate, iar soldatii georgieni ne priveau relaxati. Probabil ca toti strainii, oficiali sau jurnalisti, care ajung acolo fac asta. Ideea era insa sa nu stai prea mult acolo, prea aproape, chiar daca probabilitatea sa ti se intample ceva era mica. In vale se vedea orasul Tsinvali, un oras mort, nu vedeai prin binoclu tipenie de om.

Georgianul, cel mai mare in rang de-acolo (dr.) vorbeste despre ultimul incident, focuri de arma auzite in noaptea dinaintea vizitei noastre, focuri de Kalasnicov.

Apoi am plecat spre sat, sa vorbim cu oamenii. Am intalnit o femeie la vreo 60 de ani, care a insistat sa intram in gospodaria ei. "Ce sa le arati, femeie?", a intrebat-o sotul ei, adaugand ca nici nu au ce sa ne dea. Aveam sa aflu mai tarziu ca ospitalitatea georgiana e la fel de celebra ca si cea romaneasca. Nu e frumos sa ii refuzi, ca ii jignesti.

Casa acelor oameni, mare, in care locuiau doua familii, ei si fiica lor cu copilul ei, a fost arsa de militiile sud-osetine. Rusii nu au facut dezastre pe-acolo, ni s-a spus, insa au venit militiile si au luat tot ce au gasit demn de luat si au dat foc caselor.

Intre timp, din banii danezilor, ajutoare internationale, li s-a construit o casa cu o singura incapere. In curte era instalat un cost de la UNCHR. Parea mai cochet inauntru decat casa, insa odata ce va veni frigul va fi aproape imposibil de trait acolo.

Asa arata in interior, pana si bicicleta nepotelului intrase in el. Alaturi, ruinele casei. Ne-am uitat uimiti cate camere avusesera, iar acum toata existenta lor era redusa la o singura incapere. dar tot era mai bine decat intr-o tabara de refugiati. macar erau in gospodaria lor, aveau ce manca, niste cartofi, fructe, dupa miros si niste animale si pasari.


Citesti in ziare, vezi la tv distrugerile razboiului, insa impactul este maxim atunci cand vezi cu ochii tai. Cine stie ce e si in partea cealalta, ne intrebam, referindu-ne evident la partea sud-osetina.

Am plecat mai departe, spre un alt punct de control, de unde urma sa vedem mai bine orasul Tsinvali, capitala Osetiei de Sud. Capitala e impropriu spus. Zemo Nikozi este satul in care punctul de control e amplasat chiar in cimitir. Mai exact, imparte cimitirul in doua.

In prima faza m-am gandit sa imi fac o poza si sa le explic celor care o vor vedea ca orasul Tsinvali se afla in spatele meu. L-am cercetat cu binoclul, de aceasta data mult mai de aproape decat din Ergneti. In afara unor rufe intinse pe franghii, nu exista niciun indiciu ca acele blocuri ar fi locuite. nu am vazut vreun catel - si au si ei caini vagabonzi - nu am vazut tipenie de om. Mi s-a parut ciudat, mi s-a parut un oras fantoma.

Cum lucrurile erau calme, am trecut de zid, in partea osetina a cimitirului. Ma rog, tot georgiana. Insa Georgia, in urma razboiului din 2008, a pierdut teritorii si ele se aflau chiar in zona in care ne gaseam noi. In spatele meu se vad blocurile, dar si cel mai inalt varf din Caucaz, in jur de 5800 de metri, inzapezit. De altfel, muntii se profilau spectaculos in zare si privindu-i uitai ca in acele locuri a fost razboi.

Am intalnit un episcop care s-a implicat activ in viata comunitatii dupa razboi si chiar in timpul acestuia. Casa parohiala tocmai fusese refacuta, pentru ca bombardamentele rusilor o distrusesera cu totul. In acea casa era o sala de curs, cu computere, imprimanta, scaner, primite donatie de la guvernul polonez.

Bogdan Aurescu, secretar de stat in MAE, l-a intrebat care sunt nevoile comunitatii, pentru a identifica modalitatile in care poate ajuta si Romania. Romania este, de altfel, un contributor generos in Georgia.

Din nou ospitalitatea georgiana si-a spus cuvantul. Pentru ca i s-a sugerat sa nu refuze un pahar de vin, intrucat isi jignea gazda, Aurescu a convenit sa inchinam un pahar. Ghinion, pentru ca a fost niste coniac georgian, celebru de altfel in regiune, insotit de niste miere cu nuci si niste prajiturele. Cand am vazut ca maicile intind masa, ne-am crispat. Va dati seama insa ce combinatie exploziva a fost pentru stomac coniacul, tare ca focul - ma rog, pentru mine, neexperimentata - cu mierea dulce. Numai ca ospitalitatea georgiana trebuie rasplatita. Este surprinzator faptul ca oamenii aceia care au atat de putin, care au pierdut atat de mult, insista sa imparta ce au cu tine. Familia a carei gospodarie am vizitat-o ne-a umplut mainile cu struguri si mere. episcopul a deschis cel mai bun coniac sa isi cinsteasca oaspetii.

Cam asta a fost incursiunea mea acolo. O parte din aventura mea georgiana. ca sa nu ma repet, am vorbit aici despre chestii mai personale. Altfel, un reportaj puteti citi si pe HotNews.ro.

Georgia, patria maxi taxiurilor si a soferilor fara reguli

Nu am avut prea mult timp sa scriu pe blog de cand sunt plecata, dar m-am gandit sa incep cu ceva usor si scurt, intre doua intalniri. Va voi spune impresiile despre vbiata de zi cu zi a georgiei, atat cat am vazut, dar voi avea multe de scris si de spus in urma intalnirilor pe care le-am avut, in urma discutiilor cu oamenii, am vazut taberele de refugiati, e adevarat, de la distanta, am vorbit cu oameni din zona de granita cu Osetia de Sud, am vazut check point-urile georgiene de pe granita administrativa dintre Georgia si teritoriile ocupate, regiunile separatiste, toate astea intr-o patrula a misiunii de observatori UE, EUMM, pe care am insotit-o sambata.

Insa cum nu am fost mult timp acum, va voi spune despre ce am observat in Georgia. In primul rand, traficul. Claxoane in permanenta, o galagie pe strada pana am inteles de ce. Asa se atentioneaza intre ei soferii de faptul ca schimba banda sau intra in trafic, fiindca e un haos. am fost avertizata sa fiu atenta cu trec strada, pentru ca si la semaforul pe verde te poate claca masina daca nu esti atent.

In trafic nu au nicio regula, nu semnalizeaza cand schimba banda, nu respecta regulile de intrare in sensul giratoriu, fiecare e dupa puteri si dupa tupeu, este o adevarata aventura. In plus, mi s-a spus ca dupa-amiaza, jumatate dintre soferi sunt beti. "Liniiile dintre benzi nu sunt pentru a le demarca, ci pentru a putea merge soferii drept, atunci cand au ceva la bord. Politia nu te pune sa sufli in fiola, nu-ti ia alcoolemia cand te opres, pentru ca n-ar avea sens", mi s-a spus. Deci traficul si calitatea de pieton sunt o aventura in Georgia.

Taxiurile, o alta. Trebuia sa ajung la un interviu si am luat un taxi. Cineva de la ambasada mi-a sugerat sa sun persoana cu care urma sa ma intalnesc, pentru ca aceasta sa ii explice in georgiana sau rusa soferului unde sa ma duca. Si asa am facut. Mi s-a spus sa nu dau mai mult de 5 lari (aproximativ 10 lei) pe cursa, in general. Ei bine, cand am ajuns la destinatie, dupa ce am mers pe un drum serpuitor, care urca pe culmea dealului - orasul Tbilisi este ca intr-o caldare, pe fundul unei galeti, inconjurat de dealuri, deci din centru trebuie sa urci in general spre zonele spre care ai nevoie - dupa ce am tras si o sperietura pentru ca mi se spusese ca fac 15 minute cu taxiul, dar mie mi se parea ca merg de cel putin dublu, iar peisajul nu era din cele mai linistitoare, am ajuns la destinatie si soferul a refuzat cei 5 lari. A insistat sa ii dau 10. Stiam ca ma trage in piept, dar asta e. In plus, sunt particulari: ei nu au sa-ti dea chitanta pentru decont. e chiar caraghios sa iti pui problema asta.

Georgia e o tara a maxi taxiurilor, cum era Romania pe la mijlocul anilor '90. Aici autobuzele sunt de mici dimensiuni, insa lumea merge cu maxi taxi.

Daca nu stii rusa, este destul de greu sa te intelegi cu aomenii, ca strain. Credeam ca tinerii vorbesc engleza, dar nu toti, aveam sa constat.

Altfel, georgienii sunt foarte amabili si ospitalieri. Peste tot, chiar si in zona in care a fost conflictul iar casele oamenilor au fost arse, acestia au insitat sa intram un pic si ne-au servit cu fructe. Au insistat si pentru un pahar de vin, dar am refuzat. In general, se simt foarte jigniti daca ii refuzi, asa ca e mai bine sa nu o faci.

Georgia nu este foarte ieftina, desi ai fi tentat sa crezi asta. Comparand preturile cu cele de la noi, ele sunt similare, insa veniturile mai mici. Dupa cum se zice ca e un paradis investitional si investitorii au venit aici, inca rezultatul nu se vede. E o tara saracaciaosa si cenusie - ma rog, eu am vazut Tbilisi si Gori - cu o gramada de masini vechi, rable efectiv pe strazi, insa si o multime de SUV-uri. Foarte multe, cred ca oamenii care au avut ceva bani si-au luat SUV.

Am mai aflat despre ei ceva: tin foarte mult la aparente. Masina trebuie sa fie bengoasa, chiar daca nu au bani de benzina. Si apropo de benzina, georgienii fumeaza si in benzinarii, cand isi fac plinul. Infricosator! De altfel, fumeaza peste tot, am inteles, in magazine cand intra sa cumpere ceva, nu sting tigara.

Blocurile de locuinte par pe dinafara cam darapanate, iar romanii din misiunea de la Gori povesteau ca la intrare blocurile sunt niste cazaturi, cu toate firele si tevile la vedere. Inauntru, insa, apartamentele arata foarte bine.

Ca shopping, nu are sens sa cumperi de-aici - si inteleg ca nici nu prea ai ce - altceva in afara de vin si de coniac. Ele sunt celebre in regiune, obisnuiau sa fie furnizorul de vina al URSS si, mai apoi, al Rusiei, cand lucuruile mergeau bine intre ei.

Voi reveni despre Georgia, intrucat am multe, foarte multe de povestit. Acum fug sa vad orasul Tbilisi, sunt aici de trei zile si nu am apucat sa vad mult din el, fiind tot in intalniri.

Away - Bruxelles si Georgia

In aceste zile voi lua o pauza in ceea ce priveste postarile. Ea este cauzata de o deplasare pe care am inceput-o luni si care tine 8 zile, la Bruxelles si de acolo direct la Tbilisi. In masura in care am acces la internet si ceva interesant de povestit, o voi face.

Sper sa ma intorc cu multe impresii din Georgia. N-am fost niciodata in acea parte a lumii, voi avea un program extrem de incarcat si sper sa ma vin cu tolba plina de povesti.

Exista vreo legatura intre protestele din Moldova si cele din Georgia?

Am citit o analiza Stratfor si am publicat aici ideile sale principale, dar mie mi se pare ca sunt niste lucruri care nu se leaga. Analiza zice asa:

Moldova da Statelor Unite si Europei ocazia sa loveasca si mai aproape de inima Kremlinului. Chiar daca Rusia crede ca a marcat pana acum puncte in discutia privind scutul antiracheta american din Europa, considerand ca vecinatatea sa apropiata este la adapost de influenta occidentala, Stratfor considera ca "desi nu a fost demonstrata inca o implicare a SUA in protestele din Moldova, Washingtonul poate folosi situatia de la Chisinau pentru a reaminti Kremlinului ca are multe parghii - in multe culori - pentru a dezechilibra Rusia".

Numai ca Occidentul a avut pana acum, cel putin la nivel public, o reactie extrem de palida. OSCE a spus ca alegerile au indeplinit standardele internationale si ca au fost organizate bine si pasnic, in timp ce declaratiile Europei si ale SUA au fost de neimplicare, cerand ambelor parti sa renunte la violenta, dar fara sa spuna un cuvant despre fraudarea alegerilor sau sa ceara o renumarare a voturilor. Ceea ce se va intampla acum, cand Voronin a cerut Curtii Constitutionale sa faca acest lucru.

Pe de alta parte, am remarcat ieri pe televiziunile internationale ca Moldova este inexistenta, ca toata atentia s-a concentrat pe protestele din Georgia pentru indepartarea lui Saakasvili. Discutam cu un prieten despre coincidenta aceasta, proteste la Chisinau si la Tbilisi, si despre confruntarea SUA-Rusia din regiune prin influenta pe care o au in aceste tari.

Si vorbeam despre un troc, un trade off, cat de posibil ar fi acesta. Adica situatia arata asa:

• Moldova este considerata in sfera de influenta ruseasca, in timp ce Georgia este in sfera americana. In ambele tari se protesteaza si se doreste indepartarea liderului - in primul caz pro-rus, in al doilea pro-occidental.
• SUA are interese in regiunea Georgiei mult mai mari decat in regiunea Moldovei, iar reactia palida la ceea ce se intampla in Moldova indica faptul ca fie nu le pasa foarte mult, fie sunt concentrati pe altceva, fie sunt intr-o oarecare expectativa.
• Ma intreb daca ar putea exista, intre Moscova si Washington, o discutie de genul: atata vreme cat voi nu va bagati in Moldova, sa spuna rusii, si sunteti de acord sa se pastreze statu quo acolo, noi nu ne manifestam mai puternic in Georgia. Situatia este diferita in Georgia decat anterior, cand existau manifestatii impotriva lui Saakasvili. Acum toate cele 17 grupuri de opozitie pro-ruse sunt unite si exista si voci de la putere, din guvern, care se pronunta impotriva presedintelui.
• Rusia si-a consolidat pozitia in Georgia, dupa august 2008. Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor secesioniste Abhazia si Osetia de Sud, iar acum regiunea din Adjara din sud, importanta pentru Georgia pentru ca acolo este portul Batumi si se afla principalele rute energetice spre Turcia, ar putea urma exemplul celorlalte doua regiuni. Adjara a fost regiunea care s-a ridicat impotriva lui Saakasvili in 2004, dupa revolutia roz, si care nu i-a iertat presedintelui faptul ca acesta a reprimat revoltele si asteapta momentul propice sa transeze situatia.

Daca ar exista astfel de discutii, daca ar fi pusa problema unui troc, atunci eu nu vad o schimbare a situatiei din Moldova. Pentru ca pus sa aleaga intre Moldova si Georgia, mi se pare evident ca Georgia e mult mai importanta strategic.

Mi-am intins antenele si incerc sa gasesc raspunsuri la aceasta intrebare pe care o am. Exista acum vreo legatura intre ele doua, ar putea exista un troc? Poate e o simpla coincidenta, poate alaturarea celor doua este fortata. Insa adesea mi s-a spus sa nu cred in coincidente de acest fel.